1

Analiză personaj: Oedip din tragedia “Oedip rege”

Alexandru G. Chiriță

Grupa IB, Artele spectacolului de teatru, Facultatea de arte, Universitatea Hyperion

Istoria teatrului universal

Prof.univ.dr. IOAN CRISTESCU

31 Ianuarie 2022
 2

Analiză personaj: Oedip din tragedia “Oedip rege” – Sofocle

Oedip este personajul principal al tragediei “Oedip rege” a lui Sofocle. Cronologic ne

este prezentat faptul că Oedip părăsește orașul natal – Corint, în încercarea sa de a evita

înfăptuirea profeției lui Apollo – că își va omorî tatăl și se va culca cu mama sa, dar, în

drumul său omoară un călător și pe toți însoțitorii lui, cu excepția unui sclav. Ajuns în Teba,

Oedip eliberează cetatea de Sfinx, răspunzându-i la ghicitoarea “Care este făptură care

merge dimineața în patru picioare, la amiază în doua iar seară în trei picioare?”. El se

căsătorește cu Iocasta, văduva regelui Laios. Împreună au patru copii, doi băieți –Eteocles și

Polynikes – și două fete – Antigona și Ismena. Acțiunea tragediei începe atunci când Oedip

află de la bătrânul profet orb Tiresias, că el este responsabil de dezastrul din Teba – că

molima este pedeapsa zeilor pentru uciderea tatălui său. Crezând că Tiresias și Creon

complotează împotriva sa, se ceartă cu ei. Aflăm apoi despre Iocasta că încearcase, la rândul

ei, să evite înfăptuirea profeției și poruncise ca fiul ei cu Laios să fie părăsit pe o stâncă, legat

de picioare. Numele “Oedip” înseamnă despre picioare, iar simbolul este dublat și de

semnele lăsate de legăturile cu care a fost legat și reprezintă destinul. Amintindu-și motivul

pentru care părăsise orașul natal, el realizează că profeția de care fugea s-a împlinit – că își

omorâse tatăl și soția îi era de fapt mamă – își scoate ochii dorind să nu mai vadă realitatea

devenirii sale, crezând că ochii sunt motivul pentru care nu a reușit să vadă adevărul.

Una din calitățile esențiale ale lui Oedip este determinarea. Tema devenirii – a descoperirii

de sine împreună cu tema destinul și a liberului arbitru, se întrețes în această tragedie

clasică: atât Oedip cât și Iocasta încearcă să își depășească condiția umană și să evite destinul

impus de zei, dar nu reușesc. Determinarea lui Oedip de a urmări adevărul și dreptatea sunt

admirabile. El este un personaj moral, urmărind să aducă dreptate în cazul morții lui Laius.

În ciuda atenționării pe care o primește de la Tiresias – că vestea va fi catastrofică pentru el,

Oedip insistă să afle cine este ucigașul lui Laius. Acestea arată asumarea responsabilității

față de cunoaștere și adevăr. Oedip este un conducător bun și drept al Tebei. El caută să

servească Teba și interesele cetățenilor ei, încercând să înlăture molima. Chiar și atunci când
 3

află că el este criminalul, nu neagă și nici nu încearcă să ascundă adevărul. Din contră,

acceptă pedeapsa și se orbește și pleacă în exil, urmând să își trăiască restul zilelor ca un

cerșetor orb.

Oedip – eroul tragic

Oedip este eroul tragic perfect. Aristotel identifică acest rol în opera sa despre

tragedia greacă. Ca protagonist al unei tragedii, conform lui Aristotel, un erou tragic trebuie

să respecte trei criterii: audiența trebuie să se simtă atașată de protagonist. Mai apoi,

audiența trebuie să fie înfricoșată de necazurile pe care le înfruntă eroul tragic, iar în final,

audienței trebuie să îi fie milă de erou. Oedip respectă toate aceste criterii și este denumit de

mulți critici drept eroul tragic perfect.

Oedip este un personaj moral și demn. El câștigă respectul cetățenilor Tebei atunci când

înfrânge sfinxul și eliberează orașul. Cetățenii Tebei îi răsplătesc curajul și competența

oferindu-i poziția de rege al Tebei.

Oedip are de partea lui și simpatia audienței deoarece el nu își cunoaște adevărata identitate.

Spectatorii cunosc faptul că el este ucigașul lui Laius pe întreaga desfășurare a piesei, pe

când, pentru Oedip, acesta rămâne un mister până la deznodământ. Pe întreaga durată a

piesei, spectatorii își fac griji pentru vina și dezgustul pe care acesta îl va simți în momentul

în care va afla adevărul.

Atunci când află adevărul și alege să își scoată ochii, spectatorii simt milă pentru protagonist

deoarece își pot imagina că durerea pe care o simte Oedip va persista și în viitor, în viața lui

de cerșetor orb, atât cât va mai trăi.

Oedip este un personaj fundamental pozitiv, moral și curajos, care întâmpină un destin

tragic. Cu toate acestea, el nu este lipsit de defecte. Aristotel spune că un erou tragic nu

poate fi perfect și că trebuie să exprime “hamartia”, din care să rezulte decăderea lui.
 4

Hamartia

La fel ca și în cazul Iocastei, cauza finală a decăderii lui Oedip este chiar descoperirea

de sine – el însuși a insistat să descopere cine a fost ucigașul lui Laius, în ciuda atenționării.

Indiferent de deznodământ, determinarea sa în urmărirea adevărului este admirabilă. La fel

și dorința sa justă de a fi de serviciu cetățenilor Tebei, și acestea nu pot fi considerate greșeli

sau carențe. Unii critici consideră orgoliul – mândria extremă – ca principală carență a lui

Oedip. El este mândru că a salva Teba din ghearele sfinxului dar aceasta pare o mândrie

justificată. Probabil cel mai evident act de mândrie al lui Oedip este că a vrut să își

depășească condiția umană și evite destinul dat de zei, iar aceasta dorință l-a adus, in mod

ironic, chiar să o înfăptuiască.

Concluzie

Oedip este un caracter admirabil care exercită determinare și curaj în ciuda

destinului tragic. El se străduiește să fie un conducător redutabil al Tebei, dând dovadă de

responsabilitate, tărie de caracter, urmărind adevărul și îndurând demn pedeapsa pentru

greșelile sale.