Modalitați de practicare independentă a exercițiilor

fizicie în timpul liber

Educaţia fizică şi sportul au reprezentat întotdeauna activităţi sociale cu un real

caracter biologic, ambele contribuind la ameliorarea însuşirilor fizice ale omului şi,
prin aceasta, la creşterea calităţii şi a duratei vieţii. Dintotdeauna, exerciţiile fizice
efectuate sistematic, organizat au stimulat fenomenul de creştere şi dezvoltare a
organismului la vârsta copilăriei şi adolescenţei, au contribuit la menţinerea în
parametri optimi a sistemului biometric uman aflat în etapa maturităţii.
Sportul reprezintă orice activitate fizică practicată în mod voluntar, concentrată pe
realizarea unui set de obiective, care au ca scop practicarea pentru performanță sau
pentru recreere.
Activitatea fizică are o importanță deosebită în dezvoltarea biologică a ființei
umane și este baza naturală a societăţii şi a spiritului.
Activitatea independentă de practicare a exerciţiilor fizice ar trebui să facă
parte din activitățile cotidiene ale fiecăruia dintre noi, să fie un mijloc permanent,
care este practicat eficient şi plăcut în timpul liber.
Asociația Industriei de Sport și Fitness (SFIA) a organizat în perioada 2011-
2013 un sondaj on-line în 39 de state din SUA pentru persoane cu vârsta peste 6
ani, privind cele mai îndrăgite sporturi și alte activități practice preferate.
A fost întocmit un top al primelor 10 activități grupate în funcție de categoriile
de vârstă ale subiecților.
 Observăm că există multe modalități de practicare a exercitiilor fizice și că
avem nevoie de voință si timp liber pentru a face din practică o obișnuință, un stil
de viață.
În concepţia actuală, educaţia fizică şi sportul în timpul liber capătă două
aspecte fundamentale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii, plăcerea de
necontestat a exerciţiilor fizice şi a mişcării în aer liber a elevilor.
Folosirea utilă a exerciţiului fizic trebuie întregită cu petrecerea plăcută, de
agrement a timpului în aer liber folosind jocurile, sporturile şi turismul (pescuitul,
vânătoarea şi cicloturismul).
Dacă timpul liber este folosit judicios, el devine un mijloc de formare a
personalităţii umane, de educaţie permanentă. Aceste modalități de practicare a
exercițiilor fizicie pot fi organizate cu colegii, prietenii, cu familia atât sub forma
necompetiţională (plimbări, excursii, jocuri dinamice, înot etc.), cât şi sub forma
unor competiţii. Esenţial este ca aceste activităţi de educaţie fizică şi sport să intre
în regimul zilnic de viaţă al fiecărui om.
 „Educaţia sportivă“ presupune formarea unor convingeri şi atitudini care să-i
îndemne pe oameni la practicarea sportului prin multiplele sale forme
instituţionalizate şi în afara acestora. Aceste activități cu profunde implicaţii
formative trebuiesc înţelese de către toţi oamenii, ca o soluţie care prin conţinutul
său realizează dezvoltarea fizică armonioasă, formarea echilibrată din punct de
vedere fizic şi psihic, întărirea stării de sănătate, fortificarea şi recreerea.
Problema formării „consumatorilor“ de timp liber, „de loisir“ cultivat prin
practicarea sportului, prin activităţi în aer liber, în mijlocul naturii, este una dintre
problemele mari în viitor. Este evident că, în următoarele decenii, felul în care
individul îşi va consuma timpul liber va fi mai semnificativ şi mai important pentru
profilul personalităţii sale. În condiţiile în care civilizaţia tehnică introduce, prin
automatizare, în procesul de muncă, din ce în ce mai mult maşina şi preia de la om
multe din funcţiile sale, lăsându-i acestuia în mare măsură numai funcţia de
concepţie şi coordonare, ea eliberează energii spirituale imense, pe care
