Fracturile

O fractură osoasă reprezintă o întrerupere totală sau o discontinuitate parțială a țesutului

osos. Fracturile pot apărea în orice os din organism și sunt rezultatul unor forțe externe (de
exemplu fracturi de odontoidă, de compresie la nivelul coloanei). Traumele fizice,
suprasolicitarea și afecțiuni precum osteoporoza sunt cele mai frecvente cauze ale fracturilor,
ruperii oaselor. În plus, oasele unei persoane devin, de obicei, mai slabe odată cu procesul de
îmbătrânire. Acest proces crește riscul de fracturare a unui os.

Tipuri de fracturi
1. Din punct de vedere anatomopatologic fracturile pot fi:

 fracturi incomplete - cu păstrarea continuității osului;

 fracturi în lemn verde - des întâlnite în cazul copiilor, întrucât oasele lor sunt mai
elastice chiar și la forțe mari și nu se rup, ci apare o fisură de-a lungul acestuia;
 fracturi complete - continuitatea osului este întreruptă.

2. În funcție de calitatea osului, fracturile pot fi:

 fractură pe os sănătos – apar în urma unei accidentări, lovituri;

 fractură de oboseală sau stres - este o leziune prin suprasolicitare și apare din cauza
unui efort intens. Acest tip de fractură este comun în rândul sportivilor și al
militarilor;
 fractură pe os patologic - apare atunci când o afecțiune de bază slăbește osul și
provoacă o fractură.

3. În funcție de aspectul pielii, fracturile pot fi:

 fractură închisă - osul nu străpunge pielea, nu dăunează țesutului înconjurător;

 fractură deschisă - osul a străpuns pielea și reprezintă o urgență medicală.

4. În funcție de numărul locurilor pe os în care s-a produs fractura, acestea pot fi:

 fractură simplă - osul s-a rupt într-un singur loc și au rezultat două segmente;
 fractură cominutivă - au rezultat trei sau mai multe segmente.

5. În funcție de direcția traiectului de fractură se evidențiază:

 fractură transversală - perpendiculară pe axul osului;

 fractură oblică - fractura este în sens oblic pe os;
 fractură spiroidă - traiectul de fractură înconjoară osul ca o spirală.

6. În funcție de deplasarea fragmentelor osoase, fracturile se împart în:

 fractură cu deplasare/cu dislocare - deplasarea fragmentelor în planurile sagital,

frontal sau transversal;
 fractură fără deplasare.

Fracturi osose frecvente

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 1
 Fractura de bazin reprezinta discontinuitatea la nivelul oaselor care
alcatuiesc bazinul(osul iliac, ischion, sacrul si cocisul). Acest tip de fractura apare frecvent in
accidentele rutiere sau din causa caderilor de la inaltime si se poate asocia in cazuri grave cu
o multitudine de alte leziuni ale organelor intrapelviene.

Fractura de sold poate fi intracapsulara sau extracapsulara si apare de obicei la persoanele

varstnice diagnosticate cu osteoporoza. Datorita acestei afectiuni si a slabirii densitattii
osoase ce apare o data cu inaintarea in varsta, fracturile de sold sunt frecvente la persoanele
de peste 50 de ani care au suferit o cadere sau un traumatism la nivelul soldului.

Fracturile colului femural. Colul femural reprezinta portiunea osoasa a extremitatii femurului
ce intra in capsula articulara a soldului. Factorii favorizati ai aparitit fracturii de col femural
sunt de cele mai multe ori aceeasi cu cei pe care ii regasim la fractura de sold, persoanele cu
varste inaintase si care sufera de anumite boli osoase avand un risc crescut de ruptura in
aceasta zona.

Fracturile femurului. Datorita faptului ca fermurul este cel mai puternic os din compozitia
scheletului uman, fractura in aceasta zona apare datorita faptului unui traumatism extrem de
vioalent, de cele mai multe ori in accidente auto. Fractura fenurala se poate prezenta sub
diverse forme, respectiv poate fi transversala, oblica, in spirala, cominutiva sau deschisa.

