Sunteți pe pagina 1din 5

Comunicare educationala

Comunicarea reprezint motorul societii de astazi si din totdeauna. Fr comunicare nu am putea face mai nimic din ceea ce facem astzi. Dac ne dorim ceva, dac vrem s cerem, s oferim, s cumprm, s stabilim relaii sociale, s ntemeiem o familie, s supravieuim, toate acestea sunt posibile datorit comunicrii. Aceast comunicare poate sa fie att la nivel verbal, ct i nonverbal. Deci, comunicarea reprezint un aspect extrem de important n relaia dintre dou persoane, fie ele parteneri de afaceri, cuplu sau relatia dintre profesor elev. Exista nenumarate definitii date comunicarii, in aceasta lucrare vom propune o definitie din punct de vedere al psihologiei sociale: Comunicarea reprezinta ansamblul proceselor prin care se efectueaza schimburi de informatii si semnificatii intre persoanele aflate intr-o situtie sociala data. (Abric, J-C., 2002). Din aceasta definitie subliniem ideea unui schimb de informatii, ceea ce inseamna ca pozitia simbolica a comunicarii se schimba constant, ea fiind dinamica. O alta perspectiva este data de Virginia Satir (2010), aceasta vede comunicarea pentru orice fiinta umana ca fiind ...cel mai important si cel mai puternic factor determinant pentru tipurile de relatii pe care le va stabili cu ceilalti si pentru ce i se va intampla in lume. In continuare vom vorbi despre comunicarea cu elevii. Vom aborda aceasta comunicare din punct de vedere al inteligentei emotionale, al folosirii diverselor tehnici cum ar fi povestioarele terapeutice, al folosirii empatiei in relatia cu elevul.

Comunicarea si inteligenta emotionala


Fara indoiala conceptul de inteligenta emotionala si-a revendicat deja locul in lumea stiintifica si academica. Dar ce este inteligenta emotionala? Aceasta forma de inteligenta reprezinta abilitatea de a identifica, evalua si controla emotiile proprii, ale celorlalti sau a grupurilor. Insa pentru a putea lucra cu inteligenta emotionala in relatia profesor-elev, trebuie mai intai sa invatam noi insine sa ne controlam emotile si sa dam frau liber creativitatii. Prin controlarea emotilor intelem gestionarea acestora, eliberarea acestora in momentele in care este

necesar, abilitatea de a intelege emotile elevilor si de a le accepta. Goleman (2005), foarte sugestiv, ne explica cum acei copii catalogati ca fiind agresivi, sufera pentru ca nu se pot controla sau nu stiu cum. Pentru astfel de comportamente, tehnicile precum retragerea in sine cu proprile ganduri analizandu-le pot fi de foarte mare folos. De fapt acest lucru este universal valabil, meditatia de orice fel dupa cum arata numeroase studii reprezinta o sursa de reducere a anxietatii, stresului, agresivitatii etc. Identificarea emoiilor se face n baza unor repere lingvistice, a unor denumiri care exist deja format la copilul de vrst colar mic i n baza unor indicatori mimicogestuali care pot fi citii i interpretai. Echiparea ct mai timpurie a copilului cu abilitatea de a identifica emoiile, favorizeaz interaciunea lui cu lumea ntr-o varietate de situaii i l ajut s-i gestioneze propriile rspunsuri emoionale la sentimentele interlocutorilor. Astfel, nvarea social a expresiilor emoionale ncepe din prima zi de dup natere a fiecrui micu i, aa cum spunea Daniel Goleman n prefaa crii ,,Inteligena emoional n educaia copiilor: ,,Viaa de familie este prima coal a emoiilor. n acest creuzet intim, nvm s recunoatem att emoiile proprii, ct i reaciile celorlali la emoiile noastre; cum s gndim aceste emoii i cum s ne alegem reaciile; cum s citim i s ne exprimm speranele i temerile. A lucra cu emotile si gandurile unui elev nu este o sarcina usoara. In primul rand trebuie creata o relatie bazata pe incredere si autodezvaluire reciproca pentru ca apoi copilul sa se increada in profesor/parinte. De aici reies doua concepte foarte importante in relatia de comunicare dintre adult si copil, profesor si elev, increderea si autodezvaluirea. Augusto Cury (2005) pleda pentru o aducare a copiilor prin povestirea vietii perosnale, dand exemple din propria experienta. Acelasi autor spunea ca astfel se creaza o legatura foarte puternica intre cei doi protagonisti ai comunicari, o legatura esentiala in evolutia copilului spre adultul echilibrat si bine integrat in viata sociala, un adult lipsit de anxietati si traume fosilizate din perioada copilariei. In momentul in care profesorii vor invata si integra un adevar precum este acela ca fiecare copil este diferit iar reactile sale agresive, anxioase sau de agitatie reprezinta doar un efect al unei cauze care este bine ascunsa. Trebuie sa invatam sa vorbim cu elevii nostri pentru ca daca vom purta un monolog sec in fiecare ora in care punem constinciosi pe tabla informatile pe care oricum le gasesc si elevii in carte, nu am rezolvat nimic. Augusto Cury pledeaza fervent pentru o umanizare a educatorilor si a invatamantalui. Aceasta umanizare este cu atat mai

