Rolul exercitiului fizic in mentinerea si optimizarea starii

de sanatate
1. Definirea conditiei fizice

Relatia de interdependenta dintre exercitiu fizic si sanatate

Practicarea exercitiului fizic si cresterea conditiei fizice

4. Combaterea sedentarismului prin practicarea exercitiului fizic

1. Definirea conditiei fizice

Conditia fizica reprezinta capacitatea de a executa un lucru muscular in mod

satisfacator. Ea poate fi directionata spre oricare dintre cele doua obiective, performanta sau
sanatatea. Conditia fizica raportata la starea de sanatate se refera la acele componente ale
conditiei fizice, asupra carora nivelul obisnuit de activitate fizica are efecte favorabile sau
nefavorabile si care se raporteaza la statutul de sanatate.

O capacitate fizica adecvata prin practicarea cu regularitate a activitatilor fizice se

traduce printr-o performanta fizica crescuta, incredere in sine si independenta in plan fizic si
psihologic, contribuind si la calitatea perceputa a vietii.

Caracteristicile fundamentale ale activitatilor fizice pentru a asigura conditia fizica sunt
urmatoarele:

 sa angajeze grupe musculare mari,

 sa impuna o sarcina mai mare decat ceea obisnuita,
 sa impuna un consum energetic substantial mai mare.

In practica aceasta inseamna executarea frecventa, (zilnic) a unor exercitii ritmice,

sustinute, timp de cel, putin 20-30 de minute.

Vioiciunea mentala si curiozitatea, capacitatea de a raspunde adecvat din punct de vedere

emotional, de a stabili si intretine relatii cu alti oameni, interesul si implicarea in problemele sociale,
precum si capacitatea fizica de a indeplini sarcinile si telurile personale cu vigoare, eficienta si fara a
te simtii epuizat, reprezinta elementele esentiale ale vietii dar si ale fitnessului.

Aceste aspecte ale fitness-ului sunt strans interconectate, un nivel ridicat al uneia dintre
componente, imbunatatind nivelul celorlalte si invers. Asa se explica de ce, prin faptul ca
miscarea, sportul imbunatatesc fitness-ul fizic (conditia fizica, nivelul de antrenament), implicit
se resimt efecte favorabile si in plan psihic, spiritual si profesional.

Beneficii indirecte ale fitness-ului fizic, de bun nivel, fac ca utilitatea sociala a muncii
specialistului in miscare, sa fie mai mare decat se considera in general. Ea trece dincolo de
efectele pozitive directe mai cunoscute cum ar fi mentinerea sau recastigarea greutatii ideale, a
conditiei fizice corespunzatoare, placerea, relaxarea etc.
 Date fiind cele de mai sus, o abordare complexa a subiectului necesita prezentarea
fitnessului fizic din mai multe puncte de vedere.

2. Relatia de interdependenta dintre exercitiu fizic si sanatate

Intre cele trei notiuni: sanatatea , activitatea fizica, sanatatea mentala

exista o relatie de interdependenta.

Exercitiul fizic este un act motric prin intermediul caruia se desfasoara o activitate

(antrenamentul) prin care se urmareste imbunatatirea starii de sanatate si a conditiei fizice.

exercitiul imbunatateste starea de sanatate.

exercitiul imbunatateste conditia fizica.

Un stilul de viata sanatos reprezina un mod de viata care asigura o stare buna de

sanatate. Sanatatea este unul dintre cele mai importante lucruri pentru fiinta umana. Nu mai
este necesara nici o introducere la acest capitol, ci doar amintirea faptului ca o stare buna de
sanatate nu poate fi mentinuta in lipsa unei bune sanatati a spiritului, la fel cum nici angrenarea
intr-o activitate spirituala nu da rezultate in lipsa unei bune stari de sanatate a trupului.In zilele
noastre, sanatatea e o problema care ar trebui sa fie luata in serios, nu doar de cei care
studiaza domeniul sanatatii si al educatiei fizice si al sportului, ci de toata
lumea. https://www.see-educoop.net

Definitia sanatatii

Sanatatea este definita ca starea de bine fizica, mentala si sociala a fiecarei persoane.
Aceste trei stari se influenteaza reciproc la orice varsta – vezi foto:

2.1. Starea de bine fizica raspunde de lipsa oricarei boli sau leziuni, functionarea
normala a tuturor sistemelor organismului.

Sanatatea fizica se refera la starea organismului si la raspunsurile acestuia in fata vatamarilor si a

bolii. Pentru mentinerea unei conditii fizice bune, a unei sanatati fizice este important sa adoptam
acele conduite ce ne confera o bunastare fizica. De exemplu, evitarea tigarilor, a consumului de
alcool, alimentatia moderata sunt doar cateva obiceiuri ce asigura o buna sanatate
fizica. Exercitiile fizice adecvate (vezi foto) , un efort cat si un repaus echilibrat,
mentinerea unei greutati normale si alegerea inteligenta a mancarurilor, evitarea
abuzurilor alimentare in timpul sarbatorilor si a evenimentelor , ne ajuta de asemenea sa ne
mentinem starea de sanatate a organismului.

O stare buna de sanatate fizica apare atunci cand o persoana acorda atentie

mesajelor trimise prin simturile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multa odihna
sau diferite alimente, ca sa enumeram cateva exemple si, sa raspunda la aceste mesaje intr-un
mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-ingrijire pot ajuta persoanele sa-si
solutioneze micile probleme de sanatate. Totusi, este la fel de important acceptarea
responsabilitatilor pentru controale si de a sti sa abordam in cunostinta de cauza institutiile si
serviciile de sanatate atunci cand apar probleme serioase medicale.