Fractura de peroneu se intalneste ce precadere la barbati, iar cauzele sale sunt de cele
maimulteori accidentele sportive (de exemplu football), auto sau de munca. Deseori, fractura
de peroneu apare in forma grava, de tip deschis, simpla sau cominutiva, ruptura producandu-
se datorita unei lovituri violente si putand fi insotita chiar si de fractura tibiei.

Fracturile tibiei se produc din aceleasi cauze si imbraca aceleasi forme ca si cele de peroneu.
Ambele tipuri de fracturi se produc des in randul barbatilor, de cele mai multe ori prin lovire
directe si mai putin prin rasucire. Atunci cand apare la copii, fractura de tibie se vindeca mai
rapid, datorita puternicei vascularizatii perioasoase a acestora.

Fractura gleznei. Atunci cand unul sau mai multe oase ce intra in structura articulara a gleznei
(maleola laterala, maleola posterioara, maleola mediala si talusul) sunt rupte, inseamna ca
avem de-a fase cu o fractura a gleznei. Fractura apare la toate categoriile de varsta, iar
cauzele sale sunt rasucite, impiedicare, caderea sau lovitura puternica in zona gleznei.

Fracturile umarului survin in urma traumatismelor puternice, in timpul sccidentelor sau

cazaturilor pe umar. Afectiunea este presenta la toate categoriile de varsta, mai frecvent, in
randul persoanelor de peste 60 de ani, datorita deteriorarii calitative osoase.

Semne și simptome

Simptomele unei fracturi variază în funcție de localizarea sa, de vârsta și starea generală de
sănătate a unei persoane și de gravitatea traumatismului.

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

 durere intensă;
 incapacitate funcțională;
 umflătură;

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 2
  piele decolorată în jurul zonei afectate;
 echimoză;
 deformarea regiunii;
 scurtarea segmentului;
 crepitații osoase;
 discontinuitatea segmentului;
 hemoragie (dacă este o fractură deschisă).

În cazuri mai grave, o persoană poate prezenta:

 amețeală;
 leșin;
 greață;
 anxietate.

Cum identifici tipul fracturii

O fractură determină apariția unor semne generale și locale.

Semnele generale apar, în special, la nivelul membrului inferior, în fracturile deschise, în

fracturile multiple. Ele se manifestă prin agitație până la stare de șoc.

Semnele locale includ dureri la nivelul fracturii și impotență funcțională.

Un medic specialist va efectua un examen fizic și va solicita investigații suplimentare,

precum radiografii, RMN sau CT, astfel încât să poată evalua complet fractura.

Care este tratamentul necesar în funcție de tipul de fractură

Tratamentul unei fracturi vizează:

 reducerea fracturii;
 repunerea fragmentelor în poziție anatomică;
 imobilizarea până la consolidare;
 restabilirea funcției segmentului lezat;
 refacerea anatomiei osului.

Astfel, tratamentul poate fi:

 conservator ortopedic: aplicare de gips, orteză;

 intervenție chirurgicală.

Vindecarea oaselor este un proces care, în cele mai multe cazuri, va avea loc în mod natural.
Prin urmare, tratamentul se concentrează de obicei pe asigurarea celor mai bune condiții
pentru vindecare, pentru restabilirea funcției osului rănit.

Reducerea și imobilizarea fracturilor

Reducerea și imobilizarea fracturilor se poate realiza prin mijloace ortopedice sau

chirurgicale. Trebuie întotdeauna completată de tratamentul de recuperare pentru asigurarea
restabilirii funcției membrului traumatizat. De exemplu, fracturile simple sunt vindecate prin

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 3
 mijloace ortopedice, în timp ce fracturile cominutive, sprioide,
patologice necesită o intervenție chirurgicală.

Reducerea fracturii prin mijloace nesângerânde este necesară atunci când există o deplasare a
fragmentelor. Reducerea este făcută sub anestezie și poate fi manuală sub tracțiune
extemporanee, progresivă, urmărindu-se reducerea după refacerea relației anatomice normale
a capetelor sau instrumentală, cu ajutorul extensiei transcheletice.

