Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
Capitolul I
3
Rumbaut şi Settersten, 2005; Fussell şi Furstenberg, 2005). În prezent, calea spre vârsta
adultă poate fi marcată de mai multe repere:
înscrierea la facultate (la cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă);
serviciul (cu normă întreagă sau redusă);
mutarea din căminul părintesc;
căsătoria şi naşterea copiilor (ordinea şi momentul producerii acestor
tranziţii variază (Schulenberg, O’Malley, Bachman şi Johnston, 2005).
Dezvoltarea fizică
Indiferent dacă sportul pe care preferăm să-l urmăriţi este tenisul, baschetul,
patinajul artistic sau fotbalul, cei mai mulţi sportivi cu care ținem sunt de vârsta adultă
emergentă sau adulţi tineri, oameni cu o formă fizică excelentă. La această vârstă, cei mai
mulţi oameni se află la un apogeu al sănătăţii, al forţei, ai energiei, al rezistenței și al
funcţionării senzoriale şi motorii.
În această perioadă se pun temeliile funcţionării fizice de-a lungul întregii vieţi.
Sănătatea poate fi influenţată de gene, dar factorii comportamentali, ce mănâncă adulţii
tineri, dacă dorm suficient sau nu, cât de activi fizic sunt şi dacă fumează, beau alcool sau
consumă droguri, contribuie foarte mult la sănătate şi la starea de bine.
Majoritatea adulţilor emergenţi şi a adulţilor tineri declară că au o sănătate bună sau
excelentă. Cele mai răspândite cauze ale limitării activităţii sunt artrita şi alte afecţiuni ale
sistemului muscular şi osos (NCHS, 2006). Accidentele sunt principala cauză de deces la
tineri cu vârsta până la 44 de ani (Heron şi Smith, 2007). Rata mortalităţii la acest grup s-a
redus aproape la jumătate în ultimii 50 de ani, iar rata mortalităţii la celelalte grupe de
vârstă a scăzut şi ea (Kochanek. Murphy, Anderson şi Scott, 2004; Pastor, Makuc, Reuben
şi Xia, 2002). Chiar şi aşa, rata mortalităţii creşte de peste două ori între adolescenţă şi
vârsta de adult tânăr.
În aceşti ani ai vieţii, problematica sănătăţii o oglindeşte pe cea din adolescenţa,
totuşi, rata accidentărilor, a omuciderilor şi a consumului de substanţe ilegale atinge
apogeul în această perioadă. Prea mulţi oameni aflaţi la vârsta adultă emergentă sunt
supraponderali şi fac prea puţină mişcare. În parte pentru că plasa instituţională de
siguranţă care-i protejează pe adolescenţi, în care sunt incluse căminul parental şi şcoala,
nu mai există, implicarea necontrolată în comportamente care ameninţă sănătatea este mai
facilă. Adulţii emergenţi şi adulţii tineri au cea mai mare rată a sărăciei şi cel mai scăzut
nivel de asigurare medicală dintre toate grupele de vârstă şi, adesea, lipseşte accesul
4
regulat la îngrijirile medicale (Callahan şi Cooper, 2005; Park, Mulye, Adams, Brindis şi
Irwin, 2006).
Obezitatea/excesul ponderal
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat obezitatea o epidemie la nivel
mondial (OMS, 1998). În Marea Britanic, incidenţa obezităţii a crescut de peste două ori
între 1980 şi 1994 şi creşteri similare au fost anunţate în Brazilia, Canada şi mai multe ţări
din Europa, vestul Pacificului, Asia de sud-est şi Africa (Taubes, 1998). în ţările în curs de
dezvoltare care au adoptat stilul de viaţă occidental, rata obezităţii s-a triplat în ultimii 20
de ani (Hossain şi Nahas, 2007).
Experţii indică între motive sporirea gustărilor (Zizza, Siega-Riz şi Popkin, 2001),
disponibilitatea preparatelor fast-food ieftine, porţiile prea mari, alimentaţia bogată în
grăsimi, tehnologiile care reduc efortul muncii şi activităţile recreative sedentare, cum ar fi
televizorul şi computerul (Pereira et al. 2005; Young şi Nestle, 2002). La fel ca în copilărie
şi adolescenţă, tendinţa moştenită spre obezitate poate să interacţioneze cu factorii de
mediu şi comportamentali de acest fel (Comuzzie şi Allison, 1998).
Obezitatea poate duce la depresie şi invers (Markowitz, Friedman şi Arent, 2008).
De asemenea, aduce cu sine riscul de hipertensiune, boli cardiace, AVC, diabet,
caliculi biliari, artrită si alte afecţiuni osteo-musculare si riscul de a face unele forme de
cancer şi reduce calitatea şi lungimea vieţii (Gregg et al., 2005).
Riscul cardiovascular şi cel de mortalitate au scăzut în ultimele patru decenii,
probabil datorită îmbunătăţirii îngrijirilor medicale, însă adulţii obezi continuă să aibă cel
mai ridicat risc (Gregg et al., 2005).
