UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Metodica antrenamentului pe ramură de sport - fotbal
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

TACTICA JOCULUI DE FOTBAL

Clasificare şi principii

Prin tactica jocului de fotbal înţelegem totalitatea acţiunilor individuale şi colective, ale

jucătorilor unei echipe desfăşurate atât în atac cât şi în apărare, concepute şi organizate eficient,
respectând legile jocului (regulamentul de joc) şi trăsăturile conduitei sportive, în scopul obţinerii unui
rezultat favorabil.
Prin pregătire tactică se însuşesc modalităţi de organizare, pregătire şi desfăşurare a acţiunilor
de atac şi apărare specifice conţinutului ramurilor de sport, potrivit unei anumite concepţii de
participare în concursuri şi în vederea obţinerii performanţei.
În sfera noţiunii de tactică se include deci întreaga activitate raţională a jucătorilor, desfăşurată
într-o succesiune impusă de jocul în sine (faze de joc), prin anumite forme de manifestare, variante de
aşezări în teren (sisteme de joc), cu ajutorul mijloacelor de realizare, şi anume: acţiunile tactice
individuale şi colective, specifice atacului şi apărării.
  Aşadar, în jocul de fotbal, ca şi în celelalte jocuri sportive, tactica se fundamentează pe:
- capacitate cognitivă (cunoştinţe de specialitate);
- pregătire fizică;
- pregătire tehnică;
- pregătire psihică;
- capacitate de discernământ şi decizie.
  Caracteristicile tacticii cuprind :
1. Accesibilitatea presupune faptul că tactica de joc a unei echipe trebuie să corespundă
nivelului tehnic, particularităţilor fizice şi psihice ale jucătorilor săi, precum şi condiţiilor obiective
(factori externi) de desfăşurare a jocului. În caz contrar chiar dacă ea corespunde cerinţelor jocului
modern, jucătorii nu o pot aplica datorită unui nivel mai scăzut al pregătirii lor fizico-tehnice.
Accesibilitatea este una dintre caracteristicile de care antrenorii trebuie să ţină seama permanent. În
funcţie de calităţile propriilor jucători, concepem tactica echipei. Această afirmaţie nu este însă
valabilă întotdeauna. Antrenorii marilor echipe de club au posibilitatea să-şi aducă jucătorii cei mai
potriviţi sistemului preferat.
2. Elasticitatea şi creaţia ne arată că tactica preconizată trebuie să facă faţă prin variantele sale,
situaţiilor nou apărute în joc, să provoace surprinderea adversarului, dar să şi prevină surprizele

1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Metodica antrenamentului pe ramură de sport - fotbal
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020
posibile din partea acestuia. Pregătirea tactică a jucătorilor trebuie să se facă în condiţii cât mai variate
şi complicate repetând procedee şi acţiuni tactice cât mai reale şi mai deosebite, care să stimuleze
iniţiativa creatoare a jucătorilor în rezolvarea situaţiilor de joc.
3. Evoluţia este cea care ne indică că nivelul general al tacticii nu rămâne neschimbat,
constant. Pe măsura creşterii cunoştinţelor teoretice, a îmbogăţirii experienţei practice, tactica se
perfecţionează permanent.
Cele două situaţii tactice fundamentale ale jocului de fotbal sunt atacul şi apărarea. Se
consideră că echipa care este în posesia mingii se află în atac, indiferent în care zonă a terenului se
întâmplă acest lucru, după cum, echipa care nu are mingea este în apărare.
Clasificarea tacticii
Teoreticienii au clasificat acţiunile tactice mai întâi din punct de vedere al posesiei mingii, în
tactica de atac şi tactica de apărare. Alţii, teoreticieni şi antrenori, au clasificat tactica din punct de
vedere al participării la acţiuni în tactică individuală şi tactică colectivă. Analizându-le argumentele,
se pare că ambele tabere au dreptate, acesta fiind şi motivul pentru care în clasificarea tacticii vom ţine
cont de ambele păreri.
Tactica individuală este reprezentată de totalitatea acţiunilor individuale ale unui jucător,
utilizate conştient, atât în atac cât şi în apărare. Acţiunile tactice ale jucătorului se desfăşoarăîn lupta cu
adversarul, în limitele regulamentului de joc şi au drept scop realizarea unei părţi din joc, ca sarcină
permanentă sau ocazională. Activitatea jucătorului se desfăşoară independent de acţiunile partenerilor
de echipă. În multe cazuri da, dar în general şi acţiunile individuale sunt legate de acţiunile
partenerilor, uneori ele având caracter de comamdă.
Tactica colectivă este un cumul, o sumă a acţiunilor mai multor jucători (cel puţin doi),
gândite şi derulate în vederea obţinerii unei superiorităţi în joc faţă de adversari. În general definiţia
tacticii colective se confundă cu aceea a tacticii la modul general. Tactica colectivă are un caracter
complex, determinat de faptul că jucătorii intră în relaţii de colaborare în luptă cu alţi jucători,
adversarii, care la rândul lor sunt şi ei organizaţi tot în baza unor principii de colaborare. Tocmai
această adversitate permanentă scoate în evidenţă aportul deosebit al raţiunii în organizarea,
declanşarea şi finalizarea acţiunilor în lupta sportivă. Datorită aportului covârşitor al raţiunii, se poate
afirma că, azi nu se mai admite ca o echipă de fotbal să nu aibă o concepţie de joc şi un sistem în care
să se desfăşoare acţiunile, să se stabilească sarcinile jucătorilor în acţiunile de atac şi de apărare, în
mod raţional, echitabil şi pe toată suprafaţa terenului. Atât pentru situaţiile de atac cât şi pentru cele de
apărare, activitatea depusă de un jucător se defineşte ca acţiune şi nu ca procedeu tehnic, aspect ce-i
conferă jucătorului caracter de independenţă în lupta cu adversarul sau adversarii.

