Sunteți pe pagina 1din 5

ASPECTE ALE COMUNICARII, IN REALIZAREA ACTIVITATILOR FIZICE ADAPTATE LA PRESCOLARI

Introducere La copilul sanatos, in varsta de 5-7 ani, mersul devine mai corect, in alergare se observa faza de zbor, copilul este capabil sa efectueze bataia pe ambele picioare sau pe unul singur si sa indoaie genunchii la aterizare, in cazul sariturilor. Poate efectua, miscari de rostogolire a mingii spre o tinta fixa, ca si miscari de aruncare spre tinte fixe sau partener, atat cu ambele maini de la piept cat si cu una singura de deasupra umarului" (Cataneanu S., 1998, pag. 25). Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap. La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor, jocurilor si al echipamentelor de joc. Jocurile sunt adaptate pentru grupuri de copii care au aceleasi tip de deficiente. Regulile jocurilor sunt si ele modificate, iar modul de desfasurare este simplificat. Pentru ca orele de sport si jocurile de miscare sa fie cat mai "atragatoare" pentru acesti copii cu nevoi speciale, este necesar sa se tina cont de preferintele lor.

Scopul prezentei comunicari stiintifice experimentale, este acela de a prezenta unele aspecte ale comunicarii cu copiii cu dizabilitati motorii, constatate in cadrul unui studiu de caz ce urmareste integrarea sociala a acestor copiii, prin activitati fizice adaptate (jocuri de miscare adaptate).

Domeniul de referinta "COMUNICAREA reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje - George Gerbner" (citat de Panisoara, I.O., 2004, pag. 16). Tipuri de comunicare Comunicarea verbala se sprijina pe folosirea cuvantului in comunicare. Aceasta este forma cea mai avansata de comunicare umana, depinzand de o similaritate de limbaj intre emitator si receptor. Comunicarea non-verbala se realizeaza prin intermediul gesturilor, a expresiei fetei, a altor pozitii sau miscari ale corpului sau segmentelor ecestuia. Tot cu sens de comunicare non-verbala mai pot fi interpretate si orientarea fata de interlocutor, proximitatea fata de acesta, contactul vizual, corporal. (Stanescu, M., 2002, pag. 37). Paralimbajul reprezinta calitatea vorbirii, se refera la ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, mod de construire a frazelor, dictie, muzicalitatea vorbirii. Comunicarea didactica

Comunicarea didactica este o comunicare profesionala a profesorului cu elevul in procesul lectiei si in afara ei, orientata spre realizarea unei relatii socio - psihologice favorabile. Reguli ale comunicrii didactice eficiente:

sa asculti - adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti; sa observi - adica sa te intereseze ceea ce se intampla in cadrul situatiei de comunicare si sa
intelegi starea receptorilor; sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor; sa te exprimi- adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii; sa controlezi - adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii. Jocurile de miscare Locul jocurilor de miscare in lectia de educatie fizica la prescolari Jocurile de miscare, organizate totdeauna sub supravegherea educatoarei, ocupa cea mai mare parte a timpului unei zile de gradinita in care la grupa mica, este prevazuta o singura activitate obligatorie cu durata de 10-15 minute, iar la grupa pregatitoare doua activitati, fiecare cu o durata de aproximativ 25-35 minute. In cadrul acestor activitati se realizeaza cele mai multe dintre obiectivele instructiv-educative ale invatamantului prescolar. Jocul de miscare, specific educatiei fizice, urmareste sa formeze un bogat fond de deprinderi motrice, sa asigure o crestere a indicilor calitatilor motrice, dar sa si stimuleze imaginatia si spiritul creator al copiilor, sa le dezvolte gandirea, memoria etc. Indicatii metodice generale: La prescolarii din grupa mica - jocurile de miscare trebuie sa aiba reguli putine, sa contribuie la dezvoltarea simtului de orientare in spatiu si timp, a atentiei si preciziei miscarilor, la stimularea spiritului de observatie, la disciplinarea comportamentului si la educarea vointei. La grupa mijlocie - regulile sunt mai numeroase si mai diverse, miscarile trebuie sa fie mai complexe, sa apara combinatii de acte si actiuni motrice. La grupa mare si pregatitoare - precizia in executarea si respectarea jocului devine punctul principal. Creste numarul jocurilor care au ca scop obtinerea de performante, jocuri cu combinatii de miscari, cu reguli ce trebuie respectate intr-o anumita succesiune. EDUCATIA FIZICA LA COPIII CU DIZABILITATI Educatia fizica are ca scop intarirea organismului si duce la o pregatire fizica buna, aducand posibilitati pentru o dezvoltare fizica precoce, orientare spatiala optimizata si siguranta in miscare. Activitatile cuprinse in educatia fizica duc la cresterea coordonarii motorii fine si grosiere, la imbunatatirea concentrarii, a aptitudinii de ascultare, a increderii, a capacitatii de a se juca, a creativitatii si a abilitatilor de cooperare si de comunicare cu ceilalti. Unii elevi cu dificultati severe de invatare au abilitati motrice bune, acestia pot lucra independent. Alti elevi pot avea nevoie de asistenta speciala in timpul orelor de educatie fizica. Programa pentru orele de educatie fizica trebuie sa fie modificata pentru a dezvolta si a complementa activitatile facute in orele de terapie (de recuperare kinetoterapie, ergoterapie). Astfel fiecare elev trebuie stimulat sa participe la

