Crifca Dragos Limbi si literaturi straine, engleza-spaniola An III

Oedip Rege si Macbeth, puterea sortii si a legilor nescrise

Oedip si Macbeth, personajele principale a doua din cele mai cunoscute tragedii, desi au fost regi in perioade diferite si indepartate de timp au avut in comun dificultatea de a-si pastra tronul, nu sub amenintarea unor factori externi, ci datorita unor profetii sau a zbuciumului lor interior. Intre aceste doua piese de teatru, scrise de Sofocle si William Shakespeare, exista si numeroase disimilitudini, insa cei doi regi se confrunta cu puterea destinului dar si a propriilor judecati pe intreaga durata a sederii lor la tron. Inca de la inceput soarta lui Oedip avea sa fie dictata de profetii, acesta fiind fiul regelui Laios al Tebei care de teama unui blestem a ordonat ca nou nascutul lui fiu sa fie ucis. Laios se temea de profetia unui oracol care spunea ca a fost blestemat sa moara de mana fiului sau. Iocasta, sotia lui Laios, ezitand sa-l omoare, a predat pruncul unei servitoare care l-a dus pe varful unui munte. Acolo pruncul a fost gasit de un pastor si a fost botezat Oedip. Acestuia i-a fost data o profetie asemanatoare cu a lui Laios, ca isi va omori tatal si se va casatori cu mama sa, dar necunoscandu-si adevaratii parinti, Oedip fuge de acasa pentru a nu indeplini aceasta profetie insa nu facea decat sa se indrepte mai aproape catre ea. Pe drum spre Teba, Oedip se intalneste cu Laios imbracat in straie comune si se cearta de la prioritatea carelor lor pe drum. Oedip il omoara pe rege si pe insotitorii sai pentru ca mai apoi sa rezolve ghicitoarea Sfinxului in urma caruia a ajunge rege al Tebei. Astfel, fara ca el sa stie, se indeplineste prima parte a profetiei. Intrucat soarta joaca un rol important in aceasta piesa de teatru, era inevitabil ca Oedip sa indeplineasca profetia, acesta nu avea control asupra lucrurilor care i se intamplau, incerca sa se fereasca de profetie dar mereu era intampinat de esec. Oedip nu a avut intentia sa faca rau inca de la inceputul tragediei; cand oamenii incepura sa se imbolnaveasca si sa moara l-a trimis pe cumnatul sau

Creon la oraculul din Delfi. Creon a venit cu vestea ca totul se datora faptului ca ucigasul regelui Laios nu a fost prins si pedepsit. Oedip promite sa il prinda pe ucigas si il blesteama pe acesta care in mod ironic este chiar el. Apoi il cheama pe Tiresias, un batran orb care putea vedea viitorul si acesta ii spune lui Oedip ca el este criminalul, insa regele nu il crede si spune ca un martor l-a vazut pe Laios fiind omorat de un grup de hoti. Pe masura ce piesa se apropie de sfarsit, un mesager vine din orasul Corint si ii spune lui Oedip ca cel pe care il credea tatal sau a murit. Regele se bucura ca profetia lui Tiresias nu s-a adeverit deoarece nu avea cum sa isi omoare tatal atata timp cat acesta nu era in Teba. Mesagerul il informeaza apoi pe Oedip ca regele Corintului nu era tatal sau adevarat, un pastor din Teba i l-a dat pe Oedip mesagerului. Iocasta si-a dat seama, ascultand explicatia mesagerului, ca Oedip era fiul ei si il implora pe acesta sa nu il cheme pe pastor si sa nu il mai caute pe ucigasul lui Laios. Spunandu-i acestea, Iocasta fuge in castel si se sinucide. Oedip, nestiind ca femeia s-a sinucis, trimite dupa pastorul pe care mai tarziu il va interoga pana la aflarea adevarului, respectiv fatpul ca provenea din casa lui Laios si ca era fiul Iocastei dar si actualul ei sot. Oedip cere sa-i fie adusa o sabie pentru a se sinucide dar dupa ce o gaseste pe Iocasta moarta acesta isi scoate ochii cu acele rochiei sale si cere sa fie exilat. Creon il conduce pe rege in castel pana ce vor fi consultate oracolele. Asa cum Oedip a fost un rege respectat si Macbeth a fost un cunoscut luptator si thanul Glamisului. Toti scotienii, dar si regele Duncan, il respectau pe Macbeth. Asemanator lui Oedip si Macbeth a ajuns la tronul Scotiei omorandu-l pe rege. Acesta si-a omorat fostul prieten si superior, Duncan, dupa ce a primit profetii de la trei vrajitoare. Profetiile spuneau ca mai intai va deveni thanul Cawdorului si apoi rege al Scotiei. Dupa ce a ajuns rege, vrajitoarele i-au spus lui Macbeth ca nu va putea fi inlaturat de la tron decat de un barbat care nu s-a nascut dintr-o femeie. Aceasta a doua intalnire poate fi asemenata cu momentul in care Oedip a ordonat ca pastorul sa ii spuna unde a gasit pruncul ce i l-a dat mesagerului. A doua intalnire a lui Macbeth cu vrajitoarele a dus la distrugerea sa, asa cum informatiile oferite de pastor duc la sinuciderea Iocastei si la gestul lui Oedip de a-si scoate ochii. Daca Iocasta a fost ambitionata inca de la inceput sa il gaseasca pe ucigasul fostului rege, la sfarsitul tragediei nu mai vrea sa aiba de-a face cu acesta si il roaga si pe Oedip sa renunte. Sotia lui Macbeth poate fi asemanata cu Iocasta deoarece atunci cand Macbeth ii spune sotiei sale de planul sau de a-l omori pe Duncan, ea este mai ambigua decat el, iar cand Macbeth vrea sa anuleze asasinarea regelui, sotia acestuia il convinge sa nu se opreasca si sa isi duca planul pana la capat. Asemeni Iocastei, Lady

