UNIVERSITATEA ’’AL.I.

CUZA’’IAŞI

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Sportul pentru toţi

Tema:Sportul pentru toţi, toţi pentru sport

Realizat : Rusu Raluca

ANUL III

SEMESTRUL I

2012-2013
”Sportul pentru toţi, toţi pentru sport”
Conceptele, metodele si mijloacele educatiei fizice si sportului cunosc
numeroase variante in functie de epoca, nivel de civilizatie si treapta sociala.
Termenul de sport tinde sa inglobeze toate activitatile de competitie, fie ca au
dominanta educativa sau recreativa, fie ca au o orientare comerciala, profesionala.
Prima dificultate consta in reprezentarea corecta a notiunii de sport pentru toti
alaturi de sportul rezervat elitei.
In general se scot in evidenta laturile pozitive ale sportului de performanta si se trec cu
vederea cele negative: antrenamentul sever si nemilos, competitia rigida si de multe
ori incorecta, imperativele politice si financiare ce orienteaza sportul spre senzational,
vedetism, fals amatorism, in goana dupa performanta si reprezentare. Toate acestea
elimina inca din plecare pe cei mai putin dotati sau dispusi la aceste conditii, deci pe
majoritatea oamenilor.
In acest context sportul este o activitate specifica de intrecere, in care se valorifica
intensiv formele de practicare a exercitiului fizic, in vederea obtinerii de catre individ
sau colectiv a perfectionarii posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in
depasirea adversarului –“victorie cu orice pret”.
Astfel, sportul devenit “lupta pentru glorie si bani”, se indeparteaza de valorile
fundamentale ale educatiei fizice si sportului –sanatate, educatie, recreere,
socializare. Privit din aceste unghiuri sportul pentru toti apare ca cel mai important
fenomen social, fiind evident ca acesta poate fi apreciat ca o expresie multifunctionala
a vietii individului si a societatii, fiind factor sanogenetic, educativ si de relatii sociale.
- factor sanogenetic: preventiv, fortifiant, terapeutic, regenerator, de crestere a
mediei de viata imbunatatire a starii fizice a familiei etc.;
- factor educativ: comportament, consecventa, solidaritate, creativitate,
disciplina, realizarea prin sine, cultura corpului, acceptarea oboselii si a efortului,
autodepasirea, respectarea regulilor, descoperirea mediului s.a.;
- factor de relatii sociale: ocuparea agreabila a timpului liber, mijloc de
importante contacte sociale-cunoastere, apropiere, asociere, mijloc de intarire a
vietii de familie si a societatii etc.
Baronul Pierre de Coubertain, convins de profunda injustitie si raul pe care il
reprezinta sportul practicat doar de elita, a creat sloganul “sportul pentru toti”,
folosit de el inca din anii 1900. Pierre de Coubertain defineste diferentele
fundamentale intre diferite forme de educatie fizica, spunand: “Sportul nu este un mod
de a petrece timpul de lux, o activitate pentru cei putin privilegiati si nici macar o
forma de compensatie musculara pentru activitatea creierului”.
Pentru fiecare barbat, femeie, copil ofera posibilitatea de a se autoperfectiona,
indiferent de profesie sau de pozitia ocupata in viata. Este acompaniamentul natural al
tuturor, in mod egal, in acea masura incat nimic nu-l poate inlocui.
Acest mare spirit al sportului si fondator al Jocurilor Olimpice moderne, a definit clar
diferitele forme de activitate fizica:
- sportul pentru toti;
- sportul competitiv;
 - sportul de elita.
In vederea promovarii ideei ca “sportul este facut sa fie pentru toti”, a fost nevoie de o
complexitate de imprejurari:
- dezvoltarea economica;
- cresterea numarului imbolnavirilor din cauza lipsei de miscare;
- cresterea timpului liber al oamenilor.
Aceste imprejurari au determinat noi obiective, cum ar fi: practicarea sportului ca o
contra masura impotriva tarelor civilizatiei (sedentarism, supraalimentatie, stress,
alcolism, tabagism s.a), petrecerea timpului liber intr-un anumit mod (distractie,
aventura, relatii sociale, intrecere).
Incepand cu perioada dintre sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial si anii ’70,
guvernele si-au dat seama de importanta fenomenului sportiv si au inceput sa se ocupe
de el.
Prima aplicare a sportului pentru toti a fost Campania Americana pentru Mentinerea
Conditiei Fizice, initiata in anul 1956 de Consiliul de Mentinere a Conditiei Fizice de
pe langa Presedentia SUA. Aceasta a fost urmata de Campania TRIMM 1960 in
Norvegia, Campania 4M declansata in 1962, Programul KUNTOUHEILU lansat in
1963 in Finlanda.
Anii ’70 sunt considerati ca fiind perioada de studiu si aprofundare a ideii sportul
pentru toti, aceasta devenind un termen sinonim cu sportul in general. Dupa aceasta
perioada, asistam la o crestere spectaculoasa a numarului practicantilor, la o mare
varietate de forme de practicare si o mare varietate de practicanti.
Trebuie mentionat ca pana in anul 1990, “Miscarea Sportul pentru Toti” nu era
caracterizata prin utilizarea unui termen comun. Se folosea TRIMM in Norvegia,
Danemarca, Suedia, Japonia, SPORTUL PENTRU TOTI in Anglia, Columbia,
FITNESS si SPORT in S.U.A., COME ALIVE in Noua Zeelanda, DEPOTES PARA
in Spania si Brazilia, ZWEITEN VEG in Germania, SPORT DE MASA in tarile
Europei Centrale si de Est.
In anul 1990, sloganul sportul pentru toti si-a castigat dreptul la viata pe plan mondial
si trebuie sa i se recunoasca meritul de a constitui “cel putin un limbaj unificator pentru
tarile”.

