Ministerul Agriculturiii si Industriei Almentare

al Republicii Moldova

Colegiul Agroindustrial «Gh. Răducan»

din s.Grinăuți

la disciplina Educația Fizică

Tema: Conditia fizica a omului

Eleva: Racila Cristina

Grupa: TPAP-1

Profesor: Andrusic Vera

 Conditia fizica reprezinta capacitatea de a executa un lucru muscular in mod satisfacator. Ea
poate fi directionata spre oricare dintre cele doua obiective, performanta sau sanatatea. Conditia fizica
raportata la starea de sanatate se refera la acele componente ale conditiei fizice, asupra carora nivelul
obisnuit de activitate fizica are efecte favorabile sau nefavorabile si care se raporteaza la statutul de
sanatate.

O capacitate fizica adecvata prin practicarea cu regularitate a activitatilor fizice se traduce printr-
o performanta fizica crescuta, incredere in sine si independenta in plan fizic si psihologic, contribuind si
la calitatea perceputa a vietii.

Caracteristicile fundamentale ale activitatilor fizice pentru a asigura conditia fizica sunt
urmatoarele:

·         sa angajeze grupe musculare mari,

·         sa impuna o sarcina mai mare decat ceea obisnuita,

·         sa impuna un consum energetic substantial mai mare.

In practica aceasta inseamna executarea frecventa, (zilnic) a unor exercitii ritmice, sustinute, timp
de cel, putin 20-30 de minute.

            Vioiciunea mentala si curiozitatea, capacitatea de a raspunde adecvat din punct de vedere

emotional, de a stabili si intretine relatii cu alti oameni, interesul si implicarea in problemele sociale,
precum si capacitatea fizica de a indeplini sarcinile si telurile personale cu vigoare, eficienta si fara a te
simtii epuizat, reprezinta elementele esentiale ale vietii dar si ale fitnessului.

Aceste aspecte ale fitness-ului sunt strans interconectate, un nivel ridicat al uneia dintre
componente, imbunatatind nivelul celorlalte si invers. Asa se explica de ce, prin faptul ca miscarea,
sportul imbunatatesc fitness-ul fizic (conditia fizica, nivelul de antrenament), implicit se resimt efecte
favorabile si in plan psihic, spiritual si profesional.

Beneficii indirecte ale fitness-ului fizic, de bun nivel, fac ca utilitatea sociala a muncii
specialistului in miscare, sa fie mai mare decat se considera in general. Ea trece dincolo de efectele
pozitive directe mai cunoscute cum ar fi mentinerea sau recastigarea greutatii ideale, a conditiei fizice
corespunzatoare, placerea, relaxarea etc.

Date fiind cele de mai sus, o abordare complexa a subiectului necesita prezentarea fitnessului
fizic din mai multe puncte de vedere.

2. Relatia de interdependenta dintre exercitiu fizic si sanatate

Intre cele trei notiuni: sanatatea , activitatea fizica, sanatatea mentala

exista o relatie de interdependenta.

     Exercitiul fizic este un act motric prin intermediul caruia se desfasoara  o activitate

(antrenamentul) prin care se urmareste imbunatatirea starii de sanatate si a conditiei fizice.

-          exercitiul imbunatateste starea de sanatate.

-          exercitiul imbunatateste  conditia fizica.

Un stilul de viata sanatos reprezina un mod de viata care asigura o stare buna de sanatate. Sanatatea este
unul dintre cele mai importante lucruri pentru fiinta umana. Nu mai este necesara nici o introducere la
acest capitol, ci doar amintirea faptului ca o stare buna de sanatate nu poate fi mentinuta in lipsa unei
bune sanatati a spiritului, la fel cum nici angrenarea intr-o activitate spirituala nu da rezultate in lipsa unei
bune stari de sanatate a trupului.In zilele noastre, sanatatea e o problema care ar trebui sa fie luata in
serios, nu doar de cei care studiaza domeniul sanatatii si  al educatiei fizice si al sportului, ci de toata
lumea.http://www.see-educoop.net

Definitia sanatatii

Sanatatea este definita ca starea de bine fizica, mentala si sociala a fiecarei persoane. Aceste trei
stari se influenteaza reciproc la orice varsta – vezi foto:

2.1. Starea de bine fizica raspunde de lipsa oricarei boli sau leziuni, functionarea normala a
tuturor sistemelor organismului.

            Sanatatea fizica se refera la starea organismului si la raspunsurile acestuia in fata vatamarilor si a

bolii. Pentru mentinerea unei conditii fizice bune, a unei sanatati fizice este important sa adoptam acele
conduite ce ne confera o bunastare fizica. De exemplu, evitarea tigarilor, a consumului de alcool,
alimentatia moderata sunt doar cateva obiceiuri ce asigura o buna sanatate fizica. Exercitiile fizice
adecvate (vezi foto) , un efort cat si un repaus echilibrat, mentinerea unei greutati normale si alegerea
inteligenta a mancarurilor, evitarea abuzurilor alimentare in timpul sarbatorilor si a evenimentelor, ne
ajuta de asemenea sa ne mentinem starea de sanatate a organismului.

O stare buna de sanatate fizica  apare atunci cand o persoana acorda atentie mesajelor trimise
prin simturile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multa odihna sau diferite alimente, ca sa
enumeram cateva exemple si, sa raspunda la aceste mesaje intr-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile
fundamentale de auto-ingrijire pot ajuta persoanele sa-si solutioneze micile probleme de sanatate. Totusi,
este la fel de important acceptarea responsabilitatilor pentru controale si de a sti sa abordam  in cunostinta
de cauza  institutiile si serviciile de sanatate atunci cand apar probleme serioase medicale.

Activitatea fizica

In batalia dintre controlul asupra greutatii si o stare buna a sanatatii, o mare parte a atentiei a fost
indreptata catre tipul si cantitatea alimentelor si lichidelor pe care le consumam. Mai putina atentie a fost
acordata cantitatii de energie necesara efectuarii activitatii fizice. S-a demonstrat ca 70%
dintre populatiile din tarile vestice nu sunt suficient de active pentru a avea o sanatate si greutate optima.

