Rezumat Articol

1. Introducere
Tulburările mintale sunt așteptate să fie una dintre principalele cauze de
dizabilitate în țările mai dezvoltate până în anul 2020. Aceste tulburări pot fi cauzate
de mai mulți factori, cum ar fi copilăria, adolescența, dezvoltarea identității sau
stabilirea unor modele comportamentale, acești factori pot îmbunătății sau înrăutății
starea mintală a individului. În majoritatea cazurilor se poate acționa, nu doar prin
prevenirea stării de rău mintal, dar și prin crearea unei stări de bine mintal. Activitatea
fizică și sedentarismul sunt două stiluri de viață complet diferite, dar care au unele
legături foarte strânse, cum ar fi efectele lor asupra sării mintale a individului.
Activitatea fizică este definită ca fiind orice mișcare corporală, care crește cheltuielile
energetice a individului peste cheltuielile energetice obișnuite în repaus. Exercițiile
fizice sunt mijloace specifice principale de bază pentru orice tip de activitate fizică. În
schimb, sedentarismul este definit ca fiind orice comportament de repaus, caracterizat
printr-o cheltuială energetică echivalentă sau mai mică de 1,5 echivalenți metabolici
(METs), în timp ce persoana sau individul se află într-o poziție așezată, înclinată sau
culcată. Mecanismele, care stau la baza efectelor activităților fizice și ale
comportamentului sedentar asupra sănătății mintale nu sunt clar precizate, în schimb
au fost propuse mai multe ipoteze, cum ar fi, participarea indivizilor la activități fizice
ar putea îmbunătății starea și sănătatea mintală a acestora prin eliberarea de endorfine
în timpul acestor activități, prin creșterea factorului neurotrofic derivat din creier și
prin dezvoltarea unor noi capilare, care ar putea îmbunătății compoziția structurală și
funcțională a creierului. O altă ipoteză propune că practicarea activităților fizice la
nivel crescut poate contribuii la satisfacerea nevoilor psihologice, cum ar fi conectarea
socială, acceptarea de sine sau realizarea unor noi scopuri de viață. Cu toate astea,
beneficiile activității fizice asupra stării mintale au primit mai puțină atenție datorită
efectelor mult mai vizibile și clare avute asupra sănătății fizice. Din anul 2010 până în
anul 2017, au fost publicate mai multe analize sistematice și meta-analize pe această
temă. Majoritatea studiilor au concluzionat că există o mică asociere generală
semnificativă între activitatea fizică și indicatorii de sănătate mintală, aceste analize
însă s-au axat pe rezultate specifice de sănătate mintală, cum ar fi depresia. Din acest
motiv este important să se examineze supraefectul activităților fizice asupra sănătății
mintale ale tinerilor, pentru a da o direcție politicilor de sănătate pentru populație.
Sedentarismul a devenit o obișnuință în viața cotidiană a oamenilor, iar o analiză a
precizat că sedentarismul petrecut pe ecran a fost asociat negativ cu sănătatea mintală.
Timpul petrecut de oameni în fața ecranelor crește alarmant de la an la an, iar
activitatea fizică a oamenilor scade de la an la an. Obiectivul acestei analize este de a
determina supraefectele activității fizice asupra sănătății mintale la preșcolari, copii și
adolescenți prin efectuarea unei revizuiri sistematice a studiilor de intervenție
disponibile și sintetizarea sistematică a dovezilor obesrvaționale recente privind
asociereaa dintre activitatea fizică și comportamentul sedentar cu sănătatea mintală la
diferite grupe de vârstă peditrică.
2. Metode și rezultate
Căutarea datelor a fost efectuată în bazele de date electronice PubMed și Web of
Science, iar datele articolelor publicate incluse în căutare au fost adunate între ianuarie
2013 și aprilie 2018. Termenii de căutare au fost selectați pe baza criteriilo de eligibilitate
și a rezultatelor de interes. Doi cercetători au identificat în mod independent articolele
relevante prin examinarea titlurilor și reviziunea rezumatelor. Articolele cu text integral
considerate eligibile pentru reviziune au fost examinate pentru a determina eligibilitatea
finală. Criteriile de includere a articolelor în cercetare au fost următoarele: criteriul de
design, studii de intervenție și studii longitudinale și transversale pro-spective axate pe
activitaea fizică, comportamentul sedentar sau sănătatea mintală, criteriul lingvistic,
articole publicate numai în limba engleză sau spaniolă, criteriul de vârstă, preșcolari cu
vârsta între 2 și 5 ani, copii, cu vârsta între 6 și 11 ani și adolescenți cu vârsta cuprinsă
între 12 și 18 ani, criteriul tematic, articole care examinează asocierea dintre activitatea
fizică și/sau comportamentul sedentar și cel puțin o stare de rău psihologică și/sau starea
de bine psihologică. Ceea ce privește criteriile de excludere, nu au fost incluse în cercetare
lucrările conferințelor și alte tipuri de literatură gri, din cauza fezabilității și a limitărilor în
ceea ce privește calitatea raportării în rezumatele conferințelor. Au fost excluse studiile
care includeau persoane cu tulburări fizice sau psihologice diagnosticate prin fișe
medicale, sportivi de elită și animale. De asemenea, au fost excluse studiile privind
intervențiile multiple asupra comportamentului de sănătate, deoarece acestea împiedică
formularea de concluzii privind efectul izolat al activității fizice sau al comportamentului
sedentar asupra rezultatelor în materie de sănătate mintală.