Se poate afirma ca in prezent expresia “sportul pentru toti” constituie inca, un subiect
de polemica, optandu-se pentru termenul “activitati fizice pentru fiecare”, deoarece
inglobeaza concret un domeniu vast de practicare a “cat mai multa miscare, in cat mai
multe locuri si cat mai multi particiapnti”.
In viziunea Consiliului Europei, sportul are in primul rand un rol de promovare
a sanatatii si starii de bine, iar in al doilea rand un rol de integrare sociala (socializarea
cetatenilor). In al treilea rand si pentru o parte restransa a populatiei, menirea sportului
este aceea de a realiza cadrul in care indivizii concureaza intre ei pentru a-si masura
fortele in ideea de a castiga celebritate si bani din aceasta activitate.
In Romania, conceptul sportul pentru toti este definit ca o activitate sociala de interes
national, bazata pe libera alegere de practicare a activitatilor fizice sportive, de catre
orice persoana in functie de nevoile, capacitatile si preferintele specifice, intr-un cadru
organizat sau in mod independent.
Sportul pentru toţi
Obiective:
Favorizarea integrarii sociale prin invatarea disciplinei si
regulilor sportive, respect fata de sine si de ceilalti,
participarea la activitati recreative.
Propunerea unei alternative a vietii de pe strada pentru a
indeparta copii de un mediu in care ei se confrunta cu abuz
de substante, prostitutie, bataie, infractiuni, etc.
Incurajarea relatiilor sociale atat intre indivizi dezavantajati
cat si intre acestia si persoane cu situatii stabile pentru
realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoana.
Failitarea exprimarii subiectilor in dificultate conform
propriilor abilitati si capacitate.
Dobandirea unui mod sanatos de viata si dezvoltarea
calitatilor motrice si de indemanare.
Prevenirea sau insanatosirea deficientelor fizice datorita
efortului fizic.
Dezvoltarea capacitatii cognitive, afective, motivationale.
Favorizarea dezvoltarii fizice.
Metode de recreere;
Invatarea si dezvoltarea metodelor de orientare turistica;
Promovarea si sustinerea iesirilor in aer liber si in zone cu
verdeata;
Relevanta temei:

