GEONTOLOGIE SOCIALĂ

PROFESOR: STUDENT:

2022
 Îmbătrânirea

Analiza critică pe care vreau să o descriu face parte dintr-un articol din presa
românească și pune accent pe termenul îmbătrânire. Unele studii au constatat că acele
persoane care își acceptă vârsta cu ușurință și dețin o atitudine pozitivă față de procesul de e
sunt mai rezistente la stres.
Am remarcat, că această revistă sublinieză necesitatea efortului fizic pentru un corp și
un creier sănătos la acele persoane care înaintează în vârstă.
Acest articol mi.a atras atenția prin faptul că mă învață cum să îmi sfătuiesc părinții să
se îngrijească și să accepte mai ușor procesul de îmbătrânire, și totodată pentru mine să
înțeleg mai bine ceea ce mă așteaptă în viitorul îndepărtat.
Din păcate, o perioadă lungă de timp, bătrâneţea a fost privită ca pe o boală şi nu o
etapă normală în programul vieţii.
Bătrâneţea este definită ca „etapă terminală a vieţii, inclusiv a rutinei profesionale
active” (ŞCHIOPU & VERZA, 1997, p. 108)
Îmbătrânirea reprezintă o etapă naturală a vieții, care a determinat Organizația
Mondială a Sănătății să constate faptul că între anii 2000 și 2050 procentajul populației care
au vârsta peste 60 de ani va fi în creștere de la 11 la 22%. În momentul când ne gândim la
îmbătrânire, primul lucru care ne vine în minte ar fi deteriorarea care are loc la nivel fizic,
însă partea bună este că ea poate fi încetinită.
Ar trebui ca fiecare persoană care trece la procesul de îmbătrânire să accepte că
activitatea fizică și dieta au rol foarte important, și să înțeleagă că dacă nu au grijă de ei pot să
apară hipertensiunea arterială, kilogramele în plus și scăderea densității osoase. Percepția
pozitivă asupra procesului de îmbătrânire este și ea de mare ajutor. În acest articol se dezvoltă
miturile despre îmbătrânire și ne explică tot ceea ce are de oferit această etapă a vieții.
Prin asigurarea condiţiilor adecvate de viaţă la bătrâneţe, autorul Valeriu Rugină
(RUGINĂ, 1986) pune accent la menţinerea vârstnicului în propriul său mediu, cu sau lângă
familia copiilor şi nu izolarea într-un grup. Factori benefici pentru persoanele în vârstă sunt
asigurarea unui venit care săi ofere o liniște financiară și pregătirea din timp pentru
pensionare.
 „Bătrâneţea nu poate fi identificată cu starea precară a sănătăţii sau cu neputinţa,
dar vârsta înaintată comportă din ce în ce mai multe probleme de sănătate” (GIDDENS,
2001, p. 149). Cele mai mari afecțiuni pentru aceste persoane se datorează pierderilor sociale
şi economice, cum sunt pierderea rudelor şi prietenilor, separarea de copii şi pierderea locului
de muncă.
Câteva studii ne arată că vârstnicii ajug să petreacă mai mult timp privind la televizor
decât tinerii, de asemenea să-și petreacă timpul privind, participând la sporturi, hobbyuri,
jocuri, meșterind sau să se angajeze în activități religioase. Totodată vârstnicii alocă mai mult
timp îngrijirii personale decât tinerii, un exemplu fiind cel al somnului, de asemenea alocă
mai mult timp pentru munca în casă, cumpărături. O parte din timpul alocat în mod diferit de
vârstnici pare saăfie legat de starea de sănătate care le limitează activitățile zilnice.
Un tip de intervenție socială o reprezintă identificarea persoanelor vârstnice
marginalizate, abandonate din localitatea de cercetare. Asistentul social va colecta informații
chiar de la domiciliul vârstnicilor, în urma aplicării unor rapoarte de evaluare și a urmăririi
unor grile naționale de evaluare a persoanelor vârstnice. În urma evaluărilor se vor stabilii
nevoile fiecărei persoane și se vor selecta beneficiarii. 
Pentru a satisface adecvat nevoile clienților vârstnici, evaluatorul trebuie să identifice
serviciile pe care ei deja le primesc și să distingă între acelea furnizate formal de unități
publice sau private și acelea furnizate informal de familie și prieteni. În ambele cazuri, dar în
mod particular în cazul celor informale, asistentul social trebuie să examineze cât de stabilă
este asistența acordată. Cunoașterea suportului primit de client și a nevoilor neidentificate
până atunci, ajută asistentul social să asiste mai bine clientul prin construirea unui plan bine
definit și integrat. Cunoașterea tuturor serviciilor implicate ajută la evitarea dublării serviciilor
și permite utilizarea optimă a resurselor.
În concluzie, ceea ce am înțeles din această analiză critică referitoare la oamenii în
vârstă, este faptul că organul creier este cel care oferă abilitatea de a exista un control asupra
îmbătrânirii. Creierul este singurul organ care teoretic nu poate fi înlocuit, fiindcă există
organe care nu pot fi înlocuite dpdv tehnic, așadar creierul nostru ne reprezintă, el este “eul”.
Se pot înlocui inima, rinichii sau alte organe bineînțeles în limitele tehnologiei, dar nu putem
înlocui creierul sau nu vom putea fi noi pentru mai mult timp. Prioritatea fiecărui om ar trebui
să fie evitată îmbătrânirea creierului; deoarece evitarea îmbătrânirii în rest a organismului
este imposibilă.
 Bibliografie

1. GIDDENS, A. (2001). Sociologie. Bucureşti: Editura BIC ALL.

2. RUGINĂ, V. (1986). Curs de medicină socială. Iași: Editura IMF.
3. ŞCHIOPU, U., & VERZA, E. (1997). Psihologia vârstelor. Bucureşti: Ciclurile vieţii.
4. World Health Net-Glossary of Anti-Ageing Terminology. (n.d.).
5. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/imbatranirea-mituri-si-adevaruri/