necesara cu cat in zilele noastre tehnologia si informatile se deruleaza cu o viteza ametitoare, copii nu pot tine pasul cu aceasta viteza, iar in momentul in care o fac se vad absorbiti de-a dreptul de aceasta. Boli noi precum ADHD sau SGA au aprut deja iar noi educatorii suntem depasiti de situatie. Franarea acestor fenomene poate veni de unde ne asteptam mai putin, de la lucrurile simple. Acele lucruri cum ar fi ascultarea si intelegerea problemelor, emotilor elevului si nu in ultimul rand acceptarea acestor probleme, copiii cu probleme nu au nevoie sa le aratam cat de nocive sunt problemele acestea, nu au nevoie sa-i aratam cu degetul, au nevoie sa vada ca le acordam atentie si ca intelegem ca aceste probleme sunt doar o suma de comportamente si nu definesc personalitatea din spatele aparentelor. Goleman (2005) si alti autori vorbesc despre manifestarea emotilor, ca fiind un deziderat al comunicarii si al intelegerii de catre celalalt ceea ce ne dorim, ceea ce ne place, ceeea ce ne deranjeaza etc. In momentul in care am reusit sa exprimam constant emotiile pe care le traim se intampla ceva ce pana in acest moment parea greu de crezut, vom deveni capabili sa recunoastem emotiile persoanelor cu care interactionam. In acel moment, explica Goleman, se stabileste tonul emotional de interactiune. Se pot scrie foarte multe despre emotii si despre inteligenta emotionala, infinit de multe lucruri, insa este cert ca pentru comunicare emotiile reprezinta profunzimea onesta a interactiunii dintre doua persoane.

Comunicarea prin povestioare

Acest tip de comunicare este foarte frecvent intre oameni, fara sa ne dam seama intr-un mod constient este tipul de relationare pe care il utilizam cu totii. Intr-un grup de prieteni acestia povestesc mereu diferite intamplari din viata lor sau a altora. In terapie se folosesc foarte mult povestirile pentru al conduce pe client in directia cea mai potrivita pentru a face o schimbare sau a constientiza diferite consecinte ale unor actiuni. Parintii au aceast calitate cand copiii sunt mici sa le citeasca povesti, acest lucru din pacate nu se mai intampla si cand copiii cresc. Augusto Cury vorbeste despre acei parinti care in momentele grele pentru copiii lor, si nu numai, le

