Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

POSIBILITĂȚI DE UTILIZARE A EXERCIȚIILOR FIZICE

ADAPTATE, LA STUDENȚI CU SCUTIRE MEDICALĂ PARȚIALĂ

Diana Consuela MITU1*

1
National University of Physical Education and Sports, Faculty of Physical Education and Sport, Bucharest,
Romania
*Corresponding author: mitudiana@yahoo.com

DOI:.................................

Abstract. În contextul vieții moderne, în care în care tendința către sedentarism este stimulată foarte mult de
către facilitățile oferite de întrebuințarea pe scară largă a tehnologiei, rolul tuturor factorilor educaționali în
modelarea comportomentului uman în direcția păstrării echilibrului vieții devine primordială. Deficitul de
activitate fizică și tendințele de sedentarism au fost identificate ca facând parte dintre factorii majori de risc
pentru sănătatea publică. În acest sens, o direcție importantă, este stimularea în special a tinerilor, dar nu
numai, în direcția adoptrii unui stil de viață activ, care să includă practicarea constantă și riguroasă a
exercițiilor fizice. Din această perspectivă, o situație specială, care considerăm că nu a fost încă suficient de
temeinic abordată în dezbaterile specialiștilor în educație fizică și sport, cel puțin în țara noastră, este aceea a
tinerilor cu afecțiuni medicale minore, care au primit din partea medicilor scutiri medicale parțiale, cu
recomandarea efectuării unui anumit tip de efort, adaptat. Astfel, premisa de la care am pornit este necesitatea
conturării unei baze teoretice și metodologice care să constituie fundamentul necesar includerii acestei
categorii de subiecți în activități fizice organizate, curriculare sau extracurriculare special concepute. Studiind
datele disponibile în literatura de specialitate, atât din domeniul științelor motricității umane, cât și din cel al
sănătăți, am încercat să conturăm în această lucrare bazele unei necesare fundamentări teoretice și
metodologice legate de oportunitatea, modalitatea și posibilitățile de încadrare a acestei categorii de subiecți
în activități de educație fizică și sport adaptate în raport de particularitățile și nevoile lor. Scopul acestui
demers a fost acela de a deschide o cale de urmat pentru alți specialiști ai domeniului, în așa fel încât tinerii cu
afecțiuni medicale minore să poată beneficia de efectele pozitive ale activităților fizice adaptate. Concluzia la
care am ajuns a fost aceea că un astfel de demers este mai mult decât necesar, având în vedere numeroasele
efecte benefice ae care le-am găsit evidențiate în literatura de specialitate, cu influență nu doar asupra
sănătății, ci și asupra unor aspecte ce țin de dezvoltarea personalității, de integrarea socială sau de calitatea
vieții.

Keywords: exerciții fizice adaptate, studenți, scutire medicală parțială;

Introduction

Societatea contemporană se remarcă printr-o multitudine de transformări, în diferite

aspecte ale vieții, care creează un tablou de o complexitate fară precedent în istoria
umanității. Printre tendințele majore care se manifestă în viața modernă, demne de menționat
ni se par a fi în primul rînd extraordinara dezvoltare a științei și tehnologiei precum.și
evoluția demografică explozivă,
În acest context al vieții moderne, în care în care tendința către sedentarism este stimulată
foarte mult de către facilitățile oferite de întrebuințarea pe scară largă a tehnologiei, rolul
tuturor factorilor educaționali în modelarea comportomentului uman în direcția păstrării
echilibrului vieții devine primordială. Este evident faptul că în viața omului comntemporan
există un deficit de activitate fizică, ceea ce generează o contradicție cu însăși natura sa.
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