5
Schimbările de stil de viaţă (schimbări de alimentaţie, plus exerciţii fizice) sau
tratamentele medicamentoase au menţinut scăderea ponderală scontată timp de doi ani sau
mai mult (Powell, Calvin şi Calvin, 2007).
Activitatea fizică
Oamenii activi fizic au parte de numeroase beneficii. Pe lângă faptul că ajută la
menţinerea greutăţii corporale dorite, activitatea fizică fortifică muşchii, devină iritaţi când
trebuie sa aştepte sau să se supere că nu au dormit suficient cu o noapte înainte, estimează
că şoferii somnolenţi cauzează ½ din totalul de accidente. (Piper et al, 2004)
Renunţarea la fumat reduce riscul de boli cardiace, cancer şi AVC (Kawachi et al..
1993). Guma de mestecat cu nicotină, plasturii cu nicotină şi sprayurile nazale şi
inhalatoarele cu nicotină, mai ales combinate cu consilierea, pot ajuta persoanele
dependente să reducă treptat şi sigur consumul de tutun (Cepeda-Benito, Reynoso şi Erath.
2004).
Concepţia că activitatea fizică e doar pentru sportivi este eronată, întrucât o
persoană nu este nici prea sedentară şi nici prea în vârstă pentru a face exerciţii fizice.
Medicii şi fiziologii au ajuns la consensul că organismul uman ar trebui antrenat, în mod
sistematic, prin activităţi care să solicite aparatul cardio-respirator şi cel muscular.
Capacităţile fiecărui individ trebuie însă luate în considerare, întrucât o solicitare exagerată
a organismului poate dăuna sănătăţii (Moraru, 2015, p. 13)
Consumul de alcool
Industria publicitară asociază băuturile spirtoase, berea şi vinul cu viaţa bună şi cu
statutul de adult. Consumul de alcool atinge apogeul la vârsta adultă emergentă; circa 70%
din persoanele cu vârsta între 21 şi 25 de ani declară că au consumat alcool în ultima lună
şi aproape 48% din tinerii de 21 de ani beau impulsiv în cantităţi mari, cinci sau mai multe
pahare de băutură odată (SAMHSA, 2004b).
Facultatea este o perioadă şi un loc extrem de propice pentru băut. Deşi consumul
de alcool frecvent este răspândit la această vârstă, studenţii tind să bea mai des și mai
intens decât tinerii de-o seamă cu ei care nu sunt studenţi (SAMHSA. 2004b), în 2002-
2005, 57,8% din studenţii cu vârsta între 18 şi 20 de ani din facultăţi cu cursuri de zi
consumaseră alcool în ultima lună, 17% consumaseră intens, iar circa 40% băuseră
impulsiv, în cantităţi mari (SAMHSA, 2006c).
Consumul de alcool redus până la moderat pare să reducă riscul de boli cardiace
fatale şi AVC, precum şi riscul de demenţă ulterior în viaţă (Ruitenberg et al.. 2002).
6
Totuşi, consumul de alcool intens de-a lungul anilor poate duce la ciroză hepatică, la alte
boli gastrointestinale (inclusiv ulcer), boli pancreatiee, anumite tipuri de cancer,
insuficienţă cardiacă, AVC, deteriorarea sistemului nervos, psihoze şi alte probleme
medicale (Fuchs et al., 1995).
Consumul de alcool este asociat cu alte riscuri caracteristice vârstei adulte
emergente, cum ar fi accidentele rutiere, infracţiunile, infectarea cu HIV (Leigh, 1999) şi
consumul de droguri ilegale şi tutun (Hingson, Heeren, Winter şi Wechsler, 2005).
Estimativ, în 2004-2006, 15% din şoferii americani cu vârsta de 18 ani sau mai mult afirmă
că au condus sub influenţa alcoolului şi aproape 5% afirmă că au condus sub influenta
drogurilor în ultimul an (SAMHSA, 2008).
8
1.2. Definirea unor noțiuni specifice
9
celelalte componente ale antrenamentului, constituind chiar baza de plecare
pentru întregul proces de pregătire;
unii specialişti socotesc pregătirea fizică, ca factor determinant pentru toate
problemele jocului, ponderea pregătirii (…), axându-se pe pregătirea fizică
cu toate detaliile ei; alţii socotesc că pregătirea fizică se poate rezolva în
acelaşi timp cu pregătirea celorlalţi factori tehnico-tactici;
pregătirea fizică trebuie să fie o parte componentă a procesului de instruire,
o condiţie esenţială, care nu poate fi înlocuită cu nici o tehnică sau tactică;
pregătirea fizică este considerată esenţială în procesul de antrenament (…)
contemporan, lucru care modifică esenţial relaţia dintre jucători şi echipă,
relaţie care nu mai este liniară, ci devine circulară;
când se vorbeşte de pregătirea fizică, adesea se foloseşte expresia de
condiţie fizică sau de capacităţi fizice;
prin pregătirea fizică generală se urmăreşte asigurarea unei mai bune
capacităţi de lucru a organismului în timpul efortului, realizându-se simultan
intrarea mai rapidă şi mai uşoară în forma sportivă, care să poată fi
menţinută un timp mai îndelungat.” (Balint, 2008)
10
1.3. Fitness
Elena Moraru, în cartea Programe gimnice de estetică corporală afirmă că,
„conceptul de „fitness” se referă la acea condiţie fizică a individului care permite
desfăşurarea vieţii (activitatea profesională şi petrecerea timpului liber), precum şi
solicitarea suplimentară în condiţii optime, fără senzaţia de oboseală și că fîtness-ul
desemnează un set de atribute prin care individul face faţă solicitărilor fizice şi funcţionale
din activităţile cotidiene sau sportive, dependent de condiţia sa anatomică, fiziologică şi
psihologică (Moraru, 2015, p. 12).
