Perioada scolara mica (6-10 ani) Aceasta perioada de la intrarea copilului la scoala si pana la terminarea ciclului elementar, este

apreciata de uni autori ca fiind un fel de sfarsit al copilariei in care domina particularitatile de varstra asemanatoare cu cele prescolare sau ca etapa de debut primar a pubertati ori chiar ca etapa distincta a copilariei in care sunt evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptari scolare si ale invatari fara a se neglija ca unele structuri psihice se dezvolta ca urmare a faptului ca, in copilaria timpurie si in perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa si atitudinala. Asada in perioada scolara mica, se dezvolta caracteristici importante si se realizeaza progrese in activitatea psihica datorita constientizari ca atare a procesului de invatamant invatarea devenind tipul fundamental de activitate pentru ca acest proces solicita intens intelectul avand loc un proces complex si gradat de achizitii de cunostinte prevazute in programele scoli si in consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare si i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei formandu-si deprinderi de scris-citit si calcul. Invatarea tinde sa ocupe tot mai mult un loc major in viata de fiecare zi a copilului modificandui existenta si actionand profund asupra personalitati sale.

5.1. Particularitati la varsta scolara mica

LIMBAJUL
Pana la intrarea in scoala, copilul invata vorbirea intr-un anumit fel, mai mult spontan, iar de la aceasta varsta ia capat o serie de caracteristici noi, datorita procesului de instruire verbala si formarii culturii verbale. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica. La intrarea in scoala copilul are deja o anumita experienta intelectuala si verbala. In general, el intelege bine vorbirea celor din jur si se poate face inteles prin exprimarea gandurilor in propozitii si fraze alcatuite corect. Exprima bine diferentele dintre obiecte si fenomene, este capabil de a face ironii si discutii contradictorii, iar dorintele, preferintele, politetea sunt tot mai clar exprimate. Aceasta exprimare este facilitata si de volumul relativ mare al vocabularului sau: aproximativ 2500 cuvinte din care cca.700-800 fac parte din vocabularul activ. La sfarsitul micii scolaritati, vocabularul sau insumeaza cca. 4000-4500 cuvinte din care aproximativ 1500-1600 fac parte din vocabularul activ. Se pot constata diferente insemnate de la un copil la altul in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului, pe de o parte datorita capacitatii potentelor intelectuale ale copilului iar pe de alta parte, influentelor mediului familial. Invatarea scris-cititului creeaza un camp larg de dezvoltare si organizare a intereselor intelectuale. Sub influenta acestui proces apare un stil personal de exprimare a ideilor. Desi limbajul nu este suficient automatizat si inca mai intalnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea scolarului mic devine un element al exprimarii

gandirii cu pronuntate note personale. Daca in clasa I-II se intalnesc expuneri incomplecte, in clasa a III-IV apar raspunsuri mai complexe organizate si sistematizate. O astfel de exprimare fluenta si coerenta este facilitata si de dezvoltarea limbajului interior care constituie cadrul de organizare al limbajului exterior (U. Schiopu, 1967). 12621iyc97gjm3c Perioada micii scolaritati este perioada in care scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale. Se manifesta unele defectiuni temporare de vorbire, el trebuie puse pe seama schimbarii dentitiei dar se datoreaza si unor particularitati trecatoare ale dezvoltarii. O problema deosebita privind caracteristicile pronuntiei, o constituie prezenta sunetelor parazitare in vorbirea orala a scolarului mic; ele apar mai putin in dialoguri decat in relatiile de tip monologat (cand copii expun lectia). Cea mai mare frecventa ca sunete parazitare, o au sunetele i si a la sfarsitul si inceputul propozitiilor. In povestirea orala se fac evidente neglijente de pronuntare, disimulari in articularea diferitelor cuvinte: recreatie, lu (in loc de lui), porma, tocma, aia, t-a dat o carte. Adap uneori si sunete mai multe decat trebuie in cuvant: este vorba de un fenomen de incarcare fonetica a cuvantului. De pilda, scolarul de 8 ani mai spune iera in loc de era sau ieu in loc de eu. Unele dificultati de sistematizare si organizare succesiva, coerenta a comunicarii verbale persista in intreaga copilarie, fiind intretinuta de vorbirea defectuoasa din familie sau de unele caracteristici dialectale ale mediului lingvistic in care traieste copilul. In dezvoltarea scrierii corecte, se manifesta la inceput greutati de diferentiere a sunetelor. In primii doi ani ai invatarii scrierii, sunt frecvente eliziunile de grafeme (de exemplu ituneric, itre, hotomalu, cardula etc.); fenomene asemanatoare se petrec in scrierea diftongilor si a triftongilor, precum si a silabelor che, ce, ci , ge, ghe, ghi, gi, chi intre care, micul scolar face adesea numeroase confuzii. Alteori in scriere apar sunete supra adaugate (viouara, diminiata, artimetrica etc.); apar si cazuri de inversari ale silabelor cuvantului, este vorba de o insuficient de clara analiza auditiv verbala cu privire la componenta sonora a cuvintelor. Alte defectiuni ale scrierii, ca acelea de caligrafiere sau de inclinatie a literelor, se corecteaza pana la sfarsitul clasei a IV-a. Creste volumul cuvintelor tehnice (la gramatica, aritmetica, istorie) elementele de pronuntie dialectala diminueaza prin dezvoltarea capacitatii de a citi. La inceput elevul nu poate distinge bine cate cuvinte sunt intr-o propozitie, dar treptat el incepe sa desprinda unitatea fonetica si grafica a cuvantului si elementele propozitiei simple si dezvoltate. Insusirea ortogramelor nu are la baza cunostinte gramaticale precise, la inceput, dar treptat scolarul isi va da seama diferentele gramaticale existente (sau si s-au). Problemele de omonimie se implica de asemenea ca

generatoare de dificultati (fetita sare coarda si mai trebuie putina sare), acestea presupun probleme de precizare a sensului si semnificatiei cuvintelor. In vorbirea la lectie (relativ monologata) frecventa cea mai mare o au dezacordurile gramaticale, in care timpul verbal nu este bine acordat cu substantivul (pana vine ei clasa a II-a, atata animale cunosc clasa a II-a, istoria este o lectie, ca o lectie principala a lor clasa a IV-a). Elevul mic are formulari neclare, neglijente sau greoaie (si ce sta acolo sa, baiatul ala care plangea s-a facut un pic mai inalt). In limbaj persista inca destule elemente ale limbajului situativ. Particularitatile dificultatilor intampinate de copil in vorbire constituie un indicator pentru faptul ca, pe de o parte, inca nu sunt suficient automatizate mecanismele trecerii din limbajul interior in cel exterior si, pe de alta parte, ca insusi stereotipul dinamic gramatical nu este elaborat. Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai critic si cu rigori de topica mai exprese. Exprimarea in scris este relativ simpla si foarte economicoasa pana in clasele III - IV-a cand devine mai activa si mai personala. Intre scolarii din clasele I-IV exista diferente importante in consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, in ceea ce priveste stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, bogatia si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a defectelor de pronuntie etc. Toate aceste particularitati ale limbajului se oglindesc sintetic in debitul oral si scris. De-a lungul anilor de scoala debitul verbal oral creste; debitul scris creste mult mai lent, dar se constata numeroase progrese calitative datorate contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in legatura cu exprimarea verbala. In aceasta perioada scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale. Cunoasterea handicapurilor de limbaj prezinta o importanta deosebita deoarece au o frecventa relativ mare; ele influenteaza negativ randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si activitate. Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentul subiectului. Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie dispar odata cu inaintarea in varsta a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan

(1946) este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti; la scolarii mici cel mai des sunt intalnite omisiunile si deformarile. Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara; est mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala. Balbaiala constituie o forma a tulburarii limbajului oral; se prezinta ca un handicap mai grav comparativ ci dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur, ceea ce determina un complex de inferioritate accentuat. Fenomenul consta in repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. Raguseala vocala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii. Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Insusirea scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita sa stabileasca anumite corelatii intre emisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Si formarea deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati cu valoare de simbol. Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale negative ca: negativismul, descurajarea, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea. Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de a invata citirea si scrierea. Mutismul electiv, psihogen sau voluntar, se manifesta prin refuzul partial sau total de a comunica cu unele persoane. Apare la copii hipersensibili si este insotit de tulburari comportamentale in care incapatanarea, timiditatea, irascibilitatea ocupa un loc important. Emotiile de soc stresurile, esecurile repetate, frustrarile pot duce la mutism voluntar. Desi nu comunica, copii cu mutism electiv inteleg vorbirea si nu manifesta deficiente de ordin intelectiv. Persistenta pe o perioada mai mare poate duce la ramaneri in urma pe linia dezvoltarii vocabularului si a exprimarii logico-gramaticale. Ca urmare procesele cognitive nu sunt stimulate, ceea ce determina o slaba dezvoltare a lor. Aceste tulburari sunt frecvente la scolarii mici. Intarzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate in carentele sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, carente de mediu nefavorabil si de ordin educativ. De aceea limbajul necesita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv, incurajarile si crearea unui tonus psihic ridicat

constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj (Verza, E. 1981).

Intrbarea 56
Atentia la copiii de varsta scolara mica

In activitatea cotidiana, implicarea atentiei este apreciata intotdeauna ca un factor al reusitei sau succesului, iar slabiciunea sau absenta ei ca factor generator de erori si esecuri. Ea este prima realitate psihica ce se scoate in fata, cu titlu pozitiv sau negativ, ori de cate ori trebuie sa dam seama de rezultatele unei actiuni concrete sau a alteia. Prin imperativul fii atent se intelege modul de a ne mobiliza si canaliza, in modul cel mai adecvat, toate potentele si capacitatile in directia iesirii cu bine dintr-o situatie dificila sau a realizarii obiectivului propus. Atentia poate fi definita ca proces psihofiziologic de orientare, concentrare si potentare selectiva a functiilor si activitatilor psihice si psihocomportamentale modale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii asigurandu-le atingerea unui nivel optim de eficienta adaptativa. In mod normal, pe la 6-7 ani copilul este capabil de o atentie suficient de stabila pentru a se putea integra in activitatea scolara. Totusi, in primul an de scoala, insuficienta

atentiei elevilor este pregnanta. Din cauza noutatii situatiilor carora trebuie sa le se adapteze, elvii din clasa I se caracterizeazaprint-un volum deosebit de redus al atentiei si prin dificultatea distribuirii ei asupra mai multor activitatii sau obiecte. Datorita acestui volum redus si a incapacitatii de distribuire a atentiei, elevii fac adeseori impresia ca nu sunt atenti. In acelasi timp, datorita faptului ca intreaga ambianta este noua si neobisnuita, atentia elevilor din clasa I se distrage usor de la sarcina principala. O alta caracteristica a atentiei copilului este predominarea atentiei involuntare asupra celei voluntare. Din aceasta cauza, daca lectia nu trezeste suficient interes copii devin neatenti. In fiecare clipa a existentei sale, omul receptioneaza un numar mare de informatii venite, fie din exterior, fie din interiorul organismului. Astfel, elevul care se afla intr-o clasa primeste informatii asupra luminozitatii si temperaturii salii, receptioneaza prezenta celorlalti elevi. Interesul psihologilor fata de problema atentiei a inregistrat mari fluctuatii de la considerarea acestei ca nerv al intregului sistem psihologic pana la punerea sub semnul

indoielii a validitatii termenului insusi de atentie. tu721i7362huun Atentia este un proces psihic specific real si unitar. Evolutia sa de la reactia de orientare neselectiva pana la atitudinea pregatitoare sau atentia efectoare, este determinata de semnificatia obiectivului supus atentiei pentru subiectul dat. Intrucat atentia nu are o existenta de sine statatoare, ci se aflam slujba unei activitatii de cunoastere, elaborare si perfectionarea ei are loc ca proces implicit, pe masura antrenarii exercitarii activitatii date. Acest caracter cognitiv-creativ al atentiei ne permite sa intelegem atat efectele sale facilizatoare asupra proceselor de cunoastere cat li mentinerea sa concentrata pe obiectul sau lucrarea efectuata. Fenomenul de atentie se caracterizeaza printr-o ingustare a campului perceptiv, prin orientarea acestui camp inspre un anumit obiectiv, care este selectat dintre multiplele surse de informatii sau actioneaza simultan asupra perceptiei. Atentia este o conditie necesara pentru asimilarea cunostintelor. In mod obisnuit, starea de atentie se manifesta vizibil prin reactii receptoare, prin reactii postulare si prin mimica specifica: incordarea muschilor fetei, privirea concentrata. Toate aceste reactii constituie orientarea activa a organismului catre

selectia informatiilor. Dimpotriva, distragerea atentiei se exprima prin agitatie continua, ori printr-o alta atitudine care arata absenta mobilizarii pentru activitate. Manifestarile exterioare nu ne ajuta intotdeauna sa stabilim daca elevul este sau nu atent. In activitatea scolara sunt antrenate diferite forme de atentie. Astfel, atentia involuntara este conditionata de unele particularitati ale obiectelor si excitatilor: marimea, intensitatea, noutatea, variabilitatea, etc.. Atentia involuntara nu cere eforturi speciale de concentrare, deoarece obiectul sau fenomenul in sine ii capteaza si le mobilizeaza procesele perceptive. Atentia involuntara nu asigura intotdeauna fixarea constienta si temeinica a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor. Este necesar ca atentia sa se bazeze pe vointa proprie, fie cand se percepe un material intuitiv, fie cand se transmit cunostinte abstracte sau se consolideaza o deprindere. Atentia voluntara se caracterizeaza prin orientarea intentionata, inversa si sustinuta a activitatii psihice pentru intelegerea problemelor si sarcinilor dificile, inclusiv pentru insusirea unui material care in sine nu pare interesant. La varsta de 6-7 ani, atentia prezinta inca multe laturi ce trebuie avute in vedere. Volumul si intensitatea atentiei sunt relativ

reduse la scolar. El urmareste excesiv persoana invatatoarei, dar nu e la fel de atent la ceea ce face sau ce spune aceasta. Distribuirea atentiei este dificila, incat micul scolar nu poate sa cuprinda si sa rezolve in acelasi timp mai multe activitati. Urmarirea vizuala a unui material intuitiv si intelegerea descrierii verbale simultane constituie de fapt doua operatii, din care elevul efectueaza adesea numai una singura. Avand ca sarcina de lucru sa scrie niste litere din abecedar, elevul se concentreaza numai asupra executarii formei grafice, nerespectand indicatiile cu privire la tinerea instrumentului de scris in mana, pozitia caietului, a corpului la scris. Flexibilitatea atentiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate la alta este slaba. Atentia involuntara are o pondere mai mare fata de atentia voluntara. Elevii se antreneaza cu placere in activitatile in care folosesc povestirea sau cele desfasurate pe baza de materiale intuitive dar urmaresc destul de greu exercitiile de analiza si sinteza verbala sau de predare teoretica a operatiilor aritmetice. Atentia consuma multa energie si de aceea fenomenul de oboseala se instaleaza cu precadere la nivelul acestui proces. Scolarul mic, dupa o concentrare de cateva minute la scris,

abandoneaza scrisul si se indeletniceste cu altceva. Pe parcursul saptamanii, se observa o oscilatie a capacitatii de a fii atent a copilului. Distragerea atentiei se constata la elevii din clasa I la prima si la ultima ora. La scolarii clasei a II-a, desi scad valorile la unele feluri de atentie, cresc la altele. La nivelul clasei a III-a se manifesta o scadere evidenta a neatentiei, scade in principal distragerea, dar creste opozabilitatea fata de caracterul repetitiv, neatractiv al cunostintelor. Rezistenta psihologica a copiilor devine mai mare, fapt evident la scaderea generala a neatentiei este evidenta. Doar lectiile neinteresante si cele cu un caracter repetitiv accentuat genereaza neatentia mascata si oboseala.

INTREBAREA40
. Jocul si copiii, integrarea scolara

Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima proprile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. Putem spune ca jocul este munca copilului . In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social.Jocurile si distractiile sunt mai intense la varstele copilariei si tineretii.Stim cu totii ca copii de varsta ante sau prescolara se joaca tot timpul. Aceasta le confera conduitelor lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea;

tot prin joc este exprimat si gradul de dezvoltare psihica. Spunem de multe ori : <<Se comporta ca un copil>> sau <<Parca nu e maturizat>>; aceasta datorita unei exagerate antrenari in distractii care conduce la o personalitate nematura, puerila. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop si fixarea anumitor reguli, ca in final sa se poata realiza o anumita actiune ce produce satisfactie. Prin joc se afirma eul copilului, personalitatea sa.

INTEGRAREA SCOLARA
Integrarea scolara exprima: atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza; conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. Adultul se afirma prin intermediul activitatilor pe care le desfasoara, dar copilul nu are alta posibilitate de afirmare decat cea a jocului. Mai tarziu, el se poate afirma si prin activitate scolara. Activitatea scolara se valorifica prin note, acestea se sumeaza in medii, rezultatul final al invatarii fiind tardiv din punct de vedere al evaluarii, pe cand jocul se consuma ca activitate creand bucuria si satisfactia actiunii ce o cuprinde. Copiii care sunt lipsiti de posibilitatea de a se juca cu alti copii de varsta asemanatoare fie din cauza ca nu sunt obisnuiti, fie din cauza ca nu au cu cine, raman nedezvoltati din punct de vedere al personalitatii. Jocul ofera copiilor o suma de impresii care contribuie la inbogatirea cunostintelor despre lume si viata, totodata mareste capacitatea de intelegere a unor situatii complexe, creeaza capacitati de retinere stimuland memoria, capacitati de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitati de a lua decizii rapide, de a rezolva situatii - problema, intr - un cuvant dezvolta creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci cand un copil vrea sa se joace cu un alt grup de copii, el accepta regulile in mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate si respectate de grupul respectiv inainte ca el sa intre in joc. Pentru omul adult, jocul provoaca placere, distreaza, amuza, contribuind mai ales la reenergizarea sa. Contribuie decisiv si la anularea oboselii, fiind in acest caz un element de psihoterapie. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe langa consumul nervos chiar si la cele mai simple jocuri, si efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseste cu desavarsire. Vom vedea foarte des copii jucandu-se fotbal, sau

plimbandu-se cu bicicleta, si nu jucand table sau sah pe o banca dintr-un loc linistit asa cum fac de obicei adultii. Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. In functie de varsta si de capacitatea de intelegere si actiune, copilul manifesta preferinte diferite pentru joc, pe masura trecerii de la o etapa la alta a dezvoltarii psihice. Copilul mic tinde sa participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuseste sa se integreze conditiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternica nu se resemneaza, ci depune eforturi pentru a face fata. Ceilalti, cu o personalitate mai slaba, renunta, spunandu-si <<Ei sunt mai marieu sunt mic.>>. Pentru copiii mai mari jocurile usoare nu prezinta interes, pentru ca nu le ofera posibilitatea de a se antrena, de a-si etala puterile cu colegii lor de joc. Exista cateva lucruri de remarcat: in primul rand, jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, ii imprima gustul performantelor precum si mijloacele de a le realiza. In al doilea rand, jocul creeaza deprinderi pentru lucrul in echipa, pentru sincronizarea actiunilor proprii cu ale altora, in vederea atingerii unui scop comun. Un al treilea rand, jocul provoaca o stare de buna dispozitie, de voie buna, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte si de a se distra,dandu-i parca mai multa pofta de viata.

5.4. Dezvoltatea perceptiei copilului

In dezvoltarea perceptiei copilului un rol deosebit de important il are dezvoltarea limbajului si comunicarea verbala a copilului cu adultii. In procesul pedagogic este util sa se urmareasca nu numai realizarea unei perceptii corecte in momentul dat in conformitate cu scopul urmarit ci si dezvoltarea la elevi a spiritului de observatie. In perceptie intervin si o serie de atitudini :a) atitudinea motorie: pozitia, postura pe care se sprijina comportamentul nostru e in relatie cu ceea ce observam, ( cand vrem sa auzim bine ce spune o persoana adoptam o anume atitudine), b) atitudinea intelectuala, starea de pregatire cognitiva ,punctul de vedere, orientarea in situatie ,c) atitudinea afectiva: o dispozitie subiectiva a persoanei de a reactiona pozitiv sau negativ fata de o situatie, persoana sau o simpla afirmatie .Influenta afectivitati pare a se face resimtita si in cazul perceptiilor

subliminale. Perceptia subliminala este cea ale carei efecte se fac resimtite, desi excitantii ce o produc se afla sub pragul senzorial , fie cel de intensitate, fie cel referitor la timpul de expunere. Atitudinea, interesele influenteaza puternic selectia perceptiva. Cand percepem ceva , nu e sesizat totul cu aceeasi claritate .Percepand corect forma obiectelor , noi le recunoastem. In plus , apreciem si distanta la care se afla obiectele : fara o asemenea evaluare nu le-am putea manui . Perceptia timpului are mai multe aspecte .Unul se refera la perceperea unor excitanti ca fiind succesivi. Daca succesiunea unor spoturi luminoase e foarte rapida , vedem o lumina continua. Un al doilea aspect al perceptiei in timp este tocmai aprecierea duratei. Se poate estima durata unui fenomen continuu, dar putem evalua si intervalul intre momentele de aparitie a doua evenimente. Nu apar deosebiri nete intre modul de a aprecia aceste doua feluri de scurgere a timpului. Perceptia miscarii constituie o schimbare de pozitie in spatiu a unui obiect intr-un anumit timp. Perceptia miscarii intervine in doua situatii :a) cand urmarim cu ochii obiectul in miscare ; in acest caz , imaginea pe retina e fixa , dar senzatiile kinestezice provocate de miscarea ochilor ne dau informatiile corespunzatoare; b) ochii sunt imobili ,dar imaginea corpului respectiv se deplaseaza pe retina. Miscarile prea incete ori prea rapide nu sunt sesizate.

5.5. Viata ecto-uterina (6 10 ani)

Creste in greutate 10 kg iar H castiga 20 cm. Proba Phillipp indica dovada aptitudinii ca persoana respectiva e capabila sa inceapa scolarizarea - copilul poate sa atinga cu mana dusa peste cap urechea din partea opusa. Creierul - circa 1200 g. 8 ani - poate realiza deja imaginea vizuala a miscarilor. Problema cailor si a mijloacelor de modelare a omului in vederea optimizarii potentialului sau creator revendica astazi un loc prioritar in aula preocuparilor stiintei si practicii sociale. Copilul si tanarul de astazi composteaza o mare parte din durata vietii lor ca subiecti supusi actului instructiv - educativ. Invatarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se garanteaza formarea proceselor si a capacitatilor psihice. Dezvoltarea intelectuala, ca atu al ameliorarii psihice generale, este ea insasi conditionata de felul cum itinereaza activitatea de insusire a anumitor cunostinte si priceperi. Forta motrice a dezvoltarii psihice este intrinseca, ea fiind anativa deci dobandita, invatata prin mecanisme speciale de asumare a modelului

extern al contradictiei si cauzalitatii obiective. Invatarea scolara se realizeaza debordant prin interrelatia functiilor si proceselor psihice cognitive. Va trebui sa se tina seama de caracteristicile intrinsece ale materialului uman asupra caruia se actioneaza, dar trebuie avut in vedere - agera - faptul ca educatul este un sistem pe care il cream noi insine, in elocventa masura, prin educatie. Limbajul, structura acestuia si relatiile standard sau de conjunctura, invatarea si winampul mnezic sunt factori convocati in suma progreselor dezvoltarii. Copilul suporta limbajul si cultura societatii-matca fara o alta alternativa decat de a le accepta sau de-a deveni alienat. In atare conditii - concluziona J. M. Lacan - fiinta autentica nu e niciodata de gasit in discursul si conduita persoanei. Ca functie psihica atentia, cu toate ca nu poseda date indigene, faciliteaza performantele celorlalte procese psihice. Ea ambaseaza in fapt orientarea activitatii intelectuale in raport cu scopurile implicite sau explicite ale invataturii. Arhitectura cognitiva a psihicului uman - totalitatea mecanismelor cognitiv impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent - permite sistemului cognitiv uman sa invete din mediul habitual sau din propria experienta. Schimbarea fata de sine e o adaptare la ceilalti sau identificarea cu altul. Experienta aceasta s-a institutionalizat fiind prinsa in conceptul de educatie. Constiinta - cel mai complex fenomen din univers - cere individului sa-si caute si enunte autentic persoana. Mine este - pentru G. H. Mead - faza sociala a sinelui. Se resimte pasarea fortata de imprejurari escorta a termenilor argumentarii in perceptia identitatii asumata initial din anonimat. Spre deosebire de semnal, care se adreseaza reflexului si inconstientului, semnul face apel la inteligenta. Invatarea depinde de modul de organizare a bazei de cunostinte prealabile. Actiunea educativa devine eficienta in conditiile in care procesul de formare se efectueaza monitorizand caracteristicile generale de personalitate. Potentialul fiecarui elev trebuie pus in valoare prin oferirea unor metode si tehnici pentru a i se remite astfel posibilitatea de exprimare cu valoare individuala si sociala. Selful nu e un dat ci o constructie, dovada imbatabila a faptului ca arhitectul insusi se descopera in PROIECT din nevoia de-a se cauta si investi sau castiga. Memoria - puternic afectogena. Adesea nu face temele si uita frecvent acasa ori la scoala rechizite personale. Atunci cand intrebarile de amanunt sunt iterate copilul crede ca primul sau raspuns a fost eronat, asa incat va modifica integral pe urmatorul. Devine voluntara prin excelenta. Capata o mare plasticitate datorita tranzactiilor empirice interpersonale sau prin irigarea lexicului cu amintiri. Creste volumul ei, castiga in suplete si fidelitate.

Ajunge obiect al meditatiei copilului care este interesat si reformat prin cunoasterea particularitatilor memoriei personale sau de posibilitatea absolvirii unor deficiente. Dezvoltarea caracterului voluntar al memoriei incepe inca din perioada prescolara. La varsta scolara mica, memoria logica este inca insuficient dezvoltata. Scolarul nu este in stare sa foloseasca suficient activitatea gandirii in sprijinul memoriei. Adesea se intampla ca, avand pe primul plan sarcina memorarii unui material, copilul sa rataceasca ori piarda din vedere sensul logic. De aici rezulta o alta particularizare a memoriei scolarului mic si anume predominarea memoriei textuale. La scolarii mai mari predomina memorarea inteligibila. In afara de dezvoltarea insuficienta a memoriei logice, o alta cauza a optarii scolarilor mici pentru o memorare si reproducere textuala este desigur si absenta unor priceperi si deprinderi de invatare constienta. Asa numita memorare mecanica se manifesta atunci cand copilul intampina dificultati in invatare unde fiind nevoit sa le afronteze mai bine le eludeaza. Treptat, sub actiunea unei erijari adecvate se dezvolta memorarea logica. Pe de alta parte a versantului exegetic, frecventa temelor de invatare pe de rost duce la formarea obisnuintei de a trata ca atare sarcina mnezica. O alta trasatura importanta a memoriei scolarului mic este caracterul ei concret, intuitiv. Desi se constata un progres net al memoriei verbal-logice prin cunoastere adunata in sistem, memoria intuitiva este regenta inca la aceasta varsta prin imaginile obiectelor si fenomenelor concrete. Din materialul verbal se dispun sau inroleaza in primul rand povestirile, descrierile concrete si emotive. Acest fapt se datoreaza pe de o parte, marii receptivitati a copiilor, iar pe de cealalta parte predominarii relative a primului sistem de semnalizare in raport cu cel subsecvent. Potenta materialului intuitiv contribuie in mare masura la dezvoltarea memoriei intuitive. In timpul scolaritatii mici se dezvolta si se perfectioneaza capacitatea de stocare si comprimare sau Zipare a materialului de memorat, priceperea de a conexa cunostintele noi cu celelalte date. Copilul invata sa engrameze rational prin desprinderea sau lansarea ideilor principale, scenarizarea si exersarea comparatiilor in memorare si ecforare. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica. La intrarea in scoala copilul are deja o anumita experienta intelectuala si verbala. In general, el intelege bine vorbirea celor din jur si se poate face daca nu convingator cel putin inteles prin exprimarea gandurilor in propozitii si fraze alcatuite corect. Exprima bine diferentele dintre obiecte si fenomene, este capabil de a face ironii si discutii paradictorii, iar dorintele, preferintele, reverenta sunt incisiv exprimate. Aceasta conduita este facilitata si de volumul

relativ mare al vocabularului sau - 2500 de cuvinte din care cca 750 fac parte din vocabularul activ. La sfarsitul micii scolaritati, vocabularul sau contine aproximativ 4250 de cuvinte din care aproape 1550 fac parte din vocabularul activ. Daca in clasa a II-a observam expuneri incomplete, in clasa a IV-a apar raspunsuri complexe, organizate si sistematizate. O astfel de exprimare fluenta si coerenta este facilitata si de emanciparea limbajului interior apt de organizarea celui exterior unde se manifesta unele erori temporare de vorbire. Ele trebuie puse pe seama schimbarii dentitiei dar se datoreaza si unor particularitati efemere ale dezvoltarii. O problema deosebita privind caracteristicile pronuntiei, o constituie prezenta unor sunete parazitare in vorbirea orala a scolarului mic. Ele jongleaza mai putin in dialoguri decat in relatiile de tip monologat. Cea mai mare frecventa ca SP o au i si a la sfarsitul si inceputul propozitiilor. Unele dificultati de sistematizare si organizare succesiva, coerenta a comunicarii verbale persista in toata copilaria, fiind favorizate de vorbirea fatigabila din familie sau de unele caracteristici dialectale ale mediului lingvistic in care se traduce subiectul. In dezvoltarea scrierii corecte, se manifesta la inceput greutati de clivare a sunetelor. In primii doi ani ai invatarii scrierii, sunt frecvente eliziunile de grafeme (de exemplu ituneric, itre). Fenomene asemanatoare descind in scrierea diftongilor si a triftongilor, precum si a silabelor ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi, unde micul scolar rar e apt de-a face slalom printre numeroasele confuzii. Alteori in scriere apar sunete redundante (viouara, diminiata, artimetrica etc.). Observam si rocadari ale silabelor cuvantului fiind vorba de o insuficient de clara analiza auditiv - verbala cu privire la meniul sonor al cuvintelor. Alte erori ale scrierii, ca cele de caligrafiere sau a declivarii literelor, se pot corecta pana la sfarsitul clasei a IV-a. Creste volumul cuvintelor tehnice (la gramatica, aritmetica, istorie) elementele de pronuntie dialectala reflectandu-se concav prin dezvoltarea capacitatii de lectura. La inceput elevul nu poate distinge bine cate cuvinte sunt intr-o propozitie, dar treptat el incepe sa desprinda unitatea fonetica si grafica a cuvantului respectiv elementele propozitiei simple si dezvoltate. Achizitia ortogramelor pentru inceput nu are dispuse la baza cunostinte gramaticale precise ceea ce favorizeaza masiv incumbarea raspunsurilor aleatorii. Un artificiu reverend scrierii nimerite a unor ortograme (c-a, l-a, n-a, s-a, s-au) la clasele mici spre exemplu, enunta prezenta cratimei de regula acolo unde cuvantul subsecvent imediat lor se termina in t sau in s. Omofrazele ingereaza deci presupun probleme de precizare a sensului si de vehiculare a semnificatiei cuvintelor. (Daca iti pui cenusa in cap, lumea e gri!) Lexicul cunoaste fistular disensiunile sau discordia gramaticala, acolo unde timpul verbal nu este pacifist acordat cu substantivul.

(Pana vine ei, atata teme scriu.) In limbajul intern sau extern treneaza inca destule elemente conjuncturale. Particularitatile dificultatilor care ofenseaza vorbirea constituie un indicator din moment ce raman pecuniar automatizate in traficul mecanismelor de conversie infralingvistic (limbajul OffWord si cel iradiant se apeleaza reciproc dar agasant). Pe de alta parte, insusi stereotipul dinamic gramatical nu este elaborat. Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai critic si cu rigori de topica exprese, fiind relativ simpla si plauzibila pana in clasa a III-a cand devine mai activa si ultrapersonala. Heterovalent constatam diferente importante privind consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, tezaurul si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau absenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a sincraziilor de pronuntie etc. Diacronic fluxul verbal oral creste. Debitul scris eleveaza mult mai lent, dar se constata o aglomerare a progreselor calitative datorata contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in ce priveste exprimarea verbala. Handicapul prin definitie se valideaza exclusiv prin relatiile interpersonale. In cazul inadvertarii limbajului evolutia este obstructionata ori parata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se resimt la nivelul intregii activitati psihice si, ca atare, modifica vizibil comportamentul subiectului. Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie sucomba cu promovarea in etate a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea, substituirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti. La scolarii mici cel mai des intalnite si prea putin constientizate sunt omisiunile si contorsionarile. Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica si cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se apreteaza sub impactul pronuntarii confuze. Este mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala. Balbismul constituie o forma a tulburarii limbajului oral. Se prezinta ca un handicap mai grav comparativ cu dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur, ceea ce determina sau edifica antrepozitul ori complexul de inferioritate. Fenomenul consta in repetarea unor silabe de regula la inceputul cuvantului contaminat blancofon sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fono-articulator,

fenomen ce atenteaza la nivelul vorbirii ritmice si cursive. Astfel identificam balbaiala clonica / tonica sau hiatica / hibrid. Raguseala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii. Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Creditarea si acreditarea scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita stabilirea si pasarea anumitor corelatii intre emisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Formarea deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati cu valoare de simbol. Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale pasibile de condamnare ca negativismul, descurajarea, inertia, indolenta, teama de insucces, izolarea. Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de a invata citirea si scrierea. Mutismul electiv, psihogen sau voluntar, se manifesta prin refuzul partial ori total de a comunica pasager sau peren cu unele persoane. Apare la copii hipersensibili si este escortat de tulburari comportamentale in care veleitarismul, timiditatea, irascibilitatea faulteaza adaptarea. Emotiile de soc ori stresurile, esecurile recrudescente, frustrarile pot duce la ME. Desi nu comunica subiectii in cauza inteleg vorbirea si nu manifesta sau acuza deficiente de ordin intelectiv. Ca urmare procesele cognitive nu sunt stimulate, ceea ce determina o slaba dezvoltare a lor. Aceste tulburari sunt frecvente la scolarii mici. Retardurile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa vocabularul pauper si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate sau anchetate in disfunctiile sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, mediu ostil si lacune de ordin educativ. De aceea limbajul solicita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv, imboldul si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj. Copilul trebuie sa vina in scoala elementara cu blisterul de notiuni primare, interese spre dobandirea de noi cunostinte si cele mai simple deprinderi de munca intelectuala independenta. La 6 ani interogarea sau interpelarea celorlalti vizeaza 29% explicatii etiologice, 50% motivari psihologice si 21% justificarea exigentelor societatii. Trebuie sa adaugam insa ca intrucat nu toti copiii vin echipotent dotati si pregatiti pentru activitatea de invatare este important ca la inceputul organizarii procesului de invatamant, institutorul sa cunoasca particularitatile fiecarui elev pentru a-si nuanta sau cultiva atitudinea fata de el. O caracteristica a gandirii scolarului mic, livrata de noile

experiente tutelare sau punitive, este orientarea si subordonarea ei unui anumit scop. La copiii mai mici, din clasa I, se observa uneori abaterea gandirii de la sarcina data. De exemplu, daca li se cere sa faca in caiet atatea cercuri cate corespund unui numar dat, unii elevi, atrasi de insusi procesul desenarii, continua sa repartizeze cercuri, pe toata pagina. Sarcinile invatamantului cer copilului nu doar validarea inferentei in conformitate cu sarcina data, ci si capacitatea de a trece sau culisa - atunci cand este nevoie - de la o problema sau activitate la altele pe baza atributului de flexibilitate a gandirii. Cu cat elevii sunt mai mici se constata o anumita inertie a gandirii, atunci cand trebuie sa treaca de la o sarcina la alta, si mai ales cand ineditul administreaza oarecare dificultati. Astfel, pusi fiind sa gaseasca o noua problema, unii elevi nu se pot desprinde de exemplele date anterior de catre profesor sau un alt elev. Ei schimba numai cifrele sau obiectele.

Capitolul 6.

Perioada pubertati (10-14 ani)

Aceasta perioada mai este denumita si ca perioada a scolaritati mijlocii prin faptul ca in aceasta perioada se parcurge cel de al doilea ciclu elementar, gimnaziul cu ritmul sau alert legat de solicitarile fata de copii si stilurile diferite ale profesorilor pe materii si cerintelor care presupun intelegerea si elaborarea de comportamente variate pentru ca daca in perioada scolara mica , tutele familiara si scolara este accentuata, in pubertate se modifica treptat ca urmare a mai marei autonomii si responsabilitatii crescute a copilului, dominanta in aceasta perioada fiind maturizarea biologica si intensa dezvoltare a personalitatii. Structura personalitatii in perioada pubertatii nu este lineara, ea se dimensioneaza relativ seismic si dramatic datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti, cerintele de protectie, anxietate specifica varstrelor mici in fata situatiei mai deosebite si atitudini si conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse de societate.

6.1. Dezvoltarea biofizica si psihica

Evolutia psihica prin procesul de crestere si maturizare intensa (inclusiv sexuala), din perioada pubertati poate fi impartita in subperioade dupa cum urmeaza: a) Subperioada prepubertala (10-12 ani) se caracterizeaza printr-o crestere intensa concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor ssexuale secundare prin dezvoltarea gonoalelor, aparitia pilozitatii pubiene si a celei axiale, fetele trecand prin aceasta perioada chiar mai devreme pe la 9 ani. Cresterea in inaltimela majoritate baietilor incepe pe la 11-12 ani realizandu-se in pusee devenind din ce in ce mai impetuoasa cu momente de oboseala, dureri de cap, iritabilitate, agitatie. Modificandu-se statutul de elev prin antrenarea acestuia in activitatii responsabile si competitionale cum ar fi concursurile la diferite obiecte care il fac sa si dea seama de valoarea si potentialul de care dispune. b) Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14 ani) este dominata de un puseu de crestere acesta este secondat discret de maturitate sexuala care se intensifica in jurul etapei de maxima crestere prin aparitia pilozitati, cresterea organelor genitale modificarea voci si chiar functionarea glandelor sexuale. Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de disconfort provocate adesea de dureri nusculare si osoase aparitia de acnee, transpiratii abundente si urat mirositoare, o sensibilitate emotionala a pieli care ceeaza neliniste privind aspectul general care se doreste a fi camuflat de catre puber. c) Subperioada postpubertala (de la 14 ani) cand la putin timp dupa atingerea punctului culminant la baieti apare o modificare in conduite, intrand adeseori in faze de exagerare, impertinenta cu substrat sexual sau o oarecare agresivitatein conduite si vocabular. Tinerele fete trec prin doua faze, prima de femeie-copil, plina de conduite timide si exuberante, dar si de afectiune, simtindu-se adesea impura. Dezvoltarea treptata a feminitatii, intuirea efectelor acesteia, face sa se treaca in faza a doua, cea de femeie-adolescent, cu o larga disponibilitate sentimentale si mare curiozitate in care tinara feta devine usor provocatoare, stapana pe sine in care complecsul de inferioritate dispare. Preferinta pentru unele obiecte de invatamant se accentuiaza in aceasta perioada astfel fiind posibila achizitia de cunostinte directionate din care se contureaza si o anumita orientare scolara si profesionala in care invatarea capata un caracter tot mai organizat cu o mare incarcatura emotionala, dar si psiho culturala, in care puberul devine tot mai motivat pentru dobandiea unui statut intelectual si moral pe baza caruia constientizeaza locul aparte ce ii revine in cadrul colectivului si in determinarea de atitudini diferentiate ale adultilor (parintii, profesori), fata de el. Cu timpul puberul adopta modalitatii comportamentale specifice in care sunt implicate strategii ale cognitiei, ale experientei si ale valorizarii actionale veridice. Evolutia senzorial-perceptiva parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltarii psihice si al adaptarii la activitate in care maturitatea biologica si senzorialitatea se restructureaza prin rotizarea functiilor sale. In perioada pubertatii activitatea intelectuala complexa se realizeaza sub semnul dezvoltari structurilor logico-formale si al extinderii volumului de concepte utilizate in care spiritul critic prinde contur determinandul pe puber sa valideze valorile in comparatie cu nonvalorile si sa manifeste atitudini exlicite fata de ignoranta si incompetenta. Chiar daca fetele sunt mai mature si mai sarguincioase ele nu depasesc dezvoltare intelectuala a baietilor si sunt mai ingaduitoare fata de unele nerealizari ale colegilor sau ale adultilor, ele remarcandu-se adeseori la acele materii ce implica exprimari verbale mai complexe, pe cand baieti sunt mai buni la stiintele exacte si tehnice, deoarece operatiile gandiri si calitatile acesteia snt in plin proces de consolidare prin

alimentarea intelectului cu informatii cat mai bogate, abstracte si complexe. De asemenea dezvoltarea intelectuala se realizeaza sub influienta modelelor culturale ale spatiului geografic in care se gaseste puberul. Spre sfarsitul perioadei se complica trairile emotionale fapt ce se evidentiaza si la lectii si in receptarea unor fapte in care sunt implicatii eroi ce au actiuni diferentiate si deosebite in care curiozitatea intelectuala implica planul afectiv cu atitudini complexe, de competitivitate si de traire a esecului si succesului, care genereaza admiratie, invidie, suspiciune, teama, frustatie. In planul personalitatii puberului se contureaza tot mai evident stari de acceptanta si respingere, in raport cu adultii, in care judecata morala si valorica se supune exigentelor interioare si a atitudinilor negative negative fata de compromisurii. La acestea adcaugandu-se distantele culturale dintre copii si parinti ce se datoreaza nu numai conditiei de dezvoltare naturala a cunostintelor si schimbarii de statut cultural al tineretului, ci si evolutiei contemporane a unor noi domenii in care sunt implicate activitatii inedite de mare incarcatura sociala. Toate aceste conditionari si stimulari ale dezvoltarii pshice faciliteaza conturarea tot mai evidenta a trasaturilor de personalitate si formarea unor comportamente stabile. Maturizarea psihica, in general si a personalitatii in special, creeaza puberilor preocupari legate de viitorul lor.

6.2. Comportamentul in grup Observatiile asupra comportamentului in grup a puberului au concluzionat ca in aceasta perioada viata sociala se traieste cu o intensitate mai mare ca in oricare alta etapa de varsta . Grupurile constituite atat pentru joc sau activitati de invatare cat si pentru alte actiuni au o mare stabilitate si devin mai omogene pe criterii relativ constante, dar mai cu seama pe cel al varstei si al sexului. Alcatuirea grupului se produce spontan prin luarea in consideratiie a personalitatii copiilor si mai putin a obiectivelor ce ar putea sta la baza grupului. Copiii nepopulari nu sunt acceptatii in grup si ei manifesta adeseori, o inadaptare afectiva ca prelungiri ale relatiilor de disconfort din familie ei fiind mai interiorizatii excesiv, timizi, retrasii, sau dimpotriva, certartii, zgomotosii, indiferentii fata de altii egoistii. Intr-un asemenea grup apare apare un lider care se impune prin intiativa, indrazneala, nonconformism si isi excercita functiia in mod autocratic, dar spre sfarsitul perioadei incepe sa functioneze o mai accentuata democratie. Odata constituit grupulare tendinta de a se manifesta impotriva adultului care il face pe copil sa se simta inca mic si stingherit alegandusi locuri de intalnire stiute numai de ei avand coduri secrete si parole pt a se feri de amestecul adultilor in viata grupului iar spiritul de camaraderie il elimina pe cel de compeitie in contextul in care valoarea individuala este apreciata in masura in care un copil este la fel ca ceilalti si nu neaparat mai mult decat ei. Viata grupului se desfasoara cu o extindere mai mare asupra relatiilor dintre copii in activitatiile ludice constituindu-se prieteni inchegate, cateodata cub forma unor ritualuri, cu tendinta spre explorarea mediului inconjurator si afisarea unor disponibilitatii afective de durata. Alegerea partenerilor de joaca se face dupa calitatile ce le manifesta fiecare in joc pentru ca dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri despre aportul adus de participantii la desfasurarea acestuia, emitandu-se astfel judecatii de valoare asupra

partenerilor de joaca, asupra capacitatilor si aptitudinilor fiecarui jucator, asupra trasaturilor de personalitate si a participarii active , afective in joc, nefiind tolerati cei ce nu respecta regulile jocului sau cei ce nu aduc o contributie remarcabila la finalizarea acestuia. Atat jocurile cat si activitatile distractive pun in evidenta si exprimarea emotiilor erotice tulburatoare, exprimand manifestarea sentimentelor, a strategiilor gandiri, a cunostintelor, a elementelor creativ-imaginative a personalitatii si maturizari puberului existand o problema a puberului in aceasta perioada carea ar trebui sa i se acorde mai mare importanta acea a inadaptarii scolare analizate din perspectiva existentei unor aspecte cum ar fi: problematica fiziologica sau psihologica concretizata prin diferentele de crestere in inaltime, in insuficientele sau afectiunile senzoriale si in instabilitatea psihonervoasa. perturbarile afective socio-familiare care duc la dezechilibru si conflicte afective cu trairi tensionale ale situatiilor ivite. climatul negativ din scoala si interelatiile tensionale dintre profesori si elevi care nu stimuleaza competitia si dorinta pentru reusita scolara. slaba motivatie pentru invatatura si lipsa unor interese de perspectiva care sa-l motiveze pe copil in achizitia informatiilor din diferite domenii ale culturii; posibilitatii intelectuale reduse, unele retardurimentale care nu faciliteaza tinerea pasului cu nivelul general al colectivului si genereaza esecuri repetate, etc.

Capitolul 7.

Perioada adolescentei.

Daca in pubertate se inregistreaza un puseu de crestere, in perioada adolescentei are loc o evolutie intensa in plan psihic stabilizandu-se structurile de personalitate desprinzandu-se in acest context urmatoarele trei subperioade: subperioada preadolescentei (14-16ani) se caracterizeaza printr-o stabilizare a marturizarii biologice, dezvoltarea constiintei in genereal si constiintei de sine in special. Dezvoltarea psihica este intensa si incarcata de conflicte interioare si ca urmare a mentineri unor stari de agitatie si impulsivitate , a unor momente de neliniste si anxietate. Identitatea de sine si adoptarea de comportamente individuale se dezvolta sub influienta planurilor intelectuale si de relationare. subperioada adolescentei propriuzise (16-18 ani) este centrata pe o intelectualizare intensa, pe imbogatirea experientei afective si structurarea coduitelor ca insemn al personalitatii complexe. Desi din punct de vedere psihologic adolescentul este pregatit pentru a raspunde dificultatilor ivite, in plan biologic se mentine o oarecare fragilitate la boli tip TBC, nevroze,psihoze si la conduite deviante pe un fond de conditionare si de adaptare dificila. subperioada adolescentei prelungite (18-20/25 ani) cuprinsa intre cele doua perioade mari adolescenta si tinerete este postata de uni autori in prima iar de uni in a doua in care independenta este dobandita in mare masura ceea ce duce la dezvoltarea pesonalitati si afirmarea tanarului prin prin stiluri personale de conduite prin interesul pentru viata social culturala care creste si se nuanteaza ca si pentru dobandirea unui statut profesional mai

complex. Se traieste intens sentimental manifestandu-se totusi o anumita instabilitate in plan afectiv invatandu-se rolul sexual au loc angajari matrimoniale ceea ce constituie noi responsabilitati legate de intemeierea unei familii.

7.1.Dezvoltarea psihica a adolescentului

Planul psihic suporta la varsta adolescentei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu intarzieri descurajante, la sfarsitul acestui proces ne vom afla in fata prezentei unor structuri psihice bine inchegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele impreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza adolescentului si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile inca limitate de care dispune pentru traducerea lor in fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce ii poate oferi viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atat de nevoile aparute inca in pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cat si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, converita in nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luand forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luand la inceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei "reciprocitati" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala, se instituie nevoia de a i se impartasi sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge",se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte stranse, mai mult platonice, romantice, cu mare incarcatura de reverie si fantezie; au loc furtuni afective, "ruperi" spectaculoase si dramatice de prietenie. Nevoia de distractie a puberului se continua si in adolescenta, dar

distractiile se intelectualizeaza, sunt trecute prin filtrul personalitatii; alegerea distractiilor este electiva in functie de propriile preferinte. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenta si autodeterinare a puberului se converteste in nevoia de desavarsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului care "dispune" intr-o mai mare masura de sine. Nevoia de imitatie a scolarului mic convertita in nevoia de a fi personal, a puberului, suporta noi metamorfozari in adolescenta. La inceput , dorinta adolescentului de a fi unic se exacerbeaza mult luand forma nevoii de singularizare, de izolare, tanarul fiind preocupat si absorbit aproape in exclusivitate de propria persoana, pentru ca spre sfarsitul adolescentei sa ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitati socialmente recunoscuta si utila, valoroasa. Nevoia de a fi personalitate se manifesta adeseori prin tendinta expresa a adolescentului spre originalitate, cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou, original, si excentricitatea. Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul isi intrece prietenii in comportamente sociale si deviante. Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul isi elaboreaza instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca in aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de incheiere. Se consolideaza structurile gandirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul excesiv pentru rationament, accesul la notiunea de lege, reactivarea curiozitatii orientala spre explicarea rationala, cauzala a fenomenelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai ampla, filozofica a realitatii, la aparitia atitudinilor critice fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de sistem al gandirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale (capacitatea de argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.). La aceasta varsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc in solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri intr-o conversatie, ca modalitati de incheiere a convorbirilor etc.). Constientizand valoarea de influentare a cuvantului, vorbirea devine mai nuantata, plastica, se desfasoara in functie de particularitatile situatiilor (oficiale sau intime ).

7.2. Limbajul i dezvoltarea psihic. Ecranul de influene sociale acioneaz puternic, insistent i divers iar condiionarea social-istoric determin un cadru, un context i un anume profil al adolescentului, angajat n

contemporaneitate. n perspectiva timpului istoric exist diferene ale eternei adolescene la cei care reprezint aceast vrst i se afl n zone de via social-ideologic diferite. Adolescentul zilelor noastre ca adolescentul oricror timpuri are ns comun faptul c realizeaz trecerea de la copilrie la stadiile adulte. Viaa psihic suport o serie de prefaceri, transformri sinuoase, complicate, n evoluia crora pot apare numeroase bariere, dificulti, ritmuri ncetinite sau impetuoase. Spre sfritul etepei, toate aceste transformri ajung s ia forma unor structuri psihice bine nchegate, cristalizate ntr-o configuraie reprezentativ pentru adolescen. Pe fondul dezvoltrii dezarmonice (inegale ca nivel) a diferitelor capaciti, posibiliti i nsuiri psihice, n adolescen are loc o armonizare a personalitii (J. Piaget, J. Tanner). Prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile i trebuinele pe care el le resimte, att de nevoile aprute nc n pubertate, care acum sunt convertite n alte forme, ct i de nevoile aprute la acest nivel de dezvoltare. M. Zlate, urmrind evoluia trebuinelor, subliniaz c nevoia de a ti a colarului, convertit n nevoia de creaie a puberului, devine i mai acut la adolescent, lund forma creaiei cu valoare social, nu doar subiectiv. Nevoia de a fi afectuos se amplific, lund la nceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs s fie nlocuit cu reciprocitatea afectiv, simte nevoia de a i se mprti sentimentele. Nevoia de grupare se destram i e nlocuit cu nevoia prieteniei selective, nevoia unui cerc de prieteni intimi. Relaiile dintre sexe sunt romantice i cu ncrctur de reverie, fantezie, de proiectare n viitor sau cu descrcri furtunoase, uneori dramatice, rvitoare. Nevoia de distracie din pubertate se menine, dar se intzelectualizeaz; n cadrul acestora aspectele de ordin cultural, estetic au o pondere. Nevoia de independen i autodeterminarea puberului se regsete n nevoia de desvrire, autodepire, autoeducare a adolescentului. Nevoia de imitaie a colarului mic, convertit n nevoia de a fi personal a puberului, suport n adolescen noi transformri. Iniial ia forma nevoii de singularizare, de izolare, cnd adolescentul este aproape n permanen preocupat de propria persoan pentru ca spre sfritul acestei etape s ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate n diferite activiti utile, valoroase, recunoscute social. Adeseori aceast trebuin se manifest prin tendina ctre originalitate, fie prin creaie fie prin excentricitate. Pentru satisfacerea acestor trebuine, adolescentul i elaboreaz instrumentarul psihic necesar. Informaiile verbale nu se codific sub forma textual n memorie, ci ca mesaje. Acestea se reproduc printr-un proces de prelucrare n care intervine i memoria verbal propriu-zis. Se vorbete la adolescen de atitudini verbale, stiluri verbale, niveluri verbale etc. Domeniul verbal este foarte divers i complex n ceea ce privete nvarea.

De altfel, verbalizarea are indici i curbe diferite de dezvoltare ontogenetic pentru doferite feluri de relatri.

G.A. Miller, care s-a ocupat de descrierea acestui fenomen a denumit verbalizarea, datorit importanei lui n comunicare, n dezvoltarea psihic, sngele vieii limbajului. Privind felurile verbalizrii, au fost identificate: verbalizarea percepiei i a imaginilor; verbalizarea evenimentelor i a situaiilor; verbalizarea unor triri emoionale i de identificri; verbalizarea de descriere a momentelor unei activiti, a modului cum acioneaz un aparat, a modului cum se efectueaz o compunere, de descriere a unor momente de creaie; comportamente verbale n conversaii.

Ursula chiopu apreciaz c proiecia n limbaj include fragmente de biografie i experien, termeni i conflicte, emoii critice, atitudini, dar i planuri mai puin contientizate. N. Chomsky consider limbajul ca o structur generativ nnscut, fapt ce explic fenomenul de folosire n zeci i sute de combinaii i flexionri a unui cuvnt ce se nva la un moment dat. De fapt analiza psihologic atest c privind dobndirea conduitei verbale se pot distinge 2 mari probleme: prima a nvrii limbajului i alta, a nvrii prin limbaj. tim cu toii c exist vorbire regional, dialecte, limbajul fiind dependent n mare msur de istoria formrii sale n spaiul de via concret. Constatm c adolescenii vorbesc limbajul aa cum l-au nvat n copilrie, cu accentele, cu elementele regionale asimilate din familie, din mediul imediat de via. Pe de alt parte, nvarea colar, n afara colii, cu ajutorul limbajelor ncrcate de termeni specifici din disciplinele colare, constituie o alt form de limbaj. n aceeai categorie intr i limbajul literar (expresii, figuri de stil etc.) care este forma cea mai rafinat a limbajului. Acesta se nsuete nc din perioadele anterioare dar n adolescen este cutat, selectat, devine chiar una din preocupri i afirmri ale eu-lui. La toate acestea se adaug utilizarea de jargoane colare, care iau natere din mixturi ale limbajului, extrase din vocabularul diferitelor discipline, limbajul curent, cuvinte din limbajul pitoresc, acesta fiind preluat din informaii suburbane pline de preiozitate, de haz i de amuzament a vorbirii necultivate, chiar bulevardice. Cu timpul, asemenea fenomene sunt abandonate i adolescentul dovedete preocupri contiente pentru dezvoltarea comunicrii literare i culte, adopt formele complexe pentru exprimarea gndurilor, a strilor luntrice, care conin adeseori i cuvinte de specialitate cu mare ncrctur semantic.Limbajul se afirm evident ca sistem hipercomplex de autoreglare i autoperfecionare a ntregii activiti psihice.