Imobilizarea unei fracturi reduse ortopedic se realizează, de regulă, cu ajutorul aparatului

gipsat circular sau atelă gipsată.

Tratamentul chirurgical este necesar în cazul insuccesului tratamentului ortopedic și se aplică,

de regulă, fracturilor apărute din cauza unor afecțiuni medicale sau în cazul unor fracturi
multiple, deschise. Osteosinteza sau imobilizarea chirurgicală se realizează cu ajutorul
șuruburilor, plăcilor, tijelor confecționate din material metalic care nu este afectat de procesul
de coroziune.

În cazul fracturilor deschise cu leziuni cutanate importante se folosește fixatorul extern

compus din fișe filetate sau broșe Kirschner. Fracturile se consolidează la exterior prin bare
sau cercuri.

Vindecarea fracturilor poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de
gravitatea lor.

Factori care pot afecta vindecarea oaselor includ:

 consumul de tutun;
 consumul excesiv de alcool;
 indice de masă corporală ridicat;
 consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
 vârsta.

După vindecarea fracturii este necesară restabilirea forței musculare și a mobilității în zona
afectată, prin terapie fizică.

Complicații

În cazul tratamentului fracturilor pot apărea complicații precum:

 vindecarea osului în poziția greșită;

 perturbarea creșterii osoase cu risc de deformare a osului;
 infecție la nivelul osului pe fondul unor infecții bacteriene;
 necroză avasculară din cauza nealimentării cu sânge a osului;
 vindecarea parțială a fracturii.

În cazul complicațiilor, tratamentele pot include:

 terapia cu ultrasunete – aplicarea de ultrasunete de intensitate scăzută în zona afectată,

pentru a ajuta fracturile să se vindece;
 grefa osoasă - dacă fractura nu se vindecă, medicul chirurg va transplanta un os
natural sau sintetic pentru a stimula osul rupt;

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 4
  terapia cu celule stem - terapiile derivate din celule stem pot
ajuta în procesul de vindecare a fracturilor osoase.

Pentru a reduce riscul de apariție a fracturilor și a osteoporozei este necesar un aport adecvat
de vitamina D, practicarea unor exerciții fizice regulate și urmarea unei diete echilibrate, cu
conținut ridicat de calciu.

Concluzie

Fracturile pot apărea la orice vârstă și sunt tratate prin mijloace conservatoare sau
chirurgicale, în funcție de forma și gravitatea lor. În cazul în care te confrunți cu o fractură,
consultă un medic specialist pentru a urma cea mai potrivită formulă de tratament adecvată
condiției tale de sănătate.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 5
 Bandajele

Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la
nivelul plagii.
Prin „bandaj” concepem fâşii, meşe de tifon sau alte texturi similare destinate pentru
acoperirea unei porţiuni a corpului cu scop de a o proteja de factorii nocivi ai mediului sau
fixarea pansamentului pe locul afectat. Mai frecvent se aplică următoarele 4 feluri de bandaje:
(1) bandaj triunghiular, (2) bandaj cravată, (3) bandaj rulant, (4) bandaj elastic tubular în
plasă. Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din
jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini
penetranti).
Tehnica
- membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va fi dupa
pansament
- rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza de la
stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in
aer
- se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor plica ture de
fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara
- se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si
dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in
dreptul plagii
- daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

1. BANDAJ TRIUNGHIULAR
Pentru bandajul triunghiular este utilizată cel mai frecvent textila de bumbac. Bandajul se
pregăteşte prin tăierea pe diagonală a unui pătrat textil de dimensiunile 100 cm x 100 cm. Obţinem,
astfel, două bandaje triunghiulare. Un bandaj de dimensiuni mai mici îl obţinem prin îndoirea pe
diagonală a unei batiste igienice mai mari. Latura mare a triunghiului este considerată drept bază,
unghiul opus – apex, iar alte două unghiuri – capete (Fig.1).