Elena Grosu, afirmă că fitness-ul este un concept care prezintă multiple înţelesuri,
în funcţie de nivelul cultural şi formaţia profesională a persoanei care-l utilizează. Este
capacitatea individului de a accede la o calitate optimă a vieţii şi reprezintă o condiţie
dinamică, multidimensională ce se bazează pe o stare optimă de sănătate şi include mai
multe componente: fitness intelectual, social, spiritual, fizic (Grosu, et. al., 2010).
Conform A. Almos și H. Pop fitness-ul:
„reprezintă o formă automotivată de participare sistematică la practicarea
exerciţiilor fizice,în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii;
exprimă capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieţii, el fiind în
acelaşi timp, o condiţie dinamică, multidimensională, care se bazează pe o
stare de sănătate pozitivă şi care include mai multe componente: fitness-ul
intelectual, social, spiritual şi fizic;
fizic este o reflectare a abilităţii de a munci cu vigoare şi plăcere, fără
oboseală, având suficientă energie şi pentru activităţi de hobby şi recreative
sau pentru situaţii neprevăzute, ceea ce are legătură cu starea mentală şi,
bine-nțeles, cu cea fizică;
reprezintă o sinteză a capacităţii de mişcare;
este capacitatea întregului corp şi a sistemelor acestuia de a răspunde
eficient tot timpul” (Almos și Pop, 2016, p. 5).
Fitness-ul este influenţat de vârstă, sex, constituţia individului şi modul său de
viaţă. Orice bărbat sau femeie îşi începe viaţa cu un potenţial morfologic şi funcţional, care
stabileşte limitele pentru sănătate şi fitness. Forma corpului, înclinaţia spre obezitate,
structura osoasă, mărimea şi starea funcţională a inimii, plămânilor şi organelor - viscerale,
numărul total de muşchi şi celule nervoase din corp se fixează la naştere. Aceste variabile
constituţionale nu ţin de puterea şi de controlul omului, în schimb, stilul de viaţă (dieta,
relaxarea, somnul, evitarea exceselor) şi practicarea unor diverse tipuri de exerciţii fizice
pot compensa forţele naturale care duc la pierderea fitness-ului (Moraru, 2015, p. 12).
11
Principalele beneficii ale fitness-ului:
condiţie fizică bună are multe beneficii. Acestea includ următoarele:
tonus muscular îmbunătăţit;
agilitate crescută;
eficienţă mecanică mai mare;
capacitate de relaxare mai bună;
capacitate de concentrare mai bună pe durata antrenamentului şi
concursurilor;
eficienţă metabolică, fiziologică şi psihologică mai mare. Tensiunea scade şi
frecvenţa respiraţiei şi pulsului descresc;
performanţa sportivă poate creşte datorită faptului că poate fi suportată o
oboseală mai mare şi astfel refacerea este rapidă;
senzaţie generală de bine (Ramsey, 2013).
13
9. Principiul isotensiunii
Între seturi sau între antrenamente flexează mușchii timp de 6-10 secunde,
menținându-i permanent încordați. Culturiștii folosesc acest principiu pentru îmbunătățirea
tehnicii de pozare, ajungând la un control muscular mai bun.
10. Principiul priorității
Atacă grupele musculare deficitare la începutul unui antrenament, când ai suficientă
energie ca să lucrezi mai intens și să folosești greutăți mai mari.
11. Principiul contracției musculare de vârf
Menține mușchiul încordat timp de câteva secunde când ai ajuns cu greutatea la
finalul fazei pozitive a unei repetări.
12. Principiul încărcării progresive
Este un principiu cheie al antrenamentului de culturism. Ca să obții progrese,
mușchii trebuie solicitați tot mai mult de la un antrenament la altul. De-a lungul unui ciclu
de antrenament, încearcă să crești greutățile folosite, să faci mai multe repetări sau seturi,
sau să reduci pauzele dintre seturi.
13. Antrenamentul piramidal
Include o gamă de greutăți de la ușoare la grele pentru fiecare exercițiu. Începe lejer
cu un număr mare de repetări (12-15) pentru încălzire, apoi mărește gradual greutatea cu
fiecare set, reducând numărul repetărilor (6-8). Poți folosi și piramida inversă – de la
greutăți mari și număr mic de repetări, la greutăți mici și număr mare de repetări.
