Institutor IONELA MIRELA SABO

Scoala cu clasele I-VIII

Mintiu-Gherlii
Judetul Cluj

EDUCAŢIA FIZICĂ
LA VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ

„ Dum ludere videmur-.discimus.”

„ Deşi pare ca ne jucăm-invăţăm.”

„Nevoia de aer, de lumină şi de apă,izvoare ale

sănătăţii, nu ni le poate da decâat educaţia fizică.”
(dr.Iuliu Haţeganu)

Latură constructivă,educaţiei fizice i-a fost recunoscută contribuţia la împlinirea

multilaterală a personalitaţii,fiind unul dintre factorii principali de călire şi fortifiere a organismului,
de compensare şi recreere.
În decursul dezvoltării societăţii,educaţia fizică a cunoscut perioade de înflorire,dar şi
momente de declin.De la lumea antică,unde s-a bucurat de multă atenţie şi preţuire,păstrăm şi
cunoscutele percepte "Kalos lai agos"(Frumos şi bun) şi "Mens sana in corpore sano"(Minte
sănătoasă în corp sănătos) în conţinutul cărora sunt sintetizate idei valoroase despre idealul educativ,
relevându-se sugestiv unitatea strânsa dintre fizic şi psihic, multipla şi complexa lor intercondiţiona-
re.
Treptat,concepţiile retrograde în virtutea cărora educaţia fizica si sportul erau menţinute
la periferia preocupărilor instructiv-educative,a activităţilor de interes social,au fost abandonate,rolul
şi contribuţia educaţiei fizice şi sportului în realizarea obiectivelor urmărite de societate in legatură
cu formarea tinerei generaţii şi complexa problematică a conservării sănătăţii şi capacităţii de muncă
a populaţiei fiind reconsiderate.În prezent este tot mai mult acceptată ideea că educaţia fizică şi
activităţile sportive constituie modalităţi eficiente de educare multilaterală a tineretului, de
fortificare, compensare şi reconfortare.
Pentru a răspunde marilor sarcini formulate de societate în legatură cu rolul lor în
formarea personalităţii, educaţia fizică şi sportul cunosc un pronunţat proces de modernizare, se
avansează soluţii şi idei menite să perfecţioneze şi metodologia acestor activităţi.
Preocupările care urmăresc modernizarea şi perfecţionarea educaţiei fizice
contemporane,pot fi grupate în două categorii:
a) Preocupări care vizeaza valorificarea influenţelor educaţiei fizice şi
 sportului în direcţia ocrotirii sănătăţii, combaterii şi diminuării
sedentarismului,solicitărilor unilaterale,stresului,etc.
b)Preocupări care vizează valorificarea educaţiei fizice şi sportului pe plan
educativ,în legătură cu pregătirea şi formarea forţei de muncă,cu realizarea
obiectivelor învăţământului.

Educaţia fizică este „activitatea prin care se urmăreşte asigurarea dezvoltării fizice,
armonioase şi multilaterale a omului,întărirea sănătăţii, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi
deprinderilor de mişcare a calităţilor necesare,atât pentru muncă,cât şi pentru activitatea sportivă.”
Esenţa educaţiei fizice şi sportului constă în faptul că urmăresc pregătirea şi
perfecţionarea dezvoltării fizice şi capacităţii de mişcare a oamenilor.
Fără a diminua caracterul biologic al educaţiei fizice, trebuie subliniate importantele
funcţii sociale,instructiv-educative,care contribuie la formarea personalităţii omului în integritatea sa.
Ca latură a educaţiei, educaţia fizică dezvoltă dragostea de viaţă,bucuria de a munci,
realizarea unui echilibru sufletesc,foarte necesar activităţii oamenilor.Ea trebuie să exercite o influenţă
pozitivă asupra desfăşurării normale a proceselor psihice.
Având şi sarcinapregătirii tineretului pentru muncă,aceasta este legata organic de
dezvoltarea fizică, de educarea capacităţii de a efectue mişcări precise, rapide şi îndemânatice şi, în caz
de nevoie, cu suficientă forţă şi pe o perioadă relativ îndelungată.
Educaţia fizică este un bun prilej de dezvoltare a conştiinţei morale,de formare a
trăsăturilor morale.Noţiunile,convingerile,sentimentele,deprinderile şi obişnuinţele morale ,găsesc în
activitatea de educaţie fizică un câmp larg de dezvoltare.
Sănătatea şi dezvoltarea fizică sunt factori ai dezvoltării intelectuale.Însuşirea
cunoştinţelor,formarea concepţiei despre lume şi viaţă,formarea deprinderilor de muncă intelectuală nu
se pot realiza decât pe fond fizic corespunzător.Cei ce practică educaţia fizică şi sportul,îşi fortifică
permanent organismul şi pot efectua o muncă intelectuală rodnică.
J.Piaget, subliniind rolul motricităţii în dezvoltarea „mecanismelor cognitive” la
copii, remarca „unitatea fundamentală a acţiunii şi inteligenţei sub aspectul său operaţional”,
concluzionând că”toate mecanismele cognitive se bazează pe motricitate”.
În actuala structură a sistemului nostru de învăţământ, educaţia fizică este
integrată atât în procesul didactic,ca activitate obligatorie, cât şi în afara clasei,sub forma unor acţiuni
de masă(concursuri sportive,drumeţii,etc.),având caracter facultativ.
Educaţia fizică a şcolarilor mici, organizată în deplină concordanţă cu
particularităţile lor de vârstă, contribuie la dezvoltarea armonioasa a organismului,la întărirea
sănătăţii şi la dezvoltarea mişcărilor.
Importanţa educaţiei fizice la vârsta şcolarilor mici rezultă din scopul general al
educaţiei,avându-se în vedere particularităţile de vârstă ale copilului de 7-11 ani.
Educaţia fizică realizată în perioada vârstei de 7-11 ani influenţează
considerabil întreaga dezvoltare ulterioară a organismului copiilor.Călirea organismului, dezvoltarea
mişcărilor la şcolarii mici asigură premisele necesare pentru dezvoltarea armonioasă a organismului
viitorilor tineri, pentruintarirea sănătăţii lor, pentru mărirea continuă a capacităţii lor de muncă şi
pentrudezvoltarea multilaterală.
Exerciţiile fizice, gimnastica mai ales în faza de automatizare a mişcărilor,
constituie un mijloc important de reconfortare a activităţii nervoase superioare, o posibilitate de odihnă
activă, în urma unei munci intelectuale susţinute.
Jocurile dinamice,în care copiii încearcă aceleaşi stări afective,au un rol în
educaţia şcolarilor mici în spirit colectiv.
Educaţia fizică are importanţă mare şi pentru pregătirea copiilor în vederea
muncii ulterioare, din timpul şcolii.În cadrul mişcărilor se formează deprinderi şi obişnuinţe de
comportare disciplinară,necesare în munca de învăţare.
 Mărind rezistenţa organismului la efort fizic,dezvoltând la copii anumite
calităţi, cum sunt:agilitatea,precizia mişcărilor, perseverenţa, etc., educaţia fizică are un rol important
în pregătirea copiilor pentru muncă.
Educaţia fizică contribuie şi la dezvoltarea simţului estetic al copiilor.Prin
exerciţiile fizice, prin jocurile populare, li se formează simţul ritmului, li se educă simţul estetic.
Realizarea obiectivelor educaţiei fizice în învăţământul primar implică
utilizarea unui ansamblu de mijloace.Dintre acestea,literatura de specialitate consemnează ca fiind
cele mai importante:exerciţiile fizice,factorii naturali de călire(apă, soare,aer), condiţii igienice(ale
practicării exerciţiilor fizice),precum şi regimul corect de muncă, odihnă şi alimentaţie raţională.
Acestora trebuie să li se adauge mijloacele proprii educatiei intelectuale, morale
şi estetice adaptate la specificul desfăşurării educaţiei fizice.
Solicitând permanent interreleţiile dintre activitatea motrica afectivă şi
voluntară,învăţătorul poate influnşa favorabil unele trăsături şi însuşiri ale personalităţii, conduita şi
comportarea copiilor.
Este necesar să creem în rândurile părinţilor, educatorilor şi a întregii populaţii
o atitudine responsabilă faţă de pregătirea fizică şi scopul menţinerii şi sporirii capacităţii de muncă, a
dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii.
Privind lucrurile din perspectiva evoluţiei societăţii omeneşti, spre vremurile
când va scădea considerabil timpul de muncă al oamenilor şi va creşte considerabil timpul liber,
problema învăţării copiilor cum să-şi petreacă timpul liber, devine un deziderat major al educaţiei.

„A şti să-ţi petreci timpul liber în folosul fizicului şi al

minţii e poate una dintre cele mai de seamă virtuţi omeneşti”

(Ionescu Andrei,Mazilu Vasile-Exerciţiul fizic în aer liber)