Introducere:

Educaţia fizică şi sportul sunt două domenii strâns legate între ele
şi care îşi au originea într-un proces evolutiv al umanităţii. Importanţa lor
nu constă doar în menţinerea sănătăţii fizice, ci şi în dezvoltarea unor
capacităţi cognitive şi sociale, precum şi a unor abilităţi motorii.

În acest referat, vom analiza poziţiile şi mişcările specifice educaţiei

fizice şi sportive, evidenţiind astfel importanţa lor în dezvoltarea
armonioasă a individului.
 POZIŢIILE ŞI MIŞCĂRILE SPECIFICE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI
SPORTIVE

1.Poziţiile fundamentale ale părţilor corpului şi membrelor

Poziţiile de bază din educaţie fizică şi sportivă sunt: stând, pe

genunchi, aşezat, culcat ,atârnat şi sprijinit.

1.1. Poziţia stând este poziţia cu cea mai mică bază de

susţinere, centrul de greutate este în poziţia cea mai înaltă,
situat în mijlocul bazei de susţinere.

1.2. Poziţia pe genunchi este poziţia cu baza mare de susţinere

pe genunchi, centrul de greutate situat jos, în apropierea
solului.
1.3. Poziţia aşezat/şezând este poziţia cu baza mare de
susţinere, centrul de greutate situat mai jos şi se poate
descriere astfel: şezând pe un scaun cu înălţimea care să
permită îndoirea trunchiului pe coapse la 90°, genunchii sunt
uşor depărtaţi, picioarele aflate în sprijin pe sol, orientate
anterior, călcâiele şi vârfurile apropiate, capul, trunchiul şi
membrele superioare sunt menţinute fie ca în poziţia stând, fie
cu mâinile pe coapse, trunchiul se sprijin pe tuberozităţile
ischiatice şi parţial pe feţele posterioare ale coapselor.

1.4. Poziţia culcat/decubit dorsal este poziţia cu susţinere mare,

centrul de greutate foarte apropiate de suprafaţa de sprijin.

1.5. Poziţia atârnat -baza de susţinere se află la nivelul mâinilor,

menţinerea impune un efort mare, centrul de greutate este
situat sub suprafaţa de sprijin.
 1.6 Poziţia sprijinit este poziţia fundamentală la care axa umerilor
este situată deasupra punctului de sprijin şi mai rar la acelaşi nivel.

Poziţii ale părţilor corpului şi membrelor

 Poziţii ale membrelor superioare (braţelor) – pentru a
exprima poziţiile braţelor se utilizează termeni sinonimi
mişcărilor fundamentale, şi anume: braţe extinse = braţe
întinse; braţe flectate = braţe îndoite. Aceste mişcări se
realizează pe direcţii principale, intermediare sau oblice:
poziţia braţelor pe direcţii principale, poziţia braţelor pe direcţii
intermediare la 45°, pe direcţiile oblice, la 45° .
 Poziţii ale trunchiului – pentru a exprima poziţiile trunchiului
se utilizează termeni ce prezintă mişcările următoare: trunchi
îndoit înainte, trunchi îndoit lateral dreapta/stânga, trunchi
extins, trunchi aplecat, trunchi răsucit spre dreapta/stânga.
 Poziţiile capului sunt: înclinat înainte până la 45°; aplecat
înainte, după 45° până 90° răsucit ,îndoit lateral, stânga-
dreapta - în extensie îndoit înapoi .

2. 2. Derivatele poziţiilor fundamentale

3.
Poziţiile derivate [Cordun, M., 1999, pag. 35] rezultă din modificarea
poziţiile fundamentale: la nivelul bazei de susţinere (suprafaţa de sprijin);
a poziţiei trunchiului şi/sau capului; a poziţiei membrelor inferioare; a
poziţiei membrelor superioare şi combinaţii parţiale sau totale ale
posibilităţilor anterioare realizând modificări complexe.