Nutritia echilibrata sta la baza sanatatatii pe tremen lung, a frumusetii si a longevitatii.Conform

constatarilor oamenilor de stiinta, 75% din problemele de sanatate ale oamenilor moderni sunt provocate
de nutritia neechilibrata, stilul de viata nesanatos si surplusul de greutate. Necesarul zilnic de alimente se
poate urmari mai jos:

2.2. Starea de bine mentala este reprezentata prin capacitatea de a controla stresul, capacitatea de
a controla emotiile, capacitatea de a te bucura de viata, incredere in sine si autopretuire.

Medicina moderna precizeaza ca nervii pe caile aferente aduc senzatiile de la periferia sau
extremitatile coloanei vertebrale; apoi aceste senzatii trec printr-o zona aflata in partea posterioara a
capului. De aici ele trec in circumvolutiunea frontala superioara a creierului, locul presupus al intelectului
sau al mintii. Mintea simte senzatiile respective si trimite impulsurile mecanice prin nervii aferenti spre
diferitele extremitati ale corpului: maini, picioare etc.

A da o definitie sanatatii pe plan mental-spiritual este o sarcina destul de dificila, deoarece trebuie
sa identificam cele mai importante calitati mental-spirituale, care, daca sunt tulburate, pot afecta serios
echilibrul mental.    

Linistea spirituala poate fi serios afectata de egocentrism-tendinta de a raporta totul la sine-,

egoism si necunoastere. Se poate observa usor ca o persoana foarte egocentrista poate fi foarte suparata
cand ii sunt puse la indoiala autoritatea, cunostintele sau realizarile. Un om modest cu aceleasi realizari
nu va reactiona aproape deloc la criticile nedrepte ale celorlalti si practic va vedea partea pozitiva a criticii
si isi va corecta activitatea in consecinta.

Intr-un mod asemanator, avaritia poate deveni samburele tulburarii mentale. Este de asemenea un
fapt cert ca o persoana preocupata de propriul sau ego poate sa nu observe obiectivele si nici sa nu
intrezareasca adevarul. Crede ca intotdeauna stie totul, iar cunostintele sale sunt mai bune decat ale
celorlalti. Este ciudat totusi ca starea de sanatate mentala poate fi obtinuta numai prin eforturile constiente
ale individului, in timp ce starea de sanatate a corpului este innascuta.

Dezechilibrul pe care il simtim pe plan mental-spiritual este probabil cea mai complicata si
incitanta problema careia trebuie sa-i facem fata. Nimeni nu este scutit, desi exista diferite grade de
manifestare. Cu cat egoismul si egocentrismul individului sunt mai mari, cu atat mai mari sunt
posibilitatile ce duc la o prabusire mentala.

Prin urmare, putem defini sanatatea ca libertate fata de egoism in sfera mentala, avand ca rezultat
unificarea cu Adevarul. Emotia este o combinatie a gandului si a dorintei. Fiecare idee este incarcata cu
un anumit grad de emotivitate. Emotiile nu reprezinta altceva decat dorinte strabatute de diverse ganduri.
Vibratiile emotiilor vor starni excitari corespunzatoare in mintea noastra, astfel incat toate gandurile
omului vor fi deranjate si afectate, in stransa legatura cu emotia din acel moment.

Pe plan emotional, cea care inrobeste individul si care ii capteaza toata atentia este pasiunea
excesiva- pasiune in cel mai larg sens al cuvantului.

Pasiunea neobisnuita pentru orice  arata un anumit grad de dezechilibru pe plan emotional.

Pasiunea pentru o cauza, chiar inalta, care il determina pe individ la actiuni distructive impotriva altora,
este mai degraba o stare de boala, decat idealism justificat. Ni se intampla adesea sa confundam
necesitatile si incertitudinile emotionale cu dragostea adevarata, cu afectiunea. Acestea din urma
presupun altruism fara rezerve. Atasamentul emotional este cel care cere constant de la ceilalti, pretinzand
ca de fapt daruieste…Desigur nici opusul pasiunii, apatia, nu este de preferat. Apatia este un stadiu
emotional extrem de nesanatos, foarte mult inrudit cu ideea de moarte. De dorit este un stadiu de calm,
creativ si dinamic, nu pasiv, indiferent sau distructiv, un stadiu unde predomina dragostea si emotiile
pozitive, ca opus al urii si al altor emotii negative. Pentru a-si putea justifica originea si destinul, fiintele
umane trebuie sa-si depaseasca natura animala, facand eforturi constiente de a evolua, nu atat in corpul
fizic, cat in sferele: mentala si emotionala.

Bunastarea mentala

Numeroase studii au demonstrat ca activitatea fizica poate reduce depresia si poate fi la fel de
eficace ca si tratamentele prin psihoterapie. Sustinuta in mod constant poate, de asemenea, sa reduca
riscul revenirii depresiei.

Activitatea fizica imbunatateste si starea psihica a persoanelor care nu sufera de nici o boala mentala. Sute
de studii au demonstrat ameliorari in ceea ce priveste starea de spirit, emotiile, perceptia fata de sine si
respectul de sine. De asemenea reduce anxietatea, imbunatateste reactia la stres, calitatea si durata
somnului. Exercitiile fizice au un efect benefic si asupra mentalului, memoriei, planificarii si a procesului
de luare a deciziilor. Activitatea fizica pare a fi foarte benefica pentru persoanele in varsta, reducand
riscul aparitiei dementei si bolii Alzheimer.                                   http://www.see-educoop.net

2. Starea de bine sociala inseamna: un habitat optim, alimentatie corespunzatoare, socializare

adecvata (cunostinte, scoala, prieteni, familie). In prezent, multe probleme de sanatate sunt cauzate de
factori socio-economici, care pot fi insa modificati printr-o preocupare si actiune colectiva benefica. Telul
educatiei pentru sanatate este de a face oamenii sa inteleaga modul in care comportamentul si mediul lor
le poate afectea starea de sanatate. Educatia pentru sanatate nu are limita de varsta (vezi foto).Scopul ei
este acela de a promova prin mijloace naturale „bunastarea omului” si de a oferi mijloace practice de
prevenire a bolilor, printr-o hranire adecvata si printr-un mod de viata sanatos, care sa permita omului
modern sa depaseasca cu succes starile de stres si feluritele situatii care pot genera un posibil dezechilibru
corporal.  