Omul a fost „programat” genetic pentru a face față unei vieți de culegător și vânător, foarte
solicitantă din punct de vedere fizic, de aceea organismul său nu este pregătit să facă față unei
vieți sedentare.
În acest sens, o direcție importantă, este stimularea în special a tinerilor, dar nu numai, în
direcția adoptrii unui stil de viață activ, care să includă practicarea constantă și riguroasă a
exercițiilor fizice.
Noțiunea de „viață activă” este promovată în mod constant astăzi, de către specialiști din
mai multe domenii responsabile de starea de bine a omului, în principal din aria motricității
umane și din cea a sănătății. Grigore V. (2007), consideră viața activă ca fiind „parte a
concepției generale despre viață fiind corelată cu starea de sănătate” iar scopul acesteia îl
vede ca urmărind „relația între individ și societate, între individ și propria relație de sine,
creșterea nivelului satisfacției personale și în final obținerea bunăstării și a unei bune calități a
vieții”.
Din această perspectivă, o situație specială, care considerăm că nu a fost încă suficient de
temeinic abordată în dezbaterile specialiștilor domeniului nostru, este aceea a tinerilor cu
afecțiuni medicale minore, care au primit din partea medicilor scutiri medicale parțiale, cu
recomandarea efectuării unui anumit tip de efort, adaptat. Astfel, premisa de la care am pornit
în elaborarea acestei lucrări este necesitatea conturării unei baze teoretice și metodologice
care să constituie fundamentul necesar includerii acestei categorii de subiecți în activități
fizice organizate, curriculare sau extracurriculare special concepute în raport de
particularitățile și nevoile lor.

Current level reflected in the literature

Contextul specific al vieții omului contemporan, riscurile pentru sănătate ale stilului de
viață sedentar, beneficiile pentru sănătate ale practicării regulate a exercițiilor fizice precum
și rolul determinant în această direcție a mediului educațional au fost subliniate de o
sumedenie de autori, organisme și asociații profesionale, structuri deconducere naționale și
internaționale.
O primă observație care se impune din studiul literaturii de specialitate este faptul că se
constată în mod evident un deficit generalizat de activitate fizică în rândul populației. Astfel,
Hallal, P. C. și colab. (2012), analizând nivelurile de activitate fizică la nivel mondial, cu date
pentru adulți (peste 15 ani) din 122 de țări și pentru adolescenți (13-15 ani) din 105 țări, a
arătat că 31% dintre adulții din întreaga lume sunt inactivi fizic, proporțiile fiind mai mari în
America și în estul Mediteranei (43%) și mai mici în Asia de Sud-Est (17%). Aceiași autori
au observat că inactivitatea crește odată cu vârsta, este mai mare la femei decât la bărbați și
este crescută în țările cu venituri mari.
Continentul nostru nu face excepție de la această tendință generală de sedentarizare a
populației. Orientările Uniunii Europene (UE) privind activitatea fizică (2008) notează faptul
că, în Europa, copiii manifestă o scădere a activității fizice și o creștere concomitentă a
timpului petrecut în comportamente sedentare. Comisia consideră acest fapt ca o amenințare
enormă, care poate fi responsabilă pentru mai multe comorbidități fizice, metabolice și
mentale, în timpul tinereții și în viața ulterioară. În acest context, Comisia subliniază rolul
mediului educațional în această chestiune, având în vedere faptul că s-a observat că
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

