UNIVERSITATEA „BABEȘ- BOLYAI” CLUJ- NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI AGREMENT ÎN TURISM

FACTORI PERTURBATORI ÎN PROCESUL DESFĂȘURĂRII

ACTIVITĂȚILOR DE AGREMENT ȘI TIMP LIBER

Cadru didactic: Prof. univ. dr. Sandor Iosif

Masterandă : Rus Raluca

Cluj-Napoca

10.05.2020
Cuvinte cheie: Efort fizic, capacitate motrica, mediul geografic, stresul bioclimatic total.

Sportul de timp liber se desfăşoară sub forme neorganizate şi necompetiţionale. Varietatea

acţiunilor motrice ce pot fi practicate în cadrul său, au un grad mare de accesibilitate pentru
toţi membrii societăţii, indiferent de vârstă, sex şi aptitudini motrice. Asigură practicanţilor
posibilitatea de autoinfluențare în plan fizic şi psihic, menţinerea echilibrului dintre cele două
planuri, starea de sănătate, satisfacerea nevoii de mişcare, de socializare şi exprimare. Paleta
largă de activităţi motrice cuprinse în cadrul său se desfăşoară în aer liber în tabere sau
concedii de odihnă, la mare sau la munte (pescuit, vânătoare, rafthing, yachting, cicloturism,
schi, snowboarding). ( Dragnea, 2000).

Obiectivele sportului pentru toţi subliniate de Dragnea (2000) vizează: formarea unui mod
sănătos de viaţă, dezvoltarea fizică armonioasă şi integrarea socială. Realizarea acestor
deziderate poate fi atinsă prin: formarea de valori morale şi spirit sportiv, disciplină şi
respectareas regulilor, formarea capacităţii de acţiune individuală şi de grup, respect faţă de
propria persoană şi faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de persoane ce alcătuiesc grupuri minoritare
(persoane puţin înzestrate motric, sportivi care şi-au terminat cariera sportivă de performanţă,
persoane în vârstă), formarea spiritului de răspundere şi de toleranţă, elementele sociale din
viaţa unei societăţi democrate, recreare.

”Calităţile motrice, reprezentând viteza, îndemânarea, forţa şi rezistenţa fac parte, alături de
deprinderile şi priceperile motrice, din sfera capacităţilor motrice şi, ca şi acestea, se dezvoltă
în mod individual, de la naştere şi până la moarte, fiind determinate de sex, vârstă, ereditate,
factori genetici, experienţa motrică anterioară, mediul geografic natural şi de factori sociali.”
(Sandor, I., 2005)

Este important să definim termenul de efort fizic și participarea la sport, deoarece în literatura
de specialitate nu există o definiție comună convenită, deci dacă ne uităm la definițiile
sportului ca loisir am înregistra o mulțime de definiții pe care le-am putea analiza critic.
Humphreys and Ruseski, (2009), definesc participarea la sport ca fiind activ fizic în ultimele
4 săptămâni, în timp ce alții descriu participarea sportivă ca practicarea sportului în ultimele 2
saptămâni. SportEngland (2009, p.1) vine cu următoarea definiție: ”Participarea la orice sport
este definită ca procentul din populația adulta (cu vârsta de peste 16 ani) care au participat în
sporturi de intensitate moderată cu durată de 30 de minute sau mai mult cel putin odată pe
săptămână (cel puțin 4 zile din cele 28 trecute).
SportEngland, arată că vârsta, sexul, clasa socială și etnia, au impact asupra participării
sportive, precum și invaliditatea.

În ceea ce privește factorii economici, se pot observa mai multe tendințe:

- În primul rând, veniturile joacă un rol important în participarea la diferite activităţi

motrice cuprinse în cadrul sportului de timp liber. Probabilitatea ca persoanele cu
venituri mai mari, să participe la diferite ramuri sportive, este crescută (Berger et al.,
2008; Humphreys and Ruseski, 2009; Ifedi, 2008).

- În al 2-lea rând, s-a arătat că timpul pentru îngrijirea copiilor și a rudelor are un
impact negativ asupra activității sportive obișnuite. În schimb, timpul petrecut la lucru
(respectiv, timpul petrecut la școală) are un efect pozitiv, dar nu semnificativ, asupra
participării la sport. (Wicker et al., 2009).
- În al 3-lea rând, s-a constatat că un cadru educațional bun, are un impact pozitiv
asupra participării la sport. (Ifedi, 2008; Scheerder et al., 2006).