2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Metodica antrenamentului pe ramură de sport - fotbal
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020
 Principiile tacticii jocului de fotbal
Principiile care stau la baza tacticii jocului de fotbal sunt grupate în două categorii (I. Motroc şi
V. Cojocaru, 1991): principii generale şi principii specifice atacului şi apărării.
  Principiile generale sunt următoarele:
 trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare;
 concentrarea atenţiei tuturor jucătorilor la toate acţiunile dinteren, pe toată durata jocului;
 reducerea numărului de greşeli tehnico- tactice pe toată durata jocului;
 efectuarea tuturor acţiunilor în timp util;
 anticiparea acţiunilor proprii, ale coechipierilor şi ale adversarilor;
 acordarea sprijinului reciproc în atac şi în apărare;
 preocuparea permanentă pentru realizarea superiorităţii numericeatât în atac, cât şi în apărare;
 colaborarea permanentă între compartimente;
 toată echipa atacă, toată echipa se apără.
Atacul
Atacul reprezintă situaţia tactică fundamentală în care echipa fiind în posesia mingii are posibilitatea ca
prin utilizarea unor procedee specifice să înscrie golurile necesare victoriei. În fotbalul actual atacul nu
mai poate fi conceput decât având la baza realizării lui o serie de principii şi reguli tactice bine
precizate, care însuşite şi aplicate creator pot conduce la o eficienţă ridicată.
Principii specifice (speciale) pentru atac:
o preocuparea permanentă pentru păstrarea mingii în vederea pregătirii finalizării, înscrierii
golului sau pentru temporizare;
o alternarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice pentru derutarea adversarului;
o acoperirea permanentă a direcţiilor principale de atac (poziţii, culoare, zone favorabile
pregătirii finalizării);
o executarea în viteză cu adresă şi eficienţă a acţiunilor tehnico- tactice;
o evitarea conducerii excesive a mingii (folosirea doar în scoptactic ofensiv);
o schimbarea tempoului în desfăşurarea acţiunilor tactice în special în zona de finalizare.

Principiile jocului în atac

1. Principiul penetraţiei este legea de bază a jocului în atac, prin care fiecare jucător cu mingea
caută să câştige timp şi spaţiu prin joc penetrant, pe direcţia porţii, punând cât mai mulţi adversari în
afara mingii.
2. Principiul lărgimii atacului, sau al atacului pe un front cât mai larg, desfăcând apărarea
adversă şi creând posibilitatea de a ajunge mai repede şi mai sigur la poarta adversă.