aproximativ 80% dintre copiii de vârstă școlară practică activități fizice și sport doar în
școală.
Comisia Europeană, prin Cartea albă privind Sportul (2007) scoate în evidență, la rândul
său, cât sunt de importante activitățile fizice în menținerea sănătății publice afirmând
că ,,lipsa de activitate fizică duce la excesul de greutate, favorizează apariția obezității și a
unor afecțiuni cronice precum bolile cardio-vasculare și diabetul, care afectează calitatea
vieții, pun în pericol viața persoanelor și creează probleme economiei și bugetului alocat
sănătății”.
Odată stabilit acest tablou general al deficitului de activitate fizică, o întreagă pleiadă de
autori vin să să reafirme beneficiile exercițiului fizic, atât în privința menținerii sănătății și
diminuării riscurilor de apariție a bolilor, cât și în sensul ameliorării sănătății celor care au
fost diagnosticați cu diferite afecțiuni medicale.
Janssen, I. și LeBlanc, A. G. (2010) confirmă faptul că activitatea fizică este direct
asociată cu numeroase beneficii pentru sănătate la copii și tineri în vârstă de școală. Practic,
arată autorii, cu cât activitatea fizică este mai mare, cu atât beneficiul pentru sănătate este mai
evident, dar chiar și un volum mai redus de activitate fizică poate avea beneficii considerabile
pentru sănătate la tinerii cu diferite afecțiuni medicale (de exemplu, hipertensiune arterială
obezitate). De asemenea, lucrarea citată arată că, pentru a obține beneficii substanțiale pentru
sănătate, activitatea fizică trebuie să fie de cel puțin de intensitate moderată, și că cele mai
mari avantaje pentru sănătate sunt aduse de activitățile aerobice, care stimulează sistemele
cardiovascular și respirator. De asemenea, autorii citați constată că programele aerobice
controlate (2-3 sesiuni / săptămână timp de cel puțin 6 săptămâni) au ca rezultat o
îmbunătățire a condiției aerobe la tinerii cu astm bronșic, fără să fie asociate și cu
îmbunătățiri sistematice ale funcției pulmonare.
Ortega, F., și colab. (2008), vorbind despre condiția fizică și factorii de risc asociați bolilor
cardio-vasculare arată că, chiar dacă evenimentele bolii cardiovasculare apar cel mai frecvent
în timpul sau după a cincea decadă de viață, există dovezi care indică faptul că precursorii
acestor afecțiuni își au originea în deficitul de activitate fizică din copilărie și adolescență.
Healy GN, Wijndaele K, Dunstan DW și colab. (2008) arată de asemenea, că reducerea
timpului petrecut în comportamentul sedentar și creșterea timpului petrecut atât în activitatea
fizică ușoară, cât și de moderată până la intensă, aduc beneficii importante asupra sănătății
publice.
Uszko-Lencer, N.H.M.K et al. (2017) menționează că nivelurile scăzute de fitness
cardiorespirator și muscular sunt asociate cu factori de risc global pentru dezvoltarea bolilor
cardiovasculare, risc crescut de mortalitate din boli coronare, creșterea grăsimii abdominale,
dezvoltarea hipertensiunii arteriale și rigiditate aortică.
Augustine JA, et al., (2016) au descoperit că nivelurile mai ridicate de fitness
cardiorespirator pot reduce indirect rigiditatea aortică prin efectele sale benefice asupra
factorilor de risc tradițional și non-tradițional CVD la femeile cu obezitate.
Arsenault, B. și colab. (2010) au relevat că, în orice categorie de a Indicelui de masă
Corporală (IMC) s-ar fi încadrat, subiecții inactivi s-au caracterizat printr-o circumferință mai
crescută a taliei, un marker al adipozității abdominale, comparativ cu indivizii activi.
Inactivitatea fizică și obezitatea abdominală au fost asociate cu un risc crescut de afecțiuni
cardio-vasculare.
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

Bowden Davies, K.A., Sprung, V.S., Norman, J.A. et al. (2018) au constatat că scăderea
activității fizice pe termen scurt și un comportament sedentar crescut provoacă tulburări
metabolice și modificări ale compoziției corporale (respectiv reducerea reversibilă a
sensibilității la insulină și a capacității cardiorespiratorii, cu creșteri concomitente ale grăsimii
centrale și hepatice și dislipidemie), efectele constatate fiind similare la persoanele cu și fără
o rudă de gradul I cu diabet zaharat de tip 2.
Alți autori prezintă efectele benefice ale activității fizice în plan psihologic și social. De
exemplu, Trudeau, F., Shephard, R. J. (2008) vorbesc, despre influența benefică a activității
fizice școlare (curriculare și extracurriculare) asupra stimei de sine și a performanței
academice. Autorii citați subliniază faptul că datele sugerează că activitatea fizică școlară -
lecțiile de educație fizică, activitățile fizice extra-curiculare sau sportul școlar - constituie o
componentă consistentă a activităților fizice în general, contribuind decisv la îndeplinirea
recomandărilor OMS pentru copii și adolescenți. De asemenea, ei afirmă că prezența orelor
de educație fizică și sport în curricula școlară nu afectează performanța școlară, chiar dacă
timpul curricular pentru așa-numitele discipline academice este oarecum diminuat.
De asemenea, alți autori, cum ar fi Tudor, I.D., Tudor, M. (2013) au relevat influența
benefică a exercițiului fizic regulat asupra unor aspecte care țin de îmbunătățirea imaginii de
sine, de favorizarea socializării și a integrarării sociale, de dezvoltarea personală și nu în
ultimul rând de creșterea calității vieții oamenilor. Archer, T. (2014) consideră de asemenea
că exercițiile fizice influențează sfera cognitivă și emoțională, învățarea și aspecte neuro-
fiziologice, îmbunătățesc stima de sine și starea de bine psihologică.