În studiile anterioare, au fost detectate diferențe de gen în ceea ce privește activitatea sportivă
(e.g. Humphreys and Ruseski, 2007; Ifedi, 2008). Ifedi (2008), este de părere că bărbații
participă în special în jocuri precum hochei, golf, baschet, baseball și fotbal, iar femeile
preferă înotul, golful, fotbalul, voleiul și schiatul. În aceste studii, Leslie et. al. (2004) arată
că, la bărbați, cele mai dese activități de timp liber menționate sunt jogging-ul, cycling-ul și
înotul. În schimb, femeile mai tinere preferă aerobicul, cycling-ul, baschetul, netball-ul, în
timp ce femeile mai în vârstă preferă cycling-ul și înotul.
Fotbalul este cel mai practicat printre baieții adolescenți, în timp ce pentru fetele adolescente,
înotul și fotbalul au fost raportate a fi cele mai practicate activități fizice. (Seabra et al.,
2007).
Femeile tind să participe mai mult la activități în casă (ceea ce nu este considerat sport în
această lucrare) și la mers, în timp ce bărbații participă la sporturi de echipă și individuale.
Trebuie menționat că Humphreys and Ruseski (2007) vorbesc despre tendințe generale și nu
se raportează la sporturi specifice. În schimb, au grupat activitățile fizice în urmatoarele
categorii: recreere în aer liber, activitate în casă, sporturi de grup, sporturi individuale și mers
pe jos.
Factorii externi de care depinde practicarea activităţilor fizice sportive sunt: tradiţiile,
educaţia, mediul familial, şcolar, social, facilităţile, cadrul natural, distanţe, etc.

Factorii interni sunt: motivaţiile, nevoile, capacităţile fizice, preferinţele, etc.

Principalele  caracteristici ale activităţilor de timp liber sunt: diversitatea, adaptabilitatea,

polivalenţa, varietatea, deschiderea, vastitatea etc.

Polivalenţa  conţinutului activităţilor  de loisir este evidentă, atât în privinţa formelor cât şi a
stilului de organizare, acestea fiind impuse de:

- motivaţiile, obiectivele, preferinţele practicantului (publicului);

- condiţiile de lucru;

- locul de desfăşurare;

- materiale utilizate.

Clasificarea activităţilor

Se pot face clasificari diverse, după criterii diferite;

- mod de organizare – activităţi organizate sau independente;

- participare – individual sau în grup;

- loc - în interior, aer liber, apă;

- vîrsta – toate categoriile - copii, adolescenţi, tineri, adulţi, vârstnici;

- profesie: sedentari sau activi.

O alta clasificare după tipul de activităţi:

- activitati fizice de expresie şi întreţinere - gimnastică, dans, culturism;

- activităţi fizice ludice cu caracter sportiv - jocuri sportive, jocuri distractive, jocuri
colective;

- activităţi de exterior şi de mediul natural – mers, alergare, ciclism, vâslit, trasee

(parcursuri) amenajate.
”Factorii perturbatori externi, cei mai mulți aparțin mediului geografic: temperatura,
umiditatea aerului, altitudinea, radiațiile solare, relieful, sezonalitatea anotimpuală, etc. ”
(Sandor, 2005)
Bioclimatele din România.
Din punct de vedere altitudinal, bioclimatul excitant, solicitant de stepă și litoral marin, vine
cu cei mai mulți factori perturbatori în procesul desfășurării activităților propuse:
Bioclimatul excitant– solicitant de stepă şi litoral marin;
- în cadrul zonelor de stepă, principala acțiune asupra organismului o au factorii
climatici termici și cei radiativi. Organismul este supus la efectul de termoliză şi de
stimulare endocrină, imunologică şi antirahitogenă caracteristic adaptării la
intensitatea radiaţiilor solare. (Sandor, 2005)
- În condiții de temperaturi crescute ”cu cât efortul fizic este mai intens cu atât se
cheltuiește mai multă energie pentru a menține funcțiile organismului la noul nivel de
activitate” (Sandor, 2005)
- Din cauza întinderilor mari de teren, activitățile în aer liber sunt perturbate,
deoarece în sezonul cald, umbra este rară, iar temperaturile ajung și până la 44ºC, deci
căldura se face resimțită și la umbra, iar în sezonul rece își face prezența frecvent
viscolul, iar viscolul provoaca troienirea drumurilor. (Sandor, 2005)
- ”Răspunsul organismului la expunerea la temperaturi mari se face individualizat,
de la caz la caz şi depinde de următorii factori: caracteristicile individuale, starea de
sănătate şi de nutriţie, vârstă, gen, conţinutul de apă şi săruri din organism, condiţia
fizică, efortul depus etc.” (Sandor, 2005)
- Diferențele de temperatură și presiune la nivelul troposferei duc la formarea
vânturilor. Acțiunea vânturilor, în zona de șes și câmpie este simțită din plin iar
deplasarea nestingherită a maselor de aer cald sau rece are efecte asupra poluării
aerului cu praf, fum, microorganisme și substanțe toxice provenite de la diferiți factori
poluanți ca fabrici, uzine, combinate chimice etc. (Sandor, 2005)