Activitatea fizica

In batalia dintre controlul asupra greutatii si o stare buna a sanatatii, o mare parte a
atentiei a fost indreptata catre tipul si cantitatea alimentelor si lichidelor pe care le consumam.
Mai putina atentie a fost acordata cantitatii de energie necesara efectuarii activitatii fizice. S-a
demonstrat ca 70% dintre populatiile din tarile vestice nu sunt suficient de active pentru a avea
o sanatate si greutate optima

Nutritia echilibrata sta la baza sanatatatii pe tremen lung, a frumusetii si a

longevitatii.Conform constatarilor oamenilor de stiinta, 75% din problemele de sanatate ale
oamenilor moderni sunt provocate de nutritia neechilibrata, stilul de viata nesanatos si surplusul
de greutate. Necesarul zilnic de alimente se poate urmari mai jos:

2.2. Starea de bine mentala este reprezentata prin capacitatea de a controla stresul,

capacitatea de a controla emotiile, capacitatea de a te bucura de viata, incredere in sine si
autopretuire.

Medicina moderna precizeaza ca nervii pe caile aferente aduc senzatiile de la periferia

sau extremitatile coloanei vertebrale; apoi aceste senzatii trec printr-o zona aflata in partea
posterioara a capului. De aici ele trec in circumvolutiunea frontala superioara a creierului, locul
presupus al intelectului sau al mintii. Mintea simte senzatiile respective si trimite impulsurile
mecanice prin nervii aferenti spre diferitele extremitati ale corpului: maini, picioare etc.

A da o definitie sanatatii pe plan mental-spiritual este o sarcina destul de dificila,

deoarece trebuie sa identificam cele mai importante calitati mental-spirituale, care, daca sunt
tulburate, pot afecta serios echilibrul mental.

Linistea spirituala poate fi serios afectata de egocentrism-tendinta de a raporta totul

la sine-, egoism si necunoastere. Se poate observa usor ca o persoana foarte egocentrista
poate fi foarte suparata cand ii sunt puse la indoiala autoritatea, cunostintele sau realizarile. Un
om modest cu aceleasi realizari nu va reactiona aproape deloc la criticile nedrepte ale celorlalti
si practic va vedea partea pozitiva a criticii si isi va corecta activitatea in consecinta.

Intr-un mod asemanator, avaritia poate deveni samburele tulburarii mentale. Este de
asemenea un fapt cert ca o persoana preocupata de propriul sau ego poate sa nu observe
obiectivele si nici sa nu intrezareasca adevarul. Crede ca intotdeauna stie totul, iar cunostintele
sale sunt mai bune decat ale celorlalti. Este ciudat totusi ca starea de sanatate mentala poate fi
obtinuta numai prin eforturile constiente ale individului, in timp ce starea de sanatate a corpului
este innascuta.

Dezechilibrul pe care il simtim pe plan mental-spiritual este probabil cea mai complicata
si incitanta problema careia trebuie sa-i facem fata. Nimeni nu este scutit, desi exista diferite
grade de manifestare. Cu cat egoismul si egocentrismul individului sunt mai mari, cu atat mai
mari sunt posibilitatile ce duc la o prabusire mentala.
 Prin urmare, putem defini sanatatea ca libertate fata de egoism in sfera mentala, avand
ca rezultat unificarea cu Adevarul. Emotia este o combinatie a gandului si a dorintei. Fiecare
idee este incarcata cu un anumit grad de emotivitate. Emotiile nu reprezinta altceva decat
dorinte strabatute de diverse ganduri. Vibratiile emotiilor vor starni excitari corespunzatoare in
mintea noastra, astfel incat toate gandurile omului vor fi deranjate si afectate, in stransa
legatura cu emotia din acel moment.

Pe plan emotional, cea care inrobeste individul si care ii capteaza toata atentia este
pasiunea excesiva- pasiune in cel mai larg sens al cuvantului.

Pasiunea neobisnuita pentru orice arata un anumit grad de dezechilibru pe plan

emotional. Pasiunea pentru o cauza, chiar inalta, care il determina pe individ la actiuni
distructive impotriva altora, este mai degraba o stare de boala, decat idealism justificat. Ni se
intampla adesea sa confundam necesitatile si incertitudinile emotionale cu dragostea adevarata,
cu afectiunea. Acestea din urma presupun altruism fara rezerve. Atasamentul emotional este cel
care cere constant de la ceilalti, pretinzand ca de fapt daruieste…Desigur nici opusul pasiunii,
apatia, nu este de preferat. Apatia este un stadiu emotional extrem de nesanatos, foarte mult
inrudit cu ideea de moarte. De dorit este un stadiu de calm, creativ si dinamic, nu pasiv,
indiferent sau distructiv, un stadiu unde predomina dragostea si emotiile pozitive, ca opus al urii
si al altor emotii negative. Pentru a-si putea justifica originea si destinul, fiintele umane trebuie
sa-si depaseasca natura animala, facand eforturi constiente de a evolua, nu atat in corpul fizic,
cat in sferele: mentala si emotionala.

Bunastarea mentala

Numeroase studii au demonstrat ca activitatea fizica poate reduce depresia si poate fi la

fel de eficace ca si tratamentele prin psihoterapie. Sustinuta in mod constant poate, de
asemenea, sa reduca riscul revenirii depresiei.

