Tema 1 Prezentați stadiile dezvoltării cognitive în concepția lui Jean Piaget.

Identificați
(enumerați) pentru fiecare stadiu câte două jocuri.

Etape ale dezvoltarii cognitive

Pe baza unor observatii sistematice pe care le face asupra comportamentelor copiilor de

diferite varste, Piaget sustine ca dezvoltarea cognitiva poate fi delimitata in patru etape. Doua
dintre acest etape se suprapun varstei scolare. Prima etapa, perioada senzoriomotorie, apare
anterior perioadei scolare la majoritatea copiilor; profesorii pot observa doar rezultatele; nu si
achizitiile propriu zise. Insa totusi ne ajuta la explicarea unor schimbari cognitive care survin mai
tarziu, in timpul anilor de scoala. Trecerea dintr-un stadiu in altul nu are loc instantaneu, iar
durata etapelor variaza de la copil la copil fiind dependenta de structurile ereditare si de
circumstante.

Copilul trece prin fiecare dintre aceste stadii succesiv şi cu viteze diferite. El trebuie să fie apt (din
punct de vedere al maturizării) să progreseze în următorul stadiu. Aceste stadii sunt:

• stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani)

• stadiul preoperaţional (2-7/8 ani);

• stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani);

• stadiul operaţiilor formale (11/12-15/16 ani).

Stadiul inteligenţei senzorio-motorii. între 0 şi 2 ani, inteligenţa copilului îşi are originea în percepţie
şi acţiune. El absoarbe toate informaţiile pe cale senzorială (vizual, auditiv, tactil) şi motorie. Este o

inteligenţă trăită, practică, legată de acţiunea efectivă a copilului, ce are la bază mobilizarea schemelor
senzorio-motorii şi coordonarea lor până la găsirea alternativei eficiente. în cursul acestei perioade se
produce o decentrare care îl face pe copil să se distingă de lumea înconjurătoare. Principala achiziţie a
perioadei este permanenţa obiectului, care desemnează capacitatea copilului de a-şi reprezenta
obiectele şi în absenţa lor.

Stadiul inteligenţei preoperatorii este cel mai intens studiat de Piaget. Pentru acest stadiu sunt
definitorii două substadii care dau seama de progresele înregistrate în evoluţia copilului: substadiul
gândirii simbolice şi preconceptuale (2-4 ani) şi substadiul gândirii intuitive (4-7 ani).

Substadiul gândirii simbolice şi preconceptuale apare la sfârşitul perioadei senzorio-motorii, când se

instalează o funcţie fundamentală pentru evoluţia conduitelor ulterioare, funcţie care constă în
posibilitatea de a reprezenta un lucru (un „semnificat" oarecare) cu ajutorul unui „semnificam"
diferenţiat care nu serveşte decât pentru această.reprezentare. Această funcţie generatoare a
reprezentării este denumită, în general, funcţie simbolică, iar lingviştii o numesc funcţie semiotică.
Copilul poate să-şi reprezinte mental obiecte sau evenimente absente cu ajutorul simbolurilor. Această
posibilitate de a-şi reprezenta simbolic lucrurile este regăsită în următoarele cinci conduite, care apar
aproape simultan: imitaţia amânată (care se realizează în absenţa modelului), jocul simbolic sau jocul
de ficţiune, desenul, imaginea mentală (ce apare ca o imitaţie interiorizată) şi, mai ales, limbajul, care
permite evocarea verbală a unor evenimente. Se constată că patru dintre cele cinci forme de conduită
se bazează pe imitaţie, care constituie o prefigurare a reprezentării. O putem considera un fel de
reprezentare în acţiune.
De la apariţia limbajului şi până la patru ani, Jean Piaget distinge o primă perioadă de dezvoltare a
gândirii, pe care o numeşte perioada inteligenţei preconceptuale, care se caracterizează prin existenţa
preconceptelor, iar în planul raţionamentului în formare, prin transducţie sau raţionament
preconceptual. „Preconceptele sunt noţiunile legate de copil de primele semne verbale, a căror folosire
o capătă. Particularitatea acestor scheme constă în faptul că ele rămân la jumătatea drumului, între
generalitatea conceptului şi individualitatea elementelor care îl compun, fără a o atinge nici pe una,
nici pe cealaltă" . Raţionamentul care leagă asemenea preconcepte a fost numit
transductiv. El se constituie ca un raţionament primitiv care nu leagă elementele componente prin
deducţie, ci prin analogii imediate.
Substadiul gândirii intuitive este cel în care asistăm la coordonarea treptată a raporturilor
reprezentative, deci la o conceptualizare în creştere. Ea va conduce copilul de la faza simbolică sau
preconceptuală până în pragul operaţiilor. însă, această inteligenţă rămâne în mod constant prelogică,
deoarece ea mai substituie încă operaţiile nedesăvârşite printr-o formă semisimbolică de gândire, care
este raţionamentul intuitiv. Controlul judecăţilor se face prin intermediul „reglărilor intuitive", j
După Piaget, principalele limitări ale gândirii în perioada preoperatorie sunt:
• egocentrismul, care se referă la incapacitatea copilului de a vedea lucrurile din punctul de vedere al
celuilalt, el rămânând prizonierul propriei perspective;
• centrarea, ce implică orientarea către o singură trăsătură a situaţiei şi ignorarea celorlalte,
indiferent de relevanţa lor;
• amestecul realului cu imaginarul;
• ireversibilitatea, care exprimă inabilitatea copilului din stadiul preoperaţional de a face operaţii
mentale reversibile.
Reversibilitatea este considerată de Piaget principala caracteristică a gândirii umane şi exprimă
capacitatea de a executa mental aceeaşi acţiune în două sensuri. în această perioadă (2-7/8 ani), copilul
nu este capabil de reversibilitate, deoarece el rămâne încă legat de percepţiile imediate

