Tema 2

1. Definiți inteligența după minim două surse cu specificarea acestora și

încercați o comparație a definițiilor propuse. (2 pct)
Inteligența - reprezintă capacitatea de manipulare și operare a datelor
grafice, matematice, logice, lingvistice si abstracte. (C. Contantinescu,
2007)
Inteligența - capacitatea individului de a acționa eficient, de a gândi
rațional și de a se confrunta adaptativ la mediu ( definiție elaborată de
Humphreys , găsită în cartea găsită în cartea de Robin L. Harwood ,
Scott A. Miller , Ross Vasta ”Psihologia copilului” a.2010)
Inteligența - un termen genetic care indică formele superioare ale
organizării sau echilibrului structurii cognitive utilizată la adaptarea la
mediul fizic si social (Piaget, La psychologie de l’intelligence, a.1947)
Definiție proprie :
Inteligență – caracteristică a individului, care îi permite gândirea
rațională, adaptabilitate și capacități de a efectua operații logice în
scopul adaptării condițiilor mediului și activităților cotidiene.
2. Prezentați caracteristicile stadialității lui Piaget (1pct)
Etapizarea propusă de Piaget are următoarele caracteristici:
- fiecare stadiu reprezintă un salt calitativ, atât pentru gândire cât şi
pentru comportament;
- în fiecare stadiu copilul îşi elaborează o imagine proprie (dar
provizorie) despre lume, imagine care se va retuşa mereu,
apropiindu-se tot mai mult de realitate.
- orice etapă se întemeiază pe cea care a precedat-o, de aceea vechile
competenţe nu sunt niciodată total abandonate.
3. Enumerați stadiile și substadiile pe care le stabilește Piaget (1 pct)
După Piaget stadiile de dezvoltare sunt următoarele:

1.Stadiul senzorio-motor (de la 0 la 2 ani) are mai multe substadii:

1.1 Substadiile care asigură trecerea de la reflexe la intenţionalitate:

- etapa reflexelor (0-1 lună)- la naştere copilul are unele reflexe, care
sunt condiţionate genetic( supt, palmar);
- reacţiile circulare primare (1-4 luni) (se referă la propriul corp)- dacă
o anumită mişcare spontană produce copilului satisfacţie, el are
tendinţa de a o reproduce.
- apariţia reacţiei circulare secundare (4-8/9 luni) (vizează obiectele
exterioare)- se dezvoltă capacitatea copilului de a reproduce activ o
reuşită întâmplătoare

1.2. Substadiile care fac trecerea de la intenţionalitate la

reprezentare:
- coordonarea schemelor secundare
- reacţiile primare terţiare (1 an -11/2)- caută noi mijloace pentru a
acţiona folosind tatonarea. Apar conduitele inteligente: cea a
suportului (pentru a apropia un obiect trage suportul pe care acesta se
găseşte)
- combinaţia mintală (1 1/2 ani- 2 ani)
- abandonarea tatonărilor materiale şi interiorizarea schemelor de
rezolvare a problemelor..

2.Stadiul preoperaţional (2ani-7/8 ani)

Are următoarele substadii:

2.1 Substadiul gândirii simbolice( 2-4 ani) - cea mai importantă

achiziţie în stadiul preoperaţional este capacitatea de a utiliza
simbolurile (inclusiv cuvintele). Raţionamentul specific vârstei este
unul transductiv care nu este capabil nici de deducţie nici de
reversibilitate.
2.2 Substadiul gândirii preoperatorii ( intuitive) (4-7/8 ani): se
formează sub influenţa investigaţiilor practice a copilului, având în
vedere, mai mult rezolvarea unor probleme imediate şi nu atât a
cunoaşterii adevărului. După 5 ani raţionamentul transductiv din etapa
anterioară este înlocuit de alt tip de raţionament cel inductiv şi cel
deductiv. Până la vârsta de 7/8 ani copilul nu este capabil de
reversibilitate şi asociativitate, dar în schimb este capabil de analiză,
sinteză şi abstractizare.
3. Stadiul operaţiilor concrete (7/8 - 11/12ani) - are loc o revoluţie
în planul cunoaşterii pentru că, se face trecerea de la cunoaşterea
nemijlocită a realităţii la cea logică.În această etapă operaţiile au un
 caracter concret deoarece el nu poate raţiona doar pe baza
propoziţiilor verbale şi recurge la manipularea obiectelor .
- la 7/8 ani copilul este capabil doar de conservarea cantităţii;
- 9/10 ani pare capacitatea de conservare a greutăţii;
- conservarea volumului apare pe la 11/12 ani;
- pe măsură ce înaintează în vârstă copilul apelează tot mai
des la algoritmi;
- de asemenea începe să se manifeste în acest stadiu
curiozitatea intelectuală;
4.Stadiul operaţiilor formale (11/12 - 17/18 ani) - gândirea intră pe
un palier superior de dezvoltare. Sunt folosite abstractizarea,
generalizarea, analiza, sinteza, comparaţia etc., dar şi operativitatea
specifică.Se formează judecăţile şi raţionamente tot mai complexe. În
opinia lui Piaget stadiul operaţiilor formale semnifică punctul
final în evoluţia gândirii şi inteligenţei. Se dobândesc câteva abilităţi
noi: distincţia între real şi posibil precum şi coordonarea unor
variabile multiple. Se creionează, de asemenea, spiritul de
experimentare. Curiozitatea tinde să evolueze şi apare nevoia de a
filosofa.
4. Ce înseamnă d.p.d.v. a stadialității lui Piaget reversibilitatea? (0,50
pct)
Reversibilitatea - principala caracteristică a gândirii umane şi
exprimă capacitatea de a executa mental aceeaşi acţiune în două
sensuri.
5. Notați în dreptul afirmațiilor de mai jos A =adevărat sau F=fals ( 1
pct)

Teoria inteligențelor multiple a fost elaborată de Piaget. F

Stadiul sezorio-motor se derulează între 0 si 2 ani. A

În cadrul Teoriei inteligențelor multiple se consider că inteligența este

urmarea procesului de adaptare. F
 Conform Teoriei inteligențelor multiple, inteligența nu trebuie văzută
ca un construct unidimensional. A

În sistemul de învățământ, conform lui Gardner sunt valorizate:

inteligența motrică și kinestezică și inteligența muzicală. F

6. Enumerați tipurile de inteligență stabilite de către Teoria inteligențelor

multiple. (1pct)
1. Inteligenţa lingvistică - capacitatea de a rezolva şi dezvolta
probleme cu ajutorul codului lingvistic, sensibilitate la sensul şi
ordinea cuvintelor, abilitatea de a învăţă limbi străine şi capacitatea de
a folosi limbajul pentru a atinge anumite scopuri.
2.Inteligenţa logico-matematică - abilitatea de a analiza problemele
în mod logic, de a rezolva operaţii matematice şi a investiga subiecte
ştiinţifice.
3. Inteligenţa spaţială / vizuală - capacitatea de a forma modele
mentale spaţiale, de a rezolva probleme prin intermediul
reprezentărilor spaţiale şi ale imaginii, simţul orientării în spaţiu,
capacitatea de a citi hărţi, diagrame, grafice.
4. Inteligenţa muzicală - abilitatea de a compune, reda şi aprecia
modelele muzicale.
5.Inteligenţa motrică şi kinestezică - capacitatea de a rezolva
probleme şi de a genera produse cu ajutorul mişcării corpului,
îndemânarea în manipularea obiectelor
6. Inteligenţa interpersonală - capacitatea unei persoane de a
rezolva probleme prin interacţinea cu ceilalţi, abilitatea de a
discrimina şi răspunde adecvat la manifestările şi dorinţele
celorlalţi şi de a lucra în mod eficient cu alţi oameni.
7. Inteligenţa intrapersonală - posibilitatea de a rezolva probleme şi
de a genera produse prin cunoaşterea de sine, capacitatea de acces la
propriile trăiri, abilitatea de a le discrimina şi exprima.
8.Inteligenţa naturalistă - specifică acelor persoane cu o mare
dorinţă de cunoaştere a lumii vii .
Ulterior Gardner adaugă la aceste 8 tipuri de inteligenţă încă două:
1.Inteligenţa spirituală apare la acele persoane care sunt foarte
interesate de experienţele şi entităţile cosmice, ce nu sunt percepute cu
simţurile clasice, dar care sunt, extrem de importante pentru fiinţele
umane.
 2. Inteligenţa existenţială este abilitatea de localizare a unei persoane
în „cele mai îndepărtate colţuri ale cosmosului – infinitul