Topic addressed - problematica specifică studenților cu scutiri medicale parțiale

Recomandări ale Grupului de experți pe activitate fizică pentru sănătate din cadrul
Comisiei Europene
Planul de lucru al UE pentru Sport în perioada 2014-2017, elaborat la nivelul Comisiei
Europene de către Grupul de experți pe activitate fizică pentru sănătate cuprinde, printre
altele, o serie de recomandări menite să încurajeze practicarea educației fizice începând din
prima copilărie, care prezintă o concepție sistemică foarte bine fundamentată asupra
problematicii predării educației fizice și sportului în sprijinul întăririi sănătății.
Deși aceste recomandări ale Comisiei, așa cum sunt ele formulate, par a se referi în special
la educația fizică de la nivelele de învățâmânt pre-universitar, reflectarea și extensia lor în
mediul universitar, ca parte a procesului educativ al ființei umane în întregul său parcurs de
creștere și maturizare, este logică. De aceea, considerăm că orientarea generală care
fundamentează aceste recomandări, poate și trebuie să fie aplicată în egală măsură și în
educația fizică a studenților.
Dintre aceste recomandări, în legătură cu aspectele abordate în prezenta lucrare, reține
atenția în special recomandarea nr.11, care precizează:
„Educația fizică este o parte necesară a curriculum-ului școlar, iar scutirile ar trebui
acordate numai în circumstanțe extraordinare. În cele mai multe cazuri, participarea ar
trebui să fie asigurată prin utilizarea unor forme incluzive, diferențiate și prin activități
adaptate”.
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

Aceste recomandări, elaborate de către Grupul de experți pe activitate fizică pentru

sănătate de la nivelul Comisiei Europene, furnizează o viziune completă asupra rolului,
importanței și modului în care trebuie să fie concepută, organizată și desfășurată activitatea
de educație fizică și sport, curiculară și extracurriculară, pentu a-și atinge obiectivele de ordin
general, dintre care menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate este de maximă importanță.
Este important să facem precizarea că, ținând cont de toate aceste aspecte reliefate în
documentul citat și coroborîndu-le cu realitatea concretă a sistemului de învățământ
românesc, considerăm că este necesară acordarea unei atenții sporite predării educației fizice
și sportului în universități. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în multe situații tinerii ajung în
universitate fără a fi beneficiat decât în mică măsură sau deloc de valențele educative și
formative ale lecției de educație fizică (datorită orelor puține alocate în curriculă, uneori chiar
cu caracter facultativ, ori cu excluderea totală a efortului fizic, în cazul subiecților cu scutiri
medicale).

Situația scutirilor medicale în UMF ”Carol Davila” București

În tabelul de mai jos, prezentăm situația scutirilor medicale, parțiale și totale prezentate de
studenții UMF.„Carol Davila” București în ultimii 10 ani universitari.
Table 1. Situația studenților cu scutiri medicale în UMF ”Carol Davila” București
An universitar Scutire parțială Scutire totală Afecțiuni principale
2010-2011 34 12 miopie mare, astm bronșic

2011-2012 27 15 scolioză, miopie medie

2012-2013 45 9 astm bronșic, discopatie

lombară, scolioză
2013-2014 12 47 cifoză, scolioză, miopie,
bronșită astmatiformă
2014-2015 16 18 scolioză,bronșită
astmatiformă
2015-2016 28 18
astm bronșic, miopie medie
2016-2017 33 27
astm bronșic, astm alergic,
2017-2018 37 19 miopie mare
scolioză, miopie, astm bronșic
2018-2019 43 28
astm bronșic
2019-2020 44 14
astm bronșic

Analizând situația studenților cu scutire medicală din U.M.F. ,,Carol Davila" (Tabelul 1),
am constatat faptul că în ultimii 10 ani, diagnosticele pentru care s-a prezentat scutire
medicală de educație și sport (totală sau parțială) au acoperit o paletă mai largă de afectiuni,
printre care enumerăm: miopii de diverse grade, deviații ale coloanei vertebrale (cifoze,
scolioze, lordoze, forme mixte), discopatii lombare, bronșite astmatiforme, astm alergic, astm
bronșic. Dintre acestea, cele mai numeroase diagnostice, mai ales în ultimii ani, au fost cele
de astm bronșic. În perioada analizată, dintre studenții cu scutiri medicale, cea mai mare parte
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

au avut scutire parțială, cu recomandare pentru practicarea unui anumit tip de efort fizic,
adaptat, redus ca intensitate și complexitate.
Menționăm ca, de-a lungul vremii, în cadrul catedrei noastre nu a existat o abordare
unitară în ceea ce privește integrarea studenților cu scutiri medicale parțiale în procesul de
educație fizică și sport, aceasta fiind lasată la latitudinea fiecărul cadru didactic. În aceste
condiții, tendința generală, atât din partea profesorilor cât și din partea studenților cu scutire
parțială a fost de multe ori aceea de evitare completă a efortului fizic.
Din acest considerent, studierea posibilităților de angrenare a studenților cu scutiri
medicale parțiale în lecții special concepute pentru ei, cu structuri de exerciții adaptate în
funcție de diagnostic și cu nivel de efort dozat corespunzător ne-a apărut ca fiind o
oportunitate și totodată o necesitate, mai ales având în vedere numărul crescând al acestor
cazuri în ultimii ani.

