UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD 

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE 

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT 

NIVEL LICENŢĂ: ANUL AL II-LEA

SPORTUL

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: LECT. UNIV. DR. HERLO JULIEN NARCIS

STUDENTĂ: PORUŞNICU FLORINA MĂDĂLINA

1
 Cuprins

1. Concepţia despre sport..........................................................................................................3

2.Sportul- mijloc de socializare....................................................................................................5

Bibliografie.....................................................................................................................................7

2
 1. Concepţia despre sport

Noţiunea ,,sport” are o sferã largã de înţelesuri pentru om şi individ, dar şi pentru
societate luatã în ansamblu. Explicarea termenului începe cu considerarea sportului ca o formã
de manifestare a exerciţiului fizic.

Pierre de Coubertin considerã cã sportul este ,,cultul voluntar şi sistematic al efortului

muscular intensiv şi se bazeazã pe dorinţa de progres… şi poate merge pânã la risc”.

Carta Europeanã a sportului (Art.2, Alin.1,Lit.A) înţelege prin sport ,,toate formele de
activitãţi fizice care, prin participarea organizatã, au ca obiect exprimarea sau ameliorarea
condiţiei fizice şi psihice, dezvoltarea relaţiilor sociale sau obţinerea de rezultate în întreceri de
orice nivel.”

Activitãţile sportive implicã competiţia şi ele trebuie sã se desfãşoare în spiritul

sportivitãţii, al fair-play-ului. Toate regulile trebuie respectate ştiind cã funcţia sportului trebuie
sã includã educaţie şi risc, în contextul unui autocontrol sau a unui control indus din exterior, a
cãror elemente sunt esenţiale pentru maniera în care legea şi regulile jocului trebuie aplicate
sportului.

Incontestabil, sportul este un fenomen social cu profunde implicaţii în societatea contemporanã

ce cunoaşte în prezent un avânt deosebit. El este practicat în diferite forme, de un numãr
impresionant de oameni de toate vârstele, de ambele sexe, de diverse profesii.

Faure, E.,(citat de Prelici) vorbind de importanţa practicãrii exerciţiilor fizice subliniazã:

,,Corpul în epoca noastrã îşi reia din fericire locul printre valorile culturale, şi aceasta sub toate
aspectele: sãnãtate şi echilibru fizic; esteticã şi prestigiu; suport al comunicãrii şi de expresie;
instrument privilegiat al experienţei afective. Stãpânirea corpului, a puterilor şi virtuţilor sale se
realizeazã prin cunoaştere, antrenament şi exerciţiu.”

Existã mai multe criterii de clasificare a sportului. Astfel M.Epuran considerã

urmãtoarele categorii:

-sport pentru tineret

-sport pentru toţi

-sport de competiţie

3
-sport de mare performanţã

Complexitatea structuralã, implicaţiile biologice, psihologice, sociale şi oganizaţionale

fac ca sportul sã fie un fenomen al lumii contemporane ce nu poate fi definit dintr-un singur
punct de vedere şi ca urmare şi criteriile dupã care sportul poate fii categorisit sunt diverse.

Sintagma sportul pentru toţi (definit sport de masã ) defineşte activitatea sportivã
practicatã de toţi cei ce doresc indiferent de vârstã , sex, profesie; şi aceastã formã de sport
permite fiecãrui individ afirmarea de sine prin autoinfluenţare fizicã şi psihicã, contribuie la
întãrirea sãnãtãţii, putând fi considerat o formã a activitãţilor de loisir. Pe bunã dreptate este
numit şi ,, sport de timp liber”.

Exerciţiile fizice se desfãşoarã în scop educativ în instituţii şcolare şi extraşcolare în

vederea obţinerii performanţei sportive dar şi cu scop recreativ, culturã fizicã medicalã,etc.

Societatea impune permanent omului o serie de exigenţe privind componenta bio-psihicã

manifestatã prin mişcare. Sistemul complex al exerciţiului fizic participã la formarea individului
ca personalitate.

Statul are o rãspundere deosebitã în garantarea sportului pentru toţi ca: disciplinã şcolarã,
ca activitate de timp liber, ca domeniu de dezvoltare profesionalã.

In condiţiile societãţii contemporane sportul este un fenomen social ce poartã amprenta

gradului de civilizaţie, a nivelului de trai, a gândirii social-politice de la nivelul fiecãrei ţãri.