Stadiul operaţiilor concrete pune în evidenţă faptul că reversibilitatea gândirii se manifestă în jurul

vârstei de 8 ani. Copilul poate acum concepe că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă, care
permite revenirea la starea anterioară. Fiind capabil de reversibilitate, el va putea surprinde şi
invarianta, adică ceea ce este constant şi identic în lucruri. Va sesiza, deci, treptat conservarea
substanţei, a greutăţii şi a volumului. Piaget susţine că procesul de conservare apare într-o ordine
definită: conservarea substanţei la 8 ani, conservarea greutăţii la 9-10 ani, iar conservarea volumului la
11-12 ani. De la un mediu cultural la altul, vârstele la care se achiziţionează conservarea pot fi diferite,
dar ordinea de achiziţie este constantă.
Experimentele referitoare la conservări pun în evidenţă caracterul operator al gândirii copilului.
Operaţiile sunt definite de Piaget astfel: „acţiuni interiorizate sau interiorizabile, reversibile şi
coordonate în structuri totale". Ele se caracterizează prin faptul că sunt în mod riguros şi necesar
reversibile. Copilul care, fără nici o mânuire, afirmă că deformarea bilei nu a modificat cantitatea de
plastilină, consideră această deformare reversibilă. Cantitatea de plastilină constituie invariantul
acestei transformări reversibile care este deformarea. Orice transformare reversibilă conţine un
invariant. Operaţiile se caracterizează şi prin faptul că sunt întotdeauna organizate în structuri.
Structurile de ansamblu în care se coordonează operaţiile concrete au fost numite de Piaget grupări,
prin analogie cu structurile matematice de grup Klein. Gruparea realizează, pentru prima dată,
echilibrul dintre asimilarea lucrurilor la acţiunea subiectului şi acomodarea schemelor subiective la
modificările lucrurilor.

Stadiul operaţiilor formale evidenţiază un progres substanţial al gândirii copilului. Gândirea lui se va