Recomandări ale exercițiului fizic pentru diferite afecțiuni medicale

Trecînd în revistă datele oferite de literatura de specialitate din domeniul nostru și din
domeniul medical, am constatat că există în practică recomandări bine stabilite care pot sta la
baza elaborării unor programe de exerciții fizice adaptate o gamă largă de afecțiuni medicale,
iar situația subiecților cu scutire medicală este bine reglementată în țările care pun accentul
cuvenit pe importanța educației fizice, atât din perspectiva sănătății publice cât al bunăstării
sociale și personale a individului.
În SUA de exemplu, Texas Education Agency, în documentul intitulat Exemptions for
Students with Disabilities (2008) prevede faptul că fiecare elev trebuie să primească, în urma
evaluărilor medicale, o „Clasificare de sănătate pentru educație fizică”, pe baza cărora școala
îl va încadra într-una din următoarele categorii:
 Nerestricționat (nelimitat în privința activităților fizice).
 Restricţionat (exclus de la activităţile fizice mai viguroase)
o Permanent – caz în care un medic autorizat trebuie să furnizeze școlii
documentație scrisă cu privire la natura deficienței și recomandările pentru
activitatea fizică a elevului.
o Temporar – caz în care un medic autorizat trebuie să furnizeze școlii
documentația scrisă referitoare la natura deficienței temporare și timpul
estimat pentru recuperare. În timpul perioadei de recuperare, elevul va
participa la lecții pentru a-și însuși conceptele abordate, dar fără să
efectueze exercițiile fizice.
 Adaptat și de remediere – caz în care medicul va preciza în scris activitățile fizice
specifice prescrise, precum și cele care îi sunt interzise,

Preocupări în direcția clarificării beneficiilor exercițiului fizic adaptat în diverse

patologii s-au manifestat și în țările europene. Pedersen, B.K. și Saltin, B. (2015) prezintă un
amplu rewiew cu privire la recomandările pentru prescrierea exercițiilor fizice ca
„medicament” în tratamentul a 26 de boli diferite, acoperind o gamă foarte largă de patologii:
 boli psihiatrice (depresie, anxietate, stres, schizofrenie);
 boli neurologice (demență, Parkinson, scleroză multiplă);
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

 boli metabolice (obezitate, hiperlipidemie, sindrom metabolic, sindrom ovar

polichistic, diabet);
 boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, boală coronariană, insuficiență
cardiacă, apoplexie cerebrală, claudicație intermitentă);
 boli pulmonare (boală pulmonară obstructivă cronică, astm, fibroză chistică);
 tulburări musculo-scheletice (osteoartrită, osteoporoză, dureri de spate, artrită
reumatoidă);
 cancer.
Autorii menționați prezintă efectele pozitive dovedite ale exercițiilor fizice asupra
patogenezei și simptomelor fiecărei boli în parte, precum și posibilele mecanisme de acțiune.
De asemenea, pentru fiecare boală se oferă precizări referitoare la tipul de exerciții fizice
benefice precum și parametrii de efort recomandați, oferind un ghid extrem de util și de bine
documentat pentru pentru fundamentarea metodologică a unor progame de exerciții adresate
subiecților cu scutiri medicale parțiale.
La nivel institutional, de stat, trebuie remarcată experiența Suediei, unde sub egida
Asociațiilor Profesionale Suedeze pentru activitate fizică a fost elaborat în 2003, un Manual
de Activitate fizică în prevenirea și tratarea bolilor (FYSS), actualizat periodic, care în 2017
a ajuns la a treia ediție, devenind deja un concept consacrat în sistemul medical suedez.
Manualul FYSS a fost conceput ca un instrument de referință pentru personalul medical
autorizat, în vederea facilitării prescripţiei de activitate fizică și este utilizat în mod oficial în
educația fizică din instituțiile de învățământ, în colegiile și universitățile cu profil medical,
precum și de către toți organizatorii de activități fizice care folosesc metoda activităţii fizice
pe bază de prescripţie. FYSS este o componentă centrală a metodei suedeze de activitate
fizică după prescripție (PAP-S), care a fost considerată ca bună practică de către Comisia
Europeană pentru a fi pusă în aplicare în alte state membre ale UE. Transferul modelului
PAP-S în statele membre U.E. este susținut prin proiectul E.U Physical Activity on
Prescription (2019) (EUPAP 2019), care prezintă detaliat recomandări de activitate fizică,
specifice pentru un număr de 32 de diagnostic medicale. Acest ghid a fost adoptat și este
utilizat și în România, sub egida Institutului Național de Sănătate Publică (2019), cu
titulatura EUPAP - Recomandări de activitate fizică, specifice anumitor diagnostice.

