Motricitatea - formă de mişcare a materiei vii

Înca din timpul vieţii intrauterine omul se exprimă prin intermediul mişcărilor, chiar dacă
acestea, la momentul amintit, sunt limitate. Fătul transmite mamei prezenţa lui, iar ulterior după
naştere lui, odată cu creşterea şi dezvoltarea lui, mişcările devin mult mai complexe.
Astfel, capacitatea motrică are un rol important în tot ceea ce face individul, inclusiv
limbaj, joc, comportament, fiind traduse ca o formă de interacţiune cu mediul înconjurător.
Definiţia capacităţii motrice este una extinsă, în studiile de specialitate existând o
multitudine de variante. Global privind motricitatea, aceasta este descrisă ca o calitate cu care
omul se naşte, este rezultatul reacţiei sistemului locomotor la stimuli externi şi interni, luând în
considerare factori neuro-endocrano-musculari şi metabolici1.
Motricitatea, fiind un amestesc de trăsături genetice și de învățare ale acţiunilor umane,
este considerată un comportament biologic corelat cu laturile cognitive, motivaţionale,
informaţionale şi normative, ultimele fiind componentele acţiunii sociale2.
Capacitatea motrică are trei compomente: una condiţionată legată de condiţia fizică,
resursele energetice din muşchi şi mecanismele care caracterizează debitul energetic (viteza,
forţa şi rezistenţa); una coordonativă – este legată de procesele de organizare, control şi reglare a
mişcării; şi o componentă intermediară, care se referă la supleţea musculo – ligamentară,supleţea
neuro–motrică şimobilitatea articulară3.
Mai exact, capacitatea motrică nu este exclusiv în relaţie cu cea fizică, fiind necesare şi
alte valori, respectiv aptitudinile personale, gradul de maturizare a componentei personalitate,
abilitatea şi puterea fiecărui individ învăţare şi de exerciţiu4.
Capacitatea motrică se axeaxă pe elemente stabile, respectiv aptitudinile, structurile
operaţionale, cunoştinţele, experienţa, dar şi pe elemente dependente de stare- motivaţe, emoţii5.
Mişcările corpului uman au la bază o utilitate, necesitând o anumită cantitate de energie
în obţinerea efectului şi o intenţionalitate în relaţie cu dorinţa individului care face un efort
voluntar pentru atingerea scopului. Mişcarea se derulează astfel în spaţiu şi timp, oferind
mişcării cursivitate, expresivitate, eficienţă6.
1
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România Mare
2
Netolitzchi, M. (2010), Caracteristicile şi legile mişcărilor omului. Articol prezentat în Conferinţa „Promovarea
Sportului Şi Educaţiei Fizice”, Bucureşti, Editura ASE
3
Finichiu, M. (2009), Capacităţile motrice în lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace. Articol prezentat la
Sesiuniea internaţională de comunicări ştiinţifice, p.46-52, Bucureşti, Editura ASE
4
Finichiu, M. (2009), Capacităţile motrice în lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace. Articol prezentat la
Sesiuniea internaţională de comunicări ştiinţifice, p.46-52, Bucureşti, Editura ASE
5
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România Mare
6
Netolitzchi, M. (2010), Caracteristicile şi legile mişcărilor omului. Articol prezentat în Conferinţa „Promovarea
Sportului Şi Educaţiei Fizice” p.372-377, Bucureşti, Editura ASE