Macbeth s-a aruncat din turnul castelului cand a realizat ca scurta sedere a sotului ei la tron s-a terminat. Si Iocasta si Lady Macbeth i-au sustinut si i-au ajutat pe sotii lor dar in momentul in care acestia si-au indeplinit telurile cele doua sotii s-au sinucis. Tema pe care o au in comun aceste doua tragedii estea cea a legilor nescrise si a profetiilor deoarece atat Oedip cat si Macbeth nu au cum sa scape din calea implinirii destinului. Desi destinele celor doi sunt diferite, acestea se termina in mod tragic pentru amandoi insa lectia ce reiese din soarta lui Oedip este aceea ca nimeni nu poate interveni in calea sortii oricat de nefavorabila este aceasta, iar o asemenea soarta nu tine cont intotdeauna de faptele bune sau rele pe care o persoana le savarseste. In comparatie cu Macbeth se poate spune ca Oedip nu isi merita destinul, el a fost indepartat dintr-o familie regala, apoi a fost gasit si crescut ca un print in Corint. Dorind sa isi salveze tatal de profetia care spunea ca Oedip urma sa isi omoare tatal, acesta paraseste Corintul dar printr-o coincidenta ajunge de unde a plecat, in Teba in locul pe tron al tatalui sau adevarat. Oedip pare ca vrea sa fuga de destinul sau dar nu face decat sa se apropie cu pasi repezi de acesta fara sa stie. Cu toate acestea, nici macar un rege nu poate sa evite calea destinului sau. Si in Macbeth tot o profetie porneste sirul intamplarilor, vrajitorile spun ca Macbeth va fi mai intai than al Cawdorului si apoi rege. De asemenea, vrajitoarele mai spun si ca urmasii lui Banquo vor fi regi, iar Macbeth ar trebui sa se fereasca de Macduff, ca Macbeth este in siguranta pana cand Birnam Wood vine in Dunsinane si ca niciun barbat nascut de o femeie nu il poate rani pe Macbeth. Cu exceptia profetiei legate de urmasii lui Banquo, toate celelalte preziceri s-au adeverit pe parcursul piesei de teatru. In concluzie, tragediile lui Sofocle si Shakespeare au in comun aceasta tema a destinului intrucat nici Oedip si nici Macbeth nu isi pot schimba soarta oricat de mult ar incerca sa fuga de ea. Daca Oedip a facut tot ce a putut pentru a nu indeplini profetiile, Macbeth s-a ghidat dupa acestea insa indiferent de ce au facut cei doi soarta le-a fost imposibil de modificat. Oedip s-a vazut pus in fata profetiei implinite, si-a omorat tatal si s-a casatorit cu mama sa, iar Macbeth a ajuns rege al Scotiei dar datorita unei interpretari gresite ale profetiilor acesta si-a gasit sfarsitul mai repede decat se astepta. In clipa confruntarii cu Macduff, acesta ii spune lui Macbeth ca nasterea sa a fost cu probleme si ca a fost nascut prin ceea ce se numeste astazi nastere prin cezariana, fiind astfel barbatul din profetie. Macbeth a realizat ca a

interpretat gresit profetia vrajitoarelor dar a fost prea tarziu intrucat Macduff l-a decapitat indeplinind astfel si a doua profetie.