Date și recomandări cu privire la activitatea fizică a subiecților cu astm bronșic

Constatând, după cum reiese din Tabelul 1, prevalența dominantă a diagnosticului de
astm bronșic, în special în ultimii ani, am încercat, pornind de la recomandările evidențiate în
literatura de specialitate, în mod deosebit în Ghidul EUPAP 2019 și ținând cont de experiența
personală acumulată în lucrul cu studenții, să schițăm un set de recomandări care să
constituie cadrul de referință teoretic și metodologic de la care să putem porni în încadrarea
acestei categorii de studenți în lecții de educație fizică și în activități extracurriculare special
concepute, în raport de afecțiunea respectivă.
Definiție Astmul bronșic este o boala cronică a cailor respiratorii, care provoacă o
senzatie de constricție toracică si se manifestă prin crize de respiratie paroxistice (Bota, A. &
Teodorescu, S., 2007). După altă definiție, astmul bronșic este o afecțiune inflamatorie
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

cronică caracterizată prin afectarea episodică reversibilă a funcției pulmonare și hiper-

reactivitatea căilor respiratorii la o varietate de stimuli (Pedersen, B.K. & Saltin, B. 2015).
Indicaţia activităţii fizice
În diagnosticul de astm, activitatea fizică regulată reprezintă baza tratamentului,
alături de terapia farmacologică și atenția privind expunerea la factori de mediu nocivi.
Efectele activităţii fizice
Ghidul EUPAP 2019 menționează următoarele efecte ale activității fizice asupra
pacienților cu astm:
 Efecte imediate – în eforturi fizice ocazionale:
Activitatea fizică ocazională la pacienții cu astm determină adesea simptome acute,
cum ar fi tuse, dispnee și respirație șuierătoare (bronhoconstricție indusă de efort) în timpul
activităţii fizice sau imediat după. Aceste simptome dispar adesea în 30-60 de minute după
încheierea activităţii fizice.
 Efectele cumulative - ale activităţii fizice regulate:
După o perioadă de practicare a activităţii fizice aerobe sau a exercițiilor aerobe și de
tonifiere musculară se constată o îmbunătățire a simptomelor de astm, a calitatății vieții și
fitnessului aerob copiii și adulții cu astm.
Activitatea fizică recomandată
Ținând cont de efectele cumulative ale activității fizice regulate constatate, în Ghidul
EUPAP 2019 se recomandă copiilor și adulților cu astm (ușor, moderat sau sever)
practicarea activităților fizice aerobe sau activitate fizică aerobă și activitate de tonifiere
musculară în vederea îmbunătăţirii simptomelor de astm, a calităţii vieții și creșterii
fitnessului aerob
În Ghidul EUPAP 2019 se regăsesc de asemenea recomandări metodologice concrete
de dirijare a parametrilor de efort în cazul fiecărui tip de exercițiu fizic recomandat, pe care le
reproducem mai jos (Table 2).

Tabele 2. Activități fizice recomandate și metodologia aplicării lor

Activitate fizică aerobă Activităţi de tonifiere musculară
Intensitate Durată Frecvenţă Număr de Repetări Seturi Frecvenţă
minute/săptă- zile/săptă- exerciţii zile/săptămână
mână mână
Moderată Cel puţin 150 3-7 8-10 8-12 1-3 2-3
sau
Viguroasă Cel puţin 75 3-5
sau combinat, de intensitate moderată şi viguroasă,
pentru cel puţin 90 min/săptămână (30 min x 3
zile/săptămână)
*Legendă: Intensitate moderată: 40-59 % VO2R, RPE 12-13. Intensitate viguroasă: 60-89 % VO2R,
RPE 14-17. VO2R = VO2max - VO2 în repaus. 8-12 repetări = folosind cea mai mare greutate care poate fi
ridicată prin execuție corectă, pe întreaga traiectorie a mișcării, de 8-12 ori (8- 12 RM).

