Referat

La educatia fizică pe tema:

”Efectele benefice ale practicării sistematice a exercițiilor
fizice”
 A efectuat: Bălănuță Nicolae
Profesor: Guragata Vasile

Cuprins
1. Introducere și definiții (3 pag.)
2. Menținerea unei stări optime de sănătate (4-5 pag.)
3. Favorizarea proceselor de creștere și realizarea unei
dezvoltări fizice armonioase (5-6 pag.)
4. Formarea corectă a unui sistem bogat de deprinderi și
priceperi motrice (6-8 pag)

2
1.Inactivitatea fizica este o problema majora la nivel mondial, in special in tarile dezvoltate.
Literatura medicala de specialitate demonstreaza clar efectele benefice ale activitatii fizice in cateva
aspecte ale sanatatii, inclusiv boala cardio-vasculara si mortalitatea de cauze generale. Desi exista
cateva riscuri asociate cu exercitiile fizice la unii pacienti, beneficiile depasesc numarul riscurilor la
majoritatea dintre acestia.
A-i incuraja pe pacienti sa practice exercitii fizice poate reprezenta o provocare, din moment ce
foarte multi dintre acestia poseda diverse bariere pe care le percep intr-un anume fel cand vine
vorba de sport. Astfel, s-ar putea sa fie nevoie de o abordare individualizata a prescrierii exercitiilor
fizice, pentru a avea impact asupra schimbarii comportamentului.
Acest subiect va furniza o privire de ansamblu asupra beneficiilor si riscurilor practicarii de
exercitii fizice la adulti, inclusiv o prescriere de exercitii fizice in functie de diagnostic/dovezi.
Recomandarile de exercitiu fizic pentru copii si adolescenti, la fel ca si pentru conditii specifice,
sunt discutate in detaliu, separat.
Activitatea fizica este definita ca miscarea corpului produsa de contractarea muschiului scheletal
care creste consumul de energie peste nivelul bazal. Categorii ale activitatii fizice includ – cele
ocupationale, casnice, timp liber si transport.
Termenul “exercitiu fizic” este o forma a activitatii fizice care este planificata, structurata,
repetitiva si in scop clar de a imbunatati sau mentine una sau mai multe componente ale conditiei
fizice.
Activitatea fizica poate fi masurata in MET-uti (echivalenti metabolici), unitati utilizate pentru a
estima costul metabolic (consum de oxigen) al activitatii fizice. Un MET este egal cu rata
metabolica care ramane, de aproximativ 3.5 mL O2/kg/min, si reprezinta rata aproximativa de
consum de oxigen a unui adult in pozitia sezanda. Activitatea fizica moderata include o activitate
desfasurata la o intensitate de 3 pana la 6 MET, sau echivalentul mersului vioi pe o distanta de 5-8
kilometru (3-5 mile)pe ora. Mersul pe bicicleta in timpul liber, innotul de efort moderat, golful
(plimbatul), curatenia generala acasa, sau cositul gazonului pot consitui, de asemenea, activitate
fizica moderata. Activitatea fizica intensa include activitate desfasurata la >6 MET, cum ar fi
alergatul, saritul corzii si gimnastica (ex: ridicari, flotari, intinderi, sarituri).
Conditia fizica poate fi descrisa ca fiind capacitatea de a desfasura sarcinii zilnice cu energie si
vigilenta, fara urme de oboseala, si cu o ampla energie de a te bucura de timp liber si de a da piept
cu situatii neasteptate. Scopul conditiei fizice include rezistenta cardio-respiratorie, rezistenta
musculara, putere musculara scheletala, viteza, flxibilitate, agilitate, echilibru, timp de reactie si
structura corporala. Rezistenta cardio-respiratorie este definita ca si component al conditiei fizice
care are legatura cu capacitatea sistemelor circulatorii si respiratorii de a furniza oxigen pe durata
activitatii fizice sustinute.

