Sunteți pe pagina 1din 23

Teoriile constructiviste ale învățării

Jean Piaget (1896-1980)


Jean Piaget

a explicat modul în care se construiește intelgența


inteligența ca formă de adaptare, de restructurare a
datelor experienței în vederea rezolvării de probleme
Învățarea - construcție în care se unesc cele ce sunt
primite din exterior și cele ce provin din interior
 a stabilit stadiile dezvoltării inteligenței
Stadiile dezvoltării inteligenței

stadiul inteligenței senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani)


stadiul preoperațional (2-7/8 ani) cu două substadii
 - substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-
4 ani)
 - substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)
stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)
stadiul operațiilor formale (11/12-15/16 ani)
1. Stadiul inteligenței senzorio-motorii
(0-18 luni/2 ani)
 Inteligenţa copilului îşi are originea în percepţie şi acţiune. El
absoarbe toate informaţiile pe cale senzorială (vizual, auditiv, tactil)
şi motorie
 Este o inteligenţă trăită, practică, legată de acţiunea efectivă a
copilului, ce are la bază mobilizarea schemelor senzorio-motorii şi
coordonarea lor până la găsirea alternativei eficiente.
 În cursul acestei perioade se produce o decentrare care îl face pe
copil să se distingă de lumea înconjurătoare. Principala achiziţie a
perioadei este permanenţa obiectului, care desemnează
capacitatea copilului de a-şi reprezenta obiectele şi în absenţa lor.
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-4 ani)

Se instalează o funcţie fundamentală pentru evoluţia


conduitelor ulterioare care constă în posibilitatea de
a reprezenta un lucru diferenţiat, care nu serveşte
decât pentru această reprezentare.
Această funcţie generatoare a reprezentării este
denumită, în general, funcţie simbolică, iar lingviştii o
numesc funcţie semiotică.
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-4 ani)

Copilul poate să-şi reprezinte mental obiecte sau


evenimente absente cu ajutorul simbolurilor.
Această posibilitate de a-şi reprezenta simbolic
lucrurile este regăsită în următoarele cinci conduite,
care apar aproape simultan: imitaţia amânată (care
se realizează în absenţa modelului), jocul simbolic
sau jocul de ficţiune, desenul, imaginea mentală (ce
apare ca o imitaţie interiorizată) şi, mai ales, limbajul,
care permite evocarea verbală a unor evenimente.
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-4 ani)

De la apariţia limbajului şi până la patru anise


distinge o primă perioadă de dezvoltare a gândirii,
numită perioada inteligenţei preconceptuale, care se
caracterizează prin existenţa preconceptelor și a
raţionamentului preconceptual.
Aceste scheme se află la jumătatea drumului, între
generalitatea conceptului şi individualitatea
elementelor care îl compun, fără a o atinge nici pe
una, nici pe cealaltă.
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)

Asistăm la coordonarea treptată a raporturilor


reprezentative, deci la o conceptualizare în creştere.
Copilul va de la faza simbolică sau preconceptuală
până în pragul operaţiilor, această inteligenţă
rămânând încă prelogică, deoarece ea mai substituie
încă operaţiile nedesăvârşite printr-o formă
semisimbolică de gândire (raţionamentul intuitiv).
Controlul judecăţilor se face prin intermediul
„reglărilor intuitive".
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)

Principalele limitări ale gândirii în perioada


preoperatorie sunt:
Egocentrismul - incapacitatea copilului de a vedea
lucrurile din punctul de vedere al celuilalt, el
rămânând prizonierul propriei perspective;
Centrarea - orientarea către o singură trăsătură a
situaţiei şi ignorarea celorlalte, indiferent de
relevanţa lor;
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)

Principalele limitări ale gândirii în perioada


preoperatorie sunt:
Amestecul realului cu imaginarul;
Ireversibilitatea, care exprimă inabilitatea copilului de
a face operaţii mentale reversibile.
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)

Reversibilitatea este considerată de Piaget principala


caracteristică a gândirii umane şi exprimă
capacitatea de a executa mental aceeaşi acţiune în
două sensuri.
Acest lucru a fost demonstrat prin experimentele
privind conservarea substanţei, greutăţii şi a
volumului
Copilul nu raţionează decât asupra configuraţiilor
percepute.
2. Stadiul preoperațional (2-7/8 ani)
- substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)

Gândirea sa se centrează doar asupra unuia dintre


cele două caractere opuse - lungimea şi grosimea
sau lăţimea şi înălţimea - şi nu stabileşte o
coordonare între cele două dimensiuni.
Către vârsta de 5 ani, el se centrează succesiv
asupra celor două caractere, dar această centrare îl
împiedică să vadă că există o compensaţie.
3. stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)

