Student: Amihaesi Silvian Vasile

Master – PS an II

Obiectivele socializarii prin mijloacele activitatii sportive

Sportul este considerat important in formarea indivizilor, fiind apreciat ca un

factor de socializare cu o importanta din ce in ce mai crescuta in societatea
moderna. Atat dezvoltarea biologica, cat si trasaturile psihice modelate de
procesul socializarii continua pe parcursul intregii vieti pe masura asumarii si
exercitarii a noi roluri sociale si asimilarii de noi experiente.Daca dobandirea uneia
sau alteia din aceste sarcini de dezvoltare esueaza,rezulta o serie de efecte
negative printre care lipsa de adaptare sociala, cresterea anxietatii, dezaprobarea
sociala si incapacitatea de exercitare a altor sarcini.

Efecte ale socializarii prin sport si activitate fizica.

Socializarea prin sport vizeaza, in egala masura, individul si grupul.
O socializare individuala se realizeaza atunci cand individul asimileaza
atitudini,valori, conceptii sau modele de comportament specifice grupului sau
comunitatii sportive, in vederea adaptarii si integrarii lui. Socializarea grupului,
prin extinderea numarului de indivizi practicanti de sport, contribuie la
dezvoltarea ramurilor de sport si, implicit, a sistemului. Socializarea prin sport
semnifica masura in care atitudinile, valorile, deprinderile si regulile invatate in
sport se transfera si se manifesta in alte sfere sociale.
Copii si tineretul sunt principalii beneficiari ai practicii educatiei fizice si sportului.
Copilaria timpurie este perioada in care activitatea motrica are o importanta
vitala pentru socializare. In etapa de inceput a vietii, copilul este sensibil la
dezvoltarea cognitiva si morala, el isi asuma roluri diferite, invata ca este deosebit
de ceilalti si, mai ales, invata sa construiasca relatii cu ceilalti.

Obiectivele educatiei fizice.

