Oedip rege

- Fișă de lectură -

1. Caracterizare - Oedip
Oedip reprezintă personajul principal al tragediei lui Sofocle, “Oedip rege”.
În inceputul piesei, Oedip este prezentat ca rege al Tebei, un conducător cu o minte
agilă, apreciat și iubit de poprul său, pe care I-a salvat de pericolul Sfinxului. Fostul
conducător al Tebei, Laios, moare în mod suspect, iar în timpul investigațiilor, acesta
începe să ia decizii pripite, aruncând cu acuzații peste tot in jurul său și gnorând
rugămințiile soției sale de a pune capat anchetei.
Pe parcursul piesei se poate observa cum caracterul lui Oedip se schimbă, acesta
începand să-și arate adevărata față. Deși este un conducător atât agil cât și abil,
acesta nu este lipsit de frici sau temeri, făcându-și griji că poate, ceea ce i-a spus
oracolul se va adeveri.
În final, când adevărul este dezvăluit, Oedip fiind un om cu o onoare deosebită,
pentru că nu își poate accepta soarta, își scoate ochii, ca să nu trebuiască să se
confrunte cu adevărul dureros.
Caracterul său este unul schimbător ce depinde de situație, acesta grăbindu-se să ia
multe decizii impulsive în momente critice. În ciuda defectelor sale, el este foarte
admirat de poporul său pe care îl conduce cu atenție și grija.
În opinia mea, Oedip întruchipează tipul bărbatului conducător, ce este condus de
principiile și moralele sale. Este un rege determinat și un cetățean bun, ce se pune în
egalitate cu discipolii săi.
 2. Evoluția personajului principal
Evoluția personajului este esențială și bine evidențiată, deși se desfăsoară pe o
perioadă scurtă de timp, acesta ajunge ca la finalul piesei să fie complet diferit față
de cum a fost creionat în început.
Oedip începe prin a fi un rege admirat și iubit de intregul său popor, pentu că i-a
salvat de pericolul Sfinxului. Pe masură ce timpul trece acesta începe sa devină din ce
in ce mai confuz și suspect asupra destinului său, de care inițial era destul de
îndoielnic. Dintr-un om atent și vigilent, ajunge să ia decizii impulsive, a căror
consecințe va suporta.
Experiențele prin care a trecut, l-au făcut pe acesta ca de la un om bun, calculat, cu
o minte agilă, să ajungă un să fie stângaci, și necruțător, atât cu el cât și față de
persoanele din jur. Deși este sfătuit de soția sa, Iocasta, să renunțe la anchetă, acesta
este determinat să continue, dorind să-și atingă scopul, să descopere identitatea
ucigașului regretatului rege.
În ciuda schimbărilor majore produse la nivelul caracterului său, pe tot parcusul
textului acesta rămâne un om demn, asumat ce nu renunță la principiile și moralele
sale și care se lupta pentru binele comun.

3. Caracterizare – Iocasta
În începutul textului, Iocasta este prezentată ca fiind soția regelui Laios. Aceasta
rămâne gravida, iar în urma consultării unui oracol, hotărăște să își abandoneze nou-
născutul, de frica împlinirii destinului său dezastruos.
Iocasta este o femeie inteligentă și capabilă, dar deloc curioasă în ceea ce nu o
privește. Spre deosebire de Oedip, Iocasta are propria ei filozofie despre ceea ce ar
trebui să fie cunoscut sau analizat. Când femeia își dă seama în fața lui Oedip de
posibila identitate reală a acestuia și destinului său, ea îl roagă să oprească întrebările
și anchetele pentru a evita durerea, preferând să trăiască în neștiința, decât să afle
un adevăr ce ar putea răni-o, atât pe ea cât și pe cei din jurul ei.
Deși pare o femeie puternică, aceasta nu poate face față adevăratului său destin,
ceea ce o face să cedeze și o conduce la o moarte tristă, odată ce realizează că nu mai
are scăpare.
 4. Evoluția textului dramatic
Genul dramatic, cuprinde totalitatea operelor literare ce au ca finalitate
reprezentarea pe o scenă. Conflictul dramatic, este centrul in jurul căruia se
desfășoară toate acțiuniile. Personajele textului dramatic comunica prin dialog,
autorul intervenind doar prin indicațiile scenice, numite și didascalii.
Subgenul principal și original al genului dramatic este tragedia. Aceasta a fost o
formă dramatică a antichității clasice. Astfel, în această ramură a dramaturgiei,
protagonistul se luptă eroic împotriva situațiilor adversare. Prin această confruntare,
el câștigă simpatia publicului pentru lupta sa împotriva tuturor piedicilor care ii s-au
arătat pe parcurs. În cele din urm, a câștigat sau a fost învins, dar nu și-a trădat
niciodată principiile morale.
În prezent temele abordate în genul dramatic nu dispun de diferențe atât de mari
față de perioada contemporană, unele lucruri fiind general valabile. Situațiile descrise
în operele antichității, nemaifiind întâlnite în ziua de astăzi, problemele vremurilor
schimbându-se, lumea și oamenii fiind în continuă dezvoltare odată cu trecerea
timpului, textele pot părea învechite și chiar demodate. La bază insă, textele
dramatice conturează aceeași idee: expunerea anumitor tipologii umane, ce pot fi
întâlnite oricând și oricum.