O parte integranta a relatiei medic-pacient este de a educa pacientul cu privire la natura si

semnificatia bolii si cu privire la posibilitatile  de modificare benefica a stilului de viata. Aceasta este
semnificatia reala a termenului „doctor”, care provine din latinescul „docere” („a invata”). In prezent,
multi dintre noi am neglijat aceasta semnificatie a ipostazei de doctor. Prin urmare, esenta unei practici
medicale corecte este educatia pentru sanatate, realizata in scopul promovarii unei cat mai bune stari de
sanatate, care sa includa modalitati simple si la indemana oricui de prevenire a bolilor si de ingrijire a
celor suferinzi. (Articol preluat de pe www.amnro.net)

Sanatatea sociala se refera la capacitatea de realizare a rolului din viata, cum ar fi rolul de fiu sau
fiica, parinte, sot, prieten, apropiat sau cetatean, intr-un mod eficient si confortabil, cu placere, fara a
tulbura climatul de ecologie sociala, de protectie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune
diferite responsabilitati si riscuri. Toate necesita o comunicare eficienta de genul ofera si ia, caci
relationarile sanatoase niciodata nu se deruleaza intr-un singur sens. Implinirea trebuintelor umane pentru
dragoste, intimitate, de apartenenta, constituie un factor important in realizarea sanatatii sociale.
Persoanele care sunt private de aceste trebuinte pot dezvolta comportamente ce pot aduce amenintare la
starea lor de sanatate si de buna dispozitie, intrand astfel in sfera anomiei, deviantei si patologiei sociale.

  Practicarea  exercitiului fizic si cresterea conditiei fizice

Asa cum l-am definit mai sus : exercitiul fizic reprezinta o actiune efectuata sistematic si
constient in vederea perfectionarii dezvoltarii fizice a capacitatii motrice a oamenilor, exercitiul
fizic  reprezinta si principalul mijloc al antrenamentului sportiv.

Conditie fizica (notiunea specifica - pregatire fizica) – intelesul principal = nivelul superior al

pregatirii fizice indispensabil valorificarii optime a indicilor tehnici si tactici ai sportivului in concurs.
Observatii: folosirea notiunii scoate in evidenta, de cele mai multe ori, stadiul superior si complex de
pregatire a unui sportiv sau a unei echipe care coincide de obicei cu forma sportiva.

Physical condition (generic notion - physical fitness) – principal meaning = superior level of

physical fitness indispensable for an optomal  revaluation of sportsman’s technical and tactical indexes
during the competition.

Conditia fizica reprezinta capacitatea de a raspunde cerintelor mediului extern. Vom prezenta in
continuare detalii referitoare la conditia fizica. Conditia  fizica generala sau asociata cu starea de
sanatate reprezinta capacitatea corpului de face fata solicitarilor de zi cu zi. 

1. Conditia fizica generala cuprinde:

·     rezistenta cardiovasculara, consta in capacitatea sistemului de a aproviziona muschii cu oxigen. Este

numita si capacitate fizica aeroba.

·     rezistenta musculara, reprezinta capacitatea muschilor de a se contracta repetat fara sa oboseasca.

·     vigoarea,

·     puterea,                                            

·     flexibilitatea sau supletea,

·     viteza,

·     compozitia tisulara a corpului.                                                                          

2. Conditia fizica generala asociata cu performanta cuprinde:

·     dezvoltarea rapida a fortei,                

·     agilitatea

·     echilibrul,

·     coordonarea,

·     viteza de reactie,                               

·     buna sincronozare in timp.

Exemplu de circuit, realizat  pentru cresterea conditiei fizice, dezvoltarea diferitelor grupe

musculare si a rezistentei in regim de forta realizat in asa fel incat sa se alterneze grupele musculare care
lucreaza:

Activitatea fizica se refera la toata energia folosita prin miscare. Activitatile zilnice, care implica
miscare, cum ar fi mersul pe jos, bicicleta, urcatul scarilor, sunt factorii majori care contribuie la procesul
de miscare. Exercitiul fizic, pe de alta parte, este o incercare planificata pentru a ne imbunatati forma
fizica si sanatatea. Poate include activitati precum mersul vioi, ciclism, aerobic sau hobby-uri active –
gradinaritul si sporturile competitionale.

Forma fizica este, in mare parte, rezultatul activitatii fizice, dar factorii genetici joaca, de
asemenea, un rol in ceea ce priveste indivizii care au aptitudini fizice pentru a excela in anumite activitati.
Acest lucru este notabil in sporturile competitionale – unde performerii au adesea un corp bine cladit pe
baza unor antrenamente energice. Orice persoana, indiferent ca este atletica sau nu, poate beneficia de pe
urma activitatii fizice.

Beneficiile activitatii fizice

Beneficiile sunt numeroase: de la reducerea riscului aparitiei unor boli, pana la imbunatatirea
starii mentale. Efortul fizic contribuie la perfectionarea structurala a organelor si tesuturilor, la
optimizarea functiilor somatice, organice si psihice, la educarea si modelarea psiho-fizica in raport cu
cerintele societatii, la formarea si dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane. Factorii care
influenteaza negativ starea de sanatate si diminueaza capacitatea de munca a omului:

- sedentarismul;

- ritmul si gradul inalt de solicitare a sistemului nervos, a proceselor psihice si a analizatorilor

(vizual, auditiv, etc);

- solicitarea inegala;

-  incordarile statice prelungite;

-  pozitiile vicioase ale corpului in timpul desfasurarii procesului de munca.

Ii vom urmari in capitolul urmator.