Sportul poate fi practicat in diverse modalitati, poate fi

structurat ca mijloc pentru dezvoltarea personalitatii, in vederea
intaririi sanatatii, poate fi practicat pentru placerea personala sau
pentru obtinerea performantei sportive. Privit in general sportul
poate actiona asupra tinerei generatii indiferent de pozitia sociala;
prin natura sa, exercitiul fizic ar putea exercita o influenta pozitiva
asupra oricarui tanar indiferent de pozitia sociala, nationalitate sau
sex.
Sportul ar trebui sa devina un bun al tuturor. Sintagma „Sport
pentru toti” se refera la accesabilitatea practicarii, la diferite
niveluri, in functie de interese si atitudini, a tuturor cetatenilor. Are
o contributie substantiala la educatie, prin promovarea codului
eticii sportive, care consemneaza nu numai practicarea la
activitatea sportiva intr-un mediu ecologic, dar si intr-un climat
moral care sa-i deprinda pe participanti, sa aprecieze si sa aplice
principiile eticii.
Pentru orice tanar este necesar sa aiba cunostine in domeniul
turismului, orientare turistica, cum sa se descurce in zonele de
padure. Este necesar sa influentam iesirile in zonele verzi, la
padure, miniexcursii, etc, deoarece este indicat atat din punct de
vedere fizic cat si psihic ca organismul sa petreaca un pic de timp
in astfel de locuri, beneficiile fiind multiple.
Identificarea nevoilor:
Este cunoscut faptul ca majoritatea copiilor si tinerilor simt o
mare nevoie de consum de energie, o nevoie de exprimare, de
afirmare, iar in anumite cazuri unii simt nevoia sa faca parte dintrun
grup, nevoia de integrare, de colaborare cu alti copii sau
persoane. Este de remarcat si nevoia de intrecere, de competitie, de
creativitate, iar sportul poate fi o ocazie de a iesii din mediul din
care fac parte( nu prea potrivit pentru ei in unele cazuri).
Grupul tinta:
Dintre beneficiarii cu care vom lucra vor face parte: copii si
tineri din cadrul fundatiilor ( centre de zi si case de tip familial),
din institutii ( case de tip familial, orferinate), copii din cadrul
adaposturilor de noapte, copii di zonele dezavantajate ale orasului.
Facand un calcul estimativ, numarul grupului tinta este de 110
copii si tineri cu varsta cuprinsa intre 10 si 18 ani.
Descrierea activitatilor:

Jocuri cu caracter sportiv si de intrecere;

Jocuri sportive cu regulament modificat ( in functie de
tipul de beneficiari cu care se lucreaza);
Taekwon-do itf;
Jocuri sportive: fotbal, handball, baschet, volei,
atletism.
Iesiri pe anumite trasee turistice;
Initierea copiilor in orientare turistica;
Metode de orientare si supravietuire in padure;
Jocuri si concursuri de grup;
Metodologie:
Pentru a respecta perioada de invatare a copiilor si cresterea
lor din punct de vedere psiho-fizic, activitatile sportive vor fi
planuite in timpul anului de la exercitii si jocuri usoare si de baza
la cele mai complexe si care necesita creativitate.
Prin aceasta metoda de lucru copiii au posibilitatea de a
asimila in prima faza regulile si competente psiho-fizice de baza
pentru a reusi sa faca fata in viitor unor reguli si o realitate mai
complexa (atat din lumea sportiva cat si in societate). Se va pune o
mare importanta pe regulament, sentimentul de fairplay, se vor
folosi multe jocuri in care se vor puncta si aprecia echipele sau
sportivii care vor da dovada de fairplay si corectitudine.
Activitatea sportiva creeaza un context protejat in care fiecare
copil poate sa se poarte ca si copil, sa se simta liber de a-si exprima
energia, creativitatea si visele lui. Prin relatia educativa dintre
antrenor-sportiv sau supraveghetor practicanti, acestia intra in rolul
principal din experientele petrecute impreuna.
Rezultate:

Invatarea si respectarea regulilor;

Efectele de grup asupra beneficiarului;
Obijnuinta de a avea si de a respecta un orar;
Consum de energie;
Pe durata antrenamentelor copiii sunt tinuti departe de
strada, droguri, alcool, tutun, etc.;
Dreptul la joc unor copii care nu beneficiau de acest
drept;
Copiii au ocazia de a se exprima, desfasura;
Incurajarea modului de viata anti-alcool, anti-tutun;
Mentinerea sanatatii;
Mentinerea si dezvoltarea conditiei fizice.

Legislatiile sportive sunt consecinta factorilor culturali, conditiilor socio-economice si

istorice. Prin urmare, nici un model de legislatie nu poate fi considerat mai bun decat
altul sau exportabil in intregime.

Ø De necontestat este insa, o armonizare a diferitelor modele de legislatie sportiva, o

armonizare a organizarii la varf si a reprezentativitatii miscarii sportive, deoarece, desi
esista diferente de structura a organismelor guvernamentale si neguvernamentale,
obiectivele sunt aceleasi, sportul s-a raspandit la toate paturile sociale ca o necesitate,
practicarea lui dvenind un drept.

Ø Intrucat in aproape toate tarile lumii statul indeplineste un rol foarte important in
activitatea sportiva, stiut fiind ca lumea sportului trebuie adesea sa se apere impotriva
unor ingerinte politice periculoase,la nivel national, miscarea sportiva trebuie sa se
raporteze la guvernul in exercitiu, care este nu numai principalul ei finantator, ci ii si
conditioneaza activitatile in sectoarele de interventie comuna.

Ø Sportul nu mai este oferit doar de stat si/sau de organizatiile voluntare, ci si de o

mare diversitate de alte categorii de furnizori si agentii, fiind practicat tot mai mult in
moduri neformale; sportul nu mai este orientat in principal in directia performantei si
competitiei, ci spre noi forme de motivatie cum sunt distractia, experienta corporala,
riscul, valorile estetice, comunicarea si integrarea sociala.

Revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană a influenţat profund modul nostru de a

gîndi şi de a trăi. Industrializarea, progresul tehnic accelerat, urbanizarea, creşterea
impetuoasă a proceselor economice şi social-culturale modifică simţitor modul de
viaţă şi de muncă al oamenilor.

În zilele noastre, alături de binefăcătoarele daruri oferite de evoluţia tehnicii şi de

avantajele unei vieţi civilizate (creşterea nivelului de trai, îmbunătăţirea condiţiilor de
locuit şi de igienă, a confortului etc), se afirmă şi factori cu consecinţe şi inîluenţe care
acţionează negativ asupra sănătăţii.
Modernizarea progresivă a producţiei prin creşterea la un înalt grad a
automatizării şi mecanizării, precum şi mijloacele multiple cu un grad de comoditate
pe care viaţa şi confortul secolului nostru le pun la dispoziţia omului, îl eliberează tot
mai mult de efortul fizic, dar îi solicită, în schimb, un mare consum al resurselor
intelectuale. o suprasolicitare nervoasă. Atît manca sedentară, cît şi inactivitatea fizică
continuă frecvent şi în timpul liber, ca urmare a comodităţii în care mulţi se complac,
îndepărtează omul de sursele naturale ale menţinerii sănătăţii. de natură, de mişcare,
de activitatea fizică —factori esenţiali pentru întreţinerea vieţii şi a unei dezvoltări
armonioase.
-Exerciţiul fizic are asupra corpului şi mai ales asupra aparatului locomotor
importante influenţe morfo-genetice şi fiziologice, primele determinînd forma şi
structura corporală, iar celelalte funcţionalitatea sistemelor organice.
-Efortul fizic activizează funcţiile nutritive ale organismului. Sub influenţa exerciţiilor
fizice, circulaţia sîngelui în abdomen este mai activă ; glandele digestive secretă
cantităţi mai mari de substanţe necesare prelucrării alimentelor ; reglarea proceselor
mecanice şi chimice din stomac şi intestin se îmbunătăţeşte simţitor.
-Exerciţiile fizice stimulează procesele de nutriţie, activizează metabolismul
(transformările) tuturor substanţelor energetice. în timpul efortului, musculatura —
considerată ca principalul organ al metabolismului —angrenează pînă la 90—95% din
procesele metabolice.
-Exerciţiul fizic influenţează în acelaşi timp atît sistemul nervos cît şi viaţa psihică a
omului.
-Exerciţiul fizic influenţează în acelaşi timp atît sistemul nervos cît şi viaţa psihică a
omului.
-Efortul fizic bine condus stimulează activitatea intelectuală. Cele mai multe exerciţii
fizice se însoţesc de stări emoţionale, care imprimă caractere pozitive şi bună
dispoziţie asupra întregii stări psihice ; în acest fel se contribuie la întărirea
caracterului şi perfecţionarea personalităţii.
-Exerciţiul fizic generează şi efecte cu caracter profilactic (preventiv) şi terapeutic,
datorită influenţelor favorabile pe care le are asupra diverselor aparate şi sisteme ale
organismului.

Aşadar, la toate vîrstele exerciţiile fizice şi sportul practicate sistematic

perfecţionează deprinderile de mişcare, îmbogăţesc aptitudinile, măresc randamentul
activităţii fizice şi intelectuale, călesc organismul. Forţa, rezistenţa, îndemînarea
reprezintă calităţi motrice şi cerinţe de seamă în foarte multe profesii şi chiar în viaţă,
ele dezvoîtîndu-se prin practicarea exerciţiilor fizice şi sportului.

Un program de exerciţii fizice şi de mişcare, adaptat fiecărei vîrste şi practicat

raţional, după o metodă bine precizată şi cu regularitate, zi de zi, este o chestiune de
voinţă, de autodisciplină, de educaţie, care contribuie la asigurarea funcţionării
normale a tuturor organelor şi sistemelor corpului, aducînd armonie în funcţiile
organismului o întărire fiziologică şi o creştere a capacităţii de luptă împotriva
îmbolnăvirilor.
În acest context, timpul liber, modul cum acesta este folosit are o importanţă
deosebită. Timpul liber trebuie să ajute, prin felul cum este organizat, pe de o parte, la
recuperarea efortului din activitatea obişnuită, pe de altă parte, la echilibrarea, la
compensarea lipsei de mişcare din timpul afectat ocupaţiei profesionale.