Educaţia fizicã îşi câştigã dreptul de a fi numitã fenomen social, în momentul în care exerciţiul
sportiv se efectueazã cu cunoştiinţa exactã a semnificaţiei educative şi a valorilor pe care le
atribuie personalitãţii umane. Cel ce practicã sportul ştie exact ce-şi propune sã realizeze şi
pentru aceasta îşi impune un program bine determinat, un regim riguros prin care el se va modela
şi remodela nu numai în plan fizic ci şi spiritual. Imaginea pe care o oferã sportivul înflãcãreazã
publicul; spectatorii vãd în el un campion uman. Corpul nu poate fi privit separat de spirit.
Aceastã unitate a fost perfect sintetizatã de vechii greci în sintagma ,, bun şi frumos”, iar
deviza ,, minte sãnãtoasã în corp sãnãtos” este o chintesenţã a valorii sportului în planul
personalitãţii umane.

4
 2.Sportul- mijloc de socializare

„Educaţia fizică şi sportul trebuie să promoveze înţelegerea dintre popoare şi indivizi,

stimulând competiţia dezinteresată, solidaritatea, fraternitatea, respectul şi recunoaşterea
reciprocă a demnităţii inalienabile a tuturor oamenilor.“ (Carta Internaţională pentru Educaţie
Fizică şi Sport a UNESCO, 1978)

Sportul, formă de manifestare a exerciţiului fizic, are un impact complex asupra

individului şi grupurilor. Sportul face parte din cultură, iar cultura sportivă completează
pregătirea individului, ca şi component al societăţii.

Socializarea este procesul prin care indivizii învaţă deprinderile, valorile şi

comportamentale care îi abilitează să participe în calitate de membrii ai societăţii în care trăiesc.
Sportul este considerat un mediu ce contribuie la procesul de socializare a indivizilor, aşa cum
sunt familia, colegii şi prietenii, şcoala, comunităţile şi mass-media.

În procesul de pregătire, cel ce practică sportul va descoperii în sine resorturi nebănuite,

pe care le va pune în mişcare şi care îi vor permite să devină mai puternic, mai agil, mai frumos,
cu o mai mare voinţă, putere de stăpânire şi o mai mare încredere în forţele lui.

Procesul de socializare prin sport se desfăşoară firesc, din momentul în care practicantul
conştientizează, nu numai transformările lui biologice şi starea de sănătate, ci şi faptul că s-au
produs modificări în ceea ce priveşte comunicarea cu alţii şi de ce nu comunicarea în sine.

Literatura de specialitate, preocupările sociologilor au pus în evidenţă rolul sportului în

societate;sportul are implicaţii sociale, economice, politice, culturale, religioase.

Procesul de socializare prin sport este un fenomen complex..De aici, necesitatea

elaborării de politici sportive specifice în fiecare ţară.

Intr-un stat cu un nivel ridicat de trai, sportul este vãzut adesea ca o manierã prin care se
poate face performanţã sau ca şi o alternativã la viaţa stresantã de zi cu zi a individului, fiind
adesea vãzut ca şi o ieşire din cotidianul de zi cu zi, o evadare într-o altã realitate care sã
compenseze ritmul alert al vieţii acestora.

Intr-o ţarã cu un nivel mediu de dezvoltare sportul este vãzut ca şi o manierã de

5
distracţie, exceptând sportul de performanţã, tineri sau adulţi întâlnindu-se şi practicând un sport
acceptat unilateral de cãtre aceştia.

In ţãrile subdezvoltate acesta devine o modalitate de pãtrundere într-o altã lume, adesea
practicat doar de elita sportivã a ţãrii respective şi de pãtura bogatã a acesteia. Impactul privit din
structurarea socialã a planetei, ajunge sã se structureze şi el în funcţie de aceleaşi criterii: pentru
un spaţiu sãrac, aceştia incearcã sã se remarce prin unele sporturi de performanţã, adesea sportul
respectiv identificandu-se cu sportul lor naţional, precum Etiopia pentru atletismul de cursã
lungã, sau Brazilia pentru fotbal, neavând un alt mijloc de evidenţiere se agaţã pânã la ultima
speranţã de acesta… In ţãrile dezvoltate acesta este vãzut mai ales ca o confruntare a orgoliului
sportiv.

6
 Bibliografie

1. Rezoluţia Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în

educaţie (2007/2086(INI), publicată în JOC 282E/131/6.11.2008, pct 2.,
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=703783

2. Florentina Camelia Medei, Sportul, Factor indispensabil vieții, prioritate în politica

uniunii europene, Revista Univers Strategic, 2014, https://www.ceeol.com/search/article-
detail?id=703783

3. http://www.qreferat.com/referate/medicina/TACTICA-JOCULUI-DE HANDBAL123.php

4. George-Florin Băiţan, Factori motivaționali în creșterea interesului militarilor pentru

practicarea exercițiilor fizice, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare Carol I, 2016,
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=413299