4. Combaterea  sedentarismului prin practicarea exercitiului fizic

Civilizatia contemporana, dominata de explozia progresului stiintific, tehnic si informational,

creeaza omului conditii din ce in ce mai bune de viata si de munca.
 Omul modern, care, prin perfectionarea neintrerupta a mijloacelor de munca, devine tot mai
tehnocrat, incepe sa fie „ dominat” de creatiile sale, ceea ce ii modifica profund pozitia in raport cu
mediul fizic si social. Sedentarismul constituie unul din factorii cu cele mai puternice efecte
negative  asupra sanatatii. El mai este numit si „ maladia secolului”. Ce se intelege prin sedentarism si de
ce actioneaza el atat de perfid asupra starii de sanatate?

4.1. Sedentarismul, inseamna in primul rand, diminuarea cantitatii de miscare din activitatea

profesionala, ca si din cea de fiecare zi, adica o reducere pronuntata a volumului si intensitatii efortului
fizic. Experientele au dovedit ca absenta sau diminuarea accentuata a efortului fizic, chiar in conditii
execeptionale de mediu si hrana, duce la o pierdere insemnata a elementelor chimice: Azot, Sulf, Fosfor,
Calciu, Potasiu si Sodiu.

Organismul omenesc nu este un „acumulator” care, in lipsa solicitarilor fizice, „stocheaza”

energia rezultata din metabolizarea hranei si si-o converteste in lucru mecanic, la un mare interval de
timp. Insuficienta efortului fizic, a efortului functional antreneaza organismul intr-o stare de involutie, de
atrofie, caracterizata printr-o „topire” progresiva a tesutului proteic (muscular) si o acumulare treptata de
tesut gras.

Dintre tulburarile cele mai frecvente, generate de sedentarism, amintim:

-  o slaba capacitate functionala a aparatului respirator, manifestata prin scaderea capacitatii vitale si
insuficienta ventilatiei pulmonare.Aceasta duce la oxigenarea defectuoasa a celulelor si tesuturilor,
arderea incompleta a substantelor energetice si la aparitia unor produsi metabolici intermediari, proasta
dispozitie si pierderea formei fizice;

 -  o slaba capacitate functionala a aparatului cardio-vascular, manifestata prin puls accelerat si tensiune
arteriala ridicata in repaus, oboseala cardiaca, scaderea cantitatii de sange aflat in circulatie;

 -  depunderi adipoase inestetice, obezitate regionala sau generala;

 -  reducerea excretiilor fiziologice si tendinta de formare a calculilor (pietrelor) urinari, ca urmare a

eliminarii unor cantitati sporite de calciu;

 -  tulburari de tip degenerativ la nivelul siestemului osteoarticular, cu aparitia spondilozelor si artrozelor;

 -  fenomene de iritabilitate crescuta, ca urmare a perturbarii echilibrului proceselor corticale de inhibitie

si excitatie, precum dereglari ale mecanismului somn- veghe.

Principalul mijloc in combaterea acestui „flagel” il constituie miscarea sub forma sa cea mai bine
organizata, adaptata si dozata pentru a avea eficienta scontata si anume exercitiul fizic. 

Exercitiul fizic contribuie la prevenirea degradarii si degenerarii biologice si mareste posibilitatile

organismului de a contracara unele stari  de tensiune. Influentele exercitiului fizic asupra organismului se
rasfrang nu numai momentan asupra organelor si functiilor solicitate la efort, ci cumulativ prin repetare
capatand influente morfogenetice si fiziologice cu efecte tonifiante de vigoare si sanatate. In opozitie cu
acesta, imobilizarea corpului, produce atrofia si inscriereaorganismu -lui intr-un „cerc vicios” al
inactivitatii.

Influentele exercitiului fizic aupra aparatului locomotor, respirator, cardio- vascular,  precum si

influentele asupra digestiei, nutritiei, excretiei, dar in special asupra sistemului nervos si a vietii psihice
sunt tonifiante si indispensabile vietii, echilibrului si armoniei vietii omului.

4.2. Ritmul si gradul inalt de solicitare a sistemului nervos, a proceselor psihice si a

analizatorilor
 Perfectionarea continua a mijloacelor de munca, specifice epocii contemporane, care atrage dupa
sine reducerea continua a rolului aparatului locomotor si al analizatorului chinestezic in desfasurarea
activitatii profesionale, determina, intensificarea efortului perceptiv, precum si a proceselor cognitive  si
volitive. Automizarea miscarilor specifice procesului de munca, care usureaza pana la un anumit nivel
munca oamenilor, poate avea efecte negative, deoarece repetarea continua a acelorasi operatiuni devine
monotona si favorizeaza instalarea mai rapida a proceselor de inhibitie din scoarta cerebrala ducand la
oboseala centrilor nervosi coordonatori, cu repercursiuni negative asupra procesului de munca si a
sanatatii.

4. Solicitarea unilaterala si excesiva a unor segmente ale corpului, genereaza cu timpul unele

decompensari somatice si functionale care scad progresiv capacitatea de munca si puterea de adaptare a
organismului la factorii de mediu.

4.4. Incordarile statice prelungite, dupa natura lor sunt de doua feluri: dinamice si
statice. Contractiile musculare dinamice, adica acelea cu ajutorul carora realizam deplasarea in spatiu a
corpului, segmentelor sau a unor obiecte, se prezinta sub 2 aspecte: contractii musculare de intindere sau
concentrice si contractii musculare de cedare sau excentrice. Contractiile musculare statice, au o mare
importanta in activitatea fizica a omului, ele sunt utile atunci cand se urmareste dezvoltarea unor calitati
fizice de forta si rezistenta..

4.5. Pozitiile vicioase ale corpului in timpul desfasurarii procesului de munca. Caracteristica

principala a pozitiilor de lucru in conditii civilizatiei tehnice o constituie tendinta de a deveni tot mai
stabile si incordate, omul devenind mai sedentar.

In  concluzie:  un rol important in mentinerea starii de sanatate il are modul de viata ordonat
(regularitate si continuitate), concomitent cu :

- exercitii zilnice, sport, turism;

- alimentatia rationala si controlul greutatii;

- controlul consumului de alimente;

- apararea impotriva zgomotelor;

- somn suficient si profund;

- ingrijirea activa a sanatatii (masaj, apa, soare);

- hotarare si autocontrol (program).