Activitatea fizica imbunatateste si starea psihica a persoanelor care nu sufera de nici o boala
mentala. Sute de studii au demonstrat ameliorari in ceea ce priveste starea de spirit, emotiile,
perceptia fata de sine si respectul de sine. De asemenea reduce anxietatea, imbunatateste
reactia la stres, calitatea si durata somnului. Exercitiile fizice au un efect benefic si asupra
mentalului, memoriei, planificarii si a procesului de luare a deciziilor. Activitatea fizica pare a fi
foarte benefica pentru persoanele in varsta, reducand riscul aparitiei dementei si bolii
Alzheimer.  https://www.see-educoop.net

2. Starea de bine sociala inseamna: un habitat optim, alimentatie

corespunzatoare, socializare adecvata (cunostinte, scoala, prieteni, familie). In prezent, multe
probleme de sanatate sunt cauzate de factori socio-economici, care pot fi insa modificati printr-
o preocupare si actiune colectiva benefica. Telul educatiei pentru sanatate este de a face
oamenii sa inteleaga modul in care comportamentul si mediul lor le poate afectea starea de
sanatate. Educatia pentru sanatate nu are limita de varsta (vezi foto).Scopul ei este acela de a
promova prin mijloace naturale „bunastarea omului” si de a oferi mijloace practice de prevenire
a bolilor, printr-o hranire adecvata si printr-un mod de viata sanatos, care sa permita omului
modern sa depaseasca cu succes starile de stres si feluritele situatii care pot genera un posibil
dezechilibru corporal.  
 O parte integranta a relatiei medic-pacient este de a educa pacientul cu privire la natura
si semnificatia bolii si cu privire la posibilitatile de modificare benefica a stilului de viata. Aceasta
este semnificatia reala a termenului „doctor”, care provine din latinescul „docere” („a invata”).
In prezent, multi dintre noi am neglijat aceasta semnificatie a ipostazei de doctor. Prin urmare,
esenta unei practici medicale corecte este educatia pentru sanatate, realizata in scopul
promovarii unei cat mai bune stari de sanatate, care sa includa modalitati simple si la indemana
oricui de prevenire a bolilor si de ingrijire a celor suferinzi. (Articol preluat de pe
www.amnro.net)

Sanatatea sociala se refera la capacitatea de realizare a rolului din viata, cum ar fi

rolul de fiu sau fiica, parinte, sot, prieten, apropiat sau cetatean, intr-un mod eficient si
confortabil, cu placere, fara a tulbura climatul de ecologie sociala, de protectie al altor
persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilitati si riscuri. Toate
necesita o comunicare eficienta de genul ofera si ia, caci relationarile sanatoase niciodata nu se
deruleaza intr-un singur sens. Implinirea trebuintelor umane pentru dragoste, intimitate, de
apartenenta, constituie un factor important in realizarea sanatatii sociale. Persoanele care sunt
private de aceste trebuinte pot dezvolta comportamente ce pot aduce amenintare la starea lor
de sanatate si de buna dispozitie, intrand astfel in sfera anomiei, deviantei si patologiei
sociale.

Practicarea exercitiului fizic si cresterea conditiei fizice

Asa cum l-am definit mai sus : exercitiul fizic reprezinta o actiune efectuata
sistematic si constient in vederea perfectionarii dezvoltarii fizice a capacitatii motrice a
oamenilor, exercitiul fizic reprezinta si principalul mijloc al antrenamentului sportiv.

Conditie fizica (notiunea specifica - pregatire fizica) – intelesul principal = nivelul

superior al pregatirii fizice indispensabil valorificarii optime a indicilor tehnici si tactici ai
sportivului in concurs. Observatii: folosirea notiunii scoate in evidenta, de cele mai multe ori,
stadiul superior si complex de pregatire a unui sportiv sau a unei echipe care coincide de obicei
cu forma sportiva.[1]

Physical condition (generic notion - physical fitness) – principal meaning = superior

level of physical fitness indispensable for an optomal revaluation of sportsman  s technical and
tactical indexes during the competition.

Conditia fizica reprezinta capacitatea de a raspunde cerintelor mediului extern. Vom

prezenta in continuare detalii referitoare la conditia fizica. Conditia fizica generala sau
asociata cu starea de sanatate reprezinta capacitatea corpului de face fata solicitarilor de zi cu
zi.
Conditia fizica generala cuprinde:

rezistenta cardiovasculara, consta in capacitatea sistemului de a aproviziona muschii cu oxigen.

Este numita si capacitate fizica aeroba.

rezistenta musculara, reprezinta capacitatea muschilor de a se contracta repetat fara sa

oboseasca.

 vigoarea,
 puterea, 
 flexibilitatea sau supletea,
 viteza, 

Exemplu de circuit, realizat pentru cresterea conditiei fizice , dezvoltarea

diferitelor grupe musculare si a rezistentei in regim de forta  realizat in asa fel incat sa
se alterneze grupele musculare care lucreaza:

Activitatea fizica se refera la toata energia folosita prin miscare. Activitatile zilnice,
care implica miscare, cum ar fi mersul pe jos, bicicleta, urcatul scarilor, sunt factorii majori care
contribuie la procesul de miscare. Exercitiul fizic, pe de alta parte, este o incercare planificata
pentru a ne imbunatati forma fizica si sanatatea. Poate include activitati precum mersul vioi,
ciclism, aerobic sau hobby-uri active – gradinaritul si sporturile competitionale.

Forma fizica este, in mare parte, rezultatul activitatii fizice, dar factorii genetici joaca,
de asemenea, un rol in ceea ce priveste indivizii care au aptitudini fizice pentru a excela in
anumite activitati. Acest lucru este notabil in sporturile competitionale – unde performerii au
adesea un corp bine cladit pe baza unor antrenamente energice. Orice persoana, indiferent ca
este atletica sau nu, poate beneficia de pe urma activitatii fizice.

Beneficiile activitatii fizice

Beneficiile sunt numeroase: de la reducerea riscului aparitiei unor boli, pana la

imbunatatirea starii mentale. Efortul fizic contribuie la perfectionarea structurala a organelor si
tesuturilor, la optimizarea functiilor somatice, organice si psihice, la educarea si modelarea
psiho-fizica in raport cu cerintele societatii, la formarea si dezvoltarea multilaterala a
personalitatii umane. Factorii care influenteaza negativ starea de sanatate si diminueaza
capacitatea de munca a omului:

- sedentarismul;

- ritmul si gradul inalt de solicitare a sistemului nervos, a proceselor psihice si a

analizatorilor (vizual, auditiv, etc);

- solicitarea inegala;

- incordarile statice prelungite;

 - pozitiile vicioase ale corpului in timpul desfasurarii procesului de munca.

