JOCUL DE VOLEI MIJLOC AL EDUCAŢIEI FIZICE

Motto:
Dacă nu investeşti în învăţămînt
Încearcă să te lupţi cu prostia...

Aceată parte a cursului de ”Metodica predării voleiului în școală” are rostul de a ridica
nivelul educativ și filozofic al profesorului de educație fizică pentru a se integra cât mai ușor
și mai sus în structurile școlare și de conducere.
Consider că nivelul de instruire și umanism al profesorilor și conducătorilor are
menirea de a optimiza atât viziunea cât și misiunea școlii și a societății.

; ./’;#[
 Introducere

Tematica abordată are ca sursă de inspiraţie anumite contradicţii profesionale

apărute între specialişti şi persoane implicate.
Jocurile sportive constituie aici doar un motiv, o paradigmă prin care se analizea ză subiectele
alese.
Scop
Formarea unui cadru optim de desfăşurare a activităţii de cercetare în domeniul
educaţiei fizice, a sportului şi în domenii interdisciplinare în contextul în care UBB este
apreciată ca unitate de cercetare.
Obiective
- clarificarea unei problematici contemporane apărute în contextul politic al integrării
europene,
- identificarea unor subiecte de cercetare viitoare,
- formarea unor colective de cercetători la diferite niveluri.
- diseminarea informaţiilor în interesul comunităţii locale sau a societăţii româneşti.
Relevarea părerilor studenţilor şi profesorilor de educaţie fiyică despre acest subiect.

; ./’;#[
 EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL

Explicitări terminologice
Deseori termenii educaţie fizică şi sport sunt alăturaţi şi în anumite situaţii exprimă
lucruri identice sau foarte asemănătoare.
Exemplu: facem sport, mergem la sport, etc.
În alte contexte aceşti termeni au sensuri delimitate sau diferite
Exemplu: merg la antrenament.
Cu scopul stabilirii unui cadru de referinţă comun în abordarea teoretică a acestei
teme voi explicita sintagma ”educaţie fizică” şi paradigma sport, sportiv, sportivitate.

Educaţie
Educația este o activitate psihosocială complexă, proiectată la nivelul unor finalităţi
pedagogice; prin intermediul unor acţiuni structurate la nivelul corelaţiei subiect-obiect
(educator-educat), vizează formarea şi dezvoltarea permanentă a personalităţii umane precum
şi orientarea în direcţia educaţiei (Septimiu Chelcea S., Iluţ P., Enciclopedie de
psihosociologie, Editura Economică, Bucureşti, 2003).
Taxonomia educaţiei prezintă exemple multiple cum sunt: educaţia fizică, civică
militară, morală, politică, religioasă, etc.
Pe parcursul istoriei diferitele forme de educaţie au avut caracteristici condiţionate
de contextele politice, sociale, economice, militare, etc. :
Funcţionalităţile au corespuns mai mult sau mai puţin politicilor educaţionale.

Obiectivele educaţiei fizice şi sportului formulate în Romînia

- consolidarea şi menţinerea stării de sănătate,
- dezvoltarea calităţilor motrice, a deprinderilor şi priceperilor motrice,
- însuşirea unor ramuri sportive,
- însuşirea competenţelor de organizare şi auto-organizare,
(după Teodorescu L., Şiclovan I., şi alţii)

Obiectivele formulate de cominitatea europeană raportate la starea de sănătate

1. Combaterea sedentarismului,
2. Prevenirea bolilor cardiace
3. Prevenirea obezităţii şi a diabetului

; ./’;#[
 4. Socializare

Sport
În „Mic Dicţionar Enciclopedic” Ediţia a II- a, revizuită şi adaugită, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1978 găsim urmatoarea explicaţie: Sport (fr., engl.) s.n.
1. Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea
anumitor reguli şi a unei anumite discipline, având la baza elementul competitiv şi
urmărind obţinerea de performanţe.* Fiecare dintre formele speciale, reglementate de
această activitate (ex. atletism, nataţie, handbal etc.).
2. Ansamblu de exerciţii fizice şi jocuri practicate metodic în scopul formării şi
perfecţionării unor calităţi motrice specifice şi al unor calităţi morale (curaj, perseverenţă,
decizie, etc.). Se practică la vârsta şcolară pentru întregirea personalităţii copiilor şi tinerilor,
iar mai târziu pentru menţinerea şi mărirea capacităţii de rezistenţă a organismului la eforturi.

Definiţie a lui Nicu Alexie

Profesorul dr. Nicu Alexie consideră sportul „activitatea impetuoasă a secolului XX”
și consemnează:
„Doar înarmarea, îndeosebi nucleară, lupta pentru cucerirea cosmosului și a
supremației ideologice și politice a lumii să fi depășit investițiile materiale și emoționale pe
care le-a primit sportul în secolul anterior.
A fost religia lui.
Ele depășesc, sunt sigur, pe cele care s-au făcut în combaterea sărăciei și a cancerului.
După război a fost o explozie a informației rezultată din observarea și cercetarea
sportului. Trebuia cunoscută și valorificată, cel puțin în esențialul ei.
Țara mea gustase din șampania succesului sportiv internațional.
Este o beție turmentantă ce te cuprinde și acționează ca un drog, nu mai poți da
înapoi, capeți o dependență.”
(Am râs mult și am plâns puțin”, Editura Garamond, București, 2005)

Obiectivele sportului
1. Identificarea talentului pentru selecţionarea în loturile naţionale pe categorii de vârstă şi
posibilităţi (sporturi pentru persoane cu dizabișlități);
2. Stabilirea ierarhiilor la nivel mondial.