16
administrativă.
Rezultatele măsurării
Datele obținute în urma măsurării reprezintă rezultatele acesteia. Rezultatele pot
îmbrăca forme de prezentare diferite: cifre, simboluri, clasificări etc. Dar, indiferent de
forma de prezentare, principalele atribute ale rezultatelor măsurării sunt:
1. Precizia - este o calitate a măsurării datorită căreia rezultatele acesteia sunt
apropiate de valoarea adevărată a măsurandului.
2. Repetabilitatea - este calitatea unor maturatori repetate, aceluiași măsurând de a
da rezultate apropiate între ele.
3. Justețea - este calitatea unor măsurări repetate de același măsurând de a da
rezultate a căror valoare este apropiata de valoarea adevărată a măsurandului.
Tipuri de măsurare
După J. Nowlan (1996), exista doua tipuri de măsurare:
subiectivă - este relevată, în mod esențial, de o scală de valori mentale
percepute și interpretate de profesor; ea depinde, în principal, de capacitatea
de observare și de analiză a profesorului care administrează testul (de
exemplu, măsurarea de către profesor a calității unui exercițiu de gimnastică
la sol);
obiectivă - este așezata pe scara de valori fizice (timp, distantă, număr de
repetări etc.).
După relația dintre obiectele, fenomenele măsurate, măsurarea poate fi:
directă, adică efectuata prin compararea nemijlocită a mărimii de măsurat cu
unitatea sa de măsură sau prin evaluarea directă a unui efect produs de
mărimea respectivă;
indirectă, ceea ce înseamnă determinarea valorii unei mărimi prin calcul cu
ajutorul unei formule în care se introduc valorile altor mărimi obținute prin
măsurarea directă statistică.
17
Indici antropometrici
Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice constituie o acțiune importantă deoarece din
evoluția acestor procese se poate deduce dacă un subiect se încadrează în limite normale,
cunoscând ca schimbările se produc în organism specific sexului și vârstei.
Măsurătorile făcute la diferite date, etape sau începutul și finele unor activități arată
variațiile în evoluția fiecărui individ, punând în evidența dinamică proceselor de creștere și
dezvoltare fizică.
Examenul antropometric
Este o metodă de apreciere a creșterii și dezvoltării fizice bazată pe măsurarea
corpului omenesc ca un întreg și a părților acestuia. Metoda prezintă avantajul exprimării
cifrice a rezultatelor, fapt care conferă un plus de obiectivitate și exactitate.
Somatometria reprezintă un ansamblu de măsurători antropometrice pe baza cărora,
prin calcularea unor indici specifici se apreciază nivelul de creștere și gradul dezvoltării
fizice.
În efectuarea măsurătorilor antropometrice se recomandă să se folosească pentru
toți subiecții aceleași instrumente și cu precădere acele măsurători care au o stabilitate mai
mare.
Exemple:
taliometru;
banda metrică;
compasul;
goniometrul;
adipocentimetrul;
miotonometrul;
dinamometrul;
scărița de mobilitate.
Înălțimea corpului, statura sau talia (T): este distanta dintre creștetul capului
(vertex) și tălpi, măsurată în poziția stând. Se măsoară cu taliometrul.
Subiecții care depășesc înălțimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau
hiperstaturali, cei care se încadrează în medie - normostaturali, iar cei sub medie -
substaturali.
Înălțimea corpului în șezând sau bustul (B) este distanța dintre planul de sprijin al
feselor și vârful capului la subiectul așezat pe scaun, cu spatele lipit de taliometru.
18
În medie bustul reprezintă 52% din statură la bărbat și 53% din statură la femei, cu
variații între 54,6 - 55%, la ambele sexe.
Lungimea membrelor superioare: se măsoară cu o panglica metrică de la acromion
la vârful degetului mijlociu.
Anvergura sau deschiderea brațelor: întinse lateral, paralel cu solul, se măsoară
luând distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii.
Lungimea membrelor inferioare: diferența dintre talie și bust.
Diametrul biacromial: se determină cu ajutorul compasului antropometric, ale cărui
vârfuri se așează pe marginea externa a acromioanelor. Un diametru biacromian mare este
de 39 cm la femei și 43 cm la bărbați.
Diametrul toracic transvers: se măsoară din dreptul liniei medioaxilare, la nivelul
curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric.
Diametrul toracic antero-posterior: se determină cu compasul - un vârf la baza
apendicelui xifoid, iar celalalt pe apofiza spinoasă a vertebrei ce se afla la același nivel.
Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel puțin 8 cm mai mare față de
diametrul antero-posterior, în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric.
Diametrul bitrohanterian: se măsoară cu compasul, punând vârfurile la nivelul
punctelor trohanteriene. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm.
Perimetrul toracic (PT): atestă gradul de dezvoltare a cutiei toracice și se măsoară
cu banda metrică, măsurându-se până la 9 ani pe linia mamară, anterior și sub omoplați, în
spate. După această vârstă, la băieți se măsoară sub relieful pectoral, iar la femei
supramamar.