Calitatea vietii este un concept evaluativ, fiind rezultanta raportarii conditiilor de viata si a

activitatilor care compun viata umana, la necesitatile, valorile, aspiratiile umane. Se au in vedere
urmatoarele componente ale calitatii vietii:

a. calitatea mediului ambiant

b. calitatea umana a muncii (a vietii de munca)
c. calitatea relatiilor interpersonale
d. calitatea vietii de familie

Din aceasta perspectiva, acest concept se poate suprapune cu cel de fericire. Insa daca fericirea
(starea de satisfactie, fericire, implinire) presupune o stare subiectiva rezultata din trairea propriei
vieti, calitatea vietii se refera in plus la datele/conditiileobiective in care se constituie viata umana,
operationalizate in indicatori ai calitatii vietii. Daca fericirea se asociaza cu o perspectiva predominant
etica si in esenta sa subiectiva, psihologica chiar, adica ce strategii trebuie sa adopte individul pentru a-si
maximiza fericirea, calitatea vietii este asociata mai mult cu o perspectiva socio-economico-politica.  La
aceasta din urma, accentul cade pe determinarea factorilor obiectivi care sunt responsabili de variatia
calitatii vietii, si a strategiilor de actiune in vederea maximizarii ei. Asa cum se poate observa, nu e
neaparat necesar ca fericirea sa fie corelata cu o calitate ridicata a vietii. Dar, asa cum ne-o arata viata de
zi cu zi, calitatea vietii sprijina puternic sentimentul de satisfactie cu viata sau in fata vietii. Aceasta
pentru ca individul uman face permanent comparatii cu cei din jur, si are asteptari care vizeaza
segmentele sociale superioare lui, sperand ca si el sa le acceada intr-o buna zi. Cu toate acestea, exista
oameni care ating starea de fericire cumva independent de conditiile nivelului economic de trai. Dar
acestia sunt statistic mult mai putini decat cei care conecteaza multumirea personala cu calitatea vietii
lor. Asa cum se va vedea mai jos, conceptul de calitatea vietii este strans legat de altele apropiate, cum ar
fi nivelul de trai si stilul de viata. Acestea din urma cuprind si activitatile umane intreprinse de indivizii
din diferite grupuri si categorii sociale, printre care si practicarea sportului, de placere sau de performanta.

Practicarea exercitiilor fizice pare sa fie o componenta marginala a calitatii vietii, desi numeroase
studii au aratat ca exista puternice corelatii pozitive intre nivel de trai, calitatea vietii si nivelul de
dezvoltare a institutiilor sportive nationale (si a practicarii activitatilor fizice la scara mare in randul
populatiei). Din acest motiv noi apreciem ca ponderea practicarii exercitiilor fizice poate fi  un indicator
indirect, dar real, al calitatii vietii.

Puternic corelate cu nivelul de trai (ca efecte ale acestuia), chiar daca nu reprezinta factori
determinanti primi ai acestuia, sunt indicatorii de sanatate, de mediu (poluarea, protectia mediului) si
direct conectat cu acestia, petrecerea sanatoasa a timpului liber, adica practicarea sportului.

Din pacate, datele statistice nu ne ofera un tablou prea optimist pentru Romania in acest sens. Astfel,
indicatorii de sanatate a populatiei indica o situatie critica, Romania aflandu-se, la multi dintre ei, pe
ultimele locuri in Europa. Conform unor aprecieri oficiale, printre care si Planul National Anti-Saracie si
Promovare a Incluziunii Sociale, situatia critica a starii de sanatate este data de efectul combinat al mai
multor factori: saracia (lipsa resurselor financiare, alimentatia deficienta, conditii proaste de locuit, lipsa
accesului la conditii de igiena elementara), dezorganizarea sociala (abandonul grijii fata de propria
sanatate, stiluri nesanatoase de viata, deficit de cultura si educatie sanitara), deficitul de acces la serviciile
medicale, deficitul serviciilor de preventie si tratament ambulatoriu, disparitia sistemului de ingrijire
medicala bazat pe teritorialitate. Printre grupurile sociale cu deficit de acces la serviciile medicale se afla
varstnicii saraci, mai ales cei din zonele rurale, somerii fara alte surse de trai, rromii, tinerii proveniti din
institutiile de ocrotire, familiile cu multi copii etc.

Fondurile alocate pentru sanatate sunt inca mici, chiar daca in ultimii ani au fost in crestere. Atat
veniturile globale ale populatiei cat si unele deficiente in sistemul de securitate si asistenta sociala,
conduc la o ipostaza sociala prea putin stralucita in ceea ce priveste nivelul de trai.

Un nivel de trai scazut nu aduce nici prea multa diversitate in petrecerea timpului liber. Tinerii nu par
prea dornici nici sa activeze in organizatii sau asociatii culturale, politice, sportive sau de alta natura.
Lucrurile se prezinta diferit pentru tinerii statelor dezvoltate. Se pare asadar ca activismul de orice natura
se coreleaza cu nivelul de trai. Rapoartele de Evaluare a Saraciei ale Bancii Mondiale (2002, 2003) atesta
relatiile stranse dintre bogatie si practicarea la scara larga a diverselor sporturi.