personalitatea umană va trebui să le consume în mod inteligent şi fructuos, iar
pentru aceasta este necesar să le formeze deprinderi şi obişnuinţe de consumare a
acestui timp într-un mod corespunzător.
Dacă vrem ca oamenii viitorului să participe la edificarea lumii de mâine, să se
integreze şi să se adapteze în mod firesc la mecanismele care pe viitor vor
determina gândirea actelor lor, relaţiile lor, existenţa, vor trebui încă din copilărie
să fie cultivate concepte, automatisme, reflexe care să permită aderarea strânsă la
sarcinile ce le revin.
Educaţia fizică şi sportul recreativ contribuie la creşterea rezistenţei
organismului la efortul intelectual şi fizic, la destindere şi relaxare constituind o
componentă însemnată a procesului de formare multilaterală a elevilor, a odihnei
căreia îi imprimă un caracter activ.
Exerciţiul fizic este folosit ca mijloc al educaţiei fizice atât în activităţile
şcolare, cât şi în activităţile individuale, extraşcolare. Prin intermediul exerciţiilor
fizice se acţionează în sensul dezvoltării proporţionale a organismului, însuşirii
unui sistem de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice, dezvoltării aptitudinilor
motrice şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter.
Tabloul succint al factorilor nocivi caracteristici vieţii moderne conduce la
concluzia că realitatea prezentului şi perspectiva viitorului ne fac să înţelegem tot
mai clar că menţinerea stării de sănătate, creşterea rezistenţei organismului la
îmbolnăviri, dezvoltarea fizică armonioasă au devenit cerinţe reale ale vieţii
sociale. De aceea omul zilelor noastre are nevoie de mai multă mişcare în aer liber.
Acest lucru presupune ca el să aibă capacitatea de a practica conştient şi în mod
independent, complexe de exerciţii fizice şi diferite sporturi pe care să le integreze
sistematic, zilnic, în programul său din timpul liber în vederea realizării şi
menţinerii unui nivel corespunzător de pregătire fizică.
Tineretul nu trebuie să practice exerciţiile fizice şi sportul de teama
îmbolnăvirii, aşa cum se petrec lucrurile la adulţi şi bătrâni. Scopul este de a găsi
prin sport o solidă preocupare fizică adecvată psihologiei vârstei tinere care să
creeze premise favorabile practicării lui pe tot parcursul vieţii.
Exerciţiile fizice şi sportul de masă practicate de către tineri în timpul liber
reprezintă o mare sursă de avantaje biologice, psihosociale şi economice. Această
sursă aduce fiecăruia câte ceva bun şi în primul rând „optimismul tinereţii“.
Exerciţiile fizice practicate în mod independent constituie nu numai o şcoală a
vieţii, a formării multilaterale a omului, dar şi un larg laborator, izvor de soluţii
pentru sănătate, pentru recuperare, pentru viaţă, pentru toţi.
Ţinând cont de cele prezentate anterior, eu mi-am ales această temă tocmai
pentru a studia, a verifica şi a arăta locul pe care îl ocupă exerciţiul fizic în
activităţile practicate de oameni în timpul liber, influenţele lui asupra organismului,
dar şi capacitatea oamenilor de organizare şi practicare a acestuia.

Note bibliografice
1. ANALIZA TENDINŢELOR DE PRACTICARE A ACTIVITĂŢII FIZICE ÎN
TIMPUL LIBER, Urichianu Bogdan Andrei, Universitatea de Medicină și
Farmacie „Carol Davila”, București, România.
SFIA (2013) Participation Topline Report, The Sports and Fitness Industry
Association.
2. Drăgan, I., Contribuţie la stabilirea locului pe care îl ocupă sportul şi jocurile
sportive în loisirul preadolescenţilor, în Simpozionul Naţional Educaţia
fizică ,turismul şi sportul de masă în timpul liber al pionierilor şi şcolarilor,
Bucureşti, Editura Tiparul, 1971.
3. Georgescu, F., Educaţia fizică şi sportul – fenomen social, Bucureşti, Editura
Stadion, 1971.