3
2.O stare buna de sanatate este lucrul pe care ni-l dorim fiecare la fel de mult, insa foarte putini dintre
noi sunt aceia care fac eforturi pentru a o intretine pentru cat mai mult timp.
Mai ales in cazul celor tineri, aceasta problema nici nu exista. In cazul adultilor si a celor mai in
varsta, primele semnale de alarma sunt ignorate, pana cand afectiunile se agraveaza si tratamentul
permanent devine obligatoriu.
In orice categorie te-ai afla, cu siguranta vei invata sa apreciezi mai mult sanatatea in momentul in
care vor incepe sa apara primele probleme si vei realiza cat de mult conteaza ca organismul sa
beneficieze de resursele necesare pentru a lupta impotriva bolii. In aceasta situatie, sistemul imunitar
joaca un rol esential, astfel ca este important sa faci pasi cat mai mari in imbunatatirea acestuia.
Adesea, schimbarea modului de viata sau adoptarea unor obiceiuri sanatoase, pot face diferenta. Iata
cateva dintre lucrurile esentiale pe care le poti imbunatati acum pentru a nu ajunge in situatii nedorite:
Evita excesele alimentare
Daca conditia medicala nu o cere si iti doresti mentinerea starii de sanatate, atunci nu trebuie sa adopti
diete extreme. Este suficient sa pastrezi un echilibru intre cantitatea de proteine, glucide si lipide pe
care o consumi.
De asemenea, un consum sustinut de legume si fructe te poate ajuta sa iti echilibrezi digestia, stiut
fiind faptul ca stomacul este centrul functional al organismului, in functie de sanatatea caruia depinde
starea generala a organismului.

Consuma suficient de multe lichide

4
Lichidele joaca un rol esential in starea de bine a organismului tau. Deshidratarea poate cauza
probleme grave de sanatate, de la nivelul rinichilor, pana la cel al pielii, cea care sufera prima in lipsa
hidratarii adecvate.
Este recomandat sa consumi ceaiuri de tot felul, insa nu trebuie sa ignori apa, consumand cel putin 2
litri zilnic. In mod normal, vara trebuie sa consumi mai multe lichide decat in restul anului, din cauza
faptului ca prin transpiratie, organismul se deshidrateaza, si de asemenea, atunci cand faci sport.
Nu uita de sport
Sportul trebuie sa fie o activitate obligatorie daca nu zilnic, macar saptamanal. Daca nu ai timp sa
mergi la sala sau sa te tii de un program in mod sustinut, incearca sa faci putina miscare zilnic.
Renunta la transportul in comun si deplaseaza-te pe jos pe o portiune din traseu, ori mergi cu bicicleta.
Chiar daca ai o zi libera si preferi sa stai in casa, acorda-ti cateva minute de plimbare, dimineata sau
inainte de culcare. Vei vedea ca te vei simti mult mai bine.

3. Un corp armonios dezvoltat asigura suportul material optim pentru evoluția si manifestarea
eficienta a tuturor funcțiilor organismului si da persoanei un aspect estetic care oferă
numeroase avantaje (si aprecieri) în relaționarea sociala.
Societatea contemporana, caracterizata de o dezvoltare tehnologica fără precedent,
care a diminuat ponderea efortului fizic în activitățile cotidiene, a condus omul spre
sedentarism care, cuplat cu stresul si supraalimentația (definite pe plan mondial ca „pericolul
celor trei S"), atentează la evoluția biologica si psihica a ființei umane.
De aceea, educația fizica, încă de la cea mai frageda vârsta, pe lângă „modelarea"
dezvoltării fizice a copiilor, trebuie sa-i capaciteze cu mijloace, cunoștințe si tehnici de
acționare independenta asupra propriului corp, formându-le treptat, absolut necesara
„atitudine de responsabilitate fata de propria sănătate si dezvoltare".
Dezvoltarea fizică - Este o noţiune deosebit de importantă pentru "Teoria şi Metodica
Educaţiei Fizice şi Sportului", fiindcă perfecţionarea dezvoltării fizicului/corpului este una
dintre cele două coordonate/dimensiuni ale obiectului/domeniului propriu de cercetare/studiu.
Dezvoltarea fizică/corporală presupune, deci, două categoric de indici:
1. somatici/morfologici - care se văd, se observă cu "ochiul liber" sau se obţin prin măsurare:
înălţimea corporală (numită - greşit - talie, în multe curse bibliografice de specialitate), greutatea
corporală, perimetrele şi diametrele la anumite niveluri corporale, lungimea segmentelor
corpului etc.;
2. funcţionali/fiziologici - care nu se văd cu "ochiul liber", dar care constituie "motorul"
organismului uman (dacă pe ceilalţi indici îi acceptăm, metodologic vorbind, în postura de
"caroserie" a organismului uman) şi care se obţin numai prin măsurare: frecvenţa cardiacă,
frecvenţa respiratorie, capacitatea vitală/respiratorie, tensiunea arterială etc.
Nivelul dezvoltării fizice umane este multifactorial determinat. Acest nivel este un rezultat
cumulativ al factorilor ereditari şi de mediu (natural, ambiental şi social). Practicarea exerciţiilor
fizice special concepute reprezintă un factor social cu rol deosebit pe planul dezvoltării fizice,
mai ales în contextul educaţiei fizice Pentru realizarea unei dezvoltări fizice corecte şi armonioase,
în funcţie de vârstă, se urmăresc următoarele obiective principale:
 armonie între cele două categoric de indici;
5
  armonie/proporţionalitate în interiorul indicilor somatici/morfologici (cel mai important
fiind raportul dintre înălţimea şi greutatea corporală! );
 menţinerea unui tonus muscular optim (sau, cum se precizează în lucrările de specialitate:
"îmbunătăţirea troficităţii şi tonicităţii musculare "! );