In aceste conditii, practicarea sportului nu pare sa fie, din pacate, o prioritate a romanilor. Oferta de
servicii in ceea ce priveste sportul este si ea cu mult sub cea prezenta in statele mai dezvoltate, dar
superioara celor din asa-numita „lume a treia”. Se constata totusi imbunatatiri la nivel legislativ in ultimii
ani in ceea ce priveste activitatile sportive. Fie ca e vorba de cluburi de fittness, sali de aerobic sau cluburi
de tenis, acestea cunosc o oarecare dezvoltare. Desigur, categoriile socio-demografice care apeleaza la
sport ca loisir sunt cele mai avantajate (dar si cele mai reduse statistic), iar cele care practica sportul de
performanta fac acest lucru uneori din necesitate, si nu doar din simplul „cult al sportului”, adica pe
principiul mens sana in corpore sano. Cei care opteaza pentru sporturile costisitoare (cum ar fi tenisul de
camp sau schiul) sunt in special cei care au venituri care sa le permita sa le practice. Desi e greu de gasit o
evidenta statistica a numarului practicantilor unui anumit sport la nivel national (de performanta sau ca
hobby), este de ordinul evidentei ca acestia sunt – si nu doar la noi - cu atat mai putini cu cat sportul
respectiv necesita costuri mai ridicate.
 Inclus in programele scolare, prezent masiv in mass-media si practicat de unii cu asiduitate, sportul
este un fenomen contemporan care nu poate fi neglijat. Aceasta atat pentru ca tot mai multi oameni sunt
constienti ca a asigura o calitate ridicata a vietii lor implica practicarea de exercitii fizice, cat si deoarece
el este realmente o formula (sanatoasa insa) a modei. O societate care promoveaza sportul si intelege
valoarea lui in viata este una care isi asigura o componenta solida a bunastarii si optimismului social.        

Organizatia Mondiala a Sanatatii a dat o definitie oficiala a sanatatii, ea fiind formulata astfel:
„Sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii si a
infirmitatiisanatatea e un element al vietii cotidiene” (OMS,1986).

Sanatatea inseamna deci mult mai mult decat absenta bolii, a anormalitatii fizice si are un sens
mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic si social. Este vorba despre un
concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de conditiile social-
economice in care oamenii traiesc si muncesc. Numai societatea in care totul este consacrat bunastarii
omului poate conferi conditiile optime pentru apararea si promovarea sanatatii. Sanatatea trebuie
conceputa si ca un factor important in determinarea acelui concept complex pe care il denumim „calitatea
vietii”.

Pe plan biologic, sanatatea are la baza un echilibru al tuturor functiilor organismului, al

compozitiei chimice a umorilor si tesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este permanent
intretinut si controlat printr-un mecanism complex in care intra numerosi factori: chimici, fizici, psihici,
sociali. Intre starea de sanatate si starea de boala, granita este uneori greu de stabilit, intre ele existand
stari de tranzitie sau de limita (borderline) care se pot transforma pe nesimtite in stare de boala.

O preocupare a medicinii moderne, preventive, consta tocmai in descoperirea timpurie, prin

metodele cele mai sensibile, ale acestor stari de tranzitie, ale starilor morbide in stadiul lor biochimic,
inainte de a ajunge in boala clinica.

Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o exploatare

mult mai profunda a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si
mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pentru descoperirea cat
mai precoce a starilor anormale, a devierilor de sanatate. Astfel, stiinta moderna face posibila ca
organismul uman sa devina astazi din ce in ce mai transparent si accesibil explorarilor morfologice cele
mai fine.

In viziunea specialistilor calitatea vietii ca parte a sanatatii fizice si mentale reprezinta adoptarea
unui mod de viata sanatos, cresterea si dezvoltarea personala, capacitatea de a face fata problemelor si
atingerea starii de bine. Fiecare cetatean trebuie sa se integreze intr-un anume mediu in care sa se simta
confortabil. In acest mediu – de care se simte atras, a carei apartenenta si-o reclama si in care isi
desfasoara activitatea cu succes sau nu (in functie de aspiratiile personale) – pentru atingerea idealurile si
scopurile personale, el isi formeaza capacitatea de a se exprima, un mod de viata. Din punct de vedere al
sanatatii fizice o persoana e estimata sanatoasa daca se bucura de o sanatate fizica si de o buna nutritie,
este in buna forma fizica si e satisfacuta de apartenenta sa.

Din punct de vedere social, o persoana atinge un nivel de sanatate daca se bucura de relatii bune
cu familia, prietenii, cunostintele etc.

            Din punct de vedere al atingerii maturitatii o persoana este catalogata drept sanatoasa in momentul
in care invata noi lucruri, isi amelioreaza relatiile si poate infrunta dificultatile vietii.

Definirea conceptului de sanatate, acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si inscrisa in

preambulul constitutiei acestui for international, subliniaza faptul ca prin sanatate trebuie inteleasa „o
completa bunastare fizica, mintala si sociala, care nu consta numai in absenta bolii sau infirmitatii”.
Sanatatea este considerata a fi o conditie umana cu dimensiuni de ordin fizic, social si psihologic, fiecare
dintre ele caracterizandu-se printr-un continuu, cu un pol pozitiv si altul negativ (sanatate pozitiva,
sanatate negativa). Sanatatea pozitiva este asociata capacitatii de a resimti bucuria de a trai si de a face
fata solicitarilor vietii. Ea nu semnifica doar simpla absenta a bolilor.

Pentru a spune ca cineva beneficiaza de o sanatate pozitiva, este nevoie ca fiecare dintre
componentele sanatatii: fizica, sociala si psihologica a acelei persoane, sa se afle la polul sau pozitiv.
Starea de bine este un concept holistic, care descrie o stare de sanatate pozitiva a indivizilor si include
buna-starea fizica, sociala si psihologica.

Sanatatea negativa este asociata cu morbiditatea si in caz extrem, cu mortalitatea prematura.

Morbiditatea poate fi definita ca fiind orice abatere, subiectiva sau obiectiva, de la buna-starea fizica sau
psihica, mai putin moartea. Factorii principali care influenteaza starea de sanatate sunt numerosi si
complecsi: biologici, demografici, sanitari, ecologice, mediul fizic, mediul social etc. Factorii biologici
care exercita o influenta hotaratoare asupra unor indicatori ai starii de sanatate sunt: natalitatea si
fertilitatea, mortalitatea, morbiditatea, dezvoltarea fizica s.a.

Sportul, activitatea fizica in general are efecte favorabile asupra dezvoltarii fizice a individului si
a comunitatii. Acest adevar este deja bine cunoscut si unanim acceptat. Exista un numar din ce in ce mai
mare de dovezi si argumente care sprijina ideea ca activitatea fizica prestata in timpul liber, dar numai,
dupa anumite criterii, ajuta la mentinerea, promovarea si / sau recastigarea sanatatii.