Pune în evidenţă faptul că reversibilitatea gândirii se


manifestă în jurul vârstei de 8 ani.
Copilul poate acum concepe că fiecărei acţiuni îi
corespunde o acţiune inversă, care permite
revenirea la starea anterioară.
Fiind capabil de reversibilitate, el va putea surprinde
şi invarianța, adică ceea ce este constant şi identic
în lucruri.
3. stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)

Piaget susţine că procesul de conservare apare într-


o ordine definită: conservarea substanţei la 8 ani,
conservarea greutăţii la 9-10 ani, iar conservarea
volumului la 11-12 ani.
De la un mediu cultural la altul, vârstele la care se
achiziţionează conservarea pot fi diferite, dar ordinea
de achiziţie este constantă.
Experimentele referitoare la conservări pun în
evidenţă caracterul operator al gândirii copilului.
3. stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)

Operaţiile sunt definite de Piaget astfel: „acţiuni


interiorizate sau interiorizabile, reversibile şi
coordonate în structuri totale".
Ele se caracterizează prin faptul că sunt în mod
riguros şi necesar reversibile.
Operaţiile se caracterizează şi prin faptul că sunt
întotdeauna organizate în structuri.
3. stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)

Structurile de ansamblu în care se coordonează


operaţiile concrete au fost numite de Piaget grupări.
 Gruparea realizează, pentru prima dată, echilibrul
dintre asimilarea lucrurilor la acţiunea subiectului şi
acomodarea schemelor subiective la modificările
lucrurilor
3. stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)

Grupările operatorii ce se constituie de la vârsta de


7-8 ani sunt ilustrate de operaţiile logicomatematice
de seriere a relaţiilor asimetrice, de clasificare, de
construire a sistemului numerelor întregi, dar şi de
cele infralogice (achiziţia noţiunilor de spaţiu, timp,
cauzalitate).
Aceste prime operaţii, care apar la vârsta de 7-8 ani,
sunt numite operaţii concrete, deoarece ele nu sunt
posibile decât dacă se efectuează pe un material
concret.
3. stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani)

Copiii care ajung la operaţiile descrise mai sus sunt,


de regulă, incapabili să le efectueze atunci când
încetează să manipuleze obiectele şi când sunt
solicitaţi să raţioneze prin simple enunţuri verbale.
Copilul aflat în acest stadiu de dezvoltare are
dificultăţi în rezolvarea problemei verbale „Ana este mai
înaltă decât Maria, iar Ana este mai scundă decât Ioana. Care dintre ele
este cea mai scundă?", dar nu va întâmpina nicio dificultate dacă i se dau
trei păpuşi care să le reprezinte pe cele trei fete.
4. stadiul operațiilor formale (11/12-15/16 ani)

Evidenţiază un progres substanţial al gândirii


copilului.
Gândirea lui se va elibera de concret, deoarece
trecerea la preadolescență şi adolescenţă îi asigură
capacitatea de a raţiona corect din punct de vedere
formal după ipoteze, adică după propoziţii despre
care nu ştie încă dacă sunt adevărate sau false.
 Gândirea formală este şi o gândire ipotetico-
deductivă care permite examinarea consecinţelor ce
decurg în mod necesar din ipoteze.
4. stadiul operațiilor formale (11/12-15/16 ani)

Primul rezultat al acestei desprinderi a gândirii de


obiecte constă în eliberarea relaţiilor de ordine
(serierile) şi a clasificărilor de legăturile lor concrete,
intuitive.
Structurile operatorii se dezvoltă, devin mai mobile,
mai extensibile.
4. stadiul operațiilor formale (11/12-15/16 ani)

Substituirea manipulării reale sau imaginare a


obiectelor cu enunţuri verbale înseamnă
suprapunerea unei noi logici, logica propoziţiilor,
peste aceea a claselor şi relaţiilor și implicit
creşterea numărului operaţiilor posibile.
Logica propoziţiilor, combinatorica, presupunând
operaţii de gradul al doilea (permutări, combinări), şi
grupul celor două reversibilităţi INRC (coordonarea
reversibilităţilor prin inversiune şi prin reciprocitate)
sunt cele mai importante achiziţii ale acestei
perioade.
Meritele teoriei piagetiene

A arătat modul în care evoluează inteligenţa, faptul


că ea îşi are originea în interacţiunile senzorio-
motorii ale copiilor cu mediul înconjurător încă
înainte de achiziţia limbajului.
Teoria piagetiană este, în același timp, o teorie
constructivistă şi o teorie genetică, pentru că se
axează pe explicarea genezei şi a evoluţiei
proceselor cognitive.
Meritele teoriei piagetiene

A susținut că structurile operatorii ale inteligenţei nu


sunt înnăscute, ci se elaborează până aproximativ la
sfârşitul primelor două decenii ale dezvoltării; ele pun
în evidenţă o construcţie reală, realizată în trepte, iar
pe fiecare dintre aceste trepte trebuie, mai întâi, să
se reconstruiască rezultatele obţinute pe treapta
precedentă, înainte de a lărgi şi a construi ceva nou.