UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

DIDACTICĂ

IMPORTANȚA JOCURILOR DE MIȘCARE  /

DINAMICE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ  /
PSIHOMOTORIE

NUMELE:
PRENUMELE:
SPECIALIZAREA:
GRUPA:
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
LOCALITATEA:

2022
 IMPORTANȚA JOCURILOR DE MIȘCARE  / DINAMICE ÎN
EDUCAȚIA FIZICĂ  / PSIHOMOTORIE LA PREȘCOLARI

Exercițiul fizic
Este mijlocul specific principal, este actul motric repetat sistematic și conștient în vederea
îndeplinirii obiectivelor educației psiho-motorie și fizică. El își are originea în actul motric general
al omului (în mișcare) realizat pentru întreținerea relațiilor cu mediul. (Barta A., 1994, p. 38)
Exercițiile fizice desfășurate în mod organizat și sistematic contribuie în mare măsură la
creșterea și dezvoltarea normală a preșcolarilor. Astfel, ele ajută la dezvoltarea scheletului copilului
și a sistemului sau muscular. Sub influență exercițiilor fizice se urmărește schimbul de substanțe din
organism, crește poftă de mâncare a copilului, se îmbunătățește asimilarea hranei, se intensifica
metabolismul. Ele influențează favorabil activitatea tuturor organelor interne, mai ales activitatea
plămânilor și inimii. Respirația devine mai amplă, ritmul respirator mai stabil, frecvența respiratorie
pe minut scade. Paralel cu dezvoltarea aparatului respirator se dezvoltă și aparatul cardiovascular. O
dată cu mărirea masei musculare scheletice se mărește și mușchiul cardiac. El crește în grosime și în
lungime, pereții cavitatii cardiace devin mai groși, iar capacitatea cordului mai mare. Cantitatea de
sânge pe care o trimite la o contracție cordul unui copil preșcolar antrenat este mai mare și astfel se
realizează o mai bună nutriție a tuturor țesuturilor corpului. (Dima S., 1974, p. 21)
Exercițiile trebuie să fie accesibile vârstei copiilor, iar aplicarea lor să fie cât mai plastică,
mai atractivă, uneori chiar hazlie, pentru a le crea o bună dispoziție și a-i deconecta.
La preșcolari, exercițiile fizice, destinate dezvoltării fizice generale, urmăresc, în primul rând
să acționeze asupra elasticității și forței musculare a brațelor, picioarelor, spatelui și abdomenului,
să mărească mobilitatea la nivelul articulațiilor umerilor, coloanei vertebrale, șoldurilor, picioarelor.
În acest scop se va acordă o atenție deosebită creșterii tonusului muscular la nivelul coloanei
vertebrale și picioarelor cu accent pe exercițiile colective pentru prevenirea și combaterea
atitudinilor deficiențe la nivelul toracelui, centurii scapulare, abdomenului și membrelor inferioare.
Practicarea exercițiilor fizice influențează favorabil activitatea tuturor aparatelor și sistemelor
organismului contribuind la formarea și perfecționarea mișcărilor coordonate, a orientării în spațiu
și timp, la dezvoltarea calităților motrice și formarea deprinderii copilului de a acționa organizat,
disciplinat.
Exercițiile trebuie să fie accesibile vârstei copiilor, iar aplicarea lor să fie cât mai plastică,
mai atractivă, uneori chiar hazlie, pentru a le crea o bună dispoziție și a-i deconecta.
La preșcolari, exercițiile fizice, destinate dezvoltării fizice generale, urmăresc, în primul rând
să acționeze asupra elasticității și forței musculare a brațelor, picioarelor, spatelui și abdomenului,
să mărească mobilitatea la nivelul articulațiilor umerilor, coloanei vertebrale, șoldurilor, picioarelor.
În acest scop se va acordă o atenție deosebită creșterii tonusului muscular la nivelul coloanei
vertebrale și picioarelor cu accent pe exercițiile colective pentru prevenirea și combaterea
atitudinilor deficiențe la nivelul toracelui, centurii scapulare, abdomenului și membrelor inferioare.
Practicarea exercițiilor fizice influențează favorabil activitatea tuturor aparatelor și sistemelor
organismului contribuind la formarea și perfecționarea mișcărilor coordonate, a orientării în spațiu
și timp, la dezvoltarea calităților motrice și formarea deprinderii copilului de a acționa organizat,
disciplinat.
Jocul constituie principalul mijloc de angrenare a copilului preșcolar într-o activitate
complexă, specifică acestei vârste. Prin intermediul lui se realizează dezvoltarea motrica și psihică a
copilului, se pun bazele conduitei în colectiv și se contribuie la formarea trăsăturilor de caracter.
Dintre variatele genuri de jocuri, cele de mișcare sunt, în general, preferate de copii. Jocurile
de mișcare au la baza acțiuni motrice mai simple sau mai complexe, a căror execuție este dirijată
parțial de reguli. Astfel, prin intermediul lor se consolidează priceperile și deprinderile motrice de
baza, că mersul, alergarea, aruncarea, prinderea, săritură, precum și cele utilitare: cățărarea,
