UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

KINESIOLOGIE

Activitatea motrică și sferele sale de exprimare

NUMELE:STEJEREAN
PRENUMELE:CRISTIAN-PAVEL
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
GRUPA: EFS I 2021-2022
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ZI
LOCALITATEA: BISTRIȚA

~2022~
Domenii ale experienței activităților corporale

Exista multe experiente in activitatile sportive, si apar in minte intr-un mod distorsionat, fara o sistematizare
speciala. Până de curând, nu a existat un cadru universal pentru a ne gândi la importanța și universalitatea
activității fizice în viața noastră. S. Hoffman (2009) este un expert care îndrăznește să numere zonele în care
există activitate fizică în fiecare dintre viețile noastre. În contextul social actual, el a determinat un cadru
conceptual bazat pe diferite experiențe de viață, inclusiv șapte sfere ale experienței activității fizice.

Acestea sunt următoarele:

 educaţional,
 competiţional,
 al sănătăţii,
 al timpului liber,
 profesional,
 al expresiei şi comunicării
 al independenţei funcţionale.

Fig. 2. Educația ca sferă a experienței activităților motrice (S. Hoffman, 2009)

1
S. Hoffman - Introduction to kinesiology- Studying physical activity. Human Kinetics, 2009.
Din perspectiva fondului social, unele zone sunt incerte. Cele mai multe dintre aceste activități au loc
acasă și la locul de muncă, în timpul liber sau în timpul studiului. Autorul nu a încercat să clasifice
diferitele tipuri de activități sportive corespunzătoare acestor domenii. Conform lui Hoffman (2009),
„acestea scot în evidență pur și simplu diferite compartimente ale experiențelor noastre de viață în care
activitatea fizică joacă un rol important”. Aceste activități pot fi universale pentru mai mult de un
domeniu de experiență. Întrucât fiecare dintre ele constituie domeniul de cercetare al altor discipline,
acestea nu vor fi discutate în detaliu. Dar comentariile lor reflectă profund diferitele moduri de
exercițiu fizic și nenumărate medii.

Domeniul educaţional

Prin activitățile sportive au căpătat o valoare deosebită valorile acestora, fenomenele sportive,
practicarea exercițiilor fizice și nevoia de a induce un stil de viață activ. Acestea sunt prin noi pregătiri
implementate în școli, colegii profesionale și instituții de pregătire militară, în centre de sănătate, săli
de sport, spitale, cluburi sportive private-diverse stiluri de studiouri de dans, sporturi de iarnă, spa și
cluburi de sănătate, și chiar în instituții mari. obține. companie.
Majoritatea conferințelor și convențiilor din lume care se concentrează pe activități sportive și sănătatea
populației consideră mișcarea populației ca o condiție prealabilă pentru menținerea sănătății optime.
Este de acord că educația pentru viață sănătoasă începe la școală.
Experții în domeniul educației, printre care S.K. Kovar și colab.(2004) evidențiază în cele mai mici
detalii caracteristicile persoanelor cu educație fizică.
O persoană de „educație fizică” este considerată o astfel de persoană:
-A învățat abilitățile necesare pentru a efectua diverse exerciții;
-El este sanatosEl participă adesea la activități sportive;
-Înțelegeți semnificația și beneficiile educației fizice;
-Apreciați activitatea fizică și apreciați contribuția acesteia la un stil de viață sănătos.

Persoanele educate fizic trebuie:

-Posedă o varietate de abilități sportive, dar doar câteva abilități;

-Capabil să aplice concepte și principii sportive la învățarea și dezvoltarea abilităților sportive;
-Să aibă un stil de viață activ;
-Să fie activ fizic și să mențină o formă corporală acceptabilă pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții;
-Să aibă simțul responsabilității și al comportamentului social în activitățile sportive;
-Să înțeleagă și să respecte diferențele oamenilor în activitățile sportive;
-Înțelegeți că activitățile sportive le aduc distracție, provocări și oportunități de a se exprima și de a
interacționa într-un mediu social.
În rândul tinerilor de vârstă școlară, obiectivele pe termen lung ale activității fizice pot fi atinse prin
activitățile oferite de sistemul de învățământ. Școala trebuie să ofere o varietate de opțiuni pentru adult
în viitor, tocmai pentru a-i permite să-și impună un anumit stil de viață care să afecteze îmbunătățirea
calității vieții. Posibilitatea elevilor de a face exerciții fizice în fiecare zi, cel puțin 30 de minute de una
sau alta activitate fizică în fiecare zi și cel puțin 150 de minute de activitate fizică organizată în fiecare
săptămână. Cursul le permite copiilor să aibă timp să se joace în fiecare zi. Pe lângă abilitățile sportive
și îmbunătățirea aptitudinilor fizice, exercițiile fizice ar trebui să contribuie și la reducerea stresului, la
construirea unei stări mentale sănătoase, la îmbunătățirea abilităților de cooperare și la crearea unui
sentiment de succes.
În contextul de mai sus, rolul educatorilor și al profesorilor de clasă ca instructori de sport este esențial.
El este o astfel de persoană:
-Stabilește practici de antrenament adecvate și cursuri de educație fizică proporționale cu persoana pe
care o pregătește;
-Trebuie să aibă grijă de toate aspectele copilului: fizice, intelectuale și sociale;
-Responsabil de educația fizică a elevilor (la fel cum este responsabil pentru matematică).
Indiferent de situație, rolul profesorului este:
-Asigurarea activităților sportive zilnice ale elevilor;
-Stabilirea de parteneriate și cooperarea cu experți din alte domenii conexe, în care carierele sunt legate
de activitățile sportive;
-Pregătire profesională de lungă durată;
-Susține valoarea generată de participarea la activități sportive.