Se măsoară de asemenea în dinamica în inspir și expir profund, din calcul reiese
elasticitatea toracică (la sportivii foarte buni 9 - 12).
Perimetrele membrelor superioare și inferioare: se determină cu banda metrică la
nivelul grosimii maxime a acestora.
Greutatea corporala (G): este un indicator al creșterii cantitative a corpului.
Greutatea trebuie raportată la sex, vârstă, înălțime și starea de nutriție. Este un factor care
se modifică destul de repede, putând scădea sau crește sub influența unor factori ca:
alimentația, efortul fizic, tulburările metabolice etc.
Subiecții cu greutate medie corespunzătoare vârstei lor se numesc normoponderali,
cei cu greutate peste medie - supraponderali și cu greutatea sub medie - subponderali.
Valorile recoltate prin măsurători antropometrice se valorifică superior atunci când
sunt incluse în diferite formule, se determină o serie de indici antropometrici, cum ar fi cei
de proporționalitate, ce vizează evaluarea fenomenelor de creștere și dezvoltare. În acest
19
fel sunt posibile comparațiile între subiecți sau grupuri de subiecți, având la baza criterii
obiective.
Relații de proporționalitate între:
Măsurătorile antropometrice în plan longitudinal și statură:
o relația bust-statura:
indicele Guifrida Ruggeri, cu formula B*100 / T (%);
indicele Adrian Ionescu:
B - T / 2.
o Valori medii între 5-6 cm la bărbați si 3-4 cm la femei.
o relația trunchi - statură:
TR x 100 / T ( %)
o relația lungimea membrelor superioare (inferioare) - statura
MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T
Măsurătorile antropometrice în plan frontal și statură:
o relația anvergură - statură:
ANV x 100 / T (%)
o relația diametru biacromial - statura:
D. biacromial x 100 / T (%)
o relația diametru bitrohanterian - statura:
D. bitrohanterian x 100 / T (%)
o Indicele hidrodinamic (pentru natație): J x 100 / statura în cm, J
reprezentând valoarea raportului diametru biacromial + diametru
bitrohanterian) / 2
Măsurătorile antropometrice în plan sagital și statură:
o relatia diametru toracic anteroposterior - statură:
D. anteroposterior x 100 / T (%)
Măsurătorile antropometrice în plan transversal și statură:
o relația perimetrul toracic - statura
o Indicele Burgusch-Goldstein:
P. Toracic x 100 / T (%)
o Indicele Erissman:
P. toracic - T / 2. La adult I.E. trebuie sa aibă valori pozitive, la copii
acest indice are valori negative, se apropie de 0 la vârsta de 16-18
20
ani. În general, o valoare negativa caracterizează toracele insuficient
dezvoltat la vârsta adulta, dar un indice mare poate fi datorat și unor
depozite adipoase în exces în mușchi, care nu mai sunt în limite
fiziologice. Reprezintă raportul dintre înălțimea și grosimea
corpului. Valori medii: 3,38 bărbați și 3,5 la femei.
o relația dintre perimetrul abdominal - statura:
P. abdominal x 100 / T (%)
o relația dintre perimetrul antebrațului - statura:
P. antebrațului x 100 / T (%)
o relația dintre perimetrul coapsei - greutatea corporală:
Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu:
P. coapsei x 100 / G (%)
o relația dintre perimetrele segmentelor (braț, antebraț, coapsa, gamba) -
statura:
indicele muscular Pende:
(P. braț + P. antebraț + P. coapsa + P. gamba) / 4 * 100 / T.
Diferențele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecți de aceiași
vârsta, vor depinde predominant de dezvoltarea maselor musculare și a țesutului adipos,
deci de starea de nutriție. Un braț cu perimetrul de 35 la femeie și 40 la bărbați este unul
bine dezvoltat, iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternică.
Dezvoltare osoasă: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala,
perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei, perimetrul gleznelor deasupra maleolelor.
Suma acestor perimetre raportata la statura, da un indice în jur de 45 la bărbați și 44
la femei și care permite clasificarea indivizilor în 3 clase:
cu osatura redusa;
având un indice osos sub 43, cu osatura medie indice osos între 43,5-45;
cu osatura puternică peste 45.
21
o indicele al lui Brusch:
G = statura - 100, până la 165 cm
G = statura - 105, între 166 si 175 cm
G = statura - 110, peste175 cm
Compoziția corporală:
o țesut adipos procentual: 5 plici - abdomen, flanc, spate (sub unghiul
omoplatului), triceps brahial și extremitatea superioară a coapsei,
puncte situate pe partea dreaptă a corpului. Valorile plicilor, în mod
normal nu trebuie să depășească +15 - +20 mm. În sportul de
performanță, scara mărimii plicilor poate fi întâlnită după cum
urmează: 2mm la culturism, 4-5 mm la gimnastică sportivă, 15-20
mm la aruncătorii din atletism.
o Formula:
T.A. (%) = (suma a 5 plici x 0,15) + 5,8+ S.C.
