Oedip la Colonos - tragedie a lui Sofocle

datând din anul 407 î.Hr.

Oedip la Colonos reia firul povestirii din tragedia Oedip rege, care se încheie cu automutila-rea
nefericitului fiu al lui Laios, Oedip.

Din Oedip la Colonos, aflăm că cei doi fii ai lui Oedip, Eteocle şi Poli-nice, care i-au urmat la tron,
în semeţia lor îşi gonesc tatăl orb de la curtea Tebei.

Bătrânul neputincios, condus de fiica sa mai mare, Antigona, pleacă în lume. Ani de-a rândul el
străbate lumea ca cerşetor, în chinuri nesfârşite, mângâiat numai de dragostea fiicei sale.

Dar suferinţele urmează să-i aducă izbăvirea: Apolon îl sfătuieşte să meargă în ţinutul Atenei, la
Colonos, în dumbrava sfântă, consacrată Eumenidelor şi zeilor subpământeni, spre binele celor
care îl vor adăposti şi spre blestemul celor care l-au alungat.

Oedip, încovoiat de bătrâneţe, condus de Antigona, soseşte în dumbrava sacră de lângă Colonos.
El îl roagă pe regele Tezeu să-i dea adăpost şi ocrotire, iar când va muri să-1 înmormânteze in
această dumbravă. Va li un bine pentru Atena, fiindcă îi va servi drept pavăză când tebanii o vor
ataca. Tezeu îl primeşte pe bătrânul surghiunit cu toată căldura şi îi acordă ospitalitatea ce se
cuvenea celor ce imploră refugiu.

Dându-şi seama că sfârşitul îi este aproape, Oedip îl cheamă pe Tezeu şi îl roagă să-1 însoţească
în adâncul dumbrăvii unde îi va încredinţa o taină, care va apăra Atena de atacurile Tebei.

Această taină Tezeu n-o va destăinui decăt urmaşului său în momentul în care el însuşi va fi pe
moarte. Oedip îi dă un sfat lui Tezeu: să caute să se conducă numai după voinţa zeilor şi să nu
depăşească măsura lucrurilor, fiindcă multe oraşe au păcătuit, ajungând astfel la nenorocire.
După ce urează prosperitate şi fericire întregii ţări, împreună cu Tezeu, pătrunde mai adânc în
dumbravă.

Tragedia Oedip la Colonos este considerată testamentul spiritual al lui Sofocle. Ea este rodul unei
experienţe îndelungate şi sintetizează întreaga gândire şi simţire poetică, cetăţenească şi
religioasă a marelui poet tragic elin. Momentul culminant al tragediei este conferit de măreţia pe
care o dobândeşte Oedip. Resemnarea lui, acceptarea sorţii, nu este însă un semn al neputinţei,
ci dovada unei energii nestăvilite, a unei voinţe supreme de a suporta suferinţele vieţii. El obţine
iertarea zeilor nu prin supunere slugarnică, ci prin tăria de a îndura chinurile sorţii.

------------------------------------------------------------------------------------------------

Bătrân și orb, Oedip sosește la Colonos, fiind condus de fiica sa Antigona. Aflându-se într-o
dumbravă sființită, le este cerut să părăsească Colonos-ul. Dar Oedip știe că aici va muri și cere
să-l vadă pe Teseu, regele Atenei. Bătrânilor din Colonos, care vin în fața lui Oedip, le este
mărturisită originea sa blestemată, aceștia dorind apoi să-l alunge pe Oedip. Antigona îi roagă să-
i lase să rămână.

Apare Ismena, fiica mai mică a lui Oedip, care povestește că frații lor, Eteocle și Polinike, s-au
luptat pentru tron. Polinike a fost alungat de către Eteocle de pe tron și din țară. Polinike s-a dus
la Argos pentru a cere aliați în vederea unui război împotriva Tebei. Ismena spune apoi că va sosi
Creon pentru a-l supune pe Oedip puterii tebanilor. Oedip nutrește sentimente de ură față de
Creon și de fii săi care nu l-au sprijinit când a fost alungat din Teba.

Apare Teseu care îi acordă lui Oedip găzduirea în țara sa. Creon încearcă să-l convingă pe Oedip
să se întoarcă la Teba, știind că într-un eventual război între Teba și Atena, va învinge partea care
se va afla în posesia corpului lui Oedip. Dar Creon îi amintește lui Oedip că el nu poate fi
înmormântat în cetate ci numai în afara ei. Oedip îl refuză pe Creon. Acesta o răpeste pe Ismena,
dar ea este eliberată de oamenii lui Teseu. Apare Polinike care îi cere binecuvântarea în vederea
victoriei în lupta contra Tebei. Oedip îl refuză și pe el, știind că Polinike nu va cuceri niciodata
Teba, iar frații se vor omorî unul pe celălalt în luptă.

Oedip îl conduce pe Teseu la locul morții sale, loc ce va trebui păstrat secret de către Teseu, căci
numai așa Oedip poate ocroti Atena. Oedip nu a murit de moarte naturală; un zeu l-a răpit sau
pământul s-a deschis pentru a-l primi și a-l elibera de toate suferințele. Teseu promite Antigonei
și Ismenei că va fi alături de ele pentru totdeauna după care cele două surori se întorc la Teba
pentru a împiedica moartea fraților.

------------------------------------------------------------------------------------------------------