; ./’;#[
 La nivel de țară obiectivele sportului sunt identificarea talentului și desemnarea câștigătorilor
la nivel de vârstă.

Contextul războiului rece

În perioada care a urmat după ”Al doilea război mondial” educația fizică asigura
starea de sănătate a populației. Lupta între cele două sisteme sociale continua prin războiul de
imagine din concursurile internaționale.
Sintagmele educație fizică și sport devin interfuncționale, interdependente în timpul
războiului rece. Pe parcursul timpului s-au creat disonanțe cognitive și ca urmare s-au produs
incoerențe în stabilirea scopurilor, obiectivelor, etc legate de fenomenul sportiv sau cel
educativ.
Războiul rece a promovat:
1. instruirea de cadre prin înființarea facultăților de educație fizică și sport;
2. înființarea federațiilor pe ramuri de sport;
3. construcția de baze sportive și săli de sport;
4. instruirea iniţială predomonant în ramuri de sport cu caracter militar (scrima, tir, alpinism,
schi, înot, box, planorism, parașutism, automobilism, canotaj, gimnastică).

Caracteristici ale epocii post moderne

1. Societatea este numită societate de consum; sportul și educația fizică devin produse de
consum.
2. Vânzarea presupune senzaţie şi show.
3. Regula nr 1 este că nu este nici o regulă.

; ./’;#[
 Sport și educație fizică- delimitări conceptuale

Charta Europeană a Sportului defineşte prin SPORT toate formele de activităţi

fizice care, printr-o participare mai mult sau mai puţin organizată, au drept obiectiv expresia
sau ameliorarea condiţiei fzice şi psihice, dezvoltarea relaţiilor sociale sau dobândirea unor
rezultate pozitive în competiţiile de toate nivelurile.
În literatura de specialitate terminologia nu este unitară, nu are întotdeauna şi peste tot
aceleaşi semnificaţii. În intenţia de a defini acelaşi lucru se întâlnesc termeni ca: activităţi
corporale, gimnastică, educaţie fizică, sport de recuperare, loisir, activităţi recreative,
„sală” şi altele.

Tema sportul in Romania impune îndreptarea atenţiei si spre educatia fizica,

activitatea C.O.R., respectiv C.O.S.R., activitatea din cadrul Academiei Olimpice Romane, a
Federatiei Sportul pentru toti, a Federatiei Sportul pentru persoane cu dizabilitati, a cluburilor
sportive private si a ONG-urilor, intre aceste organizatii si activitati existand legaturi
indisolubile.
Obiectivele sportului de performata sunt formulate de C.O.S.R. si Ministerul sportului
prin federatiile de specialitate si colegiile de antrenori. Obiectivele sunt exprimate cantitativ
in timpi, metri, puncte si calitativ, in medalii, locuri ocupate sau ierarhii interne si
internationale.

Cadrul legislativ pentru educatie fizica si sport

In ceea ce priveste sportul si educatia fizica intre legislatia noastra si ligislatia

europeana s-au facut armonizari corespunzatoare.
Charta Europeană a Sportului ( 1992 ) oferă cadrul pentru o politică a sportului la care
au subscris toate statele europene. Ea serveşte ca punct de referinţă pentru autorităţile publice
şi organizaţiile sportive. Guvernele se angajează să asigure cetăţenilor lor, în cooperare cu
mişcarea sportivă, posibilitatea de a practica sportul în condiţii bine definite. În conformitate
cu acest document „sportul trebuie să fie accesibil tuturor, în sănătate şi în siguranţă, cu
loialitate, toleranţă şi satisfacţie, în respect faţă de mediul înconjurător”.
Pentru a promova sportul ca factor important în dezvoltarea omului, se recomanda
guvernelor luarea măsurilor necesare, în acord cu principiile enunţate în Codul Etic Sportiv,
astfel încât să fie asigurate condiţii pentru ca fiecare individ să aibă posibilitatea de a practica