echilibrul, tararea, tracțiunea, împingerea, transportul, escaladarea. De asemenea, jocul dezvoltă
calitățile motrice –viteză, forță, îndemânarea, rezistență și implicit ritmul și coordonarea în
condițiile unei stări emoționale pozitive, într-un climat de veselie și optimism. (Iakovlev V., 1981,
p. 71)
Corect organizate și conduse, jocurile de mișcare pot preîntâmpina apariția și manifestarea
unor trăsături negative că: sentimentul de izolare, irascibilitatea, egoismul, îngâmfarea,
încăpățânarea etc.
În activitatea cu preșcolarii se folosesc frecvent jocurile însoțite de melodii sau texte, acestea
sporind eficacitatea muncii educative. Jocurile de mișcare au o tema precisă, reguli simple,
organizare strictă și se desfășoară pe un spațiu relativ redus.
Jocurile de mișcare cu reguli trebuie să fie accesibile grupei de vârstă căreia i se adresează.
La grupa mică, jocurile de mișcare au reguli simple, la grupele mari și clasele primare au reguli mai
complexe.
Valoarea educativă a jocurilor este dată de, bogăția de idei a jocului, de puterea de atracție pe
care o exercită acestea, de intensitatea emoției, a efortului intelectual de voință, spiritului de
organizare al fiecăruia dintre participanții la joc.
Pe de altă parte, fără o bună organizare a colectivului de copii nu este posibilă desfășurarea
cu succes a jocului, prin această deprinzand copiii să acționeze în colectiv și făcându-i să trăiască
viață colectivului.
 Jocurile de mișcare cu reguli dezvoltă la copii comportarea disciplinată; de exemplu, ei învață
că nu au voie să arunce cu mingea până nu le vine rândul, că trebuie să fugă numai până la punctul
stabilit, că trebuie să asculte de conducătorul jocului etc. Așadar, regulă jocului constituie unul
dintre mijloacele prin care copiilor le este controlată și corectată comportarea.
Regulile jocului stabilesc relațiile dintre jucători în timpul jocului. Oricare încălcare a acestor
reguli de către unii jucători produce nemulțumirea îndreptățită a celorlalți. Copilul învață astfel să
țînă seama nu numai de dorințele personale, ci și de condițiile comune și regulile generale.
Respectarea regulilor jocului de mișcare ajută la dezvoltarea curajului, a stăpânirii de sine, a
perseverenței, a chibzuintei. Jocurile de mișcare cu reguli dezvoltă și atenția copiilor.
În timpul jocului, copilul trebuie să urmărească atât activitatea să, cât și a celorlalți copii.
Succesul personal al copilului depinde deseori de o hotărâre sau de o reacție promptă, de un cuvânt
spus la timp, de executarea unei mișcări, de observarea unui obiect ascuns. Jocurile de mișcare dau
copilului posibilitatea să capete impresii noi, îi dezvoltă gândirea și imaginația. (Maria, 2005, p.
122) Jocurile de mișcare cu reguli trebuie executate vesel, vioi, fără prisos de zgomote și agitație.
Cel mai important lucru este să se stimuleze interesul copiilor pentru joc.
Reușită jocului depinde adesea de priceperea educatoarei de a amenaja terenul și de a
organiza jucătorii. Educatoarea va urmări că jocurile să se desfășoare atât în interior, cât și în
exterior, în aer liber, unde copiii au spațiu suficient și pot să fie mai vioi.
Terenul pentru jocurile de mișcare cu reguli trebuie să fie amenajat corespunzător: curat, fără
gropi, fără porțiuni alunecoase, deoarece copiii, absorbiți de rolul în joc, se pot accidența.
Cunoscând particularitățile individuale și de vârstă ale copiilor, educatoarea trebuie să
limiteze atent intensitatea și participarea copiilor, o grijă deosebită acordându-le celor timizi,
fricoși, instabili.
Educatoarea trebuie să participe cu veselie la joc, de multe ori dând tonul prin
comportamentul propriu, să susțînă treaz interesul copiilor pentru joc și bună dispoziție. Participarea
cu sinceritate și veselie a educatoarei la joc îi atrage pe copii și le produce o nespusă bucurie.
„Jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi căreia i te dedici din
pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a
copilului. Psihologia şi pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul că jocul nu este doar
apanajul vârstelor mici, ci şi modul prin care adulţii îşi manifestă liber „copilul din ei”. (Gheorghe,
2005, p. 152)
 Bibliografie

1. Barta A., D. P. (1994). Educatie fizica- manual pentru clasa a IX-a- Scoli normale.
Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.
2. Dima S., F. E. (1974). Jocuri si exercitii pentru dezvoltarea fizica a prescolarilor.
Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.
3. Gheorghe, T. (2005). Psihopedagogie preşcolară şi şcolară. Bucureşti: M.Ed. C.
4. Iakovlev V. (1981). Jocuri pentru copii. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.
5. Maria, M. T. (2005). Jocurile de miscare cu reguli. Revista invatamantului prescolar, nr. 3-
4/2005.