Bandajul triunghiular este comod în utilizare, deoarece prin aplicarea ei în diferite direcţii, se obţine
acoperirea plăgilor şi fixarea pansamentului pe majoritatea regiunilor corpului.
BANDAJ TRIUNGHIULAR PE CAP
Bandajul dat este utilizat pentru fixarea materialului de pansament pe plăgi în regiunile frunţii sau
regiunii piloase a capului. Baza triunghiului este îndoită formând marginea bandajului de 5 cm. Apexul
bandajului se aruncă peste cap în aşa fel ca să atârne liber asupra regiunii occipitale. Capetele
bandajului triunghiular sunt trecute superior pavilioanelor auriculare în sens dorsal, încrucişându-se în
regiunea occipitală de asupra apexului, trecute în sens ventral şi se leagă pe frunte.
BANDAJ TRIUNGHIULAR PE BRAŢ
Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm. Două
capete nou formate se leagă liber în jurul gâtului bolnavului, baza bandajului atârnând în aşa fel ca să
acopere regiunea afectată a corpului . Capetele bandajului triunghiular se apucă, baza lui răsucinduse

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 6
 în prealabil până la lăţimea necesară, lichidând, astfel surplusul de bandaj,
apoi capetele bandajului cuprind braţul şi se leagă pe partea opusă .
BANDAJ TRIUNGHIULAR PE PIEPT
Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm.
Capetele nou formate ale bandajului se leagă în jurul gâtului bolnavului, iar restul bandajului este
lăsat să atârne liber pe piept. Baza bandajului se îndoie la lăţimea necesară iar capetele lui sunt
aduse la spatele bolnavului şi legate.

BANDAJ TRIUNGHIULAR ÎN REGIUNEA ARTICULAŢIEI COXOFEMURALE ŞI GLUTEULUI

Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm.
Capetele nou formate ale bandajului se leagă în jurul coapsei din partea afectată. Baza bandajului
este ridicată până la nivelul centurii, îndoită până la lăţimea necesară, capetele se leagă pe partea
opusă la acelaşi nivel.
BANDAJ TRIUNGHIULAR PE REGIUNEA LATERALĂ A TORACELUI
Apexul bandajului triunghiular este tăiat sau rupt perpendicular bazei lui la distanţa de 25 cm.
Capetele nou formate se leagă în regiunea supraclaviculară din partea afectată. Baza bandajului este
îndoită pentru a obţine lăţimea necesară, iar capetele cuprind toracele şi se leagă pe partea opusă2.
BANDAJ TRIUNGHIULAR PE PLANTĂ
Bandajul dat este utilizat pentru acoperirea traumatizărilor vaste ale plantei. După aplicarea
pansamentului pe plagă, planta este aranjată în centrul bandajului triunghiular. Apexul bandajului
acoperă planta până la nivelul articulaţiei talo-crurale. Surplusul de bandaj este îndoit, capetele
încrucişândse şi cuprinzând planta, se vor lega pe partea anterioară a gambei.
BANDAJ TRIUNGHIULAR PE MÂNĂ
Bandajul dat este utilizat pentru acoperirea zonelor vaste de traumatism ale mâniilor. După aplicarea
pansamentului steril pe plagă, mâna este amplasată pe bandajul triunghiular în aşa fel ca partea
palmară a regiunii metacarpiene să se afle la nivelul bazei bandajului. Degetele şi partea dorsală a
mânii se acoperă cu apexul bandajului până la regiunea metacarpiană. Surplusul de bandaj este
îndoit, capetele se răsucesc în jurul mânii şi se leagă pe partea anterioară a antebraţului.
2. BANDAJ CRAVATĂ
Bandajul cravată poate fi pregătit din bandajul triunghiular. Pentru aceasta, apexul bandajului
triunghiular se îndoaie la mijlocul bazei, apoi continue plierea materialului până se obţine un bandaj –
cravată de lăţimea 5 cm.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/719826474.docx
Internal: All rights reserved. Distribution within DRÄXLMAIER Group, customer and partners 7