Sfera independenţei funcţionale

Îmi pasă de toate comportamentele legate de călătoriile independente, treburile casnice, igiena
personală, cumpărarea de alimente și hrănirea și transportul. Cu alte cuvinte, toate activitățile care
conferă fiecăruia independență funcțională și autonomie în familie, ocupație, societate, activități
sportive etc., aparțin acestui tip de activitate.În multe cazuri, vizează binomul pacient-terapeut și ia în
considerare persoanele în vârstă, nu doar persoanele bolnave cronice, bolnave mintal și persoanele cu
deficiențe de mișcare. Aceștia sunt îndrumați către servicii de asistență medicală specifice pentru a
maximiza abilitățile și abilitățile pe care le posedă încă. În esență, sunt garantate (Bota Aura, 2007):
-Atunci când este necesar, evaluează abilitățile funcționale și dobândirea acestora;
-Proceduri speciale pentru îmbunătățirea capacității de a efectua mișcările de bază în mod independent;
- Evaluarea tehnică a condiţiilor de locuit şi de ocupare, pentru realizarea unor modificări şi ajustări ale
mobilierului şi modalităţilor de acces, astfel încât să se faciliteze adaptarea şi utilizarea la maximum a
funcţiilor deosebite;
-Sugestii privind utilizarea echipamentelor modificate și pregătire specială pentru adaptarea la aceste
echipamente;
-Instruire pentru membrii familiei.

Domeniul competiţional- are o istorie de mii de ani și s-a dezvoltat și a evoluat odată cu dezvoltarea
societății umane. În zilele noastre, competiția este asociată cel mai adesea cu sportul, care poate fi
considerat experiență și sistem personal, timp liber și grad înalt de specializare.Nivel, expresii spontane
și tehnice atent elaborate, metode și performanțe educaționale, jocuri și muncă, exerciții fizice și
comportamente psihologice.
Competiția produce valoare și promovează valoare, indiferent de domeniu, dar domeniul sportului este
cel mai cunoscut. În linii mari, concurența reprezintă integrarea diferitelor forme organizatorice de
activități.Prin aceste activități se evidențiază rezultatele ierarhice pe baza respectării unor reguli
(Dragnea A, Teodorescu S., 2002).Competițiile sportive pot stimula capacitatea de performanță a
subiecților și pot pune capăt întregii perioade de pregătire. Rasa sublimează sentimentele oamenilor
care se angajează în experiențe sportive unice prin cooperare sau confruntare de emoții, forță,
performanță sportivă, efort extrem și valori morale. Realitatea multifațetă a sportului contemporan,
dezvoltarea fără precedent, performanța la nivel înalt, acumularea de cantități mari de date, informații
și interpretarea competiției ca un adevărat fenomen cultural determină structura unei probleme.
În funcție de opoziția puterii, se pot determina următoarele tipuri (S.Hoffmann,2009):
-O activitate competitivă „cot la cot”, în care participanții nu interferează cu performanța celorlalți.
Lipsa interacțiunii dintre participanți determină confruntarea cu spațiul, timpul sau cu sportivul însuși
(de exemplu, atletism, înot, ciclism etc.)
- Activități competitive „față în față”, în care concurenții sunt „separați” de reguli, dar interacționează
pentru a crea avantaje (precum volei, tenis, baseball etc.), distrugându-și reciproc performanța
-În activitățile de contact direct, concurenții încearcă să câștige în confruntare directă în raport de 1:1
prin aplicarea unor proceduri tehnice; scopul lor este de a face adversarul să piardă echilibrul, controlul
sau blocarea
-Activități competitive „single”, în care sportivii încearcă să doboare recorduri sau să depășească
limitele fizice fără alți participanți (de exemplu, cucerirea unui munte, trecerea unei strâmtoare etc.).