Din cele 18 studii de intervenție incluse în analiza sistematică, 8 au furnizat date
privind starea de rău psihologică, mai exact 5 studii au furnizat date despre starea de rău
psihologică generică, 3 au furnizat date privind anxietatea și 1 studiu a furnizat date
privind stresul. Pe de altă parte, 13 studii au furnizat date privind bunăstarea psihologică.
Mai precis, 1 studiu s-a concentrat pe un scor total al bunăstării psihologice, 7 studii s-au
concentrat pe stima de sine, 6 s-au concentrat pe imaginea de sine, 1 studiu s-a concentrat
pe autoeficacitate, 2 studii s-au concentrat pe fericire și 2 studii s-au concentrat pe emoții
pozitive.
Datele furnizate, au arătat un efect mic, dar semnificativ, al activității fizice asupra
sănătății mintale la copii și adolescenți cu vârstele cuprinse între 6 și 18 ani. Analizele,
care au fost efectuate pe copii și adolescenți separat au fost semnificative pentru
adolescenți dar nu și pentru copii. Studiile longitudinale și transversale au demonstrat
asocieri semnificative între activitatea fizică și niveluri mai scăzute de stare de rău
psihologică, și niveluri mai ridicate de bunăstare psihologică. În plus, s-au găsit asocieri
semnificative între un comportament sedentar mai semnificativă și atât o stare de rău
psihologică mai semnificativă la copii și adolescenți.
3. Interpretare și concluziiț
După opinie personală, în ultimii 10 ani, nivelul aflat în scădere a activităților
fizice practicate de preșcolari, copii sau adolescenți și nivelul aflat în creștere a
problemelor sau bolilor psihologice sau chiar psihice nu este accidental invers
proporțională. Activitatea fizică sau sportul oferă o șansă în principal de a socializa,
ceea ce poate prevenii sentimentele de singurătate, anxietate etc., dar pe lângă aceste
aspecte poate reduce stările de stres, activitățiile fizice și sportive fiind mijloace
populare de combatere a stărilor stresante, cum ar spune unii oameni, ”limpezește
mintea„. Din punct de vedere fiziologic, activitatea fizică solicită capacitatea
pulmonară și sanguină a individului, iar pentru combaterea stării de oboseală
organismul are nevoie de oxigen, ceea ce se realizează prin creșterea frecvenței
respiratorie și implicit prin creșterea frecvenței cardiace, care duce la o mai bună
circulație a sângelui, care alimentează cu oxigen organismul și implicit creierul. În
prezența unui nivel mai ridicat de oxigen creierul are tendința de a funcționa sau de a
dezvolta mai semnificativ, un aspect foarte important, după opinie personală, la
preșcolari, copii și adolescenți aflați în dezvoltare.
Din nou după opinie personală, în România, unde popularitatea sportului este
într-o continuă scădere, din varii motive, cum ar fi lipsa de infrastructură, lipsa de
implicare, lipsă de specialiști etc., și unde sistemul educațional nu încearcă să prevină
acest fenomen, sau la cum se acționează încearcă să accelereze scăderea popularității
sportului, prin numărul de ore de educație fizică scăzute la școală, precizând faptul că
în clasele 0-8, copii au câte 2 ore de educație fizică pe săptămână, și în clasele 9-12 au
câte 1 oră de educație fizică pe săptămâna, duce la scăderea interesului către această
materie, de multe ori până în punctul în care materia de educație fizică și sportivă
devine o materie ”în plus” după părerea multor copii. Un obiectiv principal al
educației fizice și sportului este formarea obișnuinții și capacității de practicare a
exercițiilor fizice în timpul liber, care dacă este realizată, în majoritatea cazurilor duce
la o obișnuință de practicare a diferitelor tipuri de activități fizice pe tot parcursul
vieții, însă cu într-o oră pe săptămână este greu de acționat pe acest plan. Sistemul
educațional din România, este foarte stresant pentru copii, cel puțin după opinie
personală, materii diferite, din fiecare multe informații, teme de casă, profesori
nepricepuți, teste și ascultări aproape zilnice etc., care pot duce la stări de stres sau
anxietate, care pot rămâne și după perioada adolescenței, iar orele de educație fizică ar
putea oferii o oră de ”refugiu” pentru relaxare emoțională și mentală. Pe lângă faptul
că copii și adolescenții au nevoie de mișcare pentru a se dezvolta armonios din punct
de vedere fizic, orele de educație fizică ar putea oferii șansa ca ei să se dezvolte
armonios și cât mai corect și din punct de vedere psihic și psihologic.
Bibliografie:
Articolul a fost realizat de către María Rodriguez-Ayllon, Cristina Cadenas-
Sánchez, Fernando Estévez-López, Nicolas E. Muñoz, Jose Mora-Gonzalez, Jairo H.
Migueles, Pablo Molina-García, Hanna Henriksson, Alejandra Mena-Molina, Vicente
Martínez-Vizcaíno, Andrés Catena, Marie Löf, Kirk I. Erickson, David R. Lubans,
Francisco B. Ortega și Irene Esteban-Cornejo. Articolul a apărut în revista Sports
Medicine, pagina 49, 1383-1410 (2019).