REFERAT

LIDERUL GRUPULUI SPORTIV

PROGRAMUL DE MASTER: F.E.C.

DISCIPLINA: Medierea conflictelor în sport
MASTERAND anul I: Ladic Ioan-Lucian
 Liderul grupului sportiv

Liderul este conducătorul grupului sportiv, existenţa lui fiind determinată de cea a
grupului în slujba căruia îşi desfăşoară activitatea de conducere, astfel că activitatea lui
este strâns legată de cea a echipei. De regulă, toate grupurile sportive au un conducător
care reprezintă interesele echipei, atât în terenul de joc, cât şi în afara lui.

Conducătorul este un factor activ în dinamica grupului, el impulsionând

activitatea acestuia şi contribuind la realizarea coeziunii şi eficienţei grupului.

Un conducător nu poate reuşi în activitatea lui dacă nu are autoritate, dacă nu se

bucură de încrederea deplină a membrilor grupului, de sprijinul permanent al acestuia.
Este cunoscut faptul că încrederea nu izvorăşte din simpla poziţie ierarhică superioară, ci
se dobândeşte treptat în procesul activităţii comune liderul trebuie să stimuleze
permanent eforturile colectivului în vederea atingerii scopului propus, punând în valoare
meritele şi stimulând în acelaşi timp fiecare membru al echipei în parte, deoarece
succesul grupului depinde nu numai de capacitatea creatoare a liderului, ci şi de
posibilitatea de manifestare plenară a sportivilor subordonaţi.

Un bun conducător trebuie să se caracterizeze prin stabilitate emoţională, grad

mare de sociabilitate, stăpânire de sine, grijă pentru oameni, capacitate de a-i înţelege
pe alţii, spirit de dreptate.

Liderul nu este caracteristic numai jocurilor sportive. Îl întâlnim în majoritatea

sporturilor. Astfel că putem deosebi foarte uşor liderul dintr-un grup de sportivi. Mai
pregnant ne apare liderul în alpinism, unde capul de coardă este în acelaşi timp cel mai
experimentat şi de capacitate de conducere mare.

Vom întâlni şi lideri în grupurile foarte restrânse, ca şi în cazul cuplurilor din

diferite ramuri de sport (tenis, canotaj, bob etc.).Rolul liderilor se amplifică în
concursuri, unde conducerea de către antrenor este indirectă sau total absentă şi unde
sportivii trebuie să dea dovadă de iniţiativă, independenţă şi creativitate.

Dimensiunea socială a sportului este evidentă din primele clipe ale contactului cu
această activitate, căci sportul înseamnă prin excelenţă întrecere între indivizi sau între
echipe (grupuri sociale) participarea spectatorilor, aprecierea publică a rezultatelor.
Caracteristica socială a fenomenului sportiv este intimă conferindu-i acestuia trăsăturile
de atractivitate în care sunt incluse motivaţia şi atitudinile sportivilor, cât şi atitudinile
sentimentale şi reacţiile spectatorilor, relaţiile interpersonale ale sportivilor din cadrul
unei echipe, conduita liderilor (căpitani de echipă, conducători de joc) etc.

Constituirea grupului sportiv omogen, coeziv şi centriped ca mod real de integrare

şi subordonare colectivă nu constituie un grup în sine, ci unul dintre obiectivele
prioritare ale activităţii sportive în formarea personalităţii sportivilor.

De aceea, apare ca necesară constituirea unei pedagogii a grupului sportiv care va

urmări în unităţile de timp adecvate, consolidarea grupului pornind de la faza primară a
grupului eterogen. Este o întreprindere destul de delicată şi pentru profesori, antrenori,
confruntaţi de multe ori cu variabile aleatorii. Importanţa acestei activităţi rezultă şi din
constatarea că în general sportivii consacraţi fac parte din grupuri relativ omogene
consolidate. De aceea, elevii sportivi trebuie sensibilizaţi de timpuriu la imperativele
muncii în grup, performanţa sportivă fiind concepută tot mai adesea ca o rezultantă a
forţei interioare a grupului sportiv.

