Imobilizarea fracturilor - TEHNICA

1.
Principii generale de imobilizare
Se face nainte de mutarea pacientului.

Imobilizarea previne micarea capetelor rupte ale oaselor,

Reduce intensitatea durerii

Previne micarea unei articulaii dislocate

Ajut la reducerea sngerrii i scade riscul afectrii vaselor sau nervilor din
apropierea leziunii.

Tehnica imobilizrii
Se ndeprteaz hainele de pe membrul afectat pentru a permite vizualizarea leziunilor
cutnd plgi, deformri, edeme, se verific pulsul, reumplerea capilar, sensibilitatea,
motricitatea distal de leziune pansarea rnilor deschise folosind pansamente sterile,
nainte de a imobiliza membrul respectiv. Se mic pacientul numai dac exist un
pericol iminent pentru pacient sau examinator.
imobilizarea articulaiilor de deasupra i dedesubtul leziunii
ataarea atelelor rigide
imobilizarea membrelor.
Materiale pentru imobilizare
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face n scopul mpiedicrii micrilor
fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicaiilor care pot fi provocate prin
micarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele
improvizate, de lungimi i limi variabile, n funcie de regiunile la nivelul crora se
aplic. Pentru a avea sigurana c fractura nu se deplaseaz nici longitudinal i nici
lateral imobilizarea trebuie s cuprind n mod obligatoriu articulaiile situate deasupra
i dedesubtul focarului de fractur.

nainte de imobilizare se efectueaz o traciune uoar, nedureroas a segmentului n

ax. Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise.
Fracturile deschise se imobilizeaz n poziia gsit, dup pansarea plgii de la acel
nivel, fr a tenta reducerea lor prin traciune.
Exist materiale de imobilizare standard i materiale de imobilizare improvizate, cnd
primele nu sunt disponibile, astfel braul lezat poate fi legat de torace, iar piciorul lezat
de cel sntos pentru securizare temporal.
Tipuri de atele speciale:
atele Kramer (confecionate din srm)
atele pneumatice (gonflabile)
atele vacuum
Atele improvizate: din scndur, crengi de copac.
De cele mai multe ori primul ajutor decide succesul asistentei de urgenta si
recuperarea accidentului.
Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale.
Cel mai des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand
osul este bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcefiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri. In functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem
distinge fracturi fara deplasare, in care fragmentele osului rupt raman pe loc si fracturi cu
deplasare in care capetele de os se indeparteaza unul de celalalt.
In functie de pozitia fracturii in raport cu exteriorul putem distinge:
- fracturi inchise in care pielea din regiunea rupturii ramane intacta;
- fracturi deschise la care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din
regiunea respectiva. In cazul fracturilor deschise pericolul de infectie este foarte mare daca nu
se iau imediat masuri de protectie. Uneori fracturile deschise pot fi insotite de o hemorogie
externa, de o astupare a unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii gazoase.
In functie de numarul de fragmente osoase rezultate la fractura se pot distinge:
- fracturi simple care au numai doua fragmente osoase;
- fracturi cominutive in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.
O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copii mici, la care oasele sunt mai
flexibile, respectiv asa numita fractura in lemn verde.
Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara dupa urmatoarea schema:
asigurarea zonei;
asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;
examinarea generala si locala;
toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;
axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;
imobilizarea provizorie;
asigurarea transportului la spital.
Calmarea durerilor se obtine prin imobilizarea fracturii si administrarea de calmante minore
(algocalmin, antinevralgic).
Semnele dupa care putem recunoaste o fractura se pot imparti in doua categorii, respectiv
semne de probabilitate si semne de certitudine.

Semne de probabilitate ale unei fracturi:

- durerea se intensifica la apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea
corecta;
- deformarea locala care tine de deplasarea fragmentelor de os si poate apare in lungul
osului (incalecare) sau laterala (unghiulara);
impotenta functionala (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), care este totala
in fracturile cu deplasare si relativa in fracturile fara deplasare sau in fracturile la un singur os,
pe segmentele de membru compuse din doua oase (antebrat, gamba);
echinoza (vanataia) locala care apare ulterior, a doua sau a treia zi de la accident.
Semne de certitudine ale unei fracturi sunt:
- mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;
- frecarea oaselor (zgomot caracteristic, de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea
oaselor
fracturate);
- lipsa de transmitere a miscarii la distanta (miscarea imprimata la unul din capetele
osului nu se transmite la celalalt capat);
- intreruperea traiectului osos care se poate pune in evidenta doar la oasele care se
gasesc imediat
sub piele.
ATENTIE!
Nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de certitudine ale unei facturi deoarece
deplasarea capetelor osoase poate provoca ranirea unor artere sau unor nervi din vecinatate!

1.