Domeniul timpului liber

Când timpul liber este folosit pentru divertisment, compensare, interacțiune socială și activități de
dezvoltare a personalității, oamenii pot discuta despre activitățile de agrement, ceea ce reprezintă
dorința individului de a gestiona timpul în cel mai personalizat mod.Misiunea experților în acest
domeniu - lectori, supervizori, antrenori personali - este de a oferi sfaturi și de a ghida interesul
oamenilor pentru diferite forme de exerciții fizice în funcție de alegerile, nevoile sau motivațiile
oamenilor.
Tendințe în activități de agrement:
- Activităţi în mediul natural;
- Sport și agrement;
- Fitness și toate derivatele sale;
-Schi alpin și sporturi de iarnă (extreme);
-Tendința de obținere a senzațiilor extreme a dus la utilizarea tehnică și intensivă a echipamentelor, și a
echipamentelor din ce în ce mai performante, ceea ce face posibilă o experiență sportivă unică.

Domeniul expresiei şi comunicării prin mişcare

În kinesiologie, întâlnim comunicarea prin gest și mișcare; aceasta este legată de limbajul corpului și de
analiza și interpretarea limbajului corpului.
Comunicarea prin gesturi are diferite funcții:
-Gesturile au functia de a sustine, completa sau completa comunicarea verbala dificila.
-Printre subiecții cu dizabilități (auzul și vorbirea), această comunicare stă la baza expresiei și
înțelegerii dintre ei (vezi Imitarea limbajului semnelor de către surdo-muți).
Acțiunile și comunicarea comportamentală sunt exprimate prin acțiuni mai complexe-un set de acțiuni
cu un sens mai larg, prin care tema este exprimată într-o unitate de timp mai mare (de exemplu, jocurile
copiilor, membrii echipei care se pregătesc pentru o competiție etc.) ( Bota Aura, 2007).
Aceste forme de comunicare non-verbală sunt dobândite treptat prin relații interpersonale, în mod
spontan sau prin cercetare organizată sub formă de expresivitate, sport de scenă și Uniformă. Prin
urmare, premisa comunicării prin sport este existența acestei abilități, care este atât naturală, cât și
dobândită.
Educatorul trebuie să dobândească cunoștințele, metodele și abilitățile de comunicare prin limbajul
corpului și poate transmite aceste cunoștințe, metode și abilități copiilor, adolescenților sau adulților.
Expresia fizică și activitățile de comunicare sunt importante pentru modelarea aspectelor estetice ale
personalității.
Domeniul sănătăţii - este afectată de efectele exercițiului fizic: întărirea mușchilor, creșterea
contracției și a respirației, reducerea ritmului cardiac în timpul repausului și efortului, corectarea
posturii corpului și îmbunătățirea calității procesului de ajustare neuromusculară.Astăzi, problema
populației adulte inactive a lumii (60-85%, conform Organizației Mondiale a Sănătății-O. M. S.) este
de a-i menține angajați în activități fizice cât mai mult timp posibil. Profesorii, kinetoterapeuții și
antrenorii sunt responsabili pentru realizarea de planuri fezabile în funcție de categoriile de vârstă
pentru a atinge obiective specifice în domeniu.
Domeniul profesional- luați în considerare eficiența activităților depuse la locul de muncă prin
adăugarea de tehnologii care înlocuiesc activitatea fizică sau reducerea accidentelor cauzate de
activitatea fizică necorespunzătoare la locul de muncă. Ergonomia este gestionată de profesioniști în
eficiență și siguranță. Acestea sunt așa-numitele proceduri ergonomice și includ următoarea analiză:
Postura corporală defectuoasă;
contracția excesivă a subiectului;
exerciții repetitive de „lucrare cu bandă”;
durata efortului;
Contact repetat cu obiecte nefinisate, ascuțite, suprafețe abrazive etc.;
vibrații ale uneltelor și echipamentelor de lucru.
Experții vor lua în considerare și alte aspecte, cum ar fi prezența temperaturilor extreme (scăzute sau
ridicate), condițiile de poluare, prezența substanțelor toxice și îndeplinirea sarcinilor care nu sunt
familiare subiectului.
Bibliografie:
Kovar K. Susan, Combs A. Cindy, Campbell Kathy, Napper-Owen Gloria, Worrell
J. Vicki, (2004) – Elementary classroom teachers as movement educators, first
edition, New York, published by McGraw-Hill Companies
A. Dragnea, A. Bota, H. lancu, M. Stănescu, S. Şerbănoiu, S. Teodorescu, V. Tudor-
Teoria educaţiei fizice şi sportului, Ed, Fest, Bucureşti, 2002.
A. Dragnea. S. Teodorescu, Teoria sportului, Ed. Fest, Bucureşti, 2002.