Oedip Rege

Mosorete Denis
• Cautand cu disperare sa impiedice succesiunea unor astfel de previziuni
sumbre, Laios, regele Tebei si tatal lui Oedip, decide sa-si abandoneze
fiul abia nascut, intr-un loc indepartat, pe culmile muntelui Citeron, dar
pruncul fu gasit de un pastor si purtat la curtea Corintului, unde fu
adoptat de regele Polibos.
• Crescand si intelegand ceea ce-i era destinat, Oedip, convins ca tatal sau
este regele Polibos, decide sa paraseasca locurile Corintului,
inspaimantat peste masura mai degraba de posibilitatea de a-si ucide
tatal, decat de a se casatori cu propria mama – cea de-a doua previziune
a oracului socotind-o un soi de interpretare eronata a mesajului zeilor.
• Jurandu-si sa nu se mai intoarca vreodata la curtea din Corint, tanarul
ajunse pe meleaguri necunoscute, in drum spre Teba, incaierandu-se din
pricini neinsemnate cu un strain si doborandu-l fara ezitare, nestiind ca
in realitate victima sa este chiar regele Laios – tatal sau natural, care-l
abandonase la nastere.
OEDIP SI GHICITOAREA CUMPLITULUI SFINX

• Asa dupa cum decisera zeii, raspunsul corect atrase dupa sine
dobandirea sceptrului regatului Tebei si mana reginei Iocasta, in
timp ce Sfinxul se arunca de pe stanci, punand capat propriei
vieti dar si nenorocirii ce se abatuse de o buna bucata de vreme
asupra populatiei locului.
• Aceasta este conjunctura in care Oedip ia drept soata propria sa
mama – regina Iocasta, fara sa-si imagineze ca astfel
desavarseste cutremuratoarea profetie a oracolului din Delfi.
• Unirea incestuoasa atrage insa dupa sine alte cumplite
evenimente: asupra Tebei se abate molima, iar prezicatorul
Tiresias – fiul pastorului Everes si a nimfei Chariclo, ii dezvaluie
lui Oedip faptul ca el insusi se afla la originea tuturor acestor
nenorociri cu care se confrunta, fiind pedepsit de zei pentru ca
si-a ucis tatal si s-a impreunat cu mama sa.
• Potrivit legendei, afland intregul adevar, Iocasta isi pune capat vietii
spanzurandu-se, iar Oedip isi scoate ochii, imbraca straie de cersetor si pleaca in
pribegie, insotit doar de fiica sa, Antigona.
• Consecintele actiunilor lui Oedip continua sa aibe implicatii asupra intregii sale
familii, pacatele sale revarsandu-se asupra fiilor – Eteocle si Polinice, care
decisera initial sa domneasca pe rand, cate un an fiecare, in lipsa lui Oedip, dar
Eteocle nu respecta intelegerea la implinirea termenului, starnind astfel un razboi
in care fratii isi curmara viata unul altuia in duel.
• Euripide, socotit de Aristotel drept „poet tragic prin excelenta”, il infatisa pe
Oedip in opera sa intitulata „Fenicienele”, dinaintea trupurilor lipsite de viata ale
celor doi fii ai sai, deznadajduit si in prag de a-si pierde mintile, meditand la
intunecata soarta de care a avut parte, in ciuda tuturor eforturilor sale de a evita
cumplitele evenimente care au purtat la un deznodamant atat de dramatic.
• Pribegind la nesfarsit coplesit de durere, Oedip poposeste intr-un tarziu pe
taramurile Aticei, unde eumenidele – creaturi ceresti carora le revenea sarcina de
a veghea asupra remuscarii, dreptatii si pedepsei pe Pamant – il rapira pe Oedip,
purtandu-l prin vazduh in taramuri numai de ele stiute.