Universitatea Babe-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de EducaieFizici Sport

Secia Kinetoterapia n afeciunile aparatului locomotor

ADHD
Coordonator Stiinific: lector dr. MARIUS CRCIUN

Masteranzi: Bondor George

Calmic Iosif Andrei
Feier Vasile
Generalitati
ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea copiilor de a se
concentra asupra unei indeletniciri anume.
Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este descoperita si tratata
corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si viata adulta.
In lipsa unui tratament corespunzator poate avea consecinte nefavorabile asupra activitatilor
scolare, casnice, profesionale sau relatiilor interumane.
Simptome

ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:

Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp, incapacitatea de
concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme majore de memorie. Sarcinile si
indatoririle profesionale sunt indeplinite cu deosebita greutate.
Impulsivitatea - adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi slujba pentru
mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se pot dedica unor relatii socioafective de lunga durata.
Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca pe o
neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si linistitoare, precum
cititul.
Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta conditie si in
perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu
aceasta tulburare).
ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in domeniu vizand
descoperirea exacta a genei implicate. Se pare ca exista o relatie de tip cauza-efect intre ADHD
si fumatul sau consumul de alcool in timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei intre varsta
de 6-12 ani, moment in care simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru copilul
ajuns la scoala, cat si pentru cei din jurul sau. Procentul ADHD diagnosticat in timpul vietii
adulte este, din acest motiv, destul de redus.
Problemele pacientilor cu ADHD
Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei tulburari
comportamentale, cat si consecinte ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultati de
acomodare a pacientilor cu boala si includ:
- memorie deficitara
- anxietate
- respect de sine scazut
- probleme de angajament
- furie gresit controlata
- impulsivitate
- diverse abuzuri si dependente de substante nocive
- capacitate organizatorica deficitara

- apatie cronica
- incapacitate de concentrare
- tulburari de dispozitie
- depresie
- probleme de adaptare sociala.
Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor poate fi continua,
afectand calitatea vietii individului in mod grav si chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de
manifestari episodice. Exista adulti care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda
existentei ADHD ca boala de fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de
activitatile intreprinse. In schimb, altii au dificultati grave de focalizare a atentiei, indiferent de
situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt retrasi si evita compania persoanelor din jur,
devenind antisociali, sau, din contra, sunt hipersociabili si nu pot tolera singuratatea.
ADHD si afectarea activitatii scolare
Adultii care sufera de ADHD pot prezenta:
- rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente
- probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind luate adesea masuri
punitiv-disciplinare
- abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.
Activitatea fizica, vitala in dezvoltarea psihica a copilului
De multa vreme, cercetatorii au examinat legaturile cauzale dintre functionarea creierului
si activitatea fizica, evidentiind efectele benefice ale acesteia. Exercitiul fizic regulat creste
aportul de sange care ajunge la creier, oferindu-i astfel mai mult oxigen si furnizandu-i mai multa
energie. Acest lucru ajuta la dobandirea unor abilitati mentale imbunatatite. In plus, substantele
chimice secretate de creier in timpul exercitiului fizic si dupa acesta ii permit copilului sa
infrunte mai bine stresul si anxietatea. Efectele depresiei sunt contracarate si copilul este ajutat sa
invete mai eficient, prin canalizarea energiei dobandite inspre activitatile de invatare si
memorare. Oamenii de stiinta sugereaza ca tipul de exercitiu fizic prin care se pot obtine cel mai
probabil aceste efecte pozitive este jocul spontan, in care copiii se angajeaza in mod natural. De
asemenea, lucrul in aer liber poate constitui pentru copii o sursa importanta de a invata despre
natura, despre sine si despre responsabilitate. (Lect. Univ. Andrei Dragulinescu, in revista
Familia Ortodoxa)