4. Combaterea sedentarismului prin practicarea exercitiului fizic

Civilizatia contemporana, dominata de explozia progresului stiintific, tehnic si

informational, creeaza omului conditii din ce in ce mai bune de viata si de munca.

Omul modern, care, prin perfectionarea neintrerupta a mijloacelor de munca, devine tot
mai tehnocrat, incepe sa fie „ dominat” de creatiile sale, ceea ce ii modifica profund pozitia in
raport cu mediul fizic si social. Sedentarismul constituie unul din factorii cu cele mai puternice
efecte negative asupra sanatatii. El mai este numit si „ maladia secolului”. Ce se intelege prin
sedentarism si de ce actioneaza el atat de perfid asupra starii de sanatate?

4.1. Sedentarismul, inseamna in primul rand, diminuarea cantitatii de miscare din

activitatea profesionala, ca si din cea de fiecare zi, adica o reducere pronuntata a volumului si
intensitatii efortului fizic. Experientele au dovedit ca absenta sau diminuarea accentuata a
efortului fizic, chiar in conditii execeptionale de mediu si hrana, duce la o pierdere insemnata a
elementelor chimice: Azot, Sulf, Fosfor, Calciu, Potasiu si Sodiu.

Organismul omenesc nu este un „acumulator” care, in lipsa solicitarilor fizice,

„stocheaza” energia rezultata din metabolizarea hranei si si-o converteste in lucru mecanic, la
un mare interval de timp. Insuficienta efortului fizic, a efortului functional antreneaza
organismul intr-o stare de involutie, de atrofie, caracterizata printr-o „topire” progresiva a
tesutului proteic (muscular) si o acumulare treptata de tesut gras.

Dintre tulburarile cele mai frecvente, generate de sedentarism, amintim:

- o slaba capacitate functionala a aparatului respirator, manifestata prin scaderea capacitatii

vitale si insuficienta ventilatiei pulmonare.Aceasta duce la oxigenarea defectuoasa a celulelor si
tesuturilor, arderea incompleta a substantelor energetice si la aparitia unor produsi metabolici
intermediari, proasta dispozitie si pierderea formei fizice;

- o slaba capacitate functionala a aparatului cardio-vascular, manifestata prin puls accelerat si

tensiune arteriala ridicata in repaus, oboseala cardiaca, scaderea cantitatii de sange aflat in
circulatie;

- depunderi adipoase inestetice, obezitate regionala sau generala;

- reducerea excretiilor fiziologice si tendinta de formare a calculilor (pietrelor) urinari, ca urmare a

eliminarii unor cantitati sporite de calciu;

- tulburari de tip degenerativ la nivelul siestemului osteoarticular, cu aparitia spondilozelor si

artrozelor;

- fenomene de iritabilitate crescuta, ca urmare a perturbarii echilibrului proceselor corticale de

inhibitie si excitatie, precum dereglari ale mecanismului somn- veghe.
 Principalul mijloc in combaterea acestui „flagel” il constituie miscarea sub forma sa cea
mai bine organizata, adaptata si dozata pentru a avea eficienta scontata si anume exercitiul
fizic.

Exercitiul fizic contribuie la prevenirea degradarii si degenerarii biologice si mareste

posibilitatile organismului de a contracara unele stari de tensiune. Influentele exercitiului fizic
asupra organismului se rasfrang nu numai momentan asupra organelor si functiilor solicitate la
efort, ci cumulativ prin repetare capatand influente morfogenetice si fiziologice cu efecte
tonifiante de vigoare si sanatate. In opozitie cu acesta, imobilizarea corpului, produce atrofia si
inscriereaorganismu -lui intr-un „cerc vicios” al inactivitatii.

Influentele exercitiului fizic aupra aparatului locomotor, respirator, cardio- vascular, precum si
influentele asupra digestiei, nutritiei, excretiei, dar in special asupra sistemului nervos si a vietii
psihice sunt tonifiante si indispensabile vietii, echilibrului si armoniei vietii omului.

4.2. Ritmul si gradul inalt de solicitare a sistemului nervos, a proceselor

psihice si a analizatorilor

Perfectionarea continua a mijloacelor de munca, specifice epocii contemporane, care

atrage dupa sine reducerea continua a rolului aparatului locomotor si al analizatorului
chinestezic in desfasurarea activitatii profesionale, determina, intensificarea efortului perceptiv,
precum si a proceselor cognitive si volitive. Automizarea miscarilor specifice procesului de
munca, care usureaza pana la un anumit nivel munca oamenilor, poate avea efecte negative,
deoarece repetarea continua a acelorasi operatiuni devine monotona si favorizeaza instalarea
mai rapida a proceselor de inhibitie din scoarta cerebrala ducand la oboseala centrilor nervosi
coordonatori, cu repercursiuni negative asupra procesului de munca si a sanatatii.

4. Solicitarea unilaterala si excesiva a unor segmente ale corpului,  genereaza

cu timpul unele decompensari somatice si functionale care scad progresiv capacitatea de munca
si puterea de adaptare a organismului la factorii de mediu.

4.4. Incordarile statice prelungite dupa natura lor sunt de doua feluri: dinamice si
statice. Contractiile musculare dinamice, adica acelea cu ajutorul carora realizam deplasarea in
spatiu a corpului, segmentelor sau a unor obiecte, se prezinta sub 2 aspecte: contractii
musculare de intindere sau concentrice si contractii musculare de cedare sau
excentrice. Contractiile musculare statice, au o mare importanta in activitatea fizica a omului,
ele sunt utile atunci cand se urmareste dezvoltarea unor calitati fizice de forta si rezistenta..

4.5. Pozitiile vicioase ale corpului in timpul desfasurarii procesului de

munca. Caracteristica principala a pozitiilor de lucru in conditii civilizatiei tehnice o constituie
tendinta de a deveni tot mai stabile si incordate, omul devenind mai sedentar.