1
 Important este modul de acţiune a capacităţii motrice în graficul gândirii individului,
astfel că acţiunea motrică are nevoie prima dată de un plan, de o intenţie, în contextul unei
analize contextuale, urmat de alegerea unei tehnici optime, rezultatul experienţei propii
anterioare, în vederea finalizărea scopului. Totuşi, de multe ori, acest proces de producere a
acţiunii motrice este condus mai degrabă de acţiunile reflexe, şi mai puţin de o acţiune
conştientă7.
Structurile din cortexul cerebral, striatum și cerebel permit perfecţionarea capacităţii
motrice, fiecare având rol în executarea motorie şi pentru învățarea noilor sarcini motorii.
Rețelele neuronale care implică cortexul parietal, cortexul motor și cerebelul corectează erorile
din mişcările anterioare, iar cele care implică cortexul și ganglionii bazali corectează mișcările în
desfăşurare8.
Abilităţile motrice se dezvoltă în copilărie și adolescență, însă după ce sistemul motor
ajunge la maturitate, modificarea capacităţilor motrice devine limitată, pe toată perioada vieţii
existând atât momente de creştere, cât şi de liniaritate şi regres9. Deprinderile motrice se
fundamentează în prima fază, în perioada copilăriei, prin deprinderile elementare - mers,
alergare, aruncare, prindere, proces care se continuă prin instruire prin programele şcolare sau
sportive10.
Prin exerciţii fizice, sistemul nervos se dezvoltă la nivel funcţional prin transmiterea
senzaţiilor şi percepţiilor de la periferie la centrii nervoşi şi a comenzilor, de la centru la
periferie11. Perfecţionarea capacităţilor motrice depinde de procese biochimice, fiziologice ale
diverselor organe, aparate sau sisteme12.
Performanța motrică se îmbunătățește prin practică. La început, mişcările sunt lente,
variabile, necoordonate, dar prin repetări mișcările devin rapide, stereotipizate şi coordonate.
Astfel, din punct de vedere fiziologic se descriu trei faze ale formarii depinderilor –
mişcări brute, lipsite de coordonare, mişcări în concordanţă cu scopul; şi mişcări propiu-zise,
stabilizate. Din punct de vedere psihologic se discută de patru faze – cea de orientare şi
familiarizare cu mişcarea; cea de învăţare a elementelor componente; cea de unificare a
elementelor şi cea de automatizare13.
Educarea abilităţilor motrice facilitează acurateţea spaţială şi temporală a mişcărilor,
sistemul nervos învăţând modul în care organismul înteracţionează cu mediul înconjurător,

7
Idem p.376
8
Hantau, C. (2007) Locul detentei în contextul calităţilor motrice. Articol prezentat în Conferinţa „Educatia fizică
şi sportul în perspectiva spaţiului universitar european”, Bucureşti, Editura ASE
9
Wise, S. (2009 ) Motor Skill Learning, Encyclopedia of Neuroscience, pp.1057-1066, DOI: 10.1016/B978-
008045046-9.00774-
10
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România Mare
11
Hantau, C. (2007) Locul detentei în contextul calităţilor motrice. Articol prezentat în Conferinţa „Educatia fizică
şi sportul în perspectiva spaţiului universitar european”, Bucureşti, Editura ASE
12
Finichiu, M. (2009), Capacităţile motrice în lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace. Articol prezentat la
Sesiuniea internaţională de comunicări ştiinţifice, p.46-52, Bucureşti, Editura ASE
13
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România Mare

2
informaţii care ulterior ajută la producerea forţelor necesare atingerii unor ţinte unice sau
secvențiale14.
De remarcat este faptul că deprinderile motrice ţin de acţiunile voluntare şi de
particularităţile individului, formarea lor fiind rezultatul unui număr mare de repetări care duc la
automatizarea mişcării. Atunci când este vorba de o deprindere însuşită în mod eronat, este
nevoie de o reeducare prin exerciţii fizice sistematice şi reptetate continuu15.
În concluzie, omul nu poate fi văzut decât ca un cumul al componentelor calităţii motrice,
existenţa şi dezvoltarea lui fizică şi personală lui fiind dependente de acestea, de aceea se
recomandă educarea şi îmbunătăţirea acesteia pe întreg parcursul existenţei individului.

BIBLIOGRAFIE

Finichiu, M. (2009), Capacităţile motrice în lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace.

Articol prezentat la Sesiuniea internaţională de comunicări ştiinţifice, p.46-52, Bucureşti,
Editura ASE

14
Wise, S. (2009 )Motor Skill Learning, Encyclopedia of Neuroscience, pp.1057-1066, DOI: 10.1016/B978-
008045046-9.00774
15
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România Mare

3
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei
România Mare

Hantau, C. (2007) Locul detentei în contextul calităţilor motrice. Articol prezentat în Conferinţa
„Educatia fizică şi sportul în perspectiva spaţiului universitar european”, Bucureşti, Editura ASE

Netolitzchi, M. (2010), Caracteristicile şi legile mişcărilor omului. Articol prezentat în

Conferinţa „Promovarea Sportului Şi Educaţiei Fizice”, Bucureşti, Editura ASE

Wise, S. (2009 )Motor Skill Learning, Encyclopedia of Neuroscience, pp.1057-1066, DOI:

10.1016/B978-008045046-9.00774-9