Etapele învățării

Robert Gagne (1916 – 2002)

Robert Gagne

„Condițiile învățării” – 1965, identifică acele condiții

mentale necesare pentru învățare.
Gagne a creat un model cu nouă niveluri care
descrie detaliat fiecare element care este necesar
pentru o învățare eficientă.
Modelul este util pentru toate tipurile de învățare,
inclusiv pentru mediul organizațional, acolo unde au
loc numeroase acțiuni de training.
Cele nouă niveluri ale învățării

Nivelul 1 – Captarea atenției (Receptarea)

Nivelul 2 – Informarea cu privire la obiectivele de
învățare (Expectațiile)
Nivelul 3 – Stimularea actualizării cunoștințelor deja
deținute (Reactualizarea 1)
Nivelul 4 – Prezentarea stimulului (Percepția
selectivă)
Cele nouă niveluri ale învățării

 Nivelul 5 – Oferirea de sprijin în activitatea de învățare

(Encodarea semantică)
 Nivelul 6 – Transpunerea în practică (Răspunsul)
 Nivelul 7 – Oferirea feedback-ului (Reîntărirea)
 Nivelul 8 – Evaluarea performanței (Reactualizarea 2)
 Nivelul 9 – Menținerea cunoștințelor și facilitarea
transferului (Generalizarea)
Nivelul 1 – Captarea atenției (Receptarea)

 Experiența de învățare pornește de la câștigarea atenției

audienței.
 Această modificare la nivelul stimulilor atenționează
grupul că în curând va începe activitatea de învățare.
 Ridicarea volumului vocii, gesticularea, prezentarea unui
scurt filmuleț pe tema propusă spre învățare, folosirea
oricărei alte modalități care să construiască acel moment
de curiozitate, de așteptare ca lecția să înceapă.
Nivelul 2 – Informarea cu privire la obiectivele
de învățare (Expectațiile)
 Asigurarea de faptul că grupul știe ce urmează să învețe
și înțelege care este scopul asimilării acestor noi
informații.
 Explicații cu privire la cele ce vor fi învățate până la
sfârșitul sesiunii, dar și la beneficiile pe care noile
informații le aduc cu ele pentru participanți și pentru
grupul din care fac parte (clasă, grupă, familie, echipă).
 Explicații cu privire la riscurile care apar în situația în
care nu vor învăța noile informații.
Nivelul 3 – Stimularea actualizării
cunoștințelor deja deținute (Reactualizarea 1)
 Atunci când grupul trebuie să învețe ceva nou, se leagă
informațiile noi de cele învățate anterior, de tot ceea ce știu
deja participanții despre tema respectivă.
 Trecerea în revistă a cunoștințelor dobândite anterior și
crearea legăturii cu ceea ce vor învăța în sesiunea actuală
 Întrebări adresate participanților pentru a afla dacă au avut
experiențe anterioare cu tema respectivă sau dacă au
întâmpinat dificultăți necunoscând anumite aspecte legate de
tema respectivă
 Formarea legăturii dintre cele deja știute și cele ce vor fi
învățate
Nivelul 4 – Prezentarea stimulului (Percepția
selectivă)

 Prezentarea noilor informații într-o manieră atrăgătoare

și eficientă.
 Organizarea informațiilor în mod logic și ușor de înțeles
 Utilizarea de stimuli și materiale diverse, pentru toate
tipurile de percepție, precum: prezentări video,
instrucțiuni verbale/discurs explicativ, activități practice –
toate acestea vor satisface diferitele stiluri de învățare
ale participanților.
Nivelul 5 – Oferirea de sprijin în activitatea de
învățare (Encodarea semantică)

 Pentru a ajuta participanții să învețe trebuie oferite

abordări alternative care să ilustreze mai clar informația
furnizată.
 Se includ exemple din viața reală, se spun povești
potrivite cu vârsta și nivelul de înțelegere al grupului, se
prezintă studii de caz sau se fac analogii.
Nivelul 6 – Transpunerea în practică (Răspunsul)

 Pentru asigurarea învățării, grupul trebuie să

demonstreze că și-a însușit noile cunoștințe.
 Această etapă depinde de specificul informațiilor, de
tematica discutată, de vârsta participanților, de
diversitatea materialelor folosite.
 Dacă trebuie însușite anumite procese sau abilități, se
pot face scurte sesiuni de joc de rol; dacă trebuie
însușite date teoretice, se pun întrebări cât mai aplicativ.
Nivelul 7 – Oferirea feedback-ului (Reîntărirea)

 După ce echipa demonstrează că și-a însușit noile

cunoștințe, se oferă feedback-ul și se insistă asupra
aspectelor neclare.
 În cazul în care se observă că anumite aspecte nu au
fost bine înțelese, se corectează și se clarifică împreună
cu întregul grup.
Nivelul 8 – Evaluarea performanței (Reactualizarea 2)

 În acest punct, grupul trebuie să poată completa un test

de cunoștințe legat de noile informații, pentru a
demonstra că și-a însușit cunoștințele respective.
 Participanții completează testul independent, fără ajutor
din partea colegilor sau a trainerului.
 Se utilizează teste, scurte chestionare, scurte eseuri.
Nivelul 9 – Menținerea cunoștințelor și facilitarea
transferului (Generalizarea)

 În această etapă, participanții demonstrează că au reținut

informațiile și că pot transfera noile cunoștințe/abilități în
situații diferite de cele expuse la curs.
 Practica și exersarea constituie cele mai bune modalități de
reținere a informațiilor și de folosire eficientă a acestora
 În mod ideal, participanții ar trebui să aplice cât mai des noile
cunoștințe și în cât mai diverse domenii pentru a putea
generaliza informațiile
Aplicații practice 1

Grădiniță
Clasele I – IV
Clasele V – VIII
Clasele IX – XII
Facultate
Aplicații practice 2

Organizație
Terapie de grup
Cursuri de karate
Cursuri de arte combinate
Dezvoltare personală