Aşa cum rezultă din experienţa conturată până acum, activitatea cu grupul sportiv
începe odată cu încheierea acţiunii de selecţie. Primii paşi vor fi grei datorită
eterogenităţii grupului. Trebuie avut în vedere că fiecare sportiv vine în grup cu un
anumit bagaj psihic şi biomotric, el trebuind să suporte şi să se integreze din mers
grupului sportiv, idealurilor acestuia în desfăşurarea pregătirii şi participării în concurs.

Odată realizată selecţia, putem spune că se creează natural premisele favorabile

realizării structurii coezive şi omogene a grupului, pe parcursul activităţii grupului se
pune problema alegerii liderului. Acesta este un factor important în dinamica grupului, el
impulsionând activitatea acestuia şi contribuind la realizarea coeziunii şi eficienţei
colectivului.

În general, în grupul sportiv liderul ocupă un loc important şi în activitatea

practică. În jocurile sportive liderii sunt cei mai buni sportivi, atât din punct de vedere
fizico – biologic, dar şi psiho – social. Astfel de lideri au fost numeroşi de-a lungul
anilor, amintim doar pe Gaţu, unul din liderii generaţiei de aur în handbal, Hagi, liderul
generaţiei de aur în activitatea fotbalistică, Georgeta Lipă, lider în canotaj, I. Pataichin şi
mulţi alţii.

John Cruchon se opreşte în mod special la trei factori consideraţi de el ca fiind cei
mai importanţi în asigurarea coeziunii şi randamentului crescut în grupul sportiv:

a) Factorul numeric. Se consideră că un număr mai mic de persoane formează o

unitate mai solidă. Cercetările au demonstrat că un grup care cuprinde până în 12
oameni este mai solid , unic şi eficient în muncă. Peste acest număr începe să se
irosească timpul în schimburi de informaţii, se formează microgrupuri, există riscul
pierderii unor elemente utile de informaţie şi apreciere. Numărul optim pentru activitatea
sportivă este între 7 – 12 sportivi;

b) Vârsta este un factor de coeziune a grupului. Până la 7 ani grupurile de copii

sunt simple agregate fără conştiinţă de grup, având nevoie mare de înţelegere. După
această vârstă apar primii lideri. Grupurile de pre-adolescenţi se unesc din motive
particulare, uneori de apoziţie faţă de normele impuse de familie şi şcoală. Spre sfârşitul
acestei perioade, ca şi în adolescenţă, grupurile sunt puţin mai rigide, mai liberale şi
orientate spre activităţi culturale sau sportive. Aceste grupuri pregătesc terenul pentru
grupurile de adulţi bazate pe un scop comun, pe relaţii de afecţiune reciprocă;

c) Coeziunea grupului depinde şi de temperamentul şi caracterul membrilor

săi. În acest caz, pe prim plan este personalitatea conducătorului grupului, liderului, care
poate fi democrat, autoritar, administrativ sau animator. În afară de personalitatea
liderului, foarte importantă este personalitatea membrilor. Unii au personalitate negativă,
pot diviza grupul creând subgrupuri. Liderul trebuie să cunoască personalitatea fiecărui
sportiv în parte. Ţinând seama că unii sportivi sunt agresivi, dominatori, distructivi, iar
alţii dimpotrivă, timizi, pasivi, izolaţi, docili. Liderul sau antrenorul trebuie să găsească
cele mai potrivite metode educative, în funcţie de personalitatea sportivului.

