Școala Postliceală Sanitară Suceava

Specializarea Radiologie

Fractura și efectul asupra sistemului osos

Elev Profesor îndrumător

Lauric Sebastian Vasile Prof. Amos Ștefania
Anul 1

1
 Fractura și efectul asupra sistemului osos

Ce este fractura?
Fractura este descrisă ca fiind o întrerupere a țesutului osos. Aceasta
poate fi totală sau parțială și poate apărea la nivelul oricărui os din corp, fiind
rezultatul unor forțe mecanice asupra osului sănătos sau a osului patologic.

Cum recunoști o fractură?

În majoritatea cazurilor, fracturile sunt foarte dureroase și, odată produse,
conduc la dificultăți în ceea ce privește deplasarea sau mișcarea segmentului
afectat. Pe lângă durerea specifică, mai apar o serie de simptome comune
fracturilor, precum:
 Inflamație și sensibilitate la nivelul zonei afectate;
 Echimoza (învinețirea zonei afectate);
 Anomalii și deformări la nivelul zonei afectate, în situațiile în care apar
modificări de poziție la nivelul unui membru sau când o parte a osului
stră punge pielea.
În ceea ce privește diagnosticul diferențial, acesta se poate face cu
semnele locale ale contuziei, entorsei sau luxatiei. Astfel, pentru un diagnostic
corect și un plan de tratament corespunzător afecțiunii, pacientul va trebui să
consulte un medic ortoped.
Cauzele apariției unei fracturi
Fracturile osoase sunt, de cele mai multe ori, rezultatul unor
traumatisme. În acest sens, cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de
traumele fizice, suprasolicitarea, și unele afecțiuni, precum osteoporoza sau
anumite tipuri de cancer.
Mai mult, oasele organismului devin mai slabe proporțional cu procesul
de îmbătrânire, ceea ce le face mai predispuse la fractură.

2
 Tipuri de fracturi
Fracturile pot fi clasificate în funcție de mai mulți factori, cei mai
importanți fiind: modul în care acționează forța determinantă, gradul de
discontinuitate a osului și integritatea pielii.
În ceea ce privește criteriul referitor la modul în care acționeaza forță
determinantă, putem deosebi următoarele tipuri de fracturi:
 fractura directă, cea care se produce la nivelul la care acționează forța
determinantă, sub formă de zdrobire, compresiune sau șoc violent;
 fractura indirectă, cea care se produce la alt nivel față de locul unde a
acționat forța determinantă, acestea fiind cele mai numeroase.
O altă clasificare a fracturilor este cea legată de gradul de discontinutate a
osului. În acest sens, deosebim următoarele forme de fracturi:
 fracturi incomplete, întâlnite în special în rândul copiilor, putându-se
regăsi sub mai multe forme: deformarea osului în grosime, ruperea
incompletă sau în flexiune, înfundarea sau fisurile;
 fracturi complete, ce pot avea traiect de fractură cu sediu variabil în
situația unei fracturi directe sau cu sediul la nivelul punctelor slabe ale
osului în situația unei fracturi indirecte.
În ceea ce privește integritatea pielii în urma acțiunii forței determinante,
fracturile sunt de două tipuri, și anume:
 fracturi închise, atunci când segmentele osoase sunt acoperite cel putin de
piele;
 fracturi deschise, atunci când pielea a fost lezată, iar osul intră în contact
cu mediul exterior.

3
 Diagnosticul fracturii
Diagnosticul de fractură osoasă este pronunțat în urma unui examen clinic
efectuat de către medicul ortoped și de confirmarea acestuia cu ajutorul
investigațiilor imagistice, precum radiografia osoasă, computer tomograf sau
rezonanța magnetică nucleară.

Fractura picior
Fracturile la nivelul piciorului se produc, de cele mai multe ori, în urma
unui traumatism, putând fi afectate degetele, oasele mijlocii ale picioarelor sau
oasele gleznei. Cele mai frecvente fracturi la acest nivel sunt cele de la nivelul
halucelui (degetul mare).
Degetele sunt afectate, în majoritatea cazurilor, atunci când pacientul
lovește cu piciorul un obiect dur. Fracturile de la nivelul degetelor de la picior
sunt tratate foarte rar chirurgical, de cele mai multe ori vindecându-se doar cu
repaus.
Fractura gleznei poate presupune ruperea unui os de la nivelul articulației,
ceea ce poate conduce la dificultatea mersului pe jos, sau fracturi multiple, care
împiedică mișcarea și conduc către o instabilitate semnificativă a gleznei.
În funcție de gravitatea traumatismului suferit, pot apărea fracturi și la
nivelul gambei. De cele mai multe ori, acestea sunt produse de traumatisme
foarte puternice, precum accidente rutiere sau accidente în timpul practicării
sporturilor de iarnă. La acest nivel, putem deosebi:
 fracturi la nivelul tibiei, care presupun aplicarea ghipsului;
 fracturi la nivelul diafizei femurale, ceea ce reprezintă o urgență
chirurgicală.
Un alt tip de fractură ce poate apărea la nivelul membrului inferior este
reprezentat de fractura genunchiului. Cea mai frecventă fractură la acest nivel
este fractura rotulei, provocată, în majoritatea cazurilor, de căzăturile în

4
genunchi. Acestea reprezintă fracturi grave, necesitând adesea tratament
chirurgical.

Tratamentul fracturii
În ceea ce privește tratamentul fracturii osoase, scopul principal este cel
de a restabili continuitatea țesutului osos, asigurând, în acelasi timp, și
recuperarea funcțională a membrului afectat, ajungând cât mai aproape de
gradul de normalitate.
Există două tipuri de tratament al fracturilor, și anume:
 tratament conservator, reprezentând imobilizarea acestora cu ajutorul
ghipsurilor sau a ortezelor, cu ajutorul tracțiunii (repaus la pat); în ceea ce
privește recuperarea funcțională, aceasta poate începe doar după abolirea
imobilizării;
 tratament chirurgical, reprezentat de o recuperare și o reintegrare
socioprofesională mai rapidă decât în cazul tratamentului conservator,
datorită faptului că, în acest caz, recuperarea funcțională poate începe
chiar din a doua zi post-operator.