S.C. - suprafața corporală calculata din raportul
Statura/Greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois
Raymond.
T.A. (kg) = T.A. (%) x G
M.A. = G - T.A. unde M.A. - masa activă
Valoarea optimă a țesutului adipos este de 11%-12%. La un adult 2mm de țesut
adipos reprezintă 1 kg greutate. (Dragnea, 1984)
22
Capitolul II
Material și metodă
Observaţia pedagogică. Metoda observării pedagogice este una dintre cele mai
eficiente metode. Utilizarea ei aduce avantajul formării unei imagini asupra subiecților
cuprinși în cercetare, sub aspect somatic, motric şi psihic.
24
Antrenament de 4 zile pe grupe musculare
Înainte de începerea antrenamentului:
încălzire de 5-10 minute cu exerciții cardio;
exerciții de stretching și flexibilitate timp de 5-10 minute.
După fiecare antrenament:
stretching pentru mușchii antrenați;
5-10 minute de cardio de recuperare.
Luni: umeri & triceps
Împins din dreptul pieptului la cadrul Smith – 4* 12, 10, 8, 6
Ramat vertical superset cu ridicări laterale cu gantere – 4* 12, 10, 8, 6
Fluturări cu gantere din aplecat – 4* 12, 10, 8, 6
Ridicări anterioare la cablu cu un braț – 4* 12, 10, 8, 6
Ridicări de umeri – 4* 12, 10, 8, 6
Extensii triceps baza Z din întins – 4* 12, 10, 8, 6
Extensii cu un braț la cablu – 4* 12, 10, 8, 6
Extensii cu gantera deasupra capului – 3* 10, 8, 6
Marți: spate
Tracțiuni cu priza largă – 4* 12, 10, 8, 6
Tracțiuni la helcometru cu priza îngustă cu bara V – 4* 12, 10, 8, 6
Ramat cu bara din aplecat – 4* 12, 10, 8, 6
Ramat cu gantera cu sprijin pe un braț – 4* 12, 10, 8, 6
Joi: piept & biceps
Împins cu gantere în plan inclinat – 4* 12, 10, 8, 6
Împins cu bara la banca orizontala – 4* 12, 10, 8, 6
Fluturări – 4* 12, 10, 8, 6
Crossover la cablu – 4* 12, 10, 8, 6
Flotări – 2* epuizare
Flexii în plan inclinat cu gantere – 4* 12, 10, 8, 6
Flexii concentrate la banca Scott – 4* 12, 10, 8, 6
Flexii ciocan – 3* 10, 8, 6
Vineri: Musculatura membrelor inferioare
Genuflexiuni – 5* 12, 10, 10, 8, 6
25
Presa pentru membrele inferioare – 4* 12, 10, 8, 6
Extensii ale membrelor inferioare – 4* 12, 10, 8, 6
Îndreptări cu picioarele drepte superset fandări – 4* 12, 10, 8, 6
Ridicări de gambe din așezat – 3* 10, 8, 8
Ridicări de gambe din picioare – 3* 12, 12, 10
26
Capitolul III
Rezultate
120
112 112
107 106 105 107 106 107
101 101
100
80
60
40
20
0 0
0
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
27
120
110 109
106 104 105 107 104 102
100 96 96
80
60
40
20
0 0
0
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
140
80
60
40
20
0 0
0
Categoria 1 B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
28
Tabel 3. Valori înregistrate la măsurarea circumferinței brațelor
Inițiala numelui și Braț (cm.)
a prenumelui
Ti Tf
B.D.F. 30 36
E.D. 36 41
I.L.L. 37 40
M.S.A. 38 42
O.R.A. 31 37
45
41 42
40
40 38
36 36 37 37
35
30 31
30
25
Ti
20 Tf
15
10
0
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
29
Inițiala numelui și Talie (cm.)
a prenumelui
Ti Tf
B.D.F. 81 83
E.D. 94 92
I.L.L. 94 91
M.S.A. 97 92
O.R.A. 95 91
100
97
95
95 94 94
92 92
91 91
90
85 Ti
83 Tf
81
80
75
70
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
30
Inițiala numelui și Șold (cm.)
a prenumelui
Ti Tf
B.D.F. 96 97
E.D. 107 104
I.L.L. 101 100
M.S.A. 113 111
O.R.A. 108 107
115
113
111
110
108
107 107
105 104
101
100
100 Ti
Tf
97
96
95
90
85
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
31
Inițiala numelui și Coapse (cm.)
a prenumelui
Ti Tf
B.D.F. 61 62
E.D. 61 60
I.L.L. 63 61
M.S.A. 70 67
O.R.A. 60 59
72
70
70
68
67
66
64
63
62
62 Ti
61 61 61
Tf
60 60
60
59
58
56
54
52
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
32
Inițiala numelui și Gambe (cm.)
