Teoria lui Piaget asupra

dezvoltării cognitive.
Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, UVT

Conf. Univ. Dr. Dana Gavreliuc

Obiective:

 Să enumerați cele patru stadii ale dezvoltării cognitive,

conform teoriei lui Jean Piaget.
 Să identificați principalele achiziții cognitive specifice
fiecărui stadiu prezentat.
 Conceptul de dezvoltare umană

 Dezvoltare umană = totalitatea modificărilor succesive

(fizice, cognitive, sociale, emoționale) pe care le
parcurge un individ de-a lungul întregii sale vieți (din
momentul concepției sale până la moarte).
 D. fizică;
 D. cognitivă;
 D. psihosocială.
Stadialitatea cognitivă (J. Piaget)

Cogniţia se referă la cunoaştere

Dezvoltarea cognitivă la achiziţia cunoașterii în
copilărie
Modul în care copiii achiziționează instrumentele de
bază ale cunoașterii și cum le transformă în mijloace de
adaptare la mediu
Stadialitatea cognitivă (J. Piaget)
 Procese cognitive:
 înţelegerea,
 raţionamentul,
 gândirea,
 rezolvarea de probleme, aspecte ale inteligenţei umane pe
care le folosim ca să ne adaptăm
 învăţarea, la mediu şi ca să îi conferim acestuia
un sens.
 conceptualizarea,
 clasificarea şi
 memoria
REPERE PSIHOGENETICE ȘI
PSIHODINAMICE ALE DEZVOLTĂRII
Stadiul în perspectivă genetică presupune:

ordinea diverselor achiziții este neschimbată;

există o structură proprie stadiului, și nu doar o
juxtapunere de proprietăți;
 structura reconvertește achizițiile anterioare, care nu
dispar, ci se manifestă doar în altă formă;

Fiecare stadiu comportă un moment de pregătire și unul de

închegare / reprezintă un moment de echilibru al vieții
psihice = relativ ==== trecerea la un nou stadiu.
Stadialitatea cognitivă (J. Piaget)
Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani)

 corespunde dezvoltării şi coordonării capacităţilor senzoriale

şi motorii ale copilului.
 principalul „instrument” psihic al adaptării la realitate este
schema senzorio-motorie,
 principala „achiziţie” este permanenţa obiectului.

 Coordonarea abilităților senzorio-motorii înțelegerea

intuitivă a unor:
Relații rudimentare de tip cauză-efect
Relații temporale – trecut/viitor
Relații spațiale
Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani)

 La finalul acestui stadiu copilul:

 Înțelege faptul că lumea este compusă din entități care există
fie că le percepem direct sau nu – permanența obiectului
 https://www.youtube.com/watch?v=k0WhkOjln3c

 Capacitatea de explorare intenționată, prin încercare și eroare

a proprietăților obiectelor
 Interiorizarea acțiunilor – formarea primelor simboluri
reprezentaționale
 Imitația amânată – poate să evoce reprezentările interne
simbolice a obiectelor absente
 Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani)

Operația = orice procedură utilizată pentru a acționa mental

asupra obiectelor
 adunarea a 2 obiecte la alte 3 obiecte;
 ordonarea unor obiecte după mărime;
 clasificarea animalelor în categorii diferite.

În acest stadiu, copilul nu poate utiliza toate aceste operații

mentale, datorită unor caracteristici ale gândirii: egocentrismul,
animismul, rigiditatea și raționamentul prelogic
Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani)

Caracteristici:

 Abilitatea de a gândi în simboluri (cuvinte, imagini

mentale, care înlocuiesc ”ceva”, utilizate în încercarea de
a înțelege lumea) .

 In locul interacţiunii directe cu mediul, copilul este capabil să utilizeze

deja reprezentările mentale ale mediului şi să interacţioneze cu acestea

 Copilul va utiliza simboluri pentru a-și reprezenta obiectele

 Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani)

 Capacitatea de simbolizare - se dezvoltă

 Utilizarea jocului dramatic –formă a gândirii simbolice, intuitive –
integrază diferite experiențe de viață sub forma unor scenarii

 Comunicare verbală
 Evoluție rapidă a abilităților verbale (lexicale, sintactice și
discursive)
 2 ani - 250 de cuvinte
 6 ani – câteva mii de cuvinte (Nelson, 1973)

 Este posibilă schematizarea obiectelor în desen.

Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani)

Caracteristici:
 Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie
(rigiditatea gândirii).
 Ireversibilitatea = tendința de a se gândi la obiecte sau
evenimente în ordinea în care au fost experimentate prima
dată
 Copiii preșcolari – incapabili să refacă mental o secvență
 Gândirea reversibilă permite realizarea de adunări și scăderi
 Scăderea este inversul adunării – înțelegerea acestui
principiu (nu memorarea lui) = înțelegerea fundamentelor
aritmeticii
Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani)

 Egocentrism

 Dificultăţi în a distinge între propriul punct de vedere și

perspectivele celorlalți
 Convingerea că alte persoane văd lumea identic cu ei și o
experiențiază în mod similar
 Pot să atribuie sentimentele lor altor persoane și obiectelor
neînsuflețite

 https://www.youtube.com/watch?v=v4oYOjVDgo0
Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani)

 Înţelegerea legii conservării.

 Conservarea = înțelegerea faptului că anumite
caracteristici de bază ale obiectelor (lungime, arie, volum,
greutate) rămân constante, chiar dacă înfățișarea lor este
modificată perceptiv.
 https://www.youtube.com/watch?v=9YWlfRTBhAQ

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY

 Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani)

 Capacitatea de a seria.

 Serierea = capacitatea de a aranja mental itemii pe baza

unor dimensiuni precum înălțime, greutate, timp, viteză.

 Ex: Dacă A mai înalt decât B și B mai înalt decât C cine

este mai înalt
 Operația de tranzitivitate
Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani)

 Capacitatea de a clasifica

 Clasificarea = abilitatea copiilor de a sorta obiecte pe

baza unor criterii și înțelegerea fenomenului de incluziune
a claselor (înțelegerea relațiilor de tip parte/întreg)
 Ex: mărgele de lemn
Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani)

 Surprinderea invarianţei.
 Conceptul de număr
 Invarianța numărului = numărul total de monede dintr-un șir
rămâne același, fie că monedele sunt apropiate sau
distanțate

https://www.youtube.com/watch?v=R3U_T6C9NtU&t=419s
Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani)

 Caracteristici:

 Tranziția spre o gândire de tip obiectiv

 Conștientizarea faptului că mai mulți copii pot avea
interpretări diferite asupra aceluiași eveniment
 Ancorați în realitatea concretă
 Rezolvă probleme predominant prin manipularea directă
a obiectelor
Stadiul operaţiilor formale (11/12 ani – 15/16 ani
sau niciodată)

 Caracteristici ale gândirii adolescentului:

 Raţionamentul ipotetico-deductiv = abilitatea de a formula

ipoteze cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment
și de a genera predicții despre evoluția acelui eveniment
 Operarea asupra posibilului = capacitatea de a formula
concluzii despre situații care nu au făcut obiectul unor
experiențe nemijlocite
Stadiul operaţiilor formale (11/12 ani – 15/16
ani sau niciodată)

 Caracteristici ale gândirii adolescentului:

 Gândirea abstractă = desprinderea de prezentul concret și

trecerea la abstract sau posibil = proiectarea propriei imagini
în viitor (argumentare pro – contra)
 Formulare și testare de ipoteze
 Abilități metacognitive (raportarea critică la propria gândire,
monitorizarea activă, reglarea strategiilor de învățare pentru
realizarea propriilor scopuri)
Implicaţii ale dezvoltării cognitive a adolescentului
asupra comportamentului şi a personalităţii

 gândirea formală, conform lui Piaget, implică patru aspecte

majore:
 metacogniţia (reflectare asupra propriei gândiri),
 gândirea abstractă (trecerea de la realitate spre posibilitate),
 gândirea logică (capacitatea de a lua în considerare toţi
factorii şi ideile importante dintr-o problemă şi de a formula, pe
baza lor, concluzii corecte, cum ar fi capacitatea de a
determina cauze şi efecte) şi
 motivarea ipotetică (formularea de ipoteze şi examinarea
probelor luând în considerare mai multe variabile)(Mih, 2010)
Implicaţii ale dezvoltării cognitive a adolescentului
asupra comportamentului şi a personalităţii

 Transformările cognitive pe care le parcurge gândirea

tinerilor au impact asupra:
 conceptului imaginii de sine,
 a percepţiei viitorului,
 a înţelegerii celor din jur.
Implicaţii ale dezvoltării cognitive a adolescentului
asupra comportamentului şi a personalităţii

 perioada adolescenţei reprezintă perioada transformării

imaginii de sine, printr-o înțelegere progresivă a propriei
persoane (Erikson, 1968; Harter, 1990; Eccles şi Barber,
1999; Youniss, McLeiian şi Yates, 1997).