Beneficiile activitatii fizice asupra sanatatii publice au fost examinate si recunoscute de mai multe
organisme internationale, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii, Federatia Internationala de
Medicina Sportiva, Consiliul Europei. Activitatea fizica sistematica poate sa mentina si sa imbunatateasca
structura diverselor tesuturi si organe, sa amelioreze functiile si sa contracareze deteriorarile care tind
inerent sa apara datorita inactivitatii (sedentarismului) si inaintarii in varsta. Acesta este motivul pentru
care in tarile dezvoltate, termenul de „fitness” (conditie fizica) si cel de „health” (sanatate) sunt cvasi-
similari, interschimbabili.

Conditia fizica reprezinta capacitatea de a executa un lucru muscular in mod satisfacator. Ea

poate fi directionata spre oricare dintre cele doua obiective, performanta sau sanatatea. Conditia fizica
raportata la starea de sanatate se refera la acele componente ale conditiei fizice, asupra carora nivelul
obisnuit de activitate fizica are efecte favorabile sau nefavorabile si care se raporteaza la statutul de
sanatate.  Ea se caracterizeaza prin ”abilitatea de a efectua cu vigoare activitati zilnice si o prezenta a
trasaturilor si capacitatilor asociate cu un risc minor de imbolnavire prematura si de dezvoltare a starilor
asociate cu inactivitatea fizica obisnuita”.

O capacitate fizica adecvata prin practicarea cu regularitate a activitatilor fizice se traduce printr-
o performanta fizica crescuta, incredere in sine si independenta in plan fizic si psihologic, contribuind si
la calitatea perceputa a vietii.

Caracteristicile fundamentale ale activitatilor fizice pentru a asigura conditia fizica sunt
urmatoarele:

·         sa angajeze grupe musculare mari,

·         sa impuna o sarcina mai mare decat ceea obisnuita,

·         sa impuna un consum energetic substantial mai mare.

In practica aceasta inseamna executarea frecventa, (zilnic) a unor exercitii ritmice, sustinute, timp
de cel, putin 20-30 de minute.  Multe forme de activitati de recreere activa includ exercitii viguroase.
Intotdeauna aceste activitati asigura efecte sanogenetice cu conditia ca ele sa fie executate in mod regulat
si cu o pregatire adecvata. La majoritatea adultilor, mersul alert indeplineste aceste conditii minime. Daca
mersul este completat cu alte activitati in vederea exersarii musculaturii, majoritatea adultilor fac
progrese.  Efectele sanogenetice ale activitatilor fizice sunt:
 1.functionale, de imbunatatire ale functiilor tuturor aparatelor si sistemelor;

2. profilactice, de impiedicare a aparitiei bolilor.

Intre aceste efecte functionale si profilactice exista o stransa legatura, exemplificata in tabelul de
mai jos:

Aparatul, sistemul sau Efecte profilactice fata

Adaptari functionale
functia de:
 Cardiovascular  creste cantitatea de sange pe care o  ateroscleroza,
poate impinge inima  cardiopatie
 se mareste cantitatea de sange ischemica,
existent in vase  hipertensiune
 sangele devine mai fluid si circula arteriala
mai usor prin vene.

 Pulmonar  plamanul devine capabil sa  bolile pulmonare

ventileze o cantitate mai mare de cronice
are pe minut

 Muschii scheletici  creste forta si rezistenta musculara  lombopatii,

 musculatura se atrofiaza mai lent o   fracturi provocate
data cu varsta prin cadere

 tesutul adipos  scade masa totala de grasime si din  obezitate

jurul viscerelor

 Metabolismul  creste capacitatea muschiului de a  diabet

glucidelor prelua glucoza din sange

 Metabolismul  creste capacitatea muschiului de a  ateroscleroza

grasimilor prelua grasimile din sange si a le
utiliza pentru procurarea de energie

 Imunitatea  se intareste capacitatea sistemului  infectii

imunitar de a raspunde la o
agresiune microbiana

 Procese digestive  se imbunatateste tranzitul intestinal,  cancerul de colon

inlaturandu-se constipatia

 Sistemul nervos  se imbunatateste coordonarea  fracturi prin cadere

miscarilor si echilibrul

 Functii cognitive  se imbunatateste viteza de reactie si  fracturi prin cadere

promptitudinea raspunsurilor la
diversi stimuli

 Comportamentul  se amelioreaza imaginea despre  depresie si

psiho-social propria persoana, eficacitatea anxietate
profesionala, comportamentul
familial, se instaureaza „starea de
bine „ si bucuria de a trai
 Adaptarile functionale si efectele profilactice ale activitatilor fizice

Viziunea si actiunea preventiva asupra sanatatii presupune luarea unor masuri. Pentru aceasta a
fost nevoie sa se stabileasca modalitatile prin care se pot identifica din timp persoanele ce prezinta cel mai
mare risc de imbolnavire.

S-a ajuns, de aceea, la nominalizarea unor asa numiti factori de risc, a caror identificare,
cuantificare si urmarire trebuie facuta sistematic si periodic. Prin factori de risc se intelege fie istoricul
(antecedente familiale), fie anumite caracteristici sau comportamente: fumat, sedentarism, alimentatie
excesiva etc.

Factorii de risc se impart in primari si secundari, iar din alta perspectiva, in factori de risc ce pot
fi influentati si factori de risc asupra carora nu se poate actiona in nici un fel.

 Factorii primari de risc sunt reprezentati de acele caracteristici personale sau comportamentale,
care ne plaseaza sub un mare risc de imbolnavire. Desi sunt foarte virulenti acesti factori de risc prezinta
avantajul ca depind in mare masura sau complet de dorinta noastra de ai face inofensivi. De mentionat
este faptul ca efortul, activitatea corporala, constituie practic „medicamentul” cel mai accesibil si mai
eficient in lupta cu acesti factori de risc.