 prevenirea atitudinilor şi deficienţelor fizice;

 corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente şi a unor deficienţe fizice (mai ales a celor
de grad uşor şi mediu);
 educarea marilor funcţii ale organismului, dar în mod special a funcţiei respiratorii (sau,
cum precizează aceleaşi surse bibliografice de specialitate:

Educaţia fizică - mai ales - acţionează asupra dezvoltării fizice a oamenilor în sensurile
profilactic, preventiv şi terapeutic. În lecţia de educaţie fizică, mai ales cea şcolară, se influenţează
dezvoltarea fizică a organismului subiecţilor aproape în toate verigile, mai ales indirect.

4. Deprinderile motrice

Unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, in proces special de educatie fizica sau in
antrenamentul sportiv. Tot in acest proces special organizat se pot (si trebuie!) corecta unele
deprinderi motrice gresit insusite in practica vietii si - evident - se consolideaza sau se perfectioneaza
deprinderile insusite in aceasta practica a vietii.

Sunt forme concrete de activitate motrica, care au la baza stereotipuri dinamice, realizate prin
legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Se apreciaza ca aceste legaturi temporale Sunt cu
atat mai trainice cu cat numarul repetarilor este mai mare, iar varsta subiectilor este mai mica.

Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care contribuie la
formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru
formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine
si cu intensitate corespunzatoare.

Printre caracteristicile mai importante ale deprinderilor motrice, subliniem pe urmatoarele:

1.- sunt elemente ale activitatii voluntare a omului; odata consolidate se executa cu indici ridicati
de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate ceea ce asigura un
consuni redus de energic. Unele elemente (parti componente), ale deprinderilor motrice sau chiar
acestea in intregime pot ajunge la faza de automatizare, in aceasta faza, controlul scoartei cerebrale
asupra efectuarii deprinderii motrice se pastreaza, dar atentia nu mai este indreptata spre succesiunea
lantului de miscari specifice deprinderii respective. Ea este indreptata, in primul rand, asupra
modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice. De
retinut ca nu este vorba de o „eliberare' totala a scoartei cerebrale si de transmitere a controlului
efectuarii deprinderii motrice catre etajele inferioare ale sistemului nervos. In realitate, atunci cand
eventual apar abateri de la logica inlantuirii miscarilor intervine imediat, controlul cortical
(constiinta) care regleaza executia;
6
In faza superioara, atunci cand se vorbeste de „maiestrie' motrica, pe baza interactiunii organelor de
simt si a capacitatii de analiza si sinteza a scoartei cerebrale, se ajunge la formarea unor ,,senzatii
complexe', specifice unor ramuri de sport. Aceste senzatii complexe sunt denumite expresiv ca
„simtul mingii', simtul portii', simtul stachetei' etc;