elibera de concret, deoarece trecerea la preadolescentă şi adolescenţă îi asigură capacitatea de a raţiona
corect din punct de vedere formal după ipoteze, adică după propoziţii despre care nu ştie încă dacă
sunt adevărate sau false. Gândirea formală este şi o gândire ipotetico-deductivă care permite
examinarea consecinţelor ce decurg în mod necesar din ipoteze. Primul rezultat al acestei desprinderi a
gândirii de obiecte constă în eliberarea relaţiilor de ordine (serierile) şi a clasificărilor de legăturile lor
concrete, intuitive. Structurile operatorii se dezvoltă, devin mai mobile, mai extensibile. Substituirea
manipulării reale sau imaginare a obiectelor cu enunţuri verbale înseamnă suprapunerea unei noi
logici, logica propoziţiilor, peste aceea a claselor şi relaţiilor. Or, aceasta înseamnă creşterea numărului
operaţiilor posibile. Logica propoziţiilor, combinatorica, presupunând operaţii de gradul al doilea
(permutări, combinări), şi grupul celor două reversibilităţi INRC (coordonarea reversibilităţilor prin
inversiune şi prin reciprocitate) sunt cele mai importante achiziţii ale acestei perioade.
Meritul teoriei piagetiene este acela de a fi arătat modul în care evoluează inteligenţa, faptul că ea îşi
are originea în interacţiunile senzorio-motorii ale copiilor cu mediul înconjurător încă înainte de
achiziţia limbajului. Structurile operatorii ale inteligenţei nu sunt înnăscute, ci se elaborează până
aproximativ la sfârşitul primelor două decenii ale dezvoltării. Ele pun în evidenţă o construcţie reală,
realizată în trepte, iar pe fiecare dintre aceste trepte trebuie, mai întâi, să se reconstruiască rezultatele
obţinute pe treapta precedentă, înainte de a lărgi şi a construi ceva nou. Teoria piagetiană e, din acest
punct de vedere, o teorie constructivistă. Ea este şi o teorie genetică, pentru că se axează pe explicarea
genezei şi a evoluţiei proceselor cognitive.

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA COGNITIVĂ

• Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani)
1. Ferma de animale
Acesta este un joc interactiv pentru copii, care ajuta la dezvoltarea limbajului si memoriei.
Vei avea nevoie de unele animale umplute cu apa sau siluete de animale mari colorate.
Aseaza-te pe podea sau pe pat, unde va simtiti mai confortabil si asigurati-te ca nu exista alte
lucruri care il pot distrage pe cel mic. Poate fi mai convenabil sa il pui pe micut intr-un scaun
pentru copii. Stai cu un animal umplut cu apa sau cu imaginea in fata copilului si imita sunetul
animalului, asigurandu-te ca bebelusul tau poate vedea gura. Asteapta cateva secunde, apoi
repeta sunetul din nou. Continua cu spectacolul de origine animala timp de cateva minute.
Dupa ce copilul tau s-a obisnuit cu jocul, da-i sansa de a imita sunetele de animale. El poate
incepe in cele din urma sa anticipeze si sa reproduca sunetul imediat ce ai ridicat plansa sau
macheta animalului respectiv.
O data ce bebelusul va creste jocul se poate complica folosind denumirile animalelor. Poti
organiza chiar un spectacol folosind o mini-scena (confectionata din carton) pentru a face jocul si
mai distractiv.
2. Perechea potrivita
O data ce copilul incepe sa recunoasca asemanarile si deosebirile dintre obiectele reprezentate de
o imagine si cele care il inconjoara jucati-va un joc ce are ca sarcina formarea de perechi.
Materiale
Poze din reviste, care reprezinta lucruri gasite in casa, cum ar fi pasta de dinti, produse
alimentare ale copilului, haine, jucarii, pantofi, ceas etc.
Folositi elemente ce se aseamana aproape perfect cu cele din imagini.
Instructiuni
Gaseste imagini care reprezinta obiecte din casa ta, dupa cum am sugerat mai sus.
Strange elemente reale pentru a se potrivi cu imaginile folosite.
Prezentati elementele reale intr-un sir pe podea sau la masa.
Aseaza-l pe micut langa tine si confrunta obiectele din imagine cu lucrurile reale.
Da-i ca sarcina sa amplaseze imaginea langa obiectul potrivit. Repeta pana cand copilul reuseste
sa formeze toate perechile corect.
Asigura-te ca toate elementele sunt sigure pentru copil si acesta le poate manipula fara sa se
raneasca. Spune-i bravo ori de cate ori a indeplinit sarcina si pe parcursul jocului incurajeaza-l,
chiar daca greseste nu il certa pentru ca va deveni frustrat.

• Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani);