In concluzie: un rol important in mentinerea starii de sanatate il are modul de viata

ordonat (regularitate si continuitate), concomitent cu :

- exercitii zilnice, sport, turism;

- alimentatia rationala si controlul greutatii;

 - controlul consumului de alimente;

- apararea impotriva zgomotelor;

- somn suficient si profund;

- ingrijirea activa a sanatatii (masaj, apa, soare);

- hotarare si autocontrol (program).[2]

Calitatea vietii este un concept evaluativ , fiind rezultanta raportarii conditiilor de viata

si a activitatilor care compun viata umana, la necesitatile, valorile, aspiratiile umane.  Se au in
vedere urmatoarele componente ale calitatii vietii:

a. calitatea mediului ambiant

b. calitatea umana a muncii (a vietii de munca)
c. calitatea relatiilor interpersonale
d. calitatea vietii de familie

Din aceasta perspectiva, acest concept se poate suprapune cu cel de fericire. Insa daca
fericirea (starea de satisfactie, fericire, implinire) presupune o stare subiectiva rezultata din
trairea propriei vieti, calitatea vietii se refera in plus la datele/conditiile obiective in care se
constituie viata umana, operationalizate in indicatori ai calitatii vietii. Daca fericirea se asociaza
cu o perspectiva predominant etica si in esenta sa subiectiva, psihologica chiar, adica ce
strategii trebuie sa adopte individul pentru a-si maximiza fericirea, calitatea vietii este asociata
mai mult cu o perspectiva socio-economico-politica. La aceasta din urma, accentul cade pe
determinarea factorilor obiectivi care sunt responsabili de variatia calitatii vietii, si a strategiilor
de actiune in vederea maximizarii ei. Asa cum se poate observa, nu e neaparat necesar ca
fericirea sa fie corelata cu o calitate ridicata a vietii. Dar, asa cum ne-o arata viata de zi cu zi,
calitatea vietii sprijina puternic sentimentul de satisfactie cu viata sau in fata vietii. Aceasta
pentru ca individul uman face permanent comparatii cu cei din jur, si are asteptari care vizeaza
segmentele sociale superioare lui, sperand ca si el sa le acceada intr-o buna zi. Cu toate
acestea, exista oameni care ating starea de fericire cumva independent de conditiile nivelului
economic de trai. Dar acestia sunt statistic mult mai putini decat cei care conecteaza
multumirea personala cu calitatea vietii lor. Asa cum se va vedea mai jos, conceptul de calitatea
vietii este strans legat de altele apropiate, cum ar fi nivelul de trai si stilul de viata. Acestea din
urma cuprind si activitatile umane intreprinse de indivizii din diferite grupuri si categorii sociale,
printre care si practicarea sportului, de placere sau de performanta.

Practicarea exercitiilor fizice pare sa fie o componenta marginala a calitatii vietii, desi
numeroase studii au aratat ca exista puternice corelatii pozitive intre nivel de trai, calitatea vietii
si nivelul de dezvoltare a institutiilor sportive nationale (si a practicarii activitatilor fizice la scara
mare in randul populatiei). Din acest motiv noi apreciem ca ponderea practicarii exercitiilor fizice
poate fi un indicator indirect, dar real, al calitatii vietii.

Puternic corelate cu nivelul de trai (ca efecte ale acestuia), chiar daca nu reprezinta factori
determinanti primi ai acestuia, sunt indicatorii de sanatate, de mediu (poluarea, protectia
mediului) si direct conectat cu acestia, petrecerea sanatoasa a timpului liber, adica practicarea
sportului.

Din pacate, datele statistice nu ne ofera un tablou prea optimist pentru Romania in acest
sens. Astfel, indicatorii de sanatate a populatiei indica o situatie critica, Romania aflandu-se, la
multi dintre ei, pe ultimele locuri in Europa. Conform unor aprecieri oficiale, printre care si
Planul National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale, situatia critica a starii de
sanatate este data de efectul combinat al mai multor factori: saracia (lipsa resurselor financiare,
alimentatia deficienta, conditii proaste de locuit, lipsa accesului la conditii de igiena elementara),
dezorganizarea sociala (abandonul grijii fata de propria sanatate, stiluri nesanatoase de viata,
deficit de cultura si educatie sanitara), deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul
serviciilor de preventie si tratament ambulatoriu, disparitia sistemului de ingrijire medicala bazat
pe teritorialitate. Printre grupurile sociale cu deficit de acces la serviciile medicale se afla
varstnicii saraci, mai ales cei din zonele rurale, somerii fara alte surse de trai, rromii, tinerii
proveniti din institutiile de ocrotire, familiile cu multi copii etc.

Fondurile alocate pentru sanatate sunt inca mici, chiar daca in ultimii ani au fost in crestere.
Atat veniturile globale ale populatiei cat si unele deficiente in sistemul de securitate si asistenta
sociala, conduc la o ipostaza sociala prea putin stralucita in ceea ce priveste nivelul de trai.

Un nivel de trai scazut nu aduce nici prea multa diversitate in petrecerea timpului liber.
Tinerii nu par prea dornici nici sa activeze in organizatii sau asociatii culturale, politice, sportive
sau de alta natura. Lucrurile se prezinta diferit pentru tinerii statelor dezvoltate. Se pare asadar
ca activismul de orice natura se coreleaza cu nivelul de trai. Rapoartele de Evaluare a Saraciei
ale Bancii Mondiale (2002, 2003) atesta relatiile stranse dintre bogatie si practicarea la scara
larga a diverselor sporturi.