2. Se perfectioneaza treptat (in perioada relativ indelungata timp) si neuniform (intensitatea'

„transformarilor' este diferita in functie de stadiile formarii fiecarei deprinderi; cu cat stadiul este
mai avansat, cu atat transformarile sunt mai putine);
3. Sunt ireversibile, adica miscarile componente se inlantuiesc intr-un singur sens (la saritura, de
exemplu, nu se poate respecta decat succesiunea logica: elan – bataie – desprindere – zbor - aterizare).
Inversarea unor operatii - daca este posibila - duce inevitabil la elaborarea unor noi deprinderi (asa
cum este cazul - aparitiei - pe baza de creativitate a unor stiluri tehnice);
4. Deprinderile motrice se „destrama' treptat daca nu sunt consolidate prin repetari multiple (in
timp, nu in aceeasi lectie!). De retinut ca o deprindere motrica nu dispare total, in intregime; ea lasa
„urme' in legaturile temporale si — ca atare — poate fi restabilita relativ repede.
Etapele (fazele) formarii deprinderilor motrice sunt prezentate, ca numar si denumiri, in mod relativ
diferentiat in functie de punctul de vedere din care sunt abordate. Este bine sa precizam ca nu trebuie
sa confundam etapele insusirii deprinderilor motrice, care sunt stadii ale procesului didactic, cu
fazele fiziologice sau psihologice ale acestei insusiri. Este normal ca in procesul pedagogic de
instruire sa se tina seama atat de fazele fiziologice, cat si de cele psihologice. Fiziologia prezinta 3
faze ale formarii deprinderilor motrice (faza miscarilor inutile, grosolane, nediferentiate si lipsite de
coordonare; faza miscarilor in concordanta cu scopul actiunii, dar realizate prin contractii excesive;
faza formarii propriu-zise si a stabilizarii deprinderii motrice), iar psihologia prezinta 4 faze (faza
initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea; faza insusirii fiecarui element component al
deprinderii; faza unificarii elementelor componente ale deprinderii; faza automatizarii).

Teoria si metodica educatiei fizice si sportului nu s-a ocupat suficient de precizarea etapelor formarii
deprinderilor (si priceperilor) motrice. Totusi, se pot distinge urmatoarele etape;

1. Etapa initierii in bazele tehnice de executie a deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective

principale: formarea unei reprezentari clare asupra deprinderii respective (prin explicatie si
demonstratie, in special); formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderii; descompunerea
— daca este cazul — deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a acestora;
preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.

2. Etapa fixarii, a consolidarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective principale: formarea

tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale, temporale si dinamice
optime; intarirea legaturilor temporale prin exersare in conditii relativ constante, standardizate, a
deprinderii motrice, fiind create premisele si pentru executarea acesteia in conditii variate.

3. Etapa perfectionarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective:

- largirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi, prin desavarsirea executiei mai multor
procedee tehnice;

7
- exersarea - cu precadere - a deprinderii in conditii cat mai variate si apropiate de cele intalnite in
practica (mai ales in competitii); includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si
executarea acestor „combinatii' cu usurinta, cursivitate si eficienta.

În funcţie de finalitatea lor, deprinderile motrice se clasifică astfel:

• de bază şi aplicativ-utilitare, folosite atât în viaţa cotidiană cât şi în practicarea unor ramuri de sport
sau profesii: mers, alergare, săritură, prindere-aruncare, târâre, căţărare, escaladare etc.
• specifice ramurilor/probelor de sport: elementele şi procedeele din cadrul respectivelor
ramuri/probe.
Conform cu principiile generale ale învăţământului, fiecare lecţie se bazează pe cele precedente
şi constituie baza de plecare pentru cele viitoare. Deprinderile însuşite şi consolidate pot constitui
elemente favorabile în învăţarea de noi deprinderi motrice – transfer - sau, dimpotrivă, pot fi piedici
sau elemente nefavorabile – interferenţă.
Priceperile mortice
Majoritatea specialiştilor consideră priceperea motrică drept faza superioară de stăpânire a
deprinderii motrice, de valorificare conştientă, în condiţii variabile, neprevăzute a sistemului de
deprinderi însuşite. Astfel, deprinderile sunt selectate, ansamblate şi efectuate cursiv şi cu eficienţă
maximă. Realizarea priceperilor motrice trebuie să fie scopul final al procesului instructiveducativ,
urmând ca prin aceasta, elevul/sportivul/pacientul să aibă capacitatea de a aplica eficient sistemul de
deprinderi motrice în raport de necesităţi, în viaţa cotidiană sau în competiţii.
Caracteristici ale priceperilor motrice:
-sunt componente automatizate ale activităţii motrice voluntare;
-depind în mare măsură de ansamblul de deprinderi motrice însuşite;
8
-exprimă măiestria motrică în situaţii variabile;
-se consolidează prin metode active de instruire (problematizarea);
-au la bază procesele de cunoaştere (memorie, imaginaţie, creativitate, e.t.c.) şi le influenţează pe
acestea;
-nivelul de manifestare a priceperilor este condiţionat de plasticitate scoarţei cerebrale;