Litoralul românesc al Mării Negre:

- Aici factorul perturbator cel mai frecvent întâlnit este vântul;
- ”Acest tip de inconfort îl întâlnim pe durata a 12-16 zile medie lunară. În cazul
posibilităţii adăpostirii de vânt, confortul termic creşte la 15-18 zile în luna iulie insă,
paralel cu aceasta, creşte şi numărul de zile cu inconfort prin încălzire ce ajung la
valori medii lunare de 12-20. Stresul cutanat prezintă valori reduse (15-21) şi asta tot
 datorită prezenţei vântului. Stresul pulmonar, ca urmare a umezelii accentuate a
aerului este mare (43-49), fiind nesolicitant, echilibrat 2-3 luni pe an. Drept urmare a
celor mai sus prezentate, stresul bioclimatic total atinge valori de 55-75 ceea ce
evidenţiază o solicitare deosebită a organismului la condiţiile de mediu.”
(Sandor,2005)

Ambientul munţilor înalţi din România. Factorii geografici determinanţi. Principalele

caracteristici ale elementelor climatice din zona munţilor înalţi

- ”În timpul zilei, între anumite date orare, temperatura aerului se poate schimba pe
neaşteptate” (Sandor,2005)
- ” Variaţia umidităţii în cursul anului prezintă deosebiri mari determinate de altitudine,
de expunerea versanţilor şi de formele principale de circulaţie. O umiditate anormală
favorizează intervenţia patogenă a agenţilor exteriori, iar cei mai afectaţi fiind
aparatul respirator (afecţiuni respiratorii, răceli, guturai, gripă) şi cel excretor (nefrite).
„ (Sandor,2005)
- Precipitații;
- Masele de aer și vântul; ”Vânturile puternice (100-120 km/h) au un caracter mecanic
vizibil, împrăştie norii, fumul, praful;” (Sandor, 2005)
- Un exemplu legat de vânturile puternice, ca factor perturbator în procesul desfășurării
activităților de agrement și timp liber, în sezonul rece, ar fi – închiderea instalațiilor
de transport pe cablu în domeniul schiabil în care am ales să ne petrecem concediul.

Un studiu făcut în Ontario și Québec, Canada și Michigan și Vermont, SUA, arată că

schimbările climatice vor afecta în mod direct activitățile viitoare de înzăpezire în patru
moduri:

1. Mai puțină zăpadă naturală- mai multă zăpadă artificială;

2. Din cauza topirii accelerate a zăpezii (datorită temperaturilor medii mai ridicate), face
ca necesitatea de zăpadă artificială să fie crescută;

3. Temperaturile medii mai calde vor reduce durata și numărul de oportunități, dar în
același timp vor crește costurile pentru a face zăpadă artificială;
 4. Modificările în regimurile de precipitații și hidrologie (topirile mai dese în lunile de
iarnă) pot afecta negativ sau pozitiv aprovizionarea cu apă pentru realizarea zăpezii.

Conjunctura schimbarilor climatice și a altor factori de afacere (acces la capital, tendințe,

alimentare cu apă) poate fi un avantaj sau nu pentru anumite stațiuni de schi.

În timp ce înzăpezirea artificială este o strategie eficientă de adaptare la schimbările

climatice, aceasta nu este lipsită de provocări; atât costurile de capital cât și cele de operare
sunt substanțiale, iar pe lângă asta, există cerințe mari de apă. Costurile pentru producerea
zăpezii artificiale diferă de la un domeniu schiabil la altul, în funcție de eficiența, puterea
instalației de producere a zăpezii și condițiile climatice (temperatură, umiditate, vânt).
Bibliografie:

Christoph Breuer, Kirstin Hallmann & Pamela Wicker (2011): Determinants of sport
participation in different sports, Managing Leisure, 16:4, 269-286

Daniel Scott , Geoff McBoyle , Alanna Minogue & Brian Mills (2006) Climate Change and
the Sustainability of Ski-based Tourism in Eastern North America: A Reassessment,
Journal of Sustainable Tourism, 14:4, 376-398

Dragnea, A (coord.), (2000);Teoria educaţiei fizice şi sportului.Bucureşti: Ed. Cartea Şcolii

Gibson, H. Attle, S., Yannakis, A., (1997), Segmenting the Active Sport Tourist Market: A
Life Span Perspective, Journal of Vacation Marketing, 4 (1), 52-64

Sandor, I. – Antrenamentul la altitudine, 2005, Cluj-Napoca, editura RISOPRINT