Joc simbolic cu caracter anticipativ: jocul „De-a cofetarii” (pentru pregătirea unei salate de
fructe) se organizează înaintea desfăşurării observaţiei „Fructe de toamnă” în Centrul de Ştiinţe.
Desfăşurarea jocului oferă posibilitatea copiilor de a observa însuşirile caracteristice ale unor
fructe (formă, mărime, culoare), prin intuirea lor prin toţi analizatorii, părţile componente de a
respecta unele reguli de igienă. Copiii îşi dezvoltă un limbaj specific prin asumarea de roluri
diferite (cofetar, consumator, producător de
Jocul cu reguli – sunt jocurile cu reguli formulate fie de către copii sau de către adulţi. În general
sunt jocuri care arată prin ce modalităţi poţi să câştigi (au la bază întrecerea precum şi jocurile de
echipă), jocuri inventate de copii, jocurile sportive, jocurile didactice. La vârsta preşcolară
jocurile cu reguli inventate de copii sunt cel mai des întâlnite, treptat, spre finalul preşcolarităţii,
la 7 ani, apărînd şi jocurile cu reguli impuse, care devin foarte populare în şcolaritatea mică, ele
bazându-se pe competiţie, pe măsura în care copilul demonstrează o mai mare performanţă în
aplicarea unor cunoştine, capacităţi, abilităţi. Copiii însă pot simplifica sau complica aceste
reguli, în funcţie de interesul manifestat, de experienţa de viaţă, de context. În jocurile lor
simbolice, copiii inventează propriile lor reguli ( de ex.: „Eu sunt postasul, dar tu nu ai voie sa
deschizi uşa până nu sun eu la uşă...”) În jocurile “Şoarecele şi pisica”, “De-a v-aţi ascunselea”,
“Batistuţa”, pe lângă bucuria participării, implicarea afectivă, dorinţa de a câştiga, are loc
socializarea, incluziunea, fiind jocuri de grup. Copiii sunt puşi în situaţia de a respecta regula, de
a acţiona doar atunci când sunt nominalizaţi, de a alege un partener, de a se întrece cu el de a se
bucura de reuşita sau de a accepta eşecul (să fi prins de pisică, să nu observi batistuţa şi să fi
pedepsit cu statul într-un picior, şi să fi văzut la jocul, “De-a v-aţi ascunselea”).

Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani);

Imaginarium
Jocul constă în inventat și simțit. Acesta este un joc simplu și interesant. Jucătorii trebuie să vină
cu asociații pentru imaginile neobișnuite, decupate din cărți sau reviste, și să ghicească ce fel de
asociere ar putea avea oponentul lor. Imaginarium-ul duce departe, dezvoltă creativitatea și
imaginația.

Asociații
Jucătorii sunt împărțiți în perechi. Alegeți o temă de joc. De exemplu, Anul Nou. Toată lumea
scrie pe o bucată de hârtie un cuvânt legat de Anul Nou. Hârtiile sunt împăturite și puse într-o
cutie. Prima rundă a jocului: Perechile ies pe rând.
Unul din perechi trage o bucată de hârtie și încearcă să explice cuvântul scris partenerului său
prin orice cuvinte, cu excepția celui scris. Este necesar ca partenerul să ghicească în 20 de
secunde. Când foițele se termină, perechile numără punctele.
Hârtiile se pun înapoi în cutie. A doua rundă: la fel, explicați cuvintele doar cu gesturi și expresii
faciale, în tăcere. De asemenea, 20 de secunde. A treia rundă – aceleași cuvinte trebuie explicate
prin pronunțarea unui singur cuvânt.

Stadiul operaţiilor formale (11/12-15/16 ani)

Jocuri în legătură cu sistemul zecimal și pozițional:

a) Scrierea unui număr ce se pot forma cu un număr de cifre date
Scopul jocului: Permutarea numerelor naturale, funcție de poziție pentru compararea lor;
Regula jocului: Profesorul va oferi o serie de 2 sau 3 numere naturale, elevilor. Le va spune că
numerele(cifrele) au ieșit la joacă și abia așteaptă să vină copiii să se joace cu ele. De exemplu:
„Scrieți toate numerele de trei cifre ce se pot forma cu numerele 1, 4, 3”.
Soluție: 143, 134, 413, 431, 314, 341.
b) Ce numere lipsesc? Acest joc l-am folosit în completarea orelor de matematică, cu rezultate
bune pentru toate clasele. Am urmărit fixarea deprinderii număratului, dezvoltarea spiritului de
observație și a memoriei vizuale.
Sarcina didactică: Stabilirea numărului lipsă, dintr-un șir de numere date;
Exemplu: 4, ____, 6, ____, 8, _______ .
c) Ghicirea cifrei șterse!- se alege un număr din trei cifre. ( 538 )
 se calculează suma cifrelor lui ( 5+3+8)
 se scade numărul obținut din numărul inițial ( 538- 16= 522)
 se șterge o cifră și se comunică elevilor cifrele 2, 2. Acestea se adună și apoi se scad din
9, deoarece suma obținută este multuplu de 9.