IMPACTUL EDUCAȚIEI FIZICE ASUPRA DEZVOLTĂRII SOMATO

FUNCȚIONALE ALE ELEVILOR

Abstract
În ziua de astăzi tot mai mulți oameni dau dovadă de o doză mare de subiectivism
când vine vorba de a defini termenii de a ”arăta bine„ și ”a se simți bine„. Vedem în jurul
nostru oameni acaparați de griji, de greutățile vieții, de tehnologie și de alte atracții ce îi
fac pe aceștia să uite ca fără o ” Minte sănătoasă în corp sănătos„(Mens sana in corpore
sano) nu am pute fi în stare să ducem la bun sârșit activitățile de zi cu zi.

Prin practicare continuă a exerciţiilor fizice se pot reducere stările de depresie,

neîncredere, creşterea rezistenţei la stres, a capacităţii de concentrare, a atenţiei,pot ajuta la
îmbunătăţirea imaginii de sine şi a încrederii în sine, deci efectele benefice ale exerciţiilor
fizice pot fii şi în plan psihologic. Este cunoscut faptul că ritmul progresului unei societăţi
este puternic influenţat de starea de bine a populaţiei din punct de vedere fizic, social şi
emoţional.

Cuvinte cheie: educație fizică, sănătate, exerciții fizice.

Abstract
Nowdays, more and more people show a large dose of subjectivism when its comes to
defining the terms of `looking good` and `feeling good`. We see around us people occupied
by worries, the difficulties of life, technology and other attractions that makes them forget that
without a `Healthy Mind in a Healthy body`( Mens sana in corpore sano ) we would not be
able to carry aut our day-to-day activities.

Through the continuous practice of physical exercises, states of depression and lack of
confidence can be reduced, resistence to stress, the ability to concentrate, attention can be
increased, they can help to improve self-image and self-confidence, so the beneficial effects
of physical exercises can be phychologically. It is known tht the rate of progress of a society
is strongly influenced by the well-being of the population from a physical, social and
emotional point of view.

Keywords: physical education, health, exercise.

„Fenomenul sportiv a devenit o activitate socială, de recreare cu valenţe deosebite, dar

şi un colos economic. Mişcarea realizată prin exerciţiile fizice, activitatea sportivă
competiţională şi necompetiţională contribuie la formarea unei imagini pozitive despre sine,
la implementarea în activitatea zilnică a unor mecanisme de autoreglare a stărilor psiho-
comportamentale. Îmbinarea muncii intelectuale cu munca fizică este considerat un principiu
de viaţă în condiţiile civilizaţiei moderne” Raţă G., Raţă Gh., (2008, p.9).

„Educaţia fizică este o componentă indispensabilă a educaţiei, care urmăreşte

dezvoltarea armonioasă şi normală a organismului, întărirea sănătăţii şi cultivarea unor calităţi
fizice necesare muncii, activităţilor sportive. Specialiştii consideră că tinerii trebuie învăţaţi şi
încurajaţi să se implice în activităţi de timp liber care să le amelioreze condiţia fizică. Doar
astfel pot fi urmărite obiective care să vizeze reducerea costurilor asociate asigurărilor de
sănătate, scăderea morbidităţii şi creşterea calităţii vieţii”(A. Villarreal-Calderón, et.al 2002,
citat de Stănescu M., 2009, p. 403)

„Exerciţiile fizice sunt structuri psihomotrice create şi folosite sistematic, ce presupun

deplasări ale corpului omenesc şi ale segmentelor lui în aceleaşi sau diferite planuri şi axe, din
şi în poziţii diferite, efectuate cu amplitudini, pe direcţii şi traiectorii bine precizate, cu dozări
ale efortului prestabilite, în scopul:

 învăţării, reînvăţării şi perfecţionării priceperilor şi deprinderilor motrice;

 dezvoltării capacităţilor condiţionale şi coordinative;
 edobândirii şi perfecţionării funcţiilor aparatului neuro-mio-artrokinetic şi a celorlalte
aparate şi sisteme;
 ameliorării calităţii vieţii; supuse continuu procesului de feed-back”.

Educația fizică joacă un rol important în dezvoltarea aptitudinilor iar în acest sens se
pot stabili și observa două direcții de acțiune:

 Prima se referă la rolul pe care îl joacă educația fizică în dezvoltarea aptitudinilor

generale ce se observă și manifestă prin diferite procese psihice precum: rapiditatea
gândirii, aprofundarea atenției, reacția de moment, spiritul de observație.
 Cea de-a doua se referă la corectarea predispozițiilor naturale și dezvoltarea
aptitudinilor psihomotorii.

 Bota A., (2007), consideră că, activităţile „outdoor education”, capătă un rol deosebit
de important în sistemul programelor extracurriculare, obiectul activităţii lor fiind continuarea
formării elevilor cu competenţe deosebite din punct de vedere al cunoaşterii, al orientării
profesionale eficiente şi ca posesori ai unui comportament civic elevat. Ca activitate formativă
acest gen de activitate este condiţionată de nivelul pregătirii subiecţilor implicaţi, de metodele
pedagogice aplicate etc.