 reflecţia asupra propriei persoane necesită unele

procesări de nivel mai înalt de abstractizare (stadiul
operațiilor formale).
Imaginea de sine

 imaginea de sine poate fi înţeleasă:

 ca o reprezentare mentală a propriei persoane
 ca o structură organizată de cunoştinţe declarative
despre sine care ghidează comportamentul social.

 imaginea de sine:
 presupune conştientizarea a "cine sunt eu” şi a "ceea ce
pot să fac eu"
 influenţează atât percepţia lumii cât şi a propriilor
comportamente.
Imaginea de sine

 Imaginea de sine = modul în care o persoană își

percepe propriile caracteristice fizice, cognitive,
emoționale, sociale și spirituale
Imaginea de sine

 în cadrul imaginii de sine facem distincţia între

 Eul (sinele) real,
 Eul (sinele) viitor şi
 Eul (sinele) ideal.
Critica excesivă

 orientarea spre lumea adulţilor, prin comparații succesive și

capacitatea de reflecţie îi ajută pe adolescenţi să-şi
autoevalueze achiziţiile (Schmidt şi Davison, 1983).

 adolescenții devin mult mai capabili de implicare prin

motivarea morală (Stenberg şi colab., 1981).
Critica excesivă

 capacitatea lor de a distinge posibilul de real îi face să

discearnă nu doar cum este lumea adulţilor, ci şi cum ar
putea să devină în anumite circumstanţe ideale.

 Capacitatea adolescenţilor de a înţelege ceea ”ce

este” şi ceea ”ce ar putea fi” îi poate face uneori să
adopte atitudini idealiste sau rebele (White, 1980).
Critica excesivă

 Pornind de la prezumţia de ”vinovăţie" a tuturor

celorlalţi, consideră că toţi ceilalţi sunt la fel de critici ca
ei înşişi şi astfel, le "permit" acestora să le scadă stima de
sine aproape instantaneu.

 Ei compară posibilul cu actualul, descoperind astfel că,

actualul este mai puţin decât idealul şi devin observatori
critici ai lumii actuale şi ai adulţilor.
Pseudostupiditatea

 adolescenţii tineri adesea demonstrează

”pseudostupiditate”
 = tendinţa de a aborda unele probleme la un nivel prea
complex şi de a greşi, nu pentru că cerinţa este dificilă,
ci pentru că este prea simplă (Elkind, 1978)
Pseudostupiditatea - exemple

 adolescenţii merg la cumpărături - nu se descurcă

deoarece caută produsele de multe ori în cele mai
puţin probabile locuri.
 încearcă să rezolve o problemă ţinând minte o mulţime
de variabile, dar in acelaşi timp le lipseşte capacitatea
de a le selecta în funcţie de ce e relevant şi de a se
decide pentru varianta optimă.
Pseudostupiditatea

 capacitatea de a face operaţii formale posibilitatea

de a lua în considerare mai multe alternative,
 lipsa unor algoritmi care să permită evaluarea opţiunilor
poate duce uneori la amânarea deciziei sau la anularea
acţiunii.
 lipsa de experienţă - elementul care îi face să pară uneori
stupizi.
Egocentrismul

 Egocentrismul este:
 expresia convingerii adolescentului că se află în centrul
atenţiei şi că ceilalţi îl observă în detaliu şi îi evaluează
activităţile.
 convingerea că se află pe o scenă unde sunt monitorizaţi,

 consideră că ceilalţi sunt preocupaţi de propriile

gânduri şi comportamente aşa cum este el.
Egocentrismul

 sentimentul de a fi în centrul atenţiei explică multe dintre

manifestările aparent bizare ale adolescenţilor.
 ca reacţie de apărare în faţa acestui fapt, mulţi
adolescenţi se retrag în sine, îşi ascund sentimentele şi
preferă să fie singuri (Băban, 2001)
Bibliografie

 Mih, V. (2010) – Psihologie educațională, Ed. ASCR, Cluj-Napoca

 Schaffer, H.R. (2010) – Introducere în psihologia copilului, Ed. ASCR,
Cluj-Napoca
 Sălăvăstru, D. (2010) – Psihologia învățării, Ed. Polirom, Iași
 Butler-Bowdon, T. (2019) – Psihologie, 50 de clasici, Ed. Litera, București
 Birch, A. (2000) – Psihologia dezvoltării, Ed. Tehnică, București