3
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Metodica antrenamentului pe ramură de sport - fotbal
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020
3. Principiul mobilităţii sau al schimbării jocului de pe o parte pe alta este des folosit în jocul
aglomerat din faţa porţii.
4. Principiul improvizaţiei sau al găsirii celei mai bune soluţii de joc în funcţie de posibilităţile
jucătorului cu mingea, de adversar, de condiţiile de joc.
Apărarea
Apărarea reprezintă situaţia tactică fundamentală în care echipa, nefiind în posesia mingii, caută,
utilizând procedee specifice, să împiedice adversarul să înscrie goluri dar, în acelaşi timp, să
recupereze mingea pentru a întreprinde acţiuni ofensive. De aici rezultă caracterul constructiv, activ al
apărării. La fel ca şi în cazul atacului, la baza realizării apărării stau o serie de principii şi reguli tactice
bine precizate, care, dacă sunt respectate, pot conduce la o eficienţă ridicată.
Principii specifice (speciale) pentru apărare:
♦ preocuparea continuă pentru îndepărtarea pericolului şi intrarea în posesia mingii;
♦ asigurarea permanentă a echilibrului defensiv;
♦ realizarea unei apărări „elastice” prin adaptarea permanentă aformelor şi sistemelor de apărare la
intenţiile atacului advers

Principiile jocului în apărare

1. Principiul asigurării contra jocului în adâncime, care este opusul principiului penetraţiei din
jocul de atac. În fiecare moment din apărare este necesar să organizăm jocul pe direcţia de atac a
mingii, dar atenţi mereu să putem contracara jocul în adâncime, direct, de surpriză al adversarului.
2.Principiul întârzierii atacului advers, în scopul organizării în apărare a echipei proprii. Este
un principiu de bază al apărării. Orice întârziere a atacului advers oferă răgaz echipei în apărare să se
poată organiza.
3.Principiul concentrării jocului pe direcţia mingii, pentru a opri atacul prin marcarea
jucătorilor în scară, dublaj, triplaj, care să formeze un bloc funcţional în apărare
4.Principiul echilibrului în apărare se realizează prin acoperirea în întregime a terenului în
apărare, adică acoperirea şi în partea opusă celei pe care adversarul îşi organizează jocul, evitând în
felul acesta surpriza schimbării atacului de pe o parte pe alta de către adversar. 5.Principiul
controlului retragerii asigurat de apărarea în bloc a echipei, care reduce astfel spaţiile dintre jucători,
reducând efortul apărătorilor şi îngreuind posibilităţile de pătrundere ale atacanţilor.
Evoluţia jocului de fotbal include pe lângă principiile clasice amintite mai sus principii noi.
Acestea vizează :
 Concentrarea permanentă a atenţiei jucătorilor asupra acţiunilor de joc

4
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Metodica antrenamentului pe ramură de sport - fotbal
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020
 Principiul asigurării unei superiorităţi numerice atât în atac cât şi înapărare
 Sprijinul şi ajutorul posesorului mingii
 Colaborarea dintre compartimente
 Trecerea rapidă din faza ofensivă în cea defensivă şi invers
 Jocul total
 Posesia şi păstrarea mingii
Astfel, tactica se defineşte ca fiind totalitatea acţiunilor individuale şi colective, organizate şi
coordonate unitar, în spiritul fair-playului şi a regulamentului de joc. "Ceea ce numim astăzi tactică
sportivă este un sistem de planuri de acţiune alternative şi distincte unele faţă de celelalte, care, pentru
a atinge un obiectiv şi respectând nişte reguli, vizează dominarea unui adversar sau a unei echipe".

BIBLIOGRAFIE :

1. Bârsan, M. - Fotbal. Tactica  jocului. Metodica  fotbalului în şcoală, Bucureşti, IEFS, 1980.
2. Cernăianu C., - Fotbal. Probleme teoretico-metodice ale jocului şi antrenamentului modern,
Universitatea Ecologică, Bucureşti, 1995.
3. Ciocănescu, D. - Aprofundare într-o ramură de sport- Fotbal , Curs FEFS , an III, Univ. din Craiova
4. Ciolcă, S.-M. - Fotbal - Curs de specializare. Vol I, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare, 2004
5. Dragnea, A. şi Mate - Teodorescu, S. - Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST, 2002
6. Miu, Şt. şi Velea, F. - Fotbal. Specializare, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.
7. Motroc, F. şi Motroc, A. - Fotbal - curs de bază. Tehnica-tactica, Bucureşti, Editura Universităţii
din Piteşti, 1999.
8. Stoica, D. (coordonator) - Fotbal . Tactica jocului, Craiova, Editura Universitaria, 2001.