In aceste conditii, practicarea sportului nu pare sa fie, din pacate, o prioritate a romanilor.
Oferta de servicii in ceea ce priveste sportul este si ea cu mult sub cea prezenta in statele mai
dezvoltate, dar superioara celor din asa-numita „lume a treia”. Se constata totusi imbunatatiri la
nivel legislativ in ultimii ani in ceea ce priveste activitatile sportive. Fie ca e vorba de cluburi de
fittness, sali de aerobic sau cluburi de tenis, acestea cunosc o oarecare dezvoltare. Desigur,
categoriile socio-demografice care apeleaza la sport ca loisir sunt cele mai avantajate (dar si
cele mai reduse statistic), iar cele care practica sportul de performanta fac acest lucru uneori
din necesitate, si nu doar din simplul „cult al sportului”, adica pe principiul mens sana in corpore
sano. Cei care opteaza pentru sporturile costisitoare (cum ar fi tenisul de camp sau schiul) sunt
in special cei care au venituri care sa le permita sa le practice. Desi e greu de gasit o evidenta
statistica a numarului practicantilor unui anumit sport la nivel national (de performanta sau ca
hobby), este de ordinul evidentei ca acestia sunt – si nu doar la noi - cu atat mai putini cu cat
sportul respectiv necesita costuri mai ridicate.

Inclus in programele scolare, prezent masiv in mass-media si practicat de unii cu asiduitate,

sportul este un fenomen contemporan care nu poate fi neglijat. Aceasta atat pentru ca tot mai
multi oameni sunt constienti ca a asigura o calitate ridicata a vietii lor implica practicarea de
exercitii fizice, cat si deoarece el este realmente o formula (sanatoasa insa) a modei. O
societate care promoveaza sportul si intelege valoarea lui in viata este una care isi asigura o
componenta solida a bunastarii si optimismului social. 
 Organizatia Mondiala a Sanatatii a dat o definitie oficiala a sanatatii, ea fiind formulata
astfel: „Sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in
absenta bolii si a infirmitatiisanatatea e un element al vietii cotidiene” (OMS,1986).

Sanatatea inseamna deci mult mai mult decat absenta bolii, a anormalitatii fizice si are
un sens mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic si social. Este vorba
despre un concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de
conditiile social-economice in care oamenii traiesc si muncesc. Numai societatea in care totul
este consacrat bunastarii omului poate conferi conditiile optime pentru apararea si promovarea
sanatatii. Sanatatea trebuie conceputa si ca un factor important in determinarea acelui concept
complex pe care il denumim „calitatea vietii”.

Pe plan biologic, sanatatea are la baza un echilibru al tuturor functiilor organismului, al

compozitiei chimice a umorilor si tesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este
permanent intretinut si controlat printr-un mecanism complex in care intra numerosi factori:
chimici, fizici, psihici, sociali. Intre starea de sanatate si starea de boala, granita este uneori
greu de stabilit, intre ele existand stari de tranzitie sau de limita (borderline) care se pot
transforma pe nesimtite in stare de boala.

O preocupare a medicinii moderne, preventive, consta tocmai in descoperirea timpurie,

prin metodele cele mai sensibile, ale acestor stari de tranzitie, ale starilor morbide in stadiul lor
biochimic, inainte de a ajunge in boala clinica.

Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o

exploatare mult mai profunda a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie
mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere,
pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de sanatate. Astfel, stiinta
moderna face posibila ca organismul uman sa devina astazi din ce in ce mai transparent si
accesibil explorarilor morfologice cele mai fine.

In viziunea specialistilor calitatea vietii ca parte a sanatatii fizice si mentale reprezinta

adoptarea unui mod de viata sanatos, cresterea si dezvoltarea personala, capacitatea de a face
fata problemelor si atingerea starii de bine. Fiecare cetatean trebuie sa se integreze intr-un
anume mediu in care sa se simta confortabil. In acest mediu – de care se simte atras, a carei
apartenenta si-o reclama si in care isi desfasoara activitatea cu succes sau nu (in functie de
aspiratiile personale) – pentru atingerea idealurile si scopurile personale, el isi formeaza
capacitatea de a se exprima, un mod de viata. Din punct de vedere al sanatatii fizice o persoana
e estimata sanatoasa daca se bucura de o sanatate fizica si de o buna nutritie, este in buna
forma fizica si e satisfacuta de apartenenta sa.

Din punct de vedere social, o persoana atinge un nivel de sanatate daca se bucura de
relatii bune cu familia, prietenii, cunostintele etc.

Din punct de vedere al atingerii maturitatii o persoana este catalogata drept sanatoasa in momentul
in care invata noi lucruri, isi amelioreaza relatiile si poate infrunta dificultatile vietii.

Definirea conceptului de sanatate, acceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si

inscrisa in preambulul constitutiei acestui for international, subliniaza faptul ca prin sanatate
trebuie inteleasa „o completa bunastare fizica, mintala si sociala, care nu consta numai in
absenta bolii sau infirmitatii”.

Sanatatea este considerata a fi o conditie umana cu dimensiuni de ordin fizic, social si

psihologic, fiecare dintre ele caracterizandu-se printr-un continuu, cu un pol pozitiv si altul
negativ (sanatate pozitiva, sanatate negativa). Sanatatea pozitiva este asociata capacitatii de a
resimti bucuria de a trai si de a face fata solicitarilor vietii. Ea nu semnifica doar simpla absenta
a bolilor.

Pentru a spune ca cineva beneficiaza de o sanatate pozitiva, este nevoie ca fiecare

dintre componentele sanatatii: fizica, sociala si psihologica a acelei persoane, sa se afle la polul
sau pozitiv. Starea de bine este un concept holistic, care descrie o stare de sanatate pozitiva a
indivizilor si include buna-starea fizica, sociala si psihologica.

Sanatatea negativa este asociata cu morbiditatea si in caz extrem, cu mortalitatea

prematura. Morbiditatea poate fi definita ca fiind orice abatere, subiectiva sau obiectiva, de la
buna-starea fizica sau psihica, mai putin moartea. Factorii principali care influenteaza starea de
sanatate sunt numerosi si complecsi: biologici, demografici, sanitari, ecologice, mediul fizic,
mediul social etc. Factorii biologici care exercita o influenta hotaratoare asupra unor indicatori ai
starii de sanatate sunt: natalitatea si fertilitatea, mortalitatea, morbiditatea, dezvoltarea fizica
s.a.