; ./’;#[
sportul şi toţi tinerii să beneficieze de programe de educaţie fizică, spre a li se dezvolta
aptitudinile sportive de bază.
În continuare se recomandă (art.5) luarea celor mai potrivite măsuri privind
dezvoltarea capacităţii fizice a tinerilor, astfel încât să poată dobândi competenţele sportive şi
fizice de bază spre a-i încuraja să practice sportul. Acest lucru se va face avînd grijă ca toţi
elevii şi studenţii să beneficieze de programe sportive, de activităţi recreative şi de educaţie
fizică, de aparatura necesară şi de spaţii orare cât mai potrivite.
„Manifestul european privind tineretul şi sportul”, prevede necesitatea elaborării unor
programe adecvate şi echilibrate pentru ca toţi tinerii să aibă posibilitatea de a participa la
activităţi fizice şi sportive. Programele trebuie să urmărească atât dezvoltarea fiziologică şi
mentală a tânărului cât şi dobândirea unor aptitudini sportive şi a valorilor eticii. Gama de
programe trebuie să exprime nevoile tuturor tinerilor, permiţându-le să-şi dezvolte întregul
potenţial în toate stadiile de dezvoltare şi să corespundă tuturor gradelor de competenţă.
Referitor la infrastructura necesară practicării sportului acelaşi document face
afirmaţia: „toate instituţiile de învăţământ trebuie să se afle în situaţia de a putea dispune de
instalaţiile şi echipamentele necesare şi corespunzătoare practicării unor activităţi fizice şi
sportive.” De asemenea „se recomandă încurajarea utilizării reciproce şi coordonate a
instalaţiilor şcolare şi a celor aparţinând colectivităţii, în cadru închis sau în aer liber pentru a
rentabiliza astfel cât mai mult creditul public şi pentru a favoriza schimburile. Toţi tinerii
trebuie să aibă acces la instalaţii; acestea trebuie să fie adaptate la nevoile tinerilor cu
handicap sau la alte necesităţi specifice.
Parlamentul European a adoptat în noiembrie 2007, un Raport prin care cere Statelor
Membre să asigure obligativitatea unei anumite cote de ore pentru educaţie fizică în şcoli,
în ciclul primar şi secundar, iar la nivel academic, să asigure un grad mai mare de integrare
între sport şi cursurile obişnuite. Raportul subliniază că educaţia fizică este singura disciplină
din programa şcolară care urmăreşte pregătirea copiilor pentru un stil de viaţă sănătos şi care
transmite valori sociale importante ca autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă,
toleranţa şi sportivitatea.
O atentie deosebita se acorda obezitatii atat de manifesta in randul tinerilor si a
bolilor, care o insotesc.
Se recomandă utilizarea fondurilor structurale ale Uniunii Europene pentru înfiinţarea
şi dezvoltarea unităţilor sportive şcolare din regiuni defavorizate. Documentul invită Comisia
Europeană, Consiliul Europei şi Statele Membre ca, ţinând seama de principiul

; ./’;#[
 subsidiarităţii, să elaboreze un cadru legislativ care să ajute la creşterea investiţiilor şi a
mijloacelor materiale alocate pentru activităţile sportive ale tinerilor.
Constituţia României, Art.45 prevede faptul că „Autorităţile publice asigură condiţiile
necesare care vor permite tinerilor să participe liber la viaţa politică, socială, economică,
culturală şi sportivă a naţiunii” .
Legea învăţământului 84 din 24 iulie 1995 prevede la punctul f, Art. 4 - (1)
Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane prin:
- dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică,
- educaţie igienico-sanitară,
- practicarea sportului;
Legea nr 69/2000, legea educaţiei fizice şi sportului la Art. 2, (1) că „Educaţia fizica si
sportul sunt activitati de interes national sprijinite de stat.
(5) Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o
discriminare, garantat de stat. ”

Sportul de performanţă
Sportul de performanta asigura sau nu, combatanţilor, confirmări sociale, recunoastere
sociala, profesionala, economica, politica sau de alt gen intr-un domeniu in care sunt
implicate aptitudini, talent, atitudini, pricepere, loc, moment si noroc.
Cele mai mari, mai ample întâlniri sociale mondiale, inafara de razboaie sunt Jocurile
Olimpice si Campionatele Mondiale. La aceste intalniri se disputa indirect suprematia de
imagine prin sport.
Performantele obtinute de sportivii romani, pe parcursul timpului la diferite ramuri si
probe sportive au ridicat Romania la rangul celor mai puternice state din lume intr-un
domeniu atat de apreciat de cel mai numeros public.
Personalitatile sportive au dus imaginea Romaniei in lume mai mult decat industria,
stiinta, arta, cultura sau alte activitati sociale.
Prin rezultatele marilor campioni am fost recunoscuti in lume si respectati.
Aveam imagine. Sportivii nostri, echipele noastre campioane aveau statut de marca
inregistrata.

Care ar fi resursele noastre acum?

5. constructia de baze sportive pentru diversele ramuri de sport;
6. motivarea antrenorilor;

; ./’;#[
7. pregatirea antrenorilor pe niveluri de varsta;
8. asigurarea starii de sanatate a populatiei in general si a populatiei scolare in special;
9. asigurarea bazei de masa a sportului de performanta;
10. conceperea unor programe de dezvoltare a sportului;

In lumea consumerista in care traim imaginea conteaza si se castiga greu.

Sportul de performanta a devenit un bun al societatii de consum. Toti participantii vor
sa castige.
Sportivii profesionisti castiga din contracte, premii si prime. Cei foarte cunoscuti
castiga din marketingul economic, prin vanzarea imaginii. Imaginea sportivilor consacrati se
alatura oiricaror produse vandabile.

; ./’;#[