Astfel, dintre sportivii docili, pasivi, se pot recruta oameni de legătură a grupului.
S-a constatat faptul că stabilitatea şi coeziunea grupului depind de stabilitatea afectivă a
unui anumit număr de membri, la care se adaugă stabilitatea afectivă şi stilul eficient de
conducere a liderului.

d) Un alt factor al coeziunii grupului este tradiţia. Aceasta constituie armătura pe

care se sprijină grupul. Prin tradiţie sunt imprimate atmosfera, stilul de muncă, de viaţă,
obiceiurile, stilul de conducere etc., toate acestea impunându-se membrilor odată cu
intrarea lor în grup şi ducând la creşterea stabilităţii acestuia;

e) relaţiile noi care se stabilesc în procesul activităţii comune, principiile şi

normele morale.
 Rolul liderului în grupul sportiv

Un lider de grup TREBUIE să îndeplinească următoarele sarcini:

• participă la selecţia sportivilor;

• cunoaşte nivelul de abilităţi/aptitudini/cunoştinte ale fiecărui sportiv, în legaturăcu

profilul stabilit; organizează întalniri frecvente cu sportivii;

• stabileşte programul de antrenament;

• împreună cu partenerii şi cu sportivii;

• stabileşte împreună cu ceilalţi lideri măsurile de protecţie şi siguranţă adaptate

grupului;

• se angajează într-o comunicare continuă cu ceilalți lideri

• ţine legătura cu familiile minorilor şi face demersurile necesare în vederea

obţinerii acordurilor parentale;

• se asigură că eventualele diferenţe culturale sunt cunoscute de către sportivii din

grupul său;

• le pune la dispoziţie sportivilor informaţii despre ceilalţi sportivi, competiții

sportive, destinaţia, locul de desfăşurare şi legislaţia ţării respective;

• evaluează eventualele riscuri ce pot apărea în cadrul grupului şi măsurile care pot
fi luate pentru prevenirea/rezolvarea acestora;

• se asigură că persoanele resursă (formator, facilitator, instructor, traducător,

personal medical, expert) au abilităţile adecvate pentru anumite activităţi din grup.

Este recomandat ca un lider de grup să îndeplinească şi următoarele activităţi:

• să distribuie sarcini şi responsabilităţi sportivilor din grupul său, în conformitate

 cu interesele şi cunoştintele lor;

• să se asigure că sunt elaborate materiale suport;

• să faciliteze comunicarea sportivilor din grupurile naţionale.

PROFILUL LIDERULUI DE GRUP :

• abilităţi interpersonale şi de comunicare;

• gândire strategică, îndreptată către obţinerea de rezultate;

• atitudine pozitivă şi de suport spirit de echipă;

• acordă atenţie detaliilor şi promovează o atitudine pozitivă şi de sprijin;

• abilităţi de coordonare, planificare şi organizare;

• aptitudinide comunicare multiculturală;

• cunoaşte limba de circulaţie internaţională utilizată în grup;

promoveazăimplicarea activă, eficienţa lucrului în echipă şi disciplina;

• este recomandabil să deţină cunoştinţe de acordare a primului ajutor;

• experienţă în domeniul voluntariatului, educaţiei non-formale şi lucrului cu

sportivii;

• experienţă în lucrul cu grupurile vulnerabile de sportivi;

• bun negociator, mediator; experienţă în activităţi de strângere de fonduri;

 Concluzii!

Oricine poate deveni lider ... oricine care are voinţa şi doreşte să depună efortul
pentru a deveni lider. Dar trebuie să ne aducem aminte că nu există lideri perfecţi:
caracteristicile pot fi schimbate sau se pot reduce, liderii pot fi „creaţi“, nu trebuie să fie
„născuţi“. Cea mai mare greşeală a unui lider este să nu vadă diversitatea. Dacă nu aveţi
o echipă creativă, nu veţi beneficia de brainstorming-ul creativ şi de multe ori veţi
îndepărta sportivii. Leadershipul este o artă bazată pe ştiinţă. Fără cunoştinţe nu putem fi
lideri efectivi, dar nu contează câte studii şi cărţi am citi, dacă nu considerăm
leadershipul o artă, nu ne putem mula comportamentul pentru a fi cei mai buni în „arta
conducerii“. La fel ca orice altă artă, leadershipul evoluează şi se schimbă, în timp ce
schimbă şi personalitatea noastră.