2.1. Derivate poziţia stând

- modificarea bazei de susţinere – se pot obţine derivatele: stând
pe vârfuri, călcâie, pe marginea internă sau externă a piciorului;
stând cu un picior în faţa celuilalt; stând depărtat.
 - modificarea poziţiei trunchiului şi/sau a capului – se pot obţine
derivatele: stând cu trunchiul înclinat anterior (până la 30°), cu
capul în extensie; stând cu trunchiul aplecat (până la 90°); stând cu
trunchiul îndoit anterior (peste 90°); stând cu trunchiul şi capul în
extensie; stând cu trunchiul înclinat sau răsucit dreapta sau stânga
etc.
- modificarea poziţiei membrelor superioare – se pot obţine
derivatele: membrele superioare cu coatele extinse se menţin
lateral (se abduc din articulaţia umărului) sau anterior (se flectează
din articulaţia umărului), se flectează din coate, iar mâinile se
menţin: pe umeri, la ceafă, pe vertex; membrele superioare cu
coatele extinse se încrucişează anterior sau posterior, etc.
- modificarea poziţiei membrelor inferioare – se pot obţine
derivatele prin modificarea suprafeţei de sprijin.
- modificări complexe – se pot obţine derivatele: stând pe vârfuri,
genunchii şi coapsele extinse, capul menţinut la verticală, mâinile
pe şolduri, coatele flectate, braţele abduse, trunchiul înclinat
dreapta sau stânga etc.

2.2. Derivate poziţia ,,pe genunchi”

- modificarea suprafeţei de sprijin – se pot obţine derivatele: pe
genunchi cu sprijin pe palme numită patrupedie cu trunchiul la
orizontală sub orizontală sau deasupra orizontalei.
- modificarea poziţiei trunchiului şi/sau a capului – se pot obţine
derivatele: pe genunchi cu trunchiul înclinat anterior, capul
menţinut în prelungirea trunchiului; pe genunchi cu trunchiul şi
capul înclinate lateral dreapta sau stânga etc.
- modificarea poziţiei membrelor superioare – se pot obţine
derivatele: membrele superioare cu coatele extinse se menţin
lateral (se abduc din articulaţia umărului) sau anterior (se flectează
din articulaţia umărului), se flectează din coate, iar mâinile se
menţin: pe umeri, la ceafă, pe vertex etc.
- modificarea poziţiei membrelor inferioare – se pot obţine
derivatele: pe genunchi cu membrele inferioare depărtate sau cu
un genunchi anterior faţă de celălalt etc.
- modificări complexe – se pot obţine derivatele: pe genunchi cu
sprijin pe palme; trunchiul deasupra orizontalei, mâna şi genunchiul
de aceeaşi parte sau de parte opusă situate anterior; pe genunchi
cu sprijin pe coate, trunchiul sub orizontală, capul flectat; pe un
genunchi, sprijin pe palme, celălalt membru inferior extins din şold
şi genunchi, capul şi trunchiul în extensie; pe genunchi depărtat cu
 trunchiul în extensie; pe genunchi în sprijin pe antebraţe, gâtul în
extensie.

2.3. Derivate poziţia aşezat

- modificarea suprafeţei de sprijin – se pot obţine derivatele:
aşezat la marginea suprafeţei de sprijin cu genunchi flectaţi; aşezat
pe o fesă; aşezat pe ambele fese cu genunchii extinşi.
- modificarea poziţiei trunchiului şi/sau a capului – se pot obţine
derivatele: aşezat cu trunchiul şi capul în extensie; cu trunchiul
aplecat peste coapse sau între coapse etc.
- modificarea poziţiei membrelor superioare – se pot obţine
derivatele: membrele superioare cu coatele extinse se menţin
lateral (se abduc din articulaţia umărului) sau anterior (se flectează
din articulaţia umărului), se flectează din coate, iar mâinile se
menţin: pe umeri, la ceafă, pe vertex; membrele superioare cu
coatele extinse se încrucişează anterior sau posterior etc.
- modificarea poziţiei membrelor inferioare – se pot obţine
derivatele: aşezat pe podea cu coapsele şi genunchii flectaţi; un
genunchi flectat şi celălalt extins; aşezat pe podea cu membrele
inferioare depărtate etc.
- modificări complexe – se pot obţine derivatele: aşezat pe podea
cu sprijin posterior pe antebraţe şi anterior pe plante (membrele
inferioare flectate din genunchi şi şold), trunchiul şi capul în
extensie; aceeaşi poziţie, numai că sprijinul se realizează pe mâini;
aşezat cu sprijin posterior pe mâini, trunchiul şi capul în prelungirea
trunchiului, un membru inferior extins din genunchi şi celălalt flectat
şi sprijinit pe plantă etc.

