REFERAT

EDUCATIA FIZICA
Exercitiile fizice, Gimnastica si Sportul

Student: Aldoiu Alina Georgiana

O componenta importanta a formarii personalitatii prin care se urmareste dezvoltarea

armonioasa si sanatoasa a individului din punct de vedere biologic, in conformitate cu
sintagma lui Juvenal „Mens sana in corpore sano” este educatia fizica.
Rolul educatiei fizice a fost evidentiat si sustinut din antichitate si pana in zilele
noastre, la fel si sportul ca mijloc de consolidare a personalitatii umane. Sunt suficiente
argumentele ce vin in sprijinul sustinerii acestei idei a unor mari ganditori si pedagogi ai
timpurilor cum ar fi: Fr. Rabelais, M. Montaigne, J.A. Comenius-Komensky, J. Locke, J.J.
Rousseau etc.
În Antichitate si Evul Mediu educatiei fizice i s-a dat o mai mare sau mai mica
importanta avand un loc important in idealul educational si implicit in dezvoltarea
psihosomatica si biologica a personalitatii. In perioada moderna s-a pus un accent mai mare
asupra sportului profesionist si in mai mica masura educatiei fizice si corporale, iar in etapa
contemporana si, mai ales, in prezent educatia fizica si rolul acesteia sunt din ce in ce mai
mult revigorate.
Sensul profund al educatiei fizice se evidentiaza prin aportul sau la dezvoltarea
armonioasa a personalitatii, prin asigurarea unui echilibru functional intre componentele
acesteia, indeosebi intre cea fizica si cea psihica. In consecinta educatia fizica nu vizeaza un
scop limitat, intrinsec, acel al dezvoltarii fizice ci, din contra, educatia fizica – parte
componenta a unui sistem – actioneaza concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltarii
integrale a personalitatii, stimuland si fortificand calitatile psihofizice ale acesteia.
In conceptia lui M. Calin educatia fizica si sportiva este actiunea care priveste toate
varstele umane prin a raspunde unei duble trebuinte: individuala si sociala, autorul extinzand
sfera atributelor si obiectivelor educatiei fizice si in plan social mai ales prin intermediul
componentei sportive, sportul devenind un principal fenomen social.
Din perspectiva individuala, contribuie la imbunatatirea si consolidarea starii de
sanatate a organismului uman, la dezvoltarea normala a acestuia si la prelungirea duratei vietii
omului, iar din punct de vedere social prin sport si activitate sportiva se creeaza structuri si
mecanisme sociale care conduc la mentinerea socialului. Inca din Antichitate, jocurile
sportive au preocupat si antrenat foarte multi indivizi, fie actori, fie spectatori, omul
caracterizandu-se prin aceasta trebuinta de spectacol si de miscare.
Trebuie spus ca in sistemul valorilor unei societati, sanatatea biologica cu indicatorii ei
tonusul si forta fizica, armonia si frumusetea organismului, vigoarea biopsihica si starea de
echilibru psihosomatic - este una dintre valorile vitale care intersecteaza cu sanatatea naturii
(a mediului ambiant) si sanatatea mintala a omului. Prin aceasta dubla necesitate, educatia
fizica si sportiva este conditionata ereditar si ambiental.
Ereditatea determina inaltimea, forma corpului uman, structura organelor, limitele
dezvoltarii senzoriomotorii, disponibilitatile motrice si abilitatile atletice etc.
Mediul ambiental - si in speta democratizarea vietii sociale - actioneaza asupra starii
de sanatate a organismului prin practicile igienice publice si interrelatiile umane, in functie de
semnificatia atribuita valorilor motrice (fizice), de accesibilizarea si universalizarea
exercitiilor fizice si sportive si cresterea nivelului de exigenta fata de ele.

Pagina.1
 In functie si corelatie nemijlocita cu fondul psihologic implicat in aceasta activitate,
educatia fizica isi propune si alte obiective:

-dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a organismului,  formarea unor calitati fizice – forta,

rezistenta, capacitate de efort, finete si suplete in miscari etc. – prin formarea unor deprinderi
de practicare a unor forme sau genuri (activitati) de educatie fizica si sport necesare vietii si
activitatii fiecarui om;
-dezvoltarea aptitudinilor fizice necesare realizarii educatiei fizice si sportului de performanta
pentru tinerii care au calitati si aptitudini fizice deosebite;
-sporirea, mentinerea sau refacerea calitatilor fizice si a sanatatii – dupa caz, prin gimnastica
de productie, gimnastica medicala sau prin forme adecvate de odihna activa si de petrecere
corespunzatoare a timpului liber;
-dezvoltarea unor calitati morale demne, cerute de practicarea educatiei fizice si sportului de
calitate – civilizat, de fair-play – ca spiritul de echipa si competitie loiala, de efort sustinut, de
curaj si daruire, de disciplina si stapanire de sine, de spirit patriotic etc.
Educatia fizica este strict legata si implica in mare parte activitatea corporala privita ca
intreaga manifestare a fiintei umane si are drept componenta permanenta si fundamental
structurata miscarea corporala in toate formele ei:
-analitica;
-sintetica;
-reflexa – innascuta;
-dobandita.
La fel ca si educatia fizica, activitatea corporala contribuie la autodezvoltarea fiintei
umane somatic – fizic si in mai mica masura psihic. Aceasta forma a activitatii trebuie sa
dezvolte, sa previna, sa compenseze si sa corecteze unele limite, deficiente in vederea
mentinerii echilibrului psihosomatic al personalitatii umane.

Exerciţiile fizice efectuate regulat supun în mod obligatoriu organismul la mişcare.

Mişcarea la rândul ei intensifică toate activităţile din organism: circulaţia sângelui în plămâni
şi în celelalte organe, respiraţia, schimburile de substanţe nutritive la nivelul ţesuturilor,
procesele de excreţie, de curăţire a sângelui de substanţele vătămătoare rezultate din arderile
celulare etc.
Lipsa de mişcare îngreunează desfăşurarea normală a proceselor biologice, fapt care se
răsfrânge negativ asupra stării de sănătate şi de rezistenţă a organismului faţă de agenţii
patogeni. Prin mişcare se îmbunătăţeşte nutriţia ţesuturilor şi celulelor, ceea ce duce la
creşterea şi dezvoltarea organelor, la mărirea capacităţii lor funcţionale.
În primul rând, se îmbunătăţeşte activitatea inimii. Muşchiul cardiac antrenat prin exerciţii
fizice regulate şi de o intensitate crescândă, expulzează la fiecare sistolă mai mult sânge decât
inima neantrenată. El nu oboseşte în timpul eforturilor fizice mai mari atât de repede ca
muşchiul neantrenat şi îşi revine mai repede la situaţia normală, după ce efortul a încetat.
În al doilea rând, se ameliorează activitatea plămânilor. În timpul efortului fizic, plămânii
respiră mai frecvent şi mai amplu, pentru a acoperi necesităţile crescute de oxigen în
muşchi. Aşa cum inima trebuie antrenată pentru a face faţă eforturilor excesive, prin creşterea
puterii de contracţie a muşchiului cardiac şi plămânii trebuie antrenaţi să respire mai puternic,
să permită o ventilaţie mai mare pe unitatea respectivă de timp. Fără acest antrenament nu se
pot efectua activităţi fizice grele, deoarece plămânii nu pot asigura cantitatea de oxigen
crescută
Sub aspectul ţinutei corporale şi al dezvoltării aparatului locomotor, exerciţiile fizice
contribuie din plin la menţinerea unei ţinute corecte a corpului, care favorizează o bună

Pagina.2
funcţionare a tuturor organelor, precum şi o înfăţişare zveltă şi frumoasă. Mişcările corpului
devin precise, agere şi coordonate, iar forţa de contracţie a muşchilor creşte.
Lipsa de mişcare în aer liber, statul pe scaun la birou in fata calculatorului, sau altfel spus –
sedentarismul – predispune la îngrăşare, ceea ce are un efect dăunător asupra sănătăţii şi
duratei vieţii active.
Nu trebuie să uităm influenţa binefăcătoare a exerciţiilor fizice şi a sportului practicat în aer
liber asupra sistemului nervos. În creier, schimbul de substanţe nutritive este mai intens decât
în celelalte organe. În activitatea sa de coordonare a tuturor proceselor biologice şi psihice,
creierul consumă o cantitate mult mai mare de oxigen decât inima sau plămânii, organe care
sunt mari consumatoare de oxigen. În felul acesta putem înţelege sensibilitatea extraordinară a
ţesutului nervos la lipsa de oxigen, manifestată prin scăderea capacităţii de lucru a creierului
şi apariţia oboselii premature.