povestesc diverse intamplari din viata lor asemanatoare si decizile pe care acestia le-au luat. In momentul in care facem acest lucru cu copiii nostri, am punctat si la nivelul imbunatatirii relatiei dintre noi. Aceste povesti amplifica lumea ideilor, da lumina emotiei, dilueaza tensiunile, spunea Augusto Cury. Tin minte si acum povestioarele spuse de parintii mei cand eram mic. Aceste povesti iti raman cel mai bine in memorie, se imprima si se cimenteaza ca adevarate directii vitoare. La fel se intampla si cu prima carte citita, nu se uita niciodata. Profesorii care intr-adevar sunt coplesiti de diferite cerinte mai degraba birocratice decat pedagogice, trebuie sa faca un efort, care cu siguranta se va transforma in placere, de a include in predarea lectie diferite povesti sau parabole care sa foloseasca drept exemplu pentru tema respectiva. Prin povesti intelegem nu numai o relatare seaca de fapte si intamplari ci trairea afectiva si nonverbala a acelor emotii care vin odata cu povestea. Povestirea este eficienta in mai multe cazuri, sau cum imi place sa spun de multe ori la orice actiune care este intreprinsa pentru ajutarea cuiva si este facuta din inima, rau nu poate sa faca, cu siguranta insa ca poate face mult bine. De exemplu o cearta intre elevi, o bataie sau luarea in batjocora a unuia dintre ei de colegi ar putea fi rezolvata cu cateva povesti din care sa reiese consecintele negative pe care le vor avea de suportat. De multe ori in terapie, clientii sunt pusi sa fac un joc de rol pe baza unei povesti, acelasi lucru s-ar putea face si la copii. A intra in pielea unui personaj ne arata mult mai bine ceea ce traiesc oamenii in anumite situatii.

Empatia in comunicare

A fi empatic inseamna a te transpune in locul celuilalt, a te pune in ,,papucii lui si a judeca lucrurile cum le vede, gandeste si le interpreteaza el. Abordarea pozitiva si constructiva a oricarui dialog, lasa loc pentru comunicare si recunoasterii faptului ca nu tu esti cel care detine adevarul absolut A fi empatic inseamna sa nu te pripesti sa tragi concluzii, sa emiti propriile opinii, altele neexistand si neacceptandu-le. Pentru orice ni se intampla numai noi suntem de vina

si nu interlocutorul nostru. Depinde de noi ce atitudine abordam in dialogul cu ceilalti, alegerea ne apartine, desigur, trebuie sa gasim deschidere si dinspre ceilalti spre comunicare constructiva. Dezvoltarea empatiei in relatia cu elevii ar trebui sa reprezinte o cerinta de baza pentru cadrele didactice. Intr-o lume din ce in ce mai grabita ne vine tot mai greu sa dam dovada de rabdarea de a-i asculta pe elevi inainte de a ne exprima propriile dorinte. Vrem ca elevii sa ne inteleaga dorintele si cerintele fara a fi dispusi sa le acordam noi mai intai aceasta sansa. Si chiar daca ii ascultam, de multe ori o facem doar din dorinta de a replica, de a intrerupe, de a spune dupa ce auzim doar cateva cuvinte: Eu sunt profesorul si eu stiu mai bine. Ascultam judecand, criticand, evaluand, interpretand, suprapunand propriul nostru ego, propriile noastre valori, propriile noastre experiente personale peste ceea ce auzim dorinta arzatoare a elevului de comunica si de a se face inteles. Si, ceea ce este la fel de rau, dam sfaturi fara sa cunoastem in amanunt situatia in care se gaseste copilul. Chiar daca aceste sfaturi sunt bine intentionate, ele sunt complet lipsite de valoare sau, si mai rau, daunatoare! Nu este de mirare ca acesta are de multe ori o atitudine defensiva atunci cand ii vine randul sa ne asculte: in loc sa se concentreze asupra mesajului pe care vrem sa i-l transmitem se concentreaza sa-si apere pozitia, sa-si pastreze imaginea, sa evite sau sa respinga amenintarea pe care o simte in urma faptului ca l-am ascultat in modul descris anetrior. Prin empatie ii aratam elevului ca-l respectam, atat pe el ca persoana cat si trairile sale. Daca facem acest lucru cu siguranta am castigat o lupta din razboiul pe care il purtam cu copilul pentru al intelege si a-i castiga increderea.

In loc de concluzii

Sugeram oricarui pretendent la titlul de profesor sa-si asume aceste tipuri de comunicare ca deziderate esentiale in profesia pe care si-au ales-o. Aceste forme de comunicare nu sunt extraterestre, le avem cu totii, le folosim cu totii, insa trebuie sa avem curajul sa le punem in practica si in comunicarea cu elevii. La urma urmei aceste lucruri joaca si rolul de instrumente ajutatoare pentru noi. Si sa nu uitam, cum spunea Augusto Cury, sa umanizam procesul de invatare si nu in ultimul rand sa ne umanizam si pe noi in cazul in care inca nu n-eam robotizat complet.