a prenumelui
Ti Tf
B.D.F. 35 36
E.D. 37 39
I.L.L. 40 41
M.S.A. 40 41
O.R.A. 38 40
42
41 41
41
40 40 40
40
39
39
38
38
37
37 Ti
Tf
36
36
35
35
34
33
32
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
33
Inițiala numelui și Greutate (kg.)
a prenumelui
Ti Tf
B.D.F. 70 72
E.D. 90 89
I.L.L. 94 93
M.S.A. 95 90
O.R.A. 91 90
100
94 95
93
90 90 91 90
89
90
80
72
70
70
60
50 Ti
Tf
40
30
20
10
0
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
34
B.D.F. 179
E.D. 176
I.L.L. 183
M.S.A. 180
O.R.A. 175
184
183
182
180
180
179
178
176
176
175
174
172
170
B.D.F. E.D. I.L.L. M.S.A. O.R.A.
Concluzii
Regular practice of exercise and sports have multiple effects on both the physical
and the body as well as on the psyche.
The purpose of the research
36
The present work, from a scientific point of view, aims to bring in the theoretical
and methodological support, a contribution in the field of athletics.
By carrying out this research, I wanted to realize that by applying the Weider
principle, the principle of progressive loading in people aged 18-25 leads faster to muscle
growth.
Research hypothesis
In conducting the research we started from the following hypothesis: „Frequent use
of the principle of progressive loading in 18-25 year olds leads to faster muscle growth”.
Research objectives
Proposed objectives for research:
• Study of the specialized bibliography;
• Selection of the target group, in order to capture the aspects of the researched
themes;
• Selecting the resistance test;
• Harvesting and statistical processing of research results.
Methods of research
Given the complexity of the theme, the research methods selected for use were:
• Study of the bibliography
• Pedagogical observation
• The statistical method
• Graphical representation of statistical data.
The conduct of the research and the sample included in the research
The research was conducted at the Fit For Life Hall in Cluj-Napoca.
The subjects of the research are five bodybuilders, aged between 18 and 25,
representing the experimental group.
The experiment was conducted between October 2017 and May 2018.
On 26.11.2017, I applied the initial testing of the subjects under study.
Following the exercises described above, we applied on 26.05.2018, we applied the
initial testing of the subjects under study.
As a result of the experiment on the increase of the muscle mass, by the principle of
progressive loading, it can be ascertained from the measurements made on the studied
subjects a significant increase of the muscle mass.
This confirms the hypothesis stated at the beginning of the experiment that
„frequent use of the principle of progressive loading in 18-25 year olds leads to faster
muscle growth.”
37
Bibliografie
38
Berge, A. (1970). Mediul familial, în M. Debesse (coord.). Psihologia copilului de la
naştere la adolescenţă. Bucureşti: E.D.P.
Balint, I. (2008). Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică specifică
a jucătorilor de fotbal. Bacău: Universității
Bergeron, M. et. al. (2011). Consortium for health and military performance and
American College of Sports Medicine consensus paper on extreme conditioning
programs in military personnel. Curs Sports Med Rep. 2011; 10 (6): 383–9.
Chirazi, M., Ciorbă, P., (2006) Culturism. Întreținere şi competiţie. Iași: Polirom
Clark, MA. et al. (2004). Optimum Performance Training for the Health and Fitnes
Professional. 2nd ed. Calabasas (CA): National Academy of Sports Medicine.
2004. 201 p
Dragnea, A. (1996). Antrenamentul sportiv. București: EDP
Drăgan, I. (1989). Practica medicinii sportive. București: Medicală
Demeter, A. (1982). Bazele fiziologice si biochimice ale formarii deprinderilor motrice.
București: Sport-turism
Dumitrescu, C., (1994). Secretul sănătăţii - greutatea corporală. București: Porus
Dumitrescu, R., (2008). Culturism-fitness. Fundamentele teoretice şi practico-metodice.
Bucureşti: Universităţii
Elliot, DL. et. al. (1992). Effects of resistance training on excess post-exercise
O2 consumption. J Appl Sports Sci Res. 1992; 6: 77–81
Egger, G. et. al. (1999). Physical activity guidelines for Australians - Scientific
background report. A report by the University of Western Australia and The Centre
for Health Promotion and Research Sydney for Commonwealth Department of
Health and Aged Care; 1999
Eickhoff-Shemek, JM. (2010). An analysis of 8 negligence lawsuits against
personal fitness trainers. ACSM Health Fitness J. 2010; 14 (5): 34–7.
Epuran, M. (1992). Psihologia educaţiei fizice. București: Ed. Sport – Turism
Fentem, P.H. (1994). Education and debate ABC of Sports Medicine: Benefits of exercise
in health and disease. British Medical Journal 308:1291-1295.
Fomin, N.A. (1980). About the diagnostics of ... by shock tube simulation. - JEPTER, V.39,
N 3, p.486-490
Frank, J.S., Patla, A.E. (2003). Balance and mobility challenges in older adults:
Implications for preserving community mobility. American Journal of Preventive
Medicine 25 (Suppl 2): 157-163
39
Garber, CE. et al. (2011). Quantity and quality of exercise for developing and maintaining
cardiorespiratory, musculoskeletal, and neuromotor fitness in apparently healthy
adults: guidance for prescribing exercise. Med Sci Sports Exerc. 2011; 43 (7):
1334–5.