Strategia de abordare a unor programe de exerciții fizice adapate pacienților cu

astm
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

Pornind de la datele evidențiate din literatura de specialitate, propunem o strategie de

abordare a unor programe de exerciții fizice adaptate, care să țină cont de o serie de
recomandări metodologice și măsuri de siguranță:
 Utilizarea exercițiilor fizice de natură aerobă și a celor de tonifiere musculară;
 Încălzire temeinică înainte de efortul principal din lecție (10-20 minute);
 Parametrii efortului (volum, intensitate, complexitate) menținuți la nivel mediu;
 Frecvența și durata pauzelor în timpul exersării va fi dublă comparativ cu o lecție
desfășurată în condiții obișnuite;
 Tempoul muzical folosit în efortul aerob va fi moderat;
 Poziția de lucru a exercițiilor va fi preponderent poziția stând, cu evitarea totală a
pozițiilor culcat (ventral, dorsal, lateral);
 În timpul efectuării efortului fizic, respirația va respecta regula: inspirație la
nivelul nasului (pentru filtrarea aerului), expirația la nivelul gurii;
 Spații de lucru în interior vor fi curate și foarte bine aerisite, pentru a evita
posibilitatea inducerii unor reacții alergice;
 Asigurarea în spațiile de lucru a unor temperaturi confortabile, evitându-se pe cât
posibil exersarea la temperaturi foarte scăzute sau prea ridicate;
 Utilizarea regulată a corticosteroizilor inhalatori, iar acolo unde este cazul şi
folosirea bronhodilatatoarelor și a medicamentelor anticolinergice cu acțiune
îndelungată recomandate de medicul curant (45 min înainte de exerciții);
 Persoanele cu exacerbări acute ale afecțiunii de astm nu ar trebui să participe la
activităţi fizice aerobice de intensitate moderată înainte de dispariția
simptomelor.

Conclusions

Studiind datele din literatura de specialitate referitoare la chestiunea efectelor exercițiului

fizic asupra unor subiecți cu afecțiuni medicale, am constatat că există foarte multe studii
care relevă beneficiile efortului în direcția ameliorării unei largi game de diagnostice.
De asemenea, am constatat că există preocupări, recomandări și reglementări la nivel statal
sau comunitar, atât în SUA cât și în Europa, care crează premisele abordării unitare și
coordonate a includerii tinerilor cu afecțiuni medicale în sistemul de activități fizice
curriculare sau extracurriculare din mediul educational.
Pornind de la situația existentă în țara noastră și de la cazul concret al UMF „Carol
Davila” București, am constatat oportunitatea și necesitatea conturării unei baze teoretice și
metodologice care să constituie fundamentul necesar includerii studenților cu scutiri medicale
parțiale în lecții de educație fizică special concepute în raport de particularitățile și nevoile
reieșite din diagnosticul respectiv.
Constatând frecvența predominantă a scutirilor medicale parțiale cu diagnostic de astm
bronșic în universitatea noastră în ultimii ani, am abordat mai detaliat acest diagnostic,
prezentând efectele dovedite ale activității fizice, ocazionale sau regulate, tipurile de efort și
metodologia de lucru recomandată și căutând să conturez o strategie de concepere a
programelor de exerciții fizice adaptate acestei categorii de studenți.
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

Consider că ar fi important ca demersuri asemănătoare să fie inițiate și în alte universități,

pornind de la afecțiunile cel mai frecvent constatate pe plan local, în așa fel încât studenții
aflați în astfel de situații să nu fie privați de binefacerile exercițiului fizic.
De asemenea consider că ar fi de dorit o inițiativă centralizată, de la nivel guvernamental,
pe modelul EUPAP 2019, pentru implementarea unui sistem unitar de încadrare a copiilor și
a tinerilor cu scutiri medicale parțiale, în funcție de diagnostic, în activități fizice adaptate,
curriculare și extracurriculare, în sistemul educational din România.

Acknowledgement
Tematica abordată în prezenta lucrare face parte dintr-un demers de cercetare mai amplu, în
cadrul elaborării tezei de doctorat a autorului.

