FRACTURILE

 traumatisme acute caracterizate prin

întreruperea continuităţii ţesutului osos

cauza declanșantă
- fracturile sunt produse sub acţiunea unor
forţe care depăşesc rezistenţa osului şi
determină pierderea integrităţii anatomo-
funcţionale a acestuia
 CLASIFICAREA FRACTURILOR

În funcţie de
tipul de os
pe care
survin

pe os sănătos, cele mai frecvente cazuri

fracturile pe os patologic produse pe structurile

osoase cu suferinţă anterioară: metastaze neoplazice,
tumori, osteoporoză
 CLASIFICAREA FRACTURILOR

În funcţie de
comunicarea
focarului de
fractură cu
exteriorul

fracturi închise -focarul de fractură nu comunică

cu exteriorul, pielea care-l acoperă fiind intactă
fracturi deschise - în care există o comunicare
între focarul de fractură şi exterior
 CLASIFICAREA FRACTURILOR

În funcţie de
poziţia capetelor
osoase în focarul
de fractură

fără deplasarea fragmentelor osoase

cu deplasarea acestora

 CLASIFICAREA FRACTURILOR

După numărul de
fragmente care se
formează în urma
fracturării osului

simple: care prezintă numai două fragmente de os;

multiplă: cu fragmente numeroase, dar mari de os;
cominutivă: fractura în care fragmentele de os sunt
foarte mici, multiple.
CLASIFICAREA FRACTURILOR

În funcție de modul de acţiune al agentului

vulnerant
 directe: sub acţiunea traumatică
 indirecte: la distanţă de locul de acţiune al
agentului traumatic
 prin torsiune, răsucire: fracturi spiralate
(ex. schiori);
 prin tracţiune sau smulgere: în care
acţionează simultan şi contracţia musculară;
 prin înfundare, tasare: căderea de la
înălţime.
FRACTURĂ DE FEMUR ȘI CAP
FEMURAL
FRACTURĂ DE GAMBĂ
FRACTURĂ DE HUMERUS
FRACTURĂ DE MANDIBULĂ
FRACTURĂ DE ANTEBRAȚ
FRACTURĂ A MÂINII ȘI A
PICIORULUI
FRACTURĂ DE COLOANĂ
VERTEBRALĂ
 FRACTURĂ DE STRES

 mici fisuri ale osului cauzate de

suprasolicitări, cum ar fi săriturile repetate
sau alergatul pe distanțe mari
 fractura de stres, poate să apară și fără
suprasolicitarea osului în cazul în care
acesta este slăbit de osteoporoză
 fisurile apar de obicei în oasele care susțin
greutatea corpului, de obicei în picioare
FRACTURĂ DE STRES
FRACTURĂ DE STRES
 DIAGNOSTICUL FRACTURILOR

Anamneza poate de informaţii asupra:

 modului în care s-a produs accidentarea;
 agentului vulnerant cauzator;
 locului şi direcţiei în care a avut loc acţiunea;
 senzaţia pe care a resimţit-o accidentatul;
 poziţia în care s-a regăsit după accident
 DIAGNOSTICUL FRACTURILOR

Semne de probabilitate
 durere spontană
 durere provocată
 tumefacţia regiunii
 echimoze regionale
 scurtarea regiunii între două articulaţii
 impotenţa funcţională relativă sau totală
 DIAGNOSTICUL FRACTURILOR
Semnele de certitudine
 mobilitate anormală: deplasarea segmentelor corporale
într-o zonă unde acest lucru nu se poate realiza în mod
normal;
 deformarea locală şi/sau angularea unei regiuni anterior
dreaptă;
 crepitaţiile osoase (zgomote caracteristice la frecarea
capetelor osoase în momentul examinării zonei
traumatizate prin apăsare);
 întreruperea continuităţii osoase decelată prin palpare;
 imposibilitatea de a transmite mişcării de-a lungul unui
segment;
 PRIMUL AJUTOR
 imobilizarea capetelor fracturate;
 imobilizarea provizorie cu ajutorul atelelor capitonate cu
vată şi faşe. Imobilizarea este obligatoriu să cuprindă şi
segmentul de deasupra şi cel de sub locul presupus a fi
fracturat;
 combaterea durerii ca factor de prevenire a şocului
traumatic;
 sedarea accidentatului
 în cazul fracturii de coloanămobilizarea este obligatorie a
fi realizată pe un plan dur (targă, scândură lată, uşă).
Dacă nu există la îndemână un plan tare este preferabil ca
accidentatul să fie lăsat pe loc
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR