IMPORTANŢA ŞI ROLUL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI A

JOCURILOR DE MIŞCARE LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

INST. DOBRINOIU DANIELA

GRĂDINIŢA CU PP NR. 29
BRAŞOV

“Să facem din mişcarea fizică o bucurie, o necesitate!

Să-i facem pe copii să descopere şi şa înţeleagă frumuseţea
mişcării, să dorească să atingă perfecţiunea în executarea ei şi să
înfăptuiască ceea ce este frumos!”

Educaţia permanentă reprezintă continuarea procesului instructiv-

educativ, cu scopul de a satisface exigenţele desăvârşirii personalităţii
umane în raport cu exigenţele fiecărui stadiu de dezvoltare, răspunzând
în acelaşi timp ceriţelor unei lumi în transformare.În perspectiva
educaţiei permanente, activităţile de educaţie fizică trebuie integrate pe
tot parcursul vieţii şi concepute în legătură nemijlocită funcţia lor
formativă şi cu sarcinile grădiniţei.
Exerciţiul fizic are la orice vârstă , dar mai ales în perioada de
creştere, un puternic rol educativ.Prin efectuarea repetată a unui
exerciţiu motric se ajunge ca preşcolarul să stăpânească o anumită
mişcare, se elimină mişcările necontrolate şi se stăpânesc cele
necoordonate.
Sănătatea, dezvoltarea fizică armonioasă constituie premise
importante ale calităţilor, capacităţilor şi trăsăturilor de caracter ale
copiilor.Influenţarea favorabilă a stării de sănătate, sporirea capacităţii
de efort a organismului prin exersarea funcţiilor vitale şi de adaptare la
mediul înconjurator, precum şi formarea deprinderilor de igienă
individuală şi colectivă, constituie motivele fundamentale ale societăţii
şi valorii educaţiei fizice.
 Educaţia fizică este dişciplina care le formează copiilor o
atitudine conştientă faţă de propiul organism.Scopul principal al
educaţiei fizice este formarea motivatiei de practicare a exerciţiilor
fizice, dezvoltarea calităţilor motrice şi funcţionale, precum şi formarea
deprinderilor de igienă. Educaţia fizică are şi sarcina de a contribui la
dezvoltarea şi formarea aceloraşi trăsături şi componente ale
personalităţii pe care le vizează şi procesul de pregătire intelectuală şi
sistemul general de instrucţie şi educaţie.
Cunoaşterea particularităţilor anatomo-fiziologice ale copiilor
constituie o condiţie absolut necesară pentru buna desfăşurare a
educaţiei fizice în grădiniţă, deoarece o ajută pe educatoare să înţeleagă
importanţa educaţiei fizice la vârsta preşcolară.Pentru a înţelege locul
şi rolul educaţiei fizice în cadrul educării multilaterale a copiilor
preşcolari, trebuie să ţinem seama că aceasta se realizează într-un
proces unitar complex, în care se îmbină armonios toate aspectele
fenomenului educativ.
Miscările şi exerciţiile, jocurile de mişcare organizate în cadrul
activităţilor de educaţie fizică , realizează echilibrul între solicitările
intelectuale adresate copiilor în cadrul programului zilnic de activităţi,
şi recreerea, recomfortarea necesară conform particularităţilor lor de
vârsta.
O valenţă aparte a exerciţiilor fizice este conferită lor prin ritmul
şi armonia mişcărilor, graţia,armonia corporală, prin estetica şi
conţinutul activităţii, toate acestea formând gustul pentru frumos al
copiilor.
La intrarea în grădiniţa bagajul de deprinderi motrice al
preşcolarului este redus, însă pe parcursul activităţilor de educaţie
fizică acesta se va îmbogăţi, deoarece jocul, iar în acest caz jocul de
mişcare, îl ajută să-şi controleze pornirile şi sentimentele.Prin
conţinutul lor deosebit de atrăgător şi plăcut, jocurile de mişcare se
bucură de o excepţională popularitate în rândul preşcolarilor,
constituind pentru copii activitatea cea mai îndrăgită.Analizând esenţa
şi conţinutul jocurilor de mişcare, imensă lor valoare educativă,
funcţiile lor pot fi identificate cu cele de integrare socială, proprie
fenomenului educaţional.Jocurile didactice propuse pentru exersarea
deprinderilor motrice creează copiilor stări emoţionale pozitive ceea ce
îl ajută să stabilească legături complexe cu alte cunostinţe din alte
domenii.
Pe lângă activităţile de educaţie fizică desfăşurate în cadrul
organizat din grădiniţă, preşcolarii mai pot desfăşura drumeţii, plimbări
şi alte activităţi în aer liber care au ca scop, pe lângă călirea
organismului şi întărirea sănătăţii, dezvoltarea armonioasă a tuturor
grupelor musculare, prevenirea localizării a unor atitudini vicioase,
creşterea capacităţii intelectuale, crearea unei bune dispoziţii.
Efortul fizic desfăşurat în mod organizat şi sistematic, dozat şi
gradat în mod raţional şi diferenţiat constituie o exersare a psihicului
copilului şi se soldează cu creşterea şi dezvoltarea normală a sa.
În concluzie, la vărsta preşcolară, unde interesul copiilor pentru
mişcare este foarte ridicat, o oră de activitate motrică pe zi constituie
minimum indispensabil.Vor fi dezvoltate mai ales deprinderile motrice
ale aşa-zisei motricităţi mari dar nu trebuie să se uite nici de importanţa
calităţtilor motrice.Această practică ajuta la dezvoltarea psihică şi la
stabilizarea sa, constituind o bază destinată să rămână toata viaţa, ca o
apărare contra bolilor civilizaţiei noastre, dintre care în prim plan sunt
cele produse de lipsa de mişcare.

BIBLIOGRAFIE:
1.Ştefania Antonovici, Educaţia fizică în grădiniţa de copii, Edit.
Didactică Publishing House, 2010
2. Metodica predării educaţiei fizice în grădiniţă
3. Cârstea Gh., Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Ed. AN-
DA, Bucureşti 2000
4. Sabău E. , Drăgoi C., Educaţia fizică la preşcolari, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti 1989