7. Care este diferența între inteligența interpersonală și cea

intrapersonală? (0,50 pct)
Inteligența interpersonală se referă la rezolvarea problemelor cu
ajutorul celor din jur, pe când inteligența intrapersonală se referă la
rezolvarea problemelor apelând la ajutorul cunoaștinților personale.
8. De ce credeți că este importantă cunoașterea stadialității propuse de
Piaget, din perspectiva unui viitor cadru didactic?
Motivați răspunsul (maxim ½ de pagină) (1 pct)
Cunoașterea stadialității propuse de Piaget este importantă pentru
un viitor cadru didactic. Eu consider așa, deoarece prin intermediul
aceastei stadialități putem cunoaște nivelul de dezvoltare cognitivă a
elevului, în dependeță de vârstă. Luând în considerare că elevii dintr-o
clasă sunt cam la aceiași etapă a stadialității, putem adapta materialul
propus, în fucție de stadialitatea la care se află în așa mod încât să le fie
mult mai ușor asimilarea informației.
De exemplu, unor elevi de vârsta 7/8-11/12 care se află la stadiul
operaţiilor concrete nu le putem preda materia propusă cu termeni
abstracți. Informația trebuie să fie expusă concret și logic, pe când, unor
elevi de vârsta 11/12 – 17/18, care se află la stadiul operaţiilor formale,
putem adăuga la material și noțiuni abstracte.
În concluzie pot spune că odată cu cunoașterea stadialității propuse
de Piaget, ca viitoare cadre didactice ne va fi mai ușor să adptăm
informația în dependeță de vârstă, de asemenea, oferându-ne posibiliatea
să cladificăm informația după gradul de dificultate.
9. Pe baza descrierilor tipurilor de inteligență din cadrul TIM
încercați să determinați care este tipul dominant la dumneavoastră
și justificați răspunsul ( 0,50 p)
După părerea mea, tipul de inteligență dominat la mine este
inteligenţa lingvistică. Consider așa, deoarece îmi vine ușor să învăț
limbile străine, vorbind fluent 2 limbi străine (rusa și engleza), de
asemenea pot înțelege uncraineana și italiana.
Un alt argument care susține tipul de inteligență dominat este
capacitatea de a vorbi oamenilor, în așa fel în cât să îmi ating anumite
scopuri.
 10. Scrieți în dreptul tipurilor de inteligență din prima coloană cifra
corespunzătoare din coloana a doua

a) Inteligența naturalistă - 5 1. Rezolvă probleme în interacțiune

b) Inteligența logico-matematică - 4
c) Inteligență motrică și kinestezică - 6
d) Inteligență spațială – 3
e) Inteligență existențială - 2
f) Inteligența interpersonală - 1
cu ceilalți;
2. Capacitatea de a înțelege sensul
vieții;
3. Specifică arhitecților, piloților,
chirurgilor etc.;
4. Abilitatea de a investiga subiecte
științifice;
5. Dorința de cunoaștere a lumii vii;
6.Capacitatea de a rezolva probleme
cu ajutorul mișcărilor;