Formele cele mai accesibile de exerciţii fizice şi sport:

Gimnastica are ca sarcină fundamentală asigurarea dezvoltării armonioase a
organismului, formarea unei ţinute corecte şi îmbunătăţirea activităţii marilor funcţii ale
organismului (respiraţie, circulaţie, termoreglare, metabolismul etc.).
Gimnastica practicată acasă sau de preferat în aer liber, stă la baza educaţiei fizice. Ea
constă în mişcări ale corpului, efectuate astfel pentru a antrena toate grupurile musculare şi
toate organele corpului. Gimnastica nu trebuie practicată numai de către sportivii de
performanţă şi nici numai în şcoli, în cadrul orelor de educaţie fizică, ci trebuie să devină un
mijloc zilnic de întărire a sanătăţii şi de mărire a capacităţii de muncă.
Gimnastica de dimineaţă ajută organismul să treacă de la perioada de somn, de
inactivitate, la una de activitate, asigurând condiţiile cerute pentru ca schimburile de substanţe
la nivelul celulelor şi organelor să se facă în cel mai bun mod. În exerciţiile de gimnastică de
dimineaţă se acordă un rol deosebit mişcărilor respiratorii (respiraţie cu expiraţie prelungită)
pentru a creşte capacitatea de ventilaţie pulmonară.
Alergarea de dimineaţă poate substitui gimnastica, fiind chiar mai indicat datorită
beneficiilor pe care le poate avea pentru activarea funcţiilor practicarea sportului în aer liber.
Jocul ca mijloc al educaţiei fizice reprezintă o formă tipică de activitate, fiind un
fenomen social. Jocurile contribuie la stimularea şi cultivarea relaţiilor de prietenie şi
colaborare, a iniţiativei şi imaginaţiei creatoare a unui fond complex de priceperi, deprinderi
şi calităţi motrice, asigură educarea unor atitudini, comportamente, sentimente, însuşiri,
deprinderi şi obişnuinţe de comportare morală: cinste, perseverenţă, demnitate, modestie,
curaj, stăpânire de sine, independenţă etc.

Sarcina fundamentala a educatiei fizice si implicit a activitatii corporale consta in

optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane si vizeaza dimensiuni si calitati fizice,
motrice, in esenta formarea priceperilor si deprinderilor motrice, si de natura afectiva. Vom
insista mai mult asupra ultimei componente, cea afectiva in coroborare cu activitatea
desfasurata in cadrul orelor de educatie fizica. M. Epuran distinge in acest sens mai multe
categorii de efecte induse de catre educatia fizica in plan afectiv demonstrandu-se in acest
sens functia formativa a educatiei fizice:
-stari afective produse de activitate musculara mai intensa: vioiciune, bucurie, satisfactie;
-stari afective produse de perceperea caracteristicilor exterioare ale miscarilor si actiunilor:
emotii si sentimente estetice provocate de frumusetea, ritmul si alte caracteristici de factura
motrica;
-stari afective provocate de executia unor exercitii dificile, complicate sau periculoase:
increderea in fortele proprii, bucurie, satisfactie;

Pagina.3
-stari afective provocate de pregatirea pentru exercitii pentru joc sau pentru concurs:
nelinistea, nerabdarea, incordarea emotiva, frica, apatie, indiferenta si stres in general;
-stari afective ce se declanseaza in insusi procesul executarii exercitiilor si desfasurarii
intrecerilor: bucuria reusitei, sentimentul realizarii si a efortului, mobilizarea sau
demobilizarea, indarjirea etc.;
-stari afective provocate de ambianta in care se desfasoara activitatea: bucurie, incredere,
dorinta de a face totul pentru reusita.
Impactul educatiei fizice in planul formarii si consolidarii personalitatii, prin functia sa
formativa, se resimte si asupra altor componente ale personalitatii, asupra temperamentului,
aptitudinilor si caracterului.
Prin educatia temperamentului (ca o componenta dinamico-energetica a personalitatii)
se urmareste cultivarea acelor trasaturi temperamentale care se manifesta intr-o mai mica
masura, dar care sunt necesare pentru formarea personalitatii in ansamblul sau.

Bibliografie
1. Dumitru Popiţan – Gimnastica, atletismul şi jocurile în şcoală – Editura SPORT-TURISM,
1975
2. Gh. Mitra, Al. Mogoş – Metodica predării educaţiei fizice – Editura Stadion, 1972
3. Iulian Săvescu – Proiectarea demersului didactic la Educaţie Fizică pentru învăţământul
primar (clasele I-IV) – Editura Aius PrintED, Craiova, 2008
4. Jeni Lupu Bangă, Nicolae Cojocaru + alţii – Metodica predării educaţiei fizice în ciclul
primar, editura “Gheorghe Alexandru”, Craiova,  2008.
5. M.Epuran-Psihologia Sportului

Pagina.4