Ionaş Diana

LRE ANUL II

1.Descrie un moment al călătoriei lui Ulise și menționează o trăsătură de

caracter pe care o dobândește în acest context.
La începutul călătoriei sale, după ce a trecut prin ținuturile ciconilor şi
lotofagilor, Ulise a ajuns pe coasta de apus a Siciliei, unde împreuna cu
doisprezece tovarăși a intrat în peștera ciclopului Polifem. Acesta i-a devorat pe
șase dintre însoțitorii săi şi i-a luat prizonieri pe erou şi pe ceilalți șase. Grecii nu
au putut ieși is, deoarece ieșirea era acoperită de o piatră uriașă.
În timp ce ciclopul era plecat, Ulise a luat trunchiul unui lemn gros, i-a ascuțit
capătul, l-a ars pe foc și l-a ascuns. Seară, ciclopii s-au întors și i- au devorat pe
încă doi dintre oamenii lui Ulise. Făcându-se prietenos, Ulise i-a adus lui
Polifem o ceașcă plină de vin. Ciclopii, nu mai gustaseră niciodată vin . După
ce a golit un alt castron, Polifem dorește să afle numele celui care i-a dat vin. .
El îi spune uriașului ciclop că îl cheamă Outis – în traducere “Nimeni”. Ulise îl
cinstește cu vinul lui Maron și, în timp ce doarme, îl orbește cu o țepușă încinsă
extrem de ascuțită . Ciclopul se trezește agonizând și urlă de durere că “Nimeni”
i-a scos ochiul. Când ceilalți ciclopi sar în ajutor și aud cele spuse de Polifem,
aceștia refuză să îl mai ajute. A două zi dimineață, Odiseu și cei șase
supraviețuitori scapă din peștera ascunzându-se sub burțile oilor pe care ciclopul
le ducea la păscut. Din cele prezentate mai sus putem deduce următoarele
calități: curajul extraordinar, gândirea perspicace, viclenia, abilitatea de
adaptarea la situații și tactică de lupta. Datorită acestor abilități câștigă lupta cu
Polifem și părăsește insula .

2. Rolul oracolului
Capodoperă a literaturii antice, Oedip rege este o tragedie reprezentativă pentru
confruntarea dintre om și destin. Acesta temă , caracteristică tragediei grecești
constituie o problemă a omului din toate timpurile. Este o tragedie a cunoașterii,
eroul fiind stăpânit de setea de adevăr pe care îl vă află cu prețul propriei sale
prăbușiri. Structura piesei urmărește înaintarea lui Oedip spre adevărul care îi vă
aduce numai durere, marcând loviturile pe care destinul i le da cu fiecare
revelație. Oracolul din Delphi se bucură de un prestigiu important în vechea
lume greacă, având abilitatea de a prezice viitorul. Oracolul are un rol extrem
de important în destinul lui Oedip deoarece îl împinge pe eroul să își înceapă
crudul destin.
Ionaş Diana
LRE ANUL II

3. Imaginea femeii în literatura Antichități și a Evului Mediu

Imaginea femeii a variat în literatură Antichității de la zeiță la eroină şi apoi la
simplă muritoare, de la soție devotată la femeie căzută în pânzele desfrâului,
însă mereu şi mereu această imagine a constituit obiectul câtorva din cele mai
încântătoare pagini ale literaturii universale.
Au mai existat şi femei care nu pot fi încadrate în aceste etaloane, fiind soții şi
iubite devotate, însă stăpânite de dorința de răzbunare şi pasiuni monstruoase.
Aceste sunt Medeea, Crimhilda, Brunhilda.
4. Dante
În ultimul cerc al Infernului aflăm trădătorii. La baza fântânii , Dante se găsește
într-un mare lac înghețat: Cocytus , al nouălea cerc al iadului. Prinși în gheață,
fiecare după vină să, sunt pedepsiți păcătoșii vinovați de trădare împotriva celor
cu care au avut relații speciale Acest ultim, cel mai adânc nivel al iadului este
rezervat trădătorilor. Dante consideră trădarea păcatul suprem, așadar așază
trădătorii în ultimul cerc al Infernului. Cei mai cunoscuți trădători sunt: Lucifer
cel mai frumos dintre toți îngerii, cea mai desăvârșită creatură ieșită din mâinile
divinității, Cain și Iuda Iscarioteanul. Criminalii sunt cei care își merită locul în
ultimul cerc al Infernului, așadar pentru mine crimă este păcatul suprem.

5. Don Quijote
Romancier, poet și dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole,
Miguel de Cervantes Saavedra s-a făcut cunoscut în primul rând prin romanul
sau „Don Quijote de la Mancha”. De asemenea, romanul său a fost considerat de
către marii critici literari ai vremii, cel mai valoros roman al literaturii
universale. Don Quijote, figura centrală a romanului, reprezintă creatorul
propriului său destin, inspirându-se din cărțile despre cavaleri, pe care obișnuia
să le citească. Pe de altă parte, în romanul Don Quijote de la Mancha întâlnim și
o altă trăsătură a realității Renașterii, fiind vorba despre formarea
individualităților artistice. Dintr-un simplu „hidalgo” sărac, fără rang sau titlu,
un om cu mintea rătăcită din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur
tip de cărți, romanele cavalerești, Don Quijote vă deveni un creator, inventator
al propriei persoane.