References

Archer, T. (2014). Health Benefits of Physical Exercise for Children and Adolescents. Journal
of Novel Physiotherapies. https://doi:10.4172/2165- 7025.1000203
Arseneault, Louise & Shakoor, Sania. (2009). Bullying victimization in youths and mental
health problems: 'Much ado about nothing'?. Psychological medicine. 40. 717-29.
10.1017/S0033291709991383.
Augustine JA, Yoon ES, Choo J, Heffernan KS, Jae SY. (2016). The relationship between
cardiorespiratory fitness and aortic stiffness in women with central obesity. Journal of
Women's Health 25(7):680-6. doi: 10.1089/jwh.2015.5314
Bota, A. & Teodorescu, S. (2007). Efectul exercitiului fizic in afectiuni cronice [The effect of
exercise in chronic diseases], (pp 22) Ed. Didactica si pedagogică
Bowden Davies, K.A., Sprung, V.S., Norman, J.A. et al. (2018), Short-term decreased
physical activity with increased sedentary behaviour causes metabolic derangements and
altered body composition: effects in individuals with and without a first-degree relative
with type 2 diabetes. Diabetologia 61, 1282–1294, https://doi.org/10.1007/s00125-018-
4603-5
Europeean Comission (2007). White Paper on Sport. http)):Ec. eoropa.
ei/dgs/education_culture/…/whitepaper_ro.pdf
E.U Plan for Sport 2014-2017 - Recommendations to encourage physical education in
schools, including motor skills in early childhood, and to create valuable interactions with
the sport sector, local authorities and the private sector, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?uri=celex%3A42014Y0614%2803%29
E.U Physical Activity on Prescription (2019) (EUPAP 2019),
https://www.eupap.org/education
Grigore V. (2007) Exercițiul fizic factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii și instalării
bolilor degenerative [Physical exercise active factor in preventing the aging and onset the
degenerative diseas].Editura didactică și pedagogică
Hallal PC, Bauman AE, Heath GW, Kohl HW 3rd, Lee IM, Pratt M. (2012) Physical
activity: more of the same is not enough. Lancet.; 380(9838):190-91. doi: 10.1016/S0140-
6736(12)61027-7. PMID: 22818932.
 Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal

Healy GN, Wijndaele K, Dunstan DW, et al. (2008). Objectively measured sedentary time,
physical activity, and metabolic risk: the Australian Diabetes, Obesity and Lifestyle Study
(AusDiab) Diabetes Care.;31:369–371. doi: 10.2337/dc07-1795
Institutul Național de Sănătate Publică (2019), EUPAP - Recomandări de activitate fizică,
specifice anumitor diagnostice,
http://insp.gov.ro/download/cnepss/proiecte_si_parteneriate/eupap/Recomandari-de-
activitate-fizica-EUPAP.pdf
Orientările UE privind activitatea fizică (2008), Bruxelles,
https://ec.europa.eu/assets/eac/sport/library/policy_documents/eu-physical-activity-
guidelines-2008_ro.pdf
Ortega, F., Ruiz, J., Castillo, M. et al. (2008). Physical fitness in childhood and adolescence:
a powerful marker of health. International Journal of Obesity 32, 1–11
https://doi.org/10.1038/sj.ijo.0803774
Pedersen, B.K., Saltin, B. (2015) Exercise as medicine – evidence for prescribing exercise as
therapy in 26 different chronic diseases, Scandinavian Journal of Medicine & Science in
Sports, https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/sms.12581
Professional Associations for Physical Activity, (2017), Physical Activity in the Prevention
and Treatment of Disease, FYSS 2017, Eds: Ståhle A, Hagströmer M, Jansson E.
Läkartidningens förlag AB.
Texas Education Agency, Exemptions for Students with Disabilities (2008),
https://tea.texas.gov/sites/default/files/Exempt_Fitness_FAQ.PDF
Tudor, I.D., Tudor, M. (2013), Leisure Sports Activities Impact on Adults Personal
Development and Quality of Life, Procedia - Social and Behavioral Sciences, 84, 1090-
1094, https://doi.org/ 10.1016/j.sbspro.2013.06.705
Uszko-Lencer, Nicole H.M.K., Mesquita, R., Janssen, E., Werter, C., Brunner-La Rocca,
H.P., Pitta, F., Wouters, E. F.M., Spruit, M. A. (2017), Reliability, construct validity and
determinants of 6-minute walk test performance in patients with chronic heart failure,
International Journal of Cardiology, 240, 285-290,
https://doi.org/10.1016/j.ijcard.2017.02.109