ANTIGONA

DE SOFOCLE
Hent Mihai
Clasa XI-B
ANTIGONA
 Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetății 
Teba, născută în urma căsătoriei incestuoase a
acestuia cu mama sa, Iocasta. A fost soră cu  
Ismene, Eteocles și Polinice
 Piesa de teatru cu acelasi nume este o tragedie
 scrisă de Sofocle care a avut premiera
la Dionisia din 442 î.Hr. Situată cronologic după 
Oedip rege și Oedip la Colonos, aceasta a fost
scrisă prima
 PERSONAJE
Antigona, fiica lui Oedip, regele cetății Teba,
născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu
mama sa, Iocasta și soră cu Ismene, Eteocles și
Polynices
Ismene, sora Antigonei
Creon, regele Tebei
Hemon, fiul lui Creon
Tiresias, prorocul
Euridice, soția lui Creon
Corifeul
Paznicul
Crainicul
Un sclav
Corul, alcătuit din bătrânii cetății
Antigone de Frederic Leighton
REZUMAT
 Ca și „Oedip rege”, tragedia „Antigona” reprezintă una din
cele mai prețioase creații literare ale antichității. Antigona,
cutezătoarea fiica a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat
de lupta dintre frații ei, Etéocle și Polinice. Amândoi au
căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele
dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui
Etéocle, apărătorul cetății. Pentru celalalt fiu al lui Oedip,
Polinice - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se
interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului
ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se
ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea
predă pământului trupul lui Polinice, îndeplinind astfel
obilgația ce i-o reclamă, potrivit obiceiului, legătura de 
sânge cu cel mort.
.

 Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon

care o condamnă la moarte.Ea este însa inflexibila fata de
punctul de vedere pe care îl apara, e netematoare în fata
mortii, o priveste ca pe o eliberare de suferinta. Triumfa
moral, principiile promovate îi supravietuiesc. În discutia
aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire
ascuțită de principii morale. Antigona, fecioara firavă și
gingașă, este înzestrată cu un caracter îndrazneț, cu un curaj
demn de un luptător. Tăria ei de a-l înfrunta pe rege se trage
din conștiința ce acționează în numele legilor străbune,
nescrise, în care se sintetizează morala traditională, adânc
înrădăcinată în cetățile grecești. Antigona va pieri
întemnițată, dar Creon, cel care a nesocotit voința zeilor, va
primi o cruntă pedeapsă pierzându-și fiul, pe Hemon
(logodnicul Antigonei), si soția, care se sinucide aruncând
blesteme asupra trufașului si nechibzuitului ei soț.
MOTIVE SI TEME
 În discuția aprinsă dintre Creon și Antigona se dezvăluie
o ciocnire ascuțită de principii morale. Antigona,
fecioară firavă și gingașă, este înzestrată cu un caracter
 îndrăzneț, cu un curaj demn de un luptător. Tăria ei de a-
l înfrunta pe rege se trage din conștiința că acționează în
numele legilor străbune, nescrise, în care se sintetizează
morala tradițională, adânc înrădăcinată în cetățile
grecești.
 Preferința pe care grecii au acordat-o întotdeauna acestei
piese se datoreaza, în primul rând, personajului feminin.
În actul său, Antigona nu mai recurge la ajutorul zeilor.
Faptul e nou și, totodată, încărcat de semnificații.
Găsește în inima ei suficiente temeiuri cu care să-și
înfrunte destinul și eventual să accepte chiar martirajul.
 Sub acoperirea acestora, rupe barierele sacrosancte ale
familiei, sfidează o seamă de legi ale societății și nu se
. teme de sancțiuni. În fața ei se află Creon, gelos de
autoritatea regală și temându-se să nu piardă puterea. Cu
sprijinul cetății, el sprijină rigiditatea și egoismul acestei
autorități. Sufletul liber și generos al Antigonei nu se
impresionează de rigorile autorității. Singură, fără niciun
alt sprijin decât îndemnurile intime ale cugetului,
înfruntă pe rege și o dată cu acesta un întreg lanț de
prejudecăți statale. Vede în decizia regelui o nelegiuire,
și aceasta îi e de ajuns pentru a protesta fără nicio frică
împotriva ei. O dată ce a luat hotărârea, nimic nu o mai
împiedică de a o aduce la îndeplinire: nici amenințările
crude ale lui Creon și nici intervențiile calde, iubitoare
ale surorii ei, Ismena.
SOFOCLE
 Poet, dramaturg si om politic,
Sofocle (497 i.Hr. - 405 i.Hr.)
este unul dintre intemeietorii
tragediei clasice elene.
Continuator al lui Eschil,
Sofocle se face remarcat in
“Secolul lui Pericle”  sau
“Secolul de aur al Atenei”
Va multumesc pentru atentie!!
surse:
.

www.wikipedia.ro