Obiectivul general al disciplinei Educaţie fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor
bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora, în
vederea menţinerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei
dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile
inserţiei profesionale şi sociale.
1. Obiective morfo-funcţionale :
• favorizarea menţinerii sănătăţii;
• stimularea proceselor de creştere şi asigurarea evoluţiei armonioase a
dezvoltării fizice;
• educarea esteticii corporale; prevenirea instalării sau corectarea
aptitudinilor deficiente; prevenirea excesului ponderal (obezitatii); realizarea unei
compoziţii corporale optime;
• dezvoltarea capacităţii generale de efort;
2. Obiective motrice:
• dezvoltarea componentelor fitness-ului rezistenţă cardiovasculară, rezistenţă –
forţă musculară locală, forţă, mobilitate şi supleţe;
• dezvoltarea capacităţilor coordinative, preciziei, echilibrului, orientării spaţiale şi
vitezei;
• însuşirea deprinderilor specifice practicării unor sporturi;
• dezvoltarea capacităţii de a utiliza deprinderile naturale (mers, alergare, săritură
etc.).
3. Obiective de natură psihică şi psiho-motrică:
• dezvoltarea atenţiei şi calităţile acesteia;
• dezvoltarea inteligenţei practice: memorarea mişcărilor, gândire rapidă,
creativitate;
• stimularea şi echilibrarea afectivă;
• formarea convingerilor privind utilitatea practicării sistematice a exerciţiilor
fizice.
4. Obiective cu caracter social:
• favorizarea proceselor de socializare: integrarea în grup, colaborarea şi
cooperarea;
• educarea în spiritul respectului partenerilor şi adversarilor (fair-play), învingerea
pornirilor agresive;
• dezvoltarea spiritului de apartenenţă la clasa sau grupul din care face parte;
• favorizarea orientării spre structurile şcolare specializate prin practicarea
sportului.
In ceea ce priveşte socializare în sport este vorba despre problema integrării
comportamentului social la elevi prin mijloacele educaţiei fizice şi sportului în
sistemul atitudinilor, deprinderilor, cerinţelor şi structurilor sociale ale grupului
sportive. Astfel, sportul trebuie să-şi structureze sistemul educativsocial în
conformitate cu specificul său şi să reziste la influenţele de socializante ale
elevilor. Socializarea prin promovarea comportamentului social la elevi, vizează o
gamă largă de consecinţe ale practicării exerciţiilor fizice prin formarea
competenţei sociale şi prin însuşirea de valori şi norme sociale. Atunci când ne
referim la promovarea comportamentului social la elevi prin mijloacele educaţiei
fizice şi sportului ne îndreptăm atenţia asupra efectelor participării la aceste
activităţi sportive asupra altor sfere ale vieţii. În realitate cele două aspecte se
întrepătrund, socializarea fiind un proces cu o dinamică permanentă. Astfel,
socializarea reprezintă un proces de integrare socială prin comunicare,
cunoaştere, cooperare, cu un rol interacţional spre rezolvarea activ şi conştient a
conflictelor. Sportul, cadrele didactice şi părinţii au o importanţă primordială în
integrarea socială a copiilor şi a promovării comportamentului social la elevi.
Astfel putem afirma că sportul este important în formarea comportamentului
social contribuind la socializarea indivizilor. Una dintre modalităţile prin care se
formează comportamentului social în cadrul grupului de prieteni sau colegi de
echipa se realizează prin practicarea sportului. Educaţia fizică şi sportul
promovează atât respectarea valorilor morale în spiritul olimpic, cât şi valori
esenţiale ale vieţii în colectivitate, favorizând integrarea în grup şi societate,
capacitatea de comunicare. Activităţile sportive stimulează integrarea colectivă a
individului, educându-i atitudini de cooperare, cinste şi corectitudine. Sportul este
prin excelenţă psihosocial, care include relaţii multiple între indivizi, cu trăirile,
sentimentele, atitudinile, în ultimă instanţă comportamentul prosocial manifestat
în mediul specific: parteneri, adversari, suporteri etc. cât şi cel nespecific, legat de
viaţa curentă sau jocul reflectă existenţa socială, de dobândire a cunoştinţelor
prin acţiunea motrică şi mentală, acestea reproduc relaţiile sociale prin reguli
scrise şi nescrise, între cooperare şi necooperare, orientate spre rezolvarea unor
probleme şi depăşirea lor prin acţiune.
Strategia de formare a comportamentului social la elevi prin mijloacele activitatii
fizice şi sportului vizează mai multe dimensiuni: dimensiunea epistemologică,
dimensiunea pragramatică, dimensiunea operaţională, dimensiunea
metodologică.
Conţinutul procesului de formare a comportamentului social la elevi prin
mijloacele activitatii fizice şi sportului include următoarele domenii: domeniul
educational,domeniul praxiologic,domeniul subiectului,domeniul
psihocomportamental,domeniul metodologic.
Cercetarea teoretică a continuat cu determinarea opiniilor profesorilor de
educaţie fizică privind conţinutul procesului de formare a comportamentului
social la elevi prin activitati fizice.
I. Majoritatea respondenţilor consideră ca formarea comportamentului social la
elevi prin mijloacele activitatii fizice şi sportului, are înţelesul de asimilare a
atitudinilor, valorilor, conceptelor şi modelelor de comportament specific grupului
şcolar în procesul activităţilor sportive.
II. Formarea comportamentului social la elevi prin mijloacele activitatii fizice şi
sportului se referă la ansamblu de măsuri menite să-l sprijine pe elevul sportiv în
vederea atingerii celui mai înalt nivel al performanţei de care este capabil,
consideră din eşantionul intervievat .
III. Formarea comportamentului social la elevi prin mijloacele activitatii fizice şi
sportului este un demers complex care cuprinde un întreg arsenal de metode şi
tehnici, structurate şi interconectate sistemic, demers în care profesorul,
antrenorul, psihologul, familia ajută sau îndrumă elevul sportiv în vederea
realizării cât mai bune a sarcinilor. Formarea comportamentului social la elevi prin
mijloacele activitatii fizice şi sportului are un caracter proactiv, în sensul că nu se
aşteaptă apariţia fenomenului de criză sau dezadaptare ci previne astfel de situaţii
încercând totodată să creeze elevului sportiv o atitudine pozitivă de adaptare
suplă şi eficientă în orice condiţii.

Concluzii.
Enumerând componentele procesului de formare a comportamentului prosocial
la elevi prin mijloacele activitatii fizice şi sportului, trebuie să ia în considerare că
ele formează un tot unitar, influenţându-se reciproc, că unele din ele domină şi au
o importanţă decisivă, în timp ce altele au rolul de sprijin. Cunoscând esenţa
personalităţii elevului sportiv, luând în vedere elementele ei structurale şi
conţinutul psihopedagogic al fiecărei substructuri, e posibilă ridicarea eficacităţii
procesului de formare – dezvoltare a sportivului în toate perioadele de pregătire.
E important să menţionăm şi faptul că, la etapele incipiente ale activităţii sportive,
institutul principal care asigură socializarea elevului sportiv, formarea
personalităţii lui este familia, iar mai târziu aportul hotărâtor în acest proces îl
aduce sistemul de învăţământ din domeniul educaţiei fizice şi a sportului la toate
nivelele. În acelaşi timp, instituţiile de învăţământ de profil formează la elevii
sportivi anumite montaje sociale, interese, valori, cultură fizică şi comportament
prosocial.

Bibliografie:
1. Encuţescu A.(coord.) Sociologia sportului.
2. Dragnea C. Teoria sportului.
3. Rusu O. Sportul – obiect al sociologiei sportului.
4. Şerban M..Jocul sportiv ca dimensiune a socializării în sport.
5. Epuran M. Psihologia sportului de performanţă.