maxima lui capacitate la orele de educatie fizica si sa desfasoare activitati cat mai diversificate, ca de exemplu: jocuri, gimnastica, dans si inot. Caracteristicile jocurilor la copiii cu dizabilitati motorii In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social. Jocurile sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In perioada de prescolar, jocul se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita, alaturi de copiii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita. In aceste situatii, este de preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu problemele copilului. Jocurile trebuie sa fie adaptate in functie de deficienta copilului. Copiii cu tulburari de comportament trebuie sa fie permanent sub observatie. Reguli de baza in organizarea si orientarea jocurilor de miscare la copiii cu dizabilitati:

sa i se dea posibilitatea de a reusi, chiar daca dificultatile sunt mari (Albu C-tin., 2006, pag.
243); sa pregateasca din timp locul de desfasurare al orei, precum si materialele necesare lectiei respective, pentru ca aceasta sa devina atractiva de la inceput; alegerea jocului in functie de anotimp, particularitati ale copiilor, nivel de cunostinte si de deprinderi motrice, tipul si gradul dizabilitatii fiecarui copil; sa se asigure conditiile pentru a se juca cu placere; sa simta o bucurie, o satisfactie, atat in timpul desfasurarii jocului cat si dupa joc, sa vina de placere la urmatoarea ora; in cazul unor copii cu tulburari psihomotrice, atunci cand refuza sa lucreze, profesorul trebuie sa reuseasca sa-i convinga, ca nu exista "nu pot" ci numai "incerc si sper sa reusesc"; cea mai mica reusita, cel mai discret semn de executie a unei miscari sau gest, trebuie sa fie cat de mult apreciate si laudate de profesor. Acesta trebuie sa se bucure si sa-l incurajeze pe copil, sa traiasca alaturi de el bucuria unei victorii, sa-l incurajeze si sa-i dea toata caldura sa sufleteasca; jocurile trebuie sa fie adaptate pentru grupuri de copii care au acelasi tip de deficiente; regulile jocurilor trebuie sa fie si ele modificate, iar modul de desfasurare simplificat; pentru ca orele de educatie fizica sa fie cat mai "atragatoare" pentru acesti elevi cu nevoi speciale, este necesar sa se tina cont de preferintele fiecaruia. Astfel, planificarile orelor de educatie fizica trebuie sa includa si jocurile preferate de fiecare copil in parte, pe langa cele planificate de profesor.

Ipoteza comunicarii stiintifice experimentale Daca in urma constatarii aspectelor ale comunicarii, desprinse din cadrul cercetarii amintite la scop, nu s-ar impune experimentarea unui anume tip de comunicare. STUDIUL DE CAZ realizat de autoarea prezentei comunicari, ce are ca scop, integrarea copiilor cu dizabilitati motorii prin exercitii fizice adaptate (jocuri de miscare), desi nu si-a propus ca

ipoteza abordarea comunicarii cu copiii cu dizabilitati motorii, pe parcurs acest lucru s-a dovedit a fi necesar de urmarit. Studiul de caz a inceput acum 10 luni si continua in prezent, el desfasurandu-se la centru de "INTERVENTIE TIMPURIE PENTRU COPILUL CU DISABILITATI", ce se afla in incinta Facultatii de Educatie Fizica si Sport din Craiova si se deruleaza in parteneriat cu World Vision International, F.E.F.S. - sectia kinetoterapie, I.S.J. Dolj si altii. Varsta copiilor cuprinsi in acest centru este 0 - 6 ani, dar cercetarea noastra i-a vizat doar pe cei de 3 - 6 ani (in numar de 8 copiii), a caror dizabilitate motorie nu are un grad accentuat si pot efectua activitati fizice adaptate. In continuare vom enumera urmatoarele constatari ce s-au desprins, pe parcursul cercetarii, referitoare la comunicarea cu acesti copiii:

s-a folosit atat comunicarea verbala, nonverbala cat si cea paraverbala (prin caracteristicile
vorbirii voce, pronuntie, intensitate, ritm, debit, intonatie, etc), fara a se pune accent pe una dintre ele, dupa cum am precizat anterior; la inceputul experimentului, acesti copiii nu comunicau mai deloc cu mine, si nici intre ei, dar incercau sa execute ce li se cerea, fiind ajutati la anumite exercitii, de voluntarii pe care ii cunosteau de la alte activitati, mediul fiindu-le oarecum familiar; din punctul de vedere al bagajului de deprinderi si priceperi motrice, acesta era destul de "usor", copiii neputand executa majoritatea exercitiilor pe care le prevedeau jocurile de miscare propuse; treptat ora de activitati fizice adaptate a inceput sa capete contur, respectandu-se toate verigile ei, iar in prezent reusim "sa ne aliniem si sa ne salutam" atat la inceputul cat si la sfarsitul orei, ceea ce la inceput parea imposibil. Copiii nu mai depind de ajutorul permanent al voluntarilor, acestia nemaifiind prezenti la desfasurarea orei decat in numar foarte mic, ci doar pentru organizarea materiala a lectiei; comunicarea verbala a avut totusi un rol important pe langa cea nonverbala, dupa fiecare demonstratie, explicatia era prezenta permanent, reluandu-se apoi demonstratia, pana intelegeau ce aveau de facut, insistand la cei cu dificultati mai mari in comunicare; folosirea jocurilor de miscare a contribuit si la comunicarea interindividuala in cadrul grupului respectiv, ei incepand sa colaboreze la intrecerile efectuate pe pe grupe; bagajul de deprinderi si priceperi motrice a inceput sa se "ingreuneze", evidentiindu-se usurinta cu care au inceput sa execute sarcinile jocurilor de miscare, ce se pastrau 2-3 lectii, tocmai pentru a si le fixa;

Concluziile, referitoare la comunicarea cu acesti copiii cu dizabilitati motorii, prin activitati fizice adaptate, sunt:

datorita dizabilitatilor mtorii, copiii inclusi in cercetare, au si dificultati de vorbire, ceea ce ne


determina, ca pe viitor sa aplicam toate tipurile de comunicare in egala masura, deoarece folosite numai impreuna vor da rezultate bune; dificultatile de vorbire alaturi de dizabilitatile motorii, i-au facut initial pe copiii sa fie izolati, iar reusita atragerii lor spre practicarea activitatilor fizice adaptate a fost un pas mare in diminuarea izolarii si a condus la integrarea lor in grup; folosind jocul de miscare ca mijloc de realizare al activitatilor adaptate cu acesti copii, s-a reusit participarea activa si constienta, ei uitand cu desavarsire de dizabilitatile fizice, dedicanduse in totalitate jocului si incercand realizarea tuturor sarcinilor lui; comunicarea cu copiii cu dizabilitati motorii nu se poate realiza doar in cadrul activitatilor fizice adaptate, deoarece depinde foarte mult de mediul familial in care traiesc si de asemenea,

de comunicarea cu membrii familiei, care la unii este deficitara. In acest caz rolul nu-i revine numai profesorului de educatie fizica adaptata, el trebuind sa colaboreze cu toti ce-i implicati in recuperarea copiilor (psiholog, medic, kinetoterapeut, logoped, etc.), nu in ultimul rand parintii naturali sau maternali;

Propuneri 1. Momentan, principala propunere ar fi de a se introduce cadre didactice de specialitate (profesori de educatie fizica) pentru desfasurarea orelor de educatie fizica, ci nu kinetoterapeuti asa cum sunt in prezent. Acestia insa trebuind sa aiba o permanenta legatura cu medicii si kinetoterpeutii in vederea alegerii mijloacelor corecte si a dozarii corespunzatoare a efortului in lectie, in functie de dizabilitatea copiilor. 2. Subiectul acestui referat ne determina, pe viitor, realizarea unui studiu de caz pentru identificarea cauzelor socio-economice si psihologice care genereaza dificultati de comunicare in relatia copil-profesor in activitatile fizice adaptate. Abstract: The period of prescoolarities (kindergarden) is most indicate to begin the social integration of the children with motors disabilities by using the adapted physical activities (the movement play).

Bibliografie ALBU, C-TIN., ALBU, A., VLAD, T.B., IACOB, I., Psihomotricitatea. Editura Institutul European, Iasi, 2006 CATANEANU, S.M., Metodica predarii educatiei fizice si sportive in invatamantul preuniversitar. Editura SITECH, 1998. PANISOARA, I.O., Comunicarea eficienta Editia a-II-a, revazuta si adaugita. Editura Polirom, Bucuresti, 2004 STANESCU, M., Educatie fizica la prescolarii si scolarii mici o abordare psihomotrica. ed. SemnE, Bucuresti, 2002