Sportul, activitatea fizica in general are efecte favorabile asupra dezvoltarii fizice a
individului si a comunitatii. Acest adevar este deja bine cunoscut si unanim acceptat. Exista un
numar din ce in ce mai mare de dovezi si argumente care sprijina ideea ca activitatea fizica
prestata in timpul liber, dar numai, dupa anumite criterii, ajuta la mentinerea, promovarea si /
sau recastigarea sanatatii.

Beneficiile activitatii fizice asupra sanatatii publice au fost examinate si recunoscute de

mai multe organisme internationale, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii, Federatia
Internationala de Medicina Sportiva, Consiliul Europei. Activitatea fizica sistematica poate sa
mentina si sa imbunatateasca structura diverselor tesuturi si organe, sa amelioreze functiile si
sa contracareze deteriorarile care tind inerent sa apara datorita inactivitatii (sedentarismului) si
inaintarii in varsta. Acesta este motivul pentru care in tarile dezvoltate, termenul de „fitness”
(conditie fizica) si cel de „health” (sanatate) sunt cvasi-similari, interschimbabili.

Conditia fizica reprezinta capacitatea de a executa un lucru muscular in mod

satisfacator. Ea poate fi directionata spre oricare dintre cele doua obiective, performanta sau
sanatatea. Conditia fizica raportata la starea de sanatate se refera la acele componente ale
conditiei fizice, asupra carora nivelul obisnuit de activitate fizica are efecte favorabile sau
nefavorabile si care se raporteaza la statutul de sanatate. Ea se caracterizeaza prin ”abilitatea
de a efectua cu vigoare activitati zilnice si o prezenta a trasaturilor si capacitatilor asociate cu
un risc minor de imbolnavire prematura si de dezvoltare a starilor asociate cu inactivitatea fizica
obisnuita”.

O capacitate fizica adecvata prin practicarea cu regularitate a activitatilor fizice se

traduce printr-o performanta fizica crescuta, incredere in sine si independenta in plan fizic si
psihologic, contribuind si la calitatea perceputa a vietii.
 Caracteristicile fundamentale ale activitatilor fizice pentru a asigura conditia fizica sunt
urmatoarele:

 sa angajeze grupe musculare mari,

 sa impuna o sarcina mai mare decat ceea obisnuita,
 sa impuna un consum energetic substantial mai mare.

In practica aceasta inseamna executarea frecventa, (zilnic) a unor exercitii ritmice,

sustinute, timp de cel, putin 20-30 de minute.

Multe forme de activitati de recreere activa includ exercitii viguroase. Intotdeauna aceste activitati
asigura efecte sanogenetice cu conditia ca ele sa fie executate in mod regulat si cu o pregatire
adecvata. La majoritatea adultilor, mersul alert indeplineste aceste conditii minime. Daca mersul este
completat cu alte activitati in vederea exersarii musculaturii, majoritatea adultilor fac
progrese. Efectele sanogenetice ale activitatilor fizice sunt:

 functionale, de imbunatatire ale functiilor tuturor aparatelor si sistemelor;

 profilactice, de impiedicare a aparitiei bolilor.

Intre aceste efecte functionale si profilactice exista o stransa legatura, exemplificata in

tabelul de mai jos:

Aparatul, sistemul sau Efecte profilactice fata

Adaptari functionale
functia de:
 Cardiovascular  creste cantitatea de sange pe  ateroscleroza,
care o poate impinge inima  cardiopatie
 se mareste cantitatea de sange ischemica,
existent in vase  hipertensiune
 sangele devine mai fluid si arteriala
circula mai usor prin vene.

 plamanul devine capabil sa  bolile pulmonare

ventileze o cantitate mai mare de cronice
aer pe minut
 Pulmonar

 Muschii scheletici  creste forta si rezistenta  lombopatii,

musculara  fracturi provocate prin
 musculatura se atrofiaza mai lent cadere
o data cu varsta

 tesutul adipos  scade masa totala de grasime si  obezitate

din jurul viscerelor

 Metabolismul  creste capacitatea muschiului de  diabet

glucidelor a prelua glucoza din sange

 Metabolismul  creste capacitatea muschiului de  ateroscleroza

 Aparatul, sistemul sau Efecte profilactice fata
Adaptari functionale
functia de:
grasimilor a prelua grasimile din sange si a
le utiliza pentru procurarea de
energie

 Imunitatea  se intareste capacitatea  infectii

sistemului imunitar de a
raspunde la o agresiune
microbiana

 Procese digestive  se imbunatateste tranzitul  cancerul de colon

intestinal, inlaturandu-se
constipatia

 Sistemul nervos  se imbunatateste coordonarea  fracturi prin cadere

miscarilor si echilibrul

 Functii cognitive  se imbunatateste viteza de  fracturi prin cadere

reactie si promptitudinea
raspunsurilor la diversi stimuli

 Comportamentul  se amelioreaza imaginea despre  depresie si

psiho-social propria persoana, eficacitatea anxietate
profesionala, comportamentul
familial, se instaureaza „starea
de bine „ si bucuria de a trai

Adaptarile functionale si efectele profilactice ale activitatilor fizice

Viziunea si actiunea preventiva asupra sanatatii presupune luarea unor masuri. Pentru
aceasta a fost nevoie sa se stabileasca modalitatile prin care se pot identifica din timp persoa -
nele ce prezinta cel mai mare risc de imbolnavire.

S-a ajuns, de aceea, la nominalizarea unor asa numiti factori de risc, a caror identificare,
cuantificare si urmarire trebuie facuta sistematic si periodic. Prin factori de risc se intelege fie
istoricul (antecedente familiale), fie anumite caracteristici sau comportamente: fumat,
sedentarism, alimentatie excesiva etc.