Rolul pe care îl are educația fizică și sportul este unul de mare importanţă pentru
societate, dat de importanţa majoră pe care o au în menţinerea sănătăţii umane, a stării de bine
și unui psihic puternic. Educaţia fizică dezvoltă o conduită psihomotrică, poziţie, forţă,
echilibru, simţul muscular, precum şi gesturile şi atitudinile cele mai variate, imaginea despre
sine şi autocontrolul.

Efectele exerciţiilor fizice practicate sistematic sunt multiple şi se regăsesc atât la

nivel de individ cât şi de societate. Efectele sunt atât în plan morfologic (aspect fizic plăcut,
armonie corporală), în plan funcţional (funcţionarea organelor si sistemelor) cât si în plan
psihic (personalitate puternică, încredere, scut împotriva stresului, depresiei si anxietăţii,
capacitate de adaptate si integrare socială, autocunoaştere). Exerciţiul fizic practicat sistematic
este considerat cel mai ieftin „medicament”, în multe dintre ţările dezvoltate termenul
„fitness” fiind considerat sinonim cu termenul sănătate (health).

Alegerea exerciţiilor optime asigură rezolvarea eficientă a sarcinilor propuse într-un

anumit interval de timp. Acest lucru permite obţinerea unor rezultate, în timp mai rapid, decât
dacă s-ar folosi toată gama de exerciţii disponibile pentru rezolvarea sarcinilor instructiv-
educative planificate la un moment dat. În activităţile motrice, exerciţiul fizic ocupă un loc
privilegiat pentru faptul că determină în mod hotărâtor orice progres pe linia perfecţionării
generale şi a proceselor de dezvoltare fizică.

În ziua de astăzi lipsa de mișcare este din ce în ce mai mare datorită tehnologiei ce
ne înconjoară și ne afectează activitatea fizică. Sedentarismul are consecințe mari și care
ne pot afecta din mai multe puncte de vedere. Pentru o funcționare corectă a
metabolismului corpul are nevoie de mișcare. . Pentru un mod sănătos de viaţă reţeta este:
exerciţiul fizic constant, alimentaţia corecta şi odihna activă. Exercițiul fizic este o metodă
foarte eficiență pentru menținerea stării de sănătate la orice vârstă. Mișcarea fizică creează
un echilibru între trup și suflet și totodată redă și tonusul fiecărui om.
 Prin practicare continuă a exerciţiilor fizice se pot reducere stările de depresie,
neîncredere, creşterea rezistenţei la stres, a capacităţii de concentrare, a atenţiei,pot ajuta la
îmbunătăţirea imaginii de sine şi a încrederii în sine, deci efectele benefice ale exerciţiilor
fizice pot fii şi în plan psihologic. Este cunoscut faptul că ritmul progresului unei societăţi
este puternic influenţat de starea de bine a populaţiei din punct de vedere fizic, social şi
emoţional.

„În zilele noastre problemele sănătăţii nu pot fi abordate şi soluţionate fără totală şi
permanentă implicare atât a guvernanţilor, cât şi a indivizilor. Iar aceasta deoarece noi avem
de luptat nu doar pentru apărarea şi menţinerea sănătăţii, ci şi pentru promovarea ei, în acest
scop trebuind a fi luaţi în consideraţie toţi determinanţii săi” (Dumitru, G., 2007).

Este dovedid științific și practic că prin practicarea activităților fizice este influențată
sănătatea mintală și ajută la prevenirea sau ameliorarea unor boli sau afecțiuni precum: boli
cardiovasculare, cancer, diabet, osteoartritele, osteoporaze și obezitatea. Per total însă pe
lângă aceste beneficii punctuale şi de natură în principal somatică, activitatea fizică prestată
cu regularitate şi după anumite reguli, face ca individul să acceadă la o calitate superioară
(optimă) a vieţii, iar în cazul bătrânilor ajută, semnificativ, ca ei să-şi prelungească viaţa
activă, asigurându-le independenţa faţă de alte persoane”.

Obezitatea reprezintă o altă problemă majoră de sănătate, ce are o strânsă legătură cu

nivelul de activitate fizică al individului şi care, din păcate, creşte într-un ritm alarmant. Spre
exemplu un document recent arată că s-a ajuns ca în U. E., până la 27% dintre bărbaţi şi 38%
dintre femei să fie obezi, procentele variind în funcţie de ţară.