            5. Fitness-ul aerob

Fitness-ul aerob reprezinta in esenta capacitatea de a prelua oxigenul din aer la nivelul

plamanilor de al transporta cu ajutorul sangelui si a-l utiliza la nivelul tesuturilor. Prin prestarea cu
regularitate de efort fizic fitness-ul aerob se imbunatateste.

Factorii ce influenteaza fitness-ul aerob sunt: ereditatea, sexul, varsta, cantitatea de grasime
corporala si nivelul de activitate fizica. Imbunatatirea fitness-ului aerob – se obtine prin antrenament, care
pentru a fi eficient, trebuie sa se efectueze la o anumita intensitate a efortului. Imbunatatirea fitness-ului
aerob, se poate pune in evidenta prin testari speciale care permit masurarea asa numitului consum maxim
de oxigen (VO2 max). Cresterea VO2 max. este posibila ca urmare a modificarilor pe care antrenamentul
le produce la nivelul tuturor organelor si sistemelor implicate in preluarea transferul si utilizarea
oxigenului.

Cele mai importante modificari se inregistreaza la nivelul muschilor scheletici, desi si alte organe
si sisteme (respirator, cario-vascular) sufera multiple modificari prin antrenament. Astfel la cei cu un
fitness aerob bun muschii sunt mai bine irigati de sange si astfel preiau o mai mare cantitate de oxigen. Pe
de alta parte cantitatea de aer ce poate patrunde in plamanii acestora este si ea mai mare, iar inima are un
volum crescut si deci o eficienta superioara.

Fitness-ul muscular (capacitate fizica musculara) are legatura evidenta cu sanatatea si cu calitatea
vietii. De aceea orice persoana care vrea sa se mentina activa si dupa varsta de 50 de ani, trebuie sa se
ocupe nu numai de fitness-ul aerob ci si de cel muscular.

Componentele principale ale fitness-ului muscular sunt: forta, rezistenta musculara si mobilitatea.
Alte componente pot fi considerate: viteza, puterea, indemanarea, echilibrul si coordonarea. Persoanele de
orice varsta pot utiliza fitness-ul muscular pentru a-si imbunatati performantele sportive sau al altor
activitati fizice, ori de a arata mai bine. Persoanele de varsta medie trebuie sa practice exercitii de
tonificare a muschilor abdominali si de imbunatatire a mobilitatii coloanei vertebrale pentru a prevenii
sau reduce la minimum lombagopatiile. Cei peste 50-55 de ani mai ales femeile au nevoie de fitness
muscular si aerob pentru a-si pastra o densitate multumitoare a oaselor si astfel pentru a se mentine activi
si independenti.
 Orice persoana pierde din forta pe masura ce inainteaza in varsta, dar dupa 55 de ani declinul
fortei este accelerat. Prin forta se intelege puterea maxima ce poate fi dezvoltata in cadrul unei contractii
voluntare unice.

Forta depinde de o serie de factori:

·         numarul de fibre ce se contracta simultan;

·         starea lor contractila (lungimea si nivelul de oboseala);

·         parghiile mecanice asupra carora actioneaza muschiul.

Alti factori sunt: sexul, varsta si tipul de fibre ce intra in alcatuirea muschiului.

Pentru animatorii sportului pentru toti are o mare importanta factorul varsta. Astfel la o persoana
obisnuita forta atinge maximum dupa 20 ani dupa care incepe sa scada lent pana la 50-55 ani si accelerat
dupa aceea.

La orice varsta se poate imbunatatii prin antrenament, dar castigurile de forta difera in functie de
varsta la care subiectul incepe sa se antreneze. Exista mai multe tipuri de forta si bineinteles de moduri de
antrenare a fortei: contractie izometrica, contractie izotonica si contractie izokinetica.

Antrenamentele de tip izometric nu sunt foarte indicate la persoanele mai in varsta, iar cele de tip
izokinetic nu se por realiza decat cu ajutorul unor aparate speciale. Cele mai utilizate antrenamente raman
cele de tip izotonic, in care subiectul executa miscarea cerandu-i-se sa invinga o anumita rezistenta
reprezentata de o greutate propriu-zisa (haltera sau gantera), de rezistenta opusa de un aparat sau
greutatea propriului corp.

            Cele mai cunoscute metode pentru imbunatatirea fitness-ului muscular sunt:

1. Antrenamentul izometric. Contractia izometrica sau statica produce tensiune arteriala ceea ce o
face sa fie contraindicata in multe situatii. Este insa utila in reabilitarea celor cu imobilizare gipsata sau la
pat.

 2. Antrenamentul izotonic. Se bazeaza pe ridicari de greutati si are drept rezultat imbunatatirea
fortei dinamice. Acest tip de contractie este specific body-building-ului.

 Antrenamentul izokinetic combina partile bune ale celui izometric (prin faptul ca opozitia pe
care trebuie sa o invinga muschiul este maximala) si a celui izotonic (prin faptul ca aceasta opozitie
maximala actioneaza pe tot timpul miscarii).

Fitness-ul alaturi de alte comportamente sanatoase poate contribui la prelungirea vietii si in

special a vietii active.

Asemenea comportamente sunt:

·         odihna suficienta (7-8 h de somn);

·         obiceiul de a manca la ore fixe si in special dimineata;

·         controlul permanent al greutatii;

·         evitarea fumatului sau a altor vicii.

 Una dintre cheile longevitatii este reprezentata de stilul de viata. Gerontologii si alti specialisti
care se ocupa de varstele inaintate, au constatat ca atingerea unor asemenea varste tine de anumite
caracteristici personale, cum ar fi:

·         moderatia;

·         supletea adaptativa;

·         comportamentele sanatoase;

·         sociabilitatea;

·         interesul pentru ce se intampla in jur;

·         stilul de viata activ din punct de vedere fizic.

Un loc aparte in motivatia indivizilor pentru activitatea corporala in are conceptul de „forma”
psihica, fizica si estetica. A fi in putere este dorinta tuturor. Societatea vrea sa ramana tanara, aceasta este
aproape o obsesie pe masura ce paradoxal, populatia tarilor dezvoltate imbatraneste ineroxabil si speranta
de viata creste din ce in ce mai mult.