Factorii de risc se impart in primari si secundari, iar din alta perspectiva, in factori de risc
ce pot fi influentati si factori de risc asupra carora nu se poate actiona in nici un fel.

Factorii primari de risc sunt reprezentati de acele caracteristici personale sau

comportamentale, care ne plaseaza sub un mare risc de imbolnavire. Desi sunt foarte virulenti
acesti factori de risc prezinta avantajul ca depind in mare masura sau complet de dorinta
noastra de ai face inofensivi. De mentionat este faptul ca efortul, activitatea corporala,
constituie practic „medicamentul” cel mai accesibil si mai eficient in lupta cu acesti factori de
risc.

5. Fitness-ul aerob

Fitness-ul aerob reprezinta in esenta capacitatea de a prelua oxigenul din aer la

nivelul plamanilor de al transporta cu ajutorul sangelui si a-l utiliza la nivelul tesuturilor.  Prin
prestarea cu regularitate de efort fizic fitness-ul aerob se imbunatateste.

Factorii ce influenteaza fitness-ul aerob sunt: ereditatea, sexul, varsta, cantitatea de

grasime corporala si nivelul de activitate fizica. Imbunatatirea fitness-ului aerob – se obtine prin
antrenament, care pentru a fi eficient, trebuie sa se efectueze la o anumita intensitate a
efortului. Imbunatatirea fitness-ului aerob, se poate pune in evidenta prin testari speciale care
permit masurarea asa numitului consum maxim de oxigen (VO2 max). Cresterea VO2 max. este
posibila ca urmare a modificarilor pe care antrenamentul le produce la nivelul tuturor organelor
si sistemelor implicate in preluarea transferul si utilizarea oxigenului.

Cele mai importante modificari se inregistreaza la nivelul muschilor scheletici, desi si alte
organe si sisteme (respirator, cario-vascular) sufera multiple modificari prin antrenament. Astfel
la cei cu un fitness aerob bun muschii sunt mai bine irigati de sange si astfel preiau o mai mare
cantitate de oxigen. Pe de alta parte cantitatea de aer ce poate patrunde in plamanii acestora
este si ea mai mare, iar inima are un volum crescut si deci o eficienta superioara.

Fitness-ul muscular (capacitate fizica musculara) are legatura evidenta cu sanatatea si

cu calitatea vietii. De aceea orice persoana care vrea sa se mentina activa si dupa varsta de 50
de ani, trebuie sa se ocupe nu numai de fitness-ul aerob ci si de cel muscular.

Componentele principale ale fitness-ului muscular sunt: forta, rezistenta musculara si

mobilitatea. Alte componente pot fi considerate: viteza, puterea, indemanarea, echilibrul si
coordonarea. Persoanele de orice varsta pot utiliza fitness-ul muscular pentru a-si imbunatati
performantele sportive sau al altor activitati fizice, ori de a arata mai bine. Persoanele de varsta
medie trebuie sa practice exercitii de tonificare a muschilor abdominali si de imbunatatire a
mobilitatii coloanei vertebrale pentru a prevenii sau reduce la minimum lombagopatiile. Cei
peste 50-55 de ani mai ales femeile au nevoie de fitness muscular si aerob pentru a-si pastra o
densitate multumitoare a oaselor si astfel pentru a se mentine activi si independenti.

Orice persoana pierde din forta pe masura ce inainteaza in varsta, dar dupa 55 de ani
declinul fortei este accelerat. Prin forta se intelege puterea maxima ce poate fi dezvoltata in
cadrul unei contractii voluntare unice.

Forta depinde de o serie de factori:

 numarul de fibre ce se contracta simultan;

 starea lor contractila (lungimea si nivelul de oboseala);
 parghiile mecanice asupra carora actioneaza muschiul.

Alti factori sunt: sexul, varsta si tipul de fibre ce intra in alcatuirea muschiului.
 Pentru animatorii sportului pentru toti are o mare importanta factorul varsta. Astfel la o
persoana obisnuita forta atinge maximum dupa 20 ani dupa care incepe sa scada lent pana la
50-55 ani si accelerat dupa aceea.

La orice varsta se poate imbunatatii prin antrenament, dar castigurile de forta difera in
functie de varsta la care subiectul incepe sa se antreneze. Exista mai multe tipuri de forta si
bineinteles de moduri de antrenare a fortei: contractie izometrica, contractie izotonica si
contractie izokinetica.

Antrenamentele de tip izometric nu sunt foarte indicate la persoanele mai in varsta, iar
cele de tip izokinetic nu se por realiza decat cu ajutorul unor aparate speciale. Cele mai utilizate
antrenamente raman cele de tip izotonic, in care subiectul executa miscarea cerandu-i-se sa
invinga o anumita rezistenta reprezentata de o greutate propriu-zisa (haltera sau gantera), de
rezistenta opusa de un aparat sau greutatea propriului corp.

Cele mai cunoscute metode pentru imbunatatirea fitness-ului muscular sunt:

1. Antrenamentul izometric. Contractia izometrica sau statica produce tensiune arteriala

ceea ce o face sa fie contraindicata in multe situatii. Este insa utila in reabilitarea celor cu
imobilizare gipsata sau la pat.

2. Antrenamentul izotonic. Se bazeaza pe ridicari de greutati si are drept rezultat

imbunatatirea fortei dinamice. Acest tip de contractie este specific body-building-ului.

Antrenamentul izokinetic combina partile bune ale celui izometric (prin faptul ca opozitia pe
care trebuie sa o invinga muschiul este maximala) si a celui izotonic (prin faptul ca aceasta opozitie
maximala actioneaza pe tot timpul miscarii).

Fitness-ul alaturi de alte comportamente sanatoase poate contribui la prelungirea vietii si

in special a vietii active.

Asemenea comportamente sunt:

 odihna suficienta (7-8 h de somn);

 obiceiul de a manca la ore fixe si in special dimineata;
 controlul permanent al greutatii;
 evitarea fumatului sau a altor vicii.