5. Citate
- Creon: "Când nu-nțeleg, mai bine tac.”
Semnificația acestei replici este că, atunci când nu ești în cunoștință de cauză, mai
bine stai de o parte și asculți, decât sa te implici într-o discuție pe care nici măcar nu
o înțelegi.
- Oedip: „Fiecare dintre voi suferă singur în sine
Suferința lui, nu a altuia; dar spiritul meu
Gemete pentru oraș.”
Prin aceste replici, Oedip, își arată cordialitatea față de poporul său, demonstrând că
nu este doar un rege, ci un conducător ce empatizează și își compătimește poporul.
 - Tiresias: “Cât de înfricoșătoare poate el cunoașterea adevărului
Când nu există ajutor în adevăr! Știam bine asta,
Dar m-am făcut să uit. Nu ar fi trebuit să vin.”
Tiresias rostește aceste replici în prima scenă a piesei. De fapt, el cunoaște oracolul și
nu vrea să-l dezvăluie în fața lui Oedip, deoarece cunoașterea adevărului poate
devenio povară pentru cel ce îl deține.
- Tiresias: Mă numiți nesimțit. Dacă ai putea vedea
Natura propriilor sentimente.”
Acesta îi cere lui Oedip să se gândească la propriile fapte săvârșite la rândul lui și
relațiile sale, indicând spre împlinirea tragicului său destin.
- Oedip: „Bogăție, putere, meșteșug al omului de stat! Poziție regală,
pretutindeni admirată! Ce invidie sălbatică se strânge împotriva acestora.”
Oedip îi spune lui Tiresias că bogăția, puterea și pozițiile politice sunt invidiate, dar și
admirate. Astfel, oricât de mult te-ar admira un om pentru cât ai câștigat, niciodată
nu poți sa știi cum plănuiește să iți ia locul.

6. Problema adevărului
Adevărul este expus de la începutul piesei, însă nimeni nu pare sa-l creadă. Când
oracolul i-a prezis lui Oedip că își va omorî tatăl și se va căsători cu mama lui, acesta
nu a dat niciun fel de importanță acestor fapte, îndoindu-se de puterea adevărata și
incontestabilă a destinului.
Destinul îl ajunge pe acesta din urmă și în momentul în care este pus in fața faptului
împlinit, preferă să-și scoată ochii decât să se mai înfrunte cu adevărul, realizând ca
nu mai are scăpare.
În ceea ce o privește pe Iocasta, aceasta vrea să evite destinul cu orice preț,
preferând să trăiască o minciună decât să dea frâu adevărului. În final, aceasta este
chinuită de realitatea în care trăiește și cedează.
Adevărul, oricât de neplăcut ar fi, întotdeauna iese la iveală, iar existența destinului
suprem, este un adevăr incontestabil în viața oricui. Oricât am incerca sa ne
schimbăm soarta, ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla.
 7. Opinia personală
În opinia mea, tragedia lui Sofocle, prezintă niște lucruri elementare: adevărul și
destinul. Ambele sunt inevitabile, pentru că mai mult sau mai puțin, cu sau fără voia
noastră, amândouă ne vor ajunge din urma oricât am încerca să fugim.
Oedip este un om cu principii, care pe care le pune înaintea oricui, pana și înaintea
propriilor simțuri, el preferând să nu mai vadă niciodată, decât să trebuiască să se
mai înfrunte odată cu destinul său divin.
Opera dramatică are un rol important în literatura universală, deoarece tipologiile și
situațiile pe care le prezintă se pot regăsi în cultura orcărui popor.

Drăgănică Anja – XI J.