Garber, CE. et al. (2011). Quantity and quality of exercise for developing and maintaining
cardiorespiratory, musculoskeletal, and neuromotor fitness in apparently healthy
adults: guidance for prescribing exercise. Med Sci Sports Exerc. 2011; 43 (7):
1334-59.
Gibala, MJ, Little JP. (2010). Just HIT it! A time-efficient exercise strategy to improve
muscle insulin sensitivity. J Physiol. 2010; 588 (18): 3341–2.
Gibala, MJ. et al. (2006). Short-term sprint interval versus traditional endurance training:
similar initial adaptations in human skeletal muscle and exercise performance. J
Physiol. 2006; 575 (3): 901–11.
Grosu Emilia şi colab. (2008). Optimizarea antrenamentului sportiv. Cluj-Napoca: GMI
Grosu Emilia şi colab. (2010). Locul şi rolul fitness-ului în ştiinţa sportului. Cluj-Napoca:
GMI
Grosu Emilia (2012). Tehnici de antrenament mental, ediţia a 2 a,Vol. III. Cluj-Napoca:
GMI
Haltom, R. et al. (1999). Circuit weight training and its effects on excess postexercise
oxygen consumption. Med Sci Sports Exerc. 1999; 31: 1202–7.
Heden, L. et. al. (2011). One set resistance training elevates energy expenditure for 72
hours similar to three sets. Eur J Appl Physiol. 2011; 111 (3): 477-84.
Kravitz, L. (1996). The fitness professional’s complete guide to circuits and
intervals. IDEA Today. 1996;14(1):32–43.
Landy, F. (1984). Biochemical Characterization of Lymphokines, ... 313, New York:
Academic Press
Laforgia J. et. al. (2006). Effects of exercise intensity and duration on the excess post-
exercise oxygen consumption. Sports Sci. 2006;24(12):1247–64.
Little, JP. (2010). A practical model of low-volume high-intensity interval training induces
mitochondrial biogenesis in human skeletal muscle: potential mechanisms. J.
Physiol. 2010;588:1011–22.
Manno, R., (1989). Les bases de l’entrainement sportif. Bologna: SPA
Moller N, et. al. (1992). Dose-response studies on the metabolic effects of a growth
hormone pulse in humans. Metabolism. 1992;41(2):172-5
Malchair, A. (1988). Environment social et disorders psychosomatique (UCB) 27, 2, 1-10.
40
Murphy E, Schwarzkopf R. (1992). Effects of standard set and circuit weight training on
excess post-exercise oxygen consumption. J Strength Cond Res. 1992; 6(2):66-124.
O'Doherty, M. (1999). A Physical Activity Profile of Irish Men: General Population and
Prisoners. M.Sc Occupational Health and Ergonomics, NUI, Galway
Perry C., et. al. (2008). High-intensity aerobic interval training increases fat and
carbohydrate metabolic capacities in human skeletal muscle. Appl Physiol Nutr
Metab. 2008;33(6):1112–23.
Powell, KE., Blair, SN. (1994). The public health burdens of sedantary living habits:
theoretical but realistic estimates. Medicine and Science in sports and exercise 26
(7): 851-856.
Royal College of Physicians (1989). Guidelines for exercise, London (citând pe Fentem, P
H (1994) Education and debate ABC of Sports Medicine: Benefits of exercise in
health and disease. British Medical Journal 308:1291-1295.
Roth, D. A. (1991). Selective recovery of Xanthomonas spp. from rice seed.
Phytopathology 8.1:1358–1363.
Scott CB, et. al. (2011). Aerobic, anaerobic, and excess postexercise oxygen consumption
energy expenditure of muscular endurance and strength: 1-set of bench press to
muscular fatigue. J Strength Cond Res. 2011;25(4):903–8.
Szekely, L., (1986). Dezvoltare, armonie, frumuseţe. București: Sport-turism
SMA/Pfizer Survey. Inactive Australia? Stollz Now Market Research Report. 2006.
Şerban, D., (2006). Superfit-esenţialul în fitness şi culturism. București: Corint
Tabata I., et al. (1996). Effects of moderate-intensity endurance and high-intensity
intermittent training on anaerobic capacity and VO2max. Med Sci Sports Exerc.
1996;28(10):1327–30.
Tharrett, S., McInnis, KJ, Peterson, JA. editors. ACSM’s Health and Fitness Facility
Standards and Guidelines. 3rd ed. Champaign (IL): Human Kinetics; 2007. p. 9.
Wernbom M, Augustsson J, Thomee R. (2007). The influence of frequency, intensity,
volume and mode of strength training on whole muscle cross-sectional area in
humans. Sports Med. 37(3):225–64.
Web-site:
www.musclenet.com (accesat la 21.03.2018)
www.culturism.ro (accesat la 15.10.2017)
41