În problema „considerării activităţii fizice drept factor de primă importanţă în

promovarea sănătăţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii, tonul preocupărilor sistematice şi al
finanţărilor semnificative l-au dat specialiştii, respectiv guvernanţii din S. U. A. Până la
sfârşitul secolului XX ţările europene, cu excepţia celor nordice şi într-o oarecare măsură a
Angliei, au îmbrăţişat ideea cu mai puţină convingere şi consecvenţă. După anul 2000 însă, în
principal datorită identificării obezităţii drept inamicul public numărul 1, în planul sănătăţii
actualelor şi mai ales viitoarelor generaţii, organismele U. E., cu deosebire comisia Europeană
(C. E.), au început să acorde o atenţie crescândă stilului de viaţă al cetăţenilor comunitari şi
locului pe care mişcarea îl ocupă în programul lor zilnic şi/sau săptămânal”(Cucu M., 2008).

Așadar, exercițiile fizice și sportul sunt benefice indiferent de vârstă dacă sunt
practicate cu regularitate. Prin aceste activități practicanții perfecționează deprinderile de
mişcare, îmbogăţesc aptitudinile, măresc randamentul activităţii fizice şi intelectuale, călesc
organismul. Un program de exerciţii fizice şi de mişcare, adaptat fiecărei vârste şi practicat
raţional, după o metodă bine precizată şi cu regularitate, zi de zi, este o chestiune de voinţă, de
autodisciplină, de educaţie, care contribuie la asigurarea funcţionării normale a tuturor
organelor şi sistemelor corpului, aducând armonie în funcţiile organismului, o întărire
fiziologică şi o creştere a capacităţii de luptă împotriva îmbolnăvirilor. Pentru a reuși aceste
lucruri, trebuie să ne orgnizăm cu iscusință timpul liber, sa îl folosim cu înțelepciune și să il
îmbinăm cu atenți cu timpul profesional.

„Sănătatea este o resursă fundamentală pentru indivizi, comunităţi şi societăţi în

ansamblu. Pentru individ, a se bucura de o stare bună de sănătate este de o importanţă
primordială. În acelaşi timp, un nivel în general bun al sănătăţii populaţiei este indispensabil
creşterii economice şi dezvoltării societăţilor. OMS defineşte sănătatea nu numai ca o simplă
absenţă a bolii şi a infirmităţii, ci ca pe un bine total: fizic, mental şi social. Sănătatea este o
dimensiune importantă a calităţii vieţii şi poate fi considerată în cel puţin trei moduri diferite:

 pornind de la aspectele sale negative, se poate defini ca absenţa bolii. În acest caz,
indicatorii sănătăţii sunt datele privind mortalitatea, morbiditatea şi speranţa de
viaţă;
 poate fi considerată ca o bună adaptare a individului la mediul său şi ca funcţionare
bună în acest mediu. Definiţia este, de această dată, mai pozitivă, dar şi în acest caz
indicatorii se focalizează pe consecinţe: neplăcerile bolii, incapacităţi funcţionale,
handicap şi/sau dezavantaj social;
 poate fi definită în modul în care este concepută în documentele OMS (ca o
bunăstare fizică mentală şi socială), într-o manieră pozitivă, devenind o valoare”
(Bălaşa A., 2007).
Fiecare dintre noi doreşte să aibe parte de un nivel de împăcare cu sine ridicat, un mod
sănătos de a trăi, să fie în formă și să se bucure de o viaţă fără boli şi probleme. Până la urmă,
sănătatea este o opţiune personală. Nu este pentru nimeni o noutate că exerciţiul fizic
reprezintă un mijloc la îndemână de prevenire a îmbolnăvirilor, mai ales a celor care au drept
factor stilul de viaţă modern, caracterizat prin stres, alimentaţie incorectă, sedentarism sau
abuzuri diverse.
Bibliografie.

1. Ababei R., (2010), Metodologia cercetării activităţilor corporale - note de curs, Editura
Alma Mater, Bacău
2. Alexe, N., (1974) , Terminologia educaţiei fizice şi a sportului, Editura Stadion,
Bucureşti
3. Bota, C., (2002), Fizilogie generală. Aplicaţii la efortul fizic, Editura Medicală,
Bucureşti
4. Dicţionar explicativ al limbii române, 1996, Editura Univers encyclopedic, Bucureşti

5. Dobrescu T., (2008), Gimnastica aerobică – Strategii pentru optimizarea fitness-ului,

Editura Pim, Iaşi
6. Dobrescu T., (2008), Gimnastica aerobică – O alternativă pentru un nou stil de viaţă al
adolescentelor, Editura Pim, Iaşi
7. Raţă G., Raţă C-tin., B., (2006), Aptitudinile în activitatea motrică, Editura Edusoft,
Bacău
8. Raţă G., Raţă Gh., (2008), Educaţia Fizică şi metodica predării ei, Editura Pim, Iaşi

9. Stănescu, M., (2002) – Educaţie fizică pentru preşcolari şi şcolari mici, Editura Semne,
Bucureşti
10. Stănescu, M., (2002) – Strategii de învăţare motrică prin imitaţie, Editura Semne,
Bucureşti