2.4. Derivate poziţia culcat (decubit)

- culcat (decubit) lateral – poziţie stabilă cu bază mare de
susţinere şi centrul de greutate situat jos.
- culcat (decubit) ventral (pe partea posterioară a corpului – pe
spate) – are o bază de susţinere mare (partea laterală a feţei, faţa
anterioară a toracelui, coapselor gambelor, faţa dorsală a labei
picioarelor), centrul de greutate situat pe suprafaţa de sprijin.
- modificarea poziţiei trunchiului – se pot obţine derivatele: culcat
rezemat, cu trunchiul la diferite grade extensie ,,chaise longue”.
- modificarea poziţiei membrelor superioare – se pot obţine
derivatele: culcat (decubit) dorsal, membrele superioare cu coatele
extinse, braţele depărtate de trunchi (abduse); culcat (decubit)
 dorsal cu mâinile pe vertex, umeri, sub axile, pe şold; culcat
(decubit) dorsal cu membrele superioare încrucişate anterior.
- modificarea poziţiei membrelor inferioare – se pot obţine
derivatele: culcat (decubit) dorsal cu membrele depărtate (abduse)
la diverse amplitudini sau flectate din şold şi genunchi.
- modificări complexe – se pot obţine derivatele: culcat (decubit)
lateral cu genunchii flectaţi, trunchiul drept, capul flectat, sprijinit pe
antebraţul de partea decubitului; decubit dorsal cu genunchii
flectaţi, sprijin pe plante, membrele superioare cu mâinile la ceafă;
decubit lateral cu membrul inferior în flexie, trunchiul drept, capul în
extensie; decubit ventral cu sprijin pe coate, trunchiul şi capul în
extensie (postura păpuşii).

2.5. Derivate poziţia atârnat

- modificarea suprafeţei de sprijin (modificarea poziţiei prizei
mâinilor) – se pot obţine derivatele: sprijinul este realizat cu o
mână orientată în pronaţie - supinaţie sau cu două mâini care prind
cu priza asimetrică.
- modificarea poziţiei trunchiului – se pot obţine derivatele:
atârnat cu faţa la scara fixă; mâinile în pronaţie, trunchiul extins,
înclinat sau răsucit.
- modificarea poziţiei membrelor superioare – se pot obţine
derivatele prin modificarea suprafeţei de sprijin.
- modificarea poziţiei membrelor inferioare – se pot obţine
derivatele: atârnat cu membrele inferioare depărtate (abduse),
încrucişate (adduse), flectate din şold şi genunchi; atârnat cu
membrele inferioare extinse din genunchi şi flectate la 90° din şold.
- modificări complexe – se pot obţine derivatele: atârnat cu mâinile
în supinaţie, trunchiul flectat, capul drept, membrele inferioare
adduse; atârnat cu mâinile în pronaţie, trunchiul şi capul răsucite
dreapta-stânga, membrele inferioare cu genunchii şi şoldurile la
90°.

2.6 Derivate poziţia sprijinit

a) În raport cu poziţia corpului în spaţiu, această poziţie are mai multe
variante:
- sprijin cu corpul la verticală: sprijin (fig. 3a, b), sprijin călare (fig.3 c),
- sprijin dorsal (fig.3d), sprijin echer (fig. 3e, f, g),sprijin pe antebraţe şi
braţe, sprijin lateral .
- sprijin cu corpul la orizontală: sprijin pe coate, sprijin pe un cot,
cumpănă liberă.
- sprijin cu corpul răsturnat: stând pe braţe, stând pe mâini, stând pe o
mână, sprijin lateral răsturnat
b) După modul de contact cu aparatul:
- sprijin simplu;
- sprijin combinat: o poziţie caracteristică paralelelor inegale (în
trecut). În această situaţie, contactul cu aparatul se realizează la nivelul
ambelor bare (ex. “sprijin pe bara joasă cu o mână apucat de bara
înaltă”, “sprijin pe bara joasă, culcat facial pe bara înaltă”).

- sprijin mixt: o poziţie combinată, la care, pe lângă sprijinul

mâinilor, contactul cu aparatul se mai realizează şi cu altă parte a
corpului. Este frecvent întâlnită la sol, bârnă şi paralele inegale (ex.
“sprijin îndoit”, “sprijin culcat”, “sprijin ghemuit”, “sprijin pe
genunchi”).
3.Mişcările fundamentale ale membrelor şi segmentelor lor

Mişcarea, locomoţia se efectuează datorită punerii în acţiune, cu

ajutorul muşchilor, a oaselor, legate între ele prin articulaţii. Oasele şi
muşchii sunt organele esenţiale ale locomoţiei.
Muşchii sunt organele active ale mişcării şi contribuie la realizarea
formei generale a corpului. Muşchiul aflat în starea de repaus este într-o
stare de uşoară contracţie permanentă, numită de specialiştii domeniului,
tonus muscular. Muşchii au două proprietăţi caracteristice:
 elasticitatea – proprietatea fizică a muşchilor, datorită căreia,
atunci când sunt deformaţi, prin acţiunea unei forţe oarecare,
îşi reiau treptat forma şi dimensiunile iniţiale, îndată ce forţa
deformatoare îşi încetează acţiunea.
 contractibilitatea – proprietatea fiziologică a muşchilor, de a-şi
schimba forma şi starea de încordare sub acţiunea excitanţilor.
Datorită organizării anatomice şi specificului articulaţiilor, membrele
superioare şi inferioare pot realiza o serie de acţiuni, considerate de
specialiştii domeniului ca fiind ,,Mişcări Fundamentale” ale activităţii de
educaţie fizică şi sportivă: flexia, extensia, adducţia ,abducţia ,
pronaţia ,supinaţia, circumducţia, anteducţia, retroducţia ,balansări.
Mișcările sunt descrise plecând dintr-o poziție de echilibru, numita
POZIȚIE ANATOMICĂ, în care corpul este în ortostatism cu membrele
inferioare lipite, paralele și membrele superioare de-a lungul corpului,
palmele privind în afară.
a). Mişcări ale capului – la nivelul articulaţiei capului cu gâtul
(regiunea cervicală) se pot executa mişcări de aplecare a capului,
răsucire a capului şi rotarea capului.
 Aplecarea reprezintă mişcarea de îndoire a coloanei vertebrale la
nivelul regiunii cervicale, înainte, înapoi sau lateral stânga/dreapta.
 Răsucirea este mişcarea de întoarcere a capului stânga/dreapta.
 Rotarea este mişcarea circulară a capului spre stânga/dreapta.
b). Mişcări ale membrelor superioare– la nivelul membrelor
superioare se execută mişcări de îndoire, întindere, ducere,
balansare, rotare şi răsucire.
  Îndoirea reprezintă mişcarea de flexie a braţelor din articulaţiile
coatelor ce poate fi executată – cu mâinile pe umeri (fig. 1a), la
ceafă (fig. 1b), pe şolduri (fig. 1c).
 Întinderea reprezintă mişcarea de extensie a braţelor din
articulaţiile coatelor, din poziţiile cu braţele îndoite; acestea pot fi
întinse – lateral (fig. 1d), în sus (fig. 1e), în jos (fig. 1f) etc.

Fig. 1 Mişcări ale membrelor superioare – îndoire şi întindere

 Ducerea reprezintă deplasarea fără elan prealabil a braţelor pe
diferite direcţii şi planuri: prin lateral sus, prin înainte jos (fig. 2a),
din înainte lateral (fig. 2b)etc.
 Balansarea reprezintă mişcarea de pendulare a braţelor în arc de
cerc efectuată înainte, înapoi sau lateral (fig. 2c).
 Rotarea reprezintă mişcarea circulară efectuată cu braţele de la
nivelul umerilor (din articulaţia scapulo-humerală) înainte, înapoi
(fig. 2d) sau prin faţa corpului încrucişate etc.
 Răsucirea reprezintă mişcarea de rotaţie efectuată în jurul axei
longitudinale a braţului, înăuntru şi în afară (fig. 2e).

Fig. 2 Mişcări ale membrelor superioare – ducere, balans, rotare şi

răsucire
 c).Mişcări ale trunchiului – la nivelul acestui segment al corpului,
se pot xecuta mişcările: îndoirea, întinderea, aplecarea, răsucirea,
îndoirea răsucită şi rotarea trunchiului.
 Îndoirea, la nivelul trunchiului, mişcarea, se execută din articulaţia
coloanei vertebrale, lateral stânga/dreapta, înainte (cu ajutorul
articulaţiei coxofemurale) şi înapoi.
 Întinderea este reprezentată de mişcarea de extensie a trunchiului,
opusă mişcării de îndoire.
 Aplecarea reprezintă mişcarea de flexie executată din articulaţia
coxofemurală cu spatele drept, până la 90°.
 Răsucirea constă din mişcarea de rotarea a trunchiului în jurul axei
longitudinale a corpului, fără deplasarea picioarelor de pe sol.
 Îndoirea răsucită constă dintr-o mişcare simultană de îndoire şi
răsucire a trunchiului spre dreapta sau stânga.
 Rotarea este o mişcare circulară a trunchiului formată din mişcarea
de îndoire combinată cu mişcarea de răsucire, dreapta sau stânga.
d). Mişcări ale membrelor inferioare – la nivelul membrelor
inferioare se execută mişcările de îndoire, întindere, ridicare pe
vârfuri, balansare şi rotare.
 Îndoirea reprezintă mişcarea de flexie a genunchilor efectuată din
poziţiile fundamentale.
 Întinderea reprezintă mişcarea de extensie a articulaţiei
genunchilor şi gleznelor din poziţiile fundamentale.
 Ridicarea pe vârfuri este mişcarea de ridicare a călcâielor de pe
sol.
 Balansarea se realizează prin mişcarea de pendulare în formă de
arc de cerc efectuată din articulaţia coxo-femurală sau a
genunchiului.
 Rotarea este mişcarea circulară completă, efectuată cu un picior
sau cu ambele picioare.
 Concluzii

Pozițiile și mișcările specifice educației fizice și sportive sunt

esențiale pentru dezvoltarea sănătății și a performanței fizice. Pozițiile de
bază includ stând, pe genunchi, așezat, culcat, atârnat și sprijinit. Aceste
poziții sunt utilizate în diverse activități de încălzire, întindere,
antrenament și exersarea mișcărilor specifice sporturilor. Executarea
corectă a acestor poziții este importantă pentru a preveni accidentările și
pentru a maximiza beneficiile pentru sănătate și performanță.
Postura corporală anatomică este folosită ca mijloc de referinţă
pentru definirea planurilor şi axelor de mişcare ale corpului.
Această postură corporală anatomică este denumită ,,poziţia
neutră” sau poziţia zero, formată din: linia capului şi gâtului în
prelungirea axei mediane a corpului, umerii situaţi la acelaşi nivel,
membrele superioare cad libere pe lângă corp; cele două jumătăţi ale
trunchiului (stânga-dreapta) sunt egale şi simetrice; linia bazinului (între
cele două creste iliace) paralelă cu cea a umerilor şi cu solul; abdomenul
să fie în prelungirea liniei toracelui; membrele inferioare egale ca
lungime, grosime, formă şi dispunere; palmele sunt orientate anterior (în
supinaţie), iar degetele mâinilor, inclusiv policele sunt extinse – din
această poziţie se măsoară mişcările în majoritatea articulaţiilor.
Bibliografie:
1. VAIDA, M., Educaţia fizică 2, anul I/ID, semestrul II, Anul Universitr
2019 – 2020;
2. https://efs.ucv.ro/pdf/studenti/cursuri_licenta/
carte_anatomie_LP.pdf
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Locomo%C8%9Bie

4. Cordun, M. (1999). Kinetologiamedicală. Bucureşti: Editura AXA

5. Suport de curs EDUCAŢIE FIZICĂ 2, anul I /I.D.Semestrul II An universitar

2022-2023; Lector univ. dr. Oprea Viorel