CELE DOUĂ LEGI ALE ANTIGONEI - TRAGEDIA

ANTIGONA DE SOFOCLE

PROFESOR: STUDENT:

2022
 CELE DOUĂ LEGI ALE ANTIGONEI - TRAGEDIA ANTIGONA
DE SOFOCLE

Acest eseu oferă detalii despre cele două legi ale Antigonei, și anume tragedia Antigona de
Sofocle, care arată că Antigona este o soră care suferă, şi chiar moare pentru cauza ei, dar este, mai
important, un actor politic implicat în politicile polisului cu privire la înmormântare şi relaţiile de
rudenie. 
Antigona reprezintă o tragedie scrisă de Sofocle nu se știe cu exactitate dacă înainte de 442
î.Hr., sau chiar în acest an. Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetății Teba, născută din dragoste
incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta și soră cu Ismene, Eteocles și Polynices. Amândoi au
căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Pentru fiul lui Oedip, Polinike care a venit cu
oaste străină să cucerească cetatea, se interzice înmormântarea după tradiții. Împotriva asprului
ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora acestui luptător.
Personajele lui Sofocle respectă legile, și din păcate din cauza acestor legi viața îi poate
încerca să îi determine să ieie decizii pripite care să nu respecte legile, și nerespectarea acestora să îî
coste propria viață.
În secret, Antigona preda pământului trupul lui Polinike, îndeplinind astfel obligația ce i-o
reclamă, potrivit obiceiului, legătură de sânge cu cel mort. Fapta Antigonei a fost însă repede
descoperită de Creon care o condamnă la moarte. Ea reacționează pasiv față de ceeea ce i se poate
întâmpla, nu se teme de moarte. În discuția aprinsă dintre Creon și Antigona se dezvăluie o ciocnire
ascuțită de principii morale. Antigona, fecioara firavă și gingașă, este înzestrată cu un caracter
îndrăzneț, cu un curaj demn de un luptător.
Ambiția ei de a-l înfrunta pe rege se trage din conștiința că acționează în numele legilor
străbune, nescrise, în care se sintetizează morală tradițională, adânc înrădăcinată în cetățile grecești.
Antigona va pieri întemnițată, dar Creon, cel care a nesocotit voința zeilor, va primi o cruntă
pedeapsa pierzându-și fiul, pe Hemon care era logodnicul Antigonei, și soția, care se sinucide
aruncând blesteme asupra trufasului și nechibzuitului ei soț.
Antigona reprezintă simbolul femeii puternice, păstrătoare a tradiției cu orice preț poate
reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor tradiționale românești . Ea are tăria să înfrunte
porunca lui Creon pentru a-l îngropa pe Polynikes , cu toate că știe că acest gest poate s-o coste
chiar viața, pentru că din păcate tradiția cerea ca orice mort să fie îngropat , indiferent ce-ar fi făcut

1
în timpul vieții. Rolul ei de soră nu-i permite să treacă nepăsătoare pe lângă fratele lăsat pradă
păsărilor și câinilor să-l sfârtece.
Antigona reprezintă simbolul femeii puternice, păstrătoare a tradiţiei cu orice preţ poate
reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor tradiţionale româneşti . Aceasta are puterea să
refuze porunca lui Creon pentru a-l îngropa pe Polynikes, cu toate că ştie că acest gest poate s-o
coste chiar viaţa, pentru că tradiţia cere ca orice mort să fie îngropat, indiferent ce-ar fi făcut în
timpul vieţii.
Antigona promite să-și îngroape trupul fratelui ei Polinice, sfidând edictul lui Creon, deși
sora ei Ismena refuză să o ajute, temându-se de pedeapsa cu moartea. Creon nu ia în seamă
preocupările Ismenei, care susţine că Hemon, fiul ei şi logodnicul Antigonei, ar putea suferi dacă
Antigona ar fi condamnată la moarte.
Creon, furios din cauza acestei neascultări voite, o pune la îndoială pe Antigona asupra
acțiunilor sale, dar nu neagă ce a făcut și argumentează neclintit cu Creon despre moralitatea
edictului său și moralitatea faptelor sale. În ciuda inocenței sale, Ismena este, de asemenea,
convocată și interogată și încearcă să mărturisească fals infracțiunea, dorind să moară alături de sora
ei, dar Antigona insistă să își asume întreaga responsabilitate.
În cele din urmă, Creon a poruncit ca Antigona să fie închisă într-o peşteră subterană, unde
ea s-a spânzurat, ceea ce a făcut și Hemon, fiul lui Creon, care era îndrăgostit de ea.
În concluzie, Antigona se sacrifică pentru legi care nu sunt scrise pe hârtie, ea merge la
moarte, drept, ca din datorie. Aceasta îi dă o dimensiune aproape supraomenească. Atunci când
declară: "Iubirea-i rostul vieții mele ! Ura nu !" – se referă mai mult la datoria față de fratele său
mort, decât sentimentul său de dragoste față de Hemon.