Importanta pauzelor de joaca si de miscare pentru copii

Prin anii 1980, pana la 40% din scolile din Statele Unite au luat decizia de a micsora sau
chiar de a elimina din orar pauzele copiilor, cu scopul de a castiga timp pentru activitatile
academice. Una din patru scoli generale, pe intreg teritoriul Statelor Unite, a renuntat de tot la
pauzele de joaca. Micutii nu au mai avut vremea lor in care sa alerge, sa sara, sa se legene, sa se
miste. Acest declin al jocului nestructurat a coincis cu aparitia tulburarii hiperkinetice cu deficit
de atentie (ADHD), recunoscuta ca atare, si cu explozia vanzarilor de Ritalin - un stimulant al
sistemului nervos central, prescris pentru copiii afectati de ADHD. Nimeni nu pare sa nu mai fi
tinut cont de rezultatele cercetarilor si studiilor care spuneau ca "miscarea si jocul nestructurat al
copiilor promoveaza invatarea, in acelasi timp in care consuma si reorienteaza energia acestora,
elimina stresul si reduce comportamentele disfunctionale".
Chiar in 2009, dintr-un studiu derulat pe 11.000 de copii de clasa a treia, puteam afla ca
"acei copii care au parte de cel putin 15 minute de pauza zilnic, pentru miscare si joaca libera,
obtin rezultate evident mai bune in clasa si sunt mai predispusi sa invete, fata de copiii care au
pauza mai scurta sau chiar deloc. In plus, mai mult de 8 din 10 directori de scoala, din cei
implicati in studiu, declara ca pauzele de joaca si de miscare ale copiilor au un impact pozitiv
asupra achizitiilor academice. Doua treimi dintre directorii de scoala sustin ca elevii asculta cu
mai mare atentie la ore si dau dovada de mai multa concentrare in clasa, cand se intorc din pauza,
decat inainte."
Departamentul de Sanatate al Statelor Unite recomanda parintilor sa le asigure copiilor
cel putin o ora de activitate fizica pe zi, pentru a combate obezitatea, diabetul, afectiunile
cardiace si o serie de alte probleme medicale. Dar beneficiile de ordin fizic nu sunt singurele pe
care le aduc sportul, miscarea si joaca in evolutia unui copil. Copiii necesita un program
consistent de activitate fizica pentru ca acestea stimuleaza dezvoltarea mentala, academica si
sociala - fapt confirmat de rezultatele a numeroase studii.
Sportul si miscarea modifica procesele chimice de la nivelul creierului
Activitatea fizica influenteaza in mod semnificativ si evident starea de spirit a copiilor,
motivatia si concentrarea lor. Copiii se descurca mai bine la scoala, au parte de experiente sociale
valoroase si invata sa se integreze intre ceilalti. Sportul si miscarea modifica, in mod real,
formula chimica a creierului, cu un impact direct asupra starii de spirit si a perspectivei de
ansamblu asupra vietii. In plus, activitatea fizica ofera o modalitate pozitiva, sanatoasa, de a
reduce anxietatea si tensiunea psihologica, ferind astfel copilul - in mod indirect - de multe

afectiuni datorate unui stil de viata defectuos. De asemenea, sportul stimuleaza transportul de
oxigen si nutrienti catre tesuturi, ajutand totodata sistemul cardiovascular sa functioneze mai
eficient. Iar atunci cand inima si plamanii functioneaza la capacitate maxima, copilul are mai
multa energie ca sa tina piept si sa se bucure de o noua zi.
Miscarea sau exercitiile fizice, practicate in mod regulat, au efect asupra nivelului de
serotonina din creier (neurotransmitatorul responsabil cu somnul, trezirea, libidoul, apetitul si
starea de spirit). Copiii resimt aceste efecte, avand o dispozitie pozitiva si o stare de spirit. La fel,
sportul elibereaza endorfine, care functioneaza ca tranchilizanti naturali asupra creierului. Nu
mai vorbim de stimularea increderii in sine, care evolueaza pe masura ce copilul respecta un
program de exercitii fizice, capatand abilitati sporite. In plus, miscarea intareste musculatura si
creste rezistenta si imunitatea organismului, si, implicit, pe cea a psihicului. Copilul invata sa
depaseasca obstacolele si necazurile cu aceeasi perseverenta si disciplina pe care le are in
practicarea unui sport.
Miscarea, joaca si sportul au implicatii si asupra odihnei, vitale in dezvoltarea sanatoasa a
copilului. Doctorii recomanda 12-14 ore de somn, pentru copiii de la 1 la 3 ani. Pentru 3-6 ani, se
recomanda 10-13 ore de somn pe zi. Intre 6 si 12 ani, copiii au nevoie sa doarma 10-11 ore; iar
adolescentii, pana la 8-9 ore pe noapte. Multi profesori si educatori observa ca elevii lor nu se
odihnesc suficient. Copiii acuza oboseala, dureri de cap, lipsa de vlaga sau de chef. Intrebati,
adesori raspund ca au petrecut timpul la televizor si / sau calculator (tableta), sau ca nu au putut
sa adoarma. Or, somnul este vital pentru o functionare si o dezvoltare optima a copilului, din
punct de vedere fizic si mental. Pentru ambele probleme, activitatea fizica ofera o solutie
nepretuita. Sportul poate inlocui cu brio timpul petrecut in fata ecranului; alaturi de asta, o
activitate fizica regulata face ordine in programul de somn al copilului. Acesta adoarme seara
mai usor, mai repede si povesteste ca a avut un somn odihnitor.

Bibliografie

1. http://www.webmd.com/add-adhd/
2. http://www.csid.ro/family/crestere-copii/copii-neatenti-si-agitati-ar-putea-suferi-deadhd-exista-solutii-13304023/
3.http://www.qbebe.ro/psihologie/educatie_si_disciplina/activitatea_fizica_vitala_in_de
zvoltarea_psihica_a_copilului_de_ce