7.3. Dezvoltarea personalitii

Acelai proces de instrumentalizare al adolescentului are loc i la nivelul celorlalte modaliti psihice. El este capabil de reciprocitate afectiv ntruct sensibilitatea afectiv se mbogete foarte mult cu ajutorul emoiilor resimite la citirea crilor, la informaiile dobndite privind marile confruntri ale istoriei contemporane, la modificarea profund a conceptelor. Disponibilitatea afectiv devine foarte mare i este absorbit energetic de problemele complexe ale instruirii i ale adaptrii. n adolescen, tririle emoionale din spaiul leciilor se complic, ajung chiar emoii intelectuale, cnd curiozitatea intelectual este satisfcut. La acest plan afectiv-intelectual se adaug altul latent, ce eman din starea de competiie colar, care provoac anxietate, team, frustrri, izolri, invidie, admiraie, ipocrizie, modestie. Exist i numeroase emoii pozitive reflectate n sentimentul de comunicare afectiv, de mplinire dar i de ruine, ngrijorare, extaz. Un loc ambiguu, mai ales prin efecte. l deine dragostea, care poate fi dragoste familial, fa de sexul opus, fa de un model, fa de valori.Tensiunile din pubertate n relaiile cu prinii se tempereaz treptat prin scderea tensiunii de opoziie.n relaiile cu sexul opus apar emoii, sentimente noi, ca simpatia i sentimentele de dragoste, prietenia. n adolescen, dragostea se contureaz ca o trire complex de ataament, cu fore absorbante, n care se mobilizeaz resurse extrem de mari ale psihicului. Dac la vrsta colar mic prieteniile sunt rare i au drept caracteristici fragilitatea i superficialitatea (certurile i ntreruperea relaiilor, schimbarea partenerului nu provoac suferine durabile deoarece cauzele sunt constituite din factori exteriori iar motivaia nu este pe deplin contient), n preadolescen se constituie prietenii mai durabile dar predomin nc aspectul formal. Preadolescenii joac rolul de prieteni mai mult dect l triesc.Exist acum tendina de identificare, dar sub aspect exterior, care se manfest prin aceleai gesturi, aceeai mbrcminte etc. n adolescen are loc saltul calitativ la adevrata prietenie, caracterizat prin seriozitate, care se bazeaz pe comunitatea de idei, scopuri, intimitate susinut de mprtirea secretelor, a frmntrilor sufleteti. Aceste triri exprim i nevoia de a fi

neles (M jur pe tatl meu, nu pe mama pentru c la ea nu in, ea nu m nelege). Jurnalele intime arat existena unui proces de interiorizare a prieteniei: de la descrierea de fapte se trece la descrierea de triri psihice. Apare selectivitatea att n prietenie ct i n dragoste. De asemenea, bogia sufleteasc, trirea sintonic a acelorai evenimente, mresc intensitatea i complexitatea sentimentului. Prieteniile din adolescen au mare rol n formarea contiinei morale, prin rezonana lor afectiv pozitiv sau negativ, ca i rezonana climatului familial. Alte stri sunt teama, anxietatea, frica, generate de o serie ntreag de conflicte: familiale, colare, erotice, persosonale.

Jean Rousselet descrie 3 mari categorii de conduite ale adolescentului: 1. conduita revoltei se manifest n refuzul tnrului de a se supune, n respingerea n bloc a ceea ce a nvat i i-a fost impus, n acte inutile, n extravagane, forme de indisciplin etc., realizate prin ostentaie, zmbet batjocoritor, fuga de acas, de la coal, originaliti de limbaj, vestimentaie; conduita nchiderii n sine se bazeaz pe un examen de contiin foarte sever, pe analizarea n detaliu a faptelor, gesturilor, sentimentelor, pe lung introspecie. Toate aceste manifestri evideniaz preocuparea adolescentului pentru a se cunoate, a se descoperi pe sine. nchiderea n sine se soldeaz cu 2 categorii de efecte: a. asigur o mai complet i autentic autocunoatere, l obinuiete pe adolescent s vehiculeze idei complexe, chiar abstracte, l determin s se preocupe i de problemele altora; b. fiind prea mult preocupat de situaii care nu sunt ale lor, se ndeprteaz prea mult de problemele reale, autentice ale lor, reveria ndeprtndu-i att de realitate ct i de aciune. 3. conduita exaltrii i afirmrii are specific confruntarea deschis cu alii, cutri nencetate, exacerbarea satisfaciilor intelectuale, fiziologice, sentimentale, tendine romanioase sau mistice. Se conduce dup maxima totul sau nimic ntruct i propune s abordeze cele mai dificile sau mai interesante probleme. Aceast conduit este rodul maturizrii personalitii sale i reprezint de fapt o reacie la visrile sale de pn acum.

2.

Evident c la acestea se pot aduga nc multe altele ca cele care verific onoarea i demnitatea, sau cele de revizuire a contiinei morale care traverseaz cnd momente de ngduin, toleran, cnd severe, critice i nc multe altele. mbinate ntre ele i practicate, pot duce fie la intrarea precoce n diferite statute i roluri, fie la maturizarea nepermis de trzie a diferitelor dimensiuni ale personalitii. Alturi de funciile de adaptare la mediu, de depire a sinelui menionate de M. Debesse, n adolescen devine tot mai evident i o a treia funcie, anume aceea de definire a personalitii. Procesul construirii personalitii ncepe din primele zile ale copilriei i continu

toat viaa omului, producndu-se nu ntotdeauna uniform i continuu ci i cu discontinuiti, cu salturi evidente dar i cu plafonri descurajante. Este o evoluie cu perioade inegale de dezvoltare dizarmonic, ale crei resurse sunt nu numai valorizate pozitiv ci i cu posibile conduite negative i n unele cazuri chiar deviante. Dei procesul structurrii personalitii are loc de-a lungul ntregii viei a omului, exist totui, unele perioade, unele vrste, cnd el cunoate o mai mare accentuare implicnd stabilizri pariale. Analiznd conceptul de personalitate, V. Pavelcu subliniaz c acesta implic o anumit stabilitate a conduitei, ntr-o perioad de timp i n diferite situaii. Se apreciaz c dac n precolaritate exist marea majoritate a premiselor personalitii, n adolescen, personalitatea este n linii mari (deci nu total) constituit. Deoarece n adolescen au loc numeroase schimbri, se apreciaz c aceasta este un adevrat laborator de plmduire a personalitii. Adolescentul se afl ntr-o continu cutare de sine, autodescoperire, autoimplicare. El provoac dialogul, confruntarea cu alii, pentru a se nelege mai bine pe sine dar i pentru a se verifica, a se autodepi. Este perioada n care contiina de sine, ca formaiune psihic complex, se cristalizeaz, n sensul c i d seama ce reprezint pentru alii, pentru sine, renun treptat la mentalitatea de pn acum, cnd considera a fi alfa i omega.Nu mai preia automat, necritic, modele, ci i elaboreaz sisteme de reprezentri, idei, concepii, care evident c de pesc egocentrismul copilriei, dar sunt nc departe de obiectivitatea adultului matur. Conceptul de structur () este uneori identificat cu configuraie, construct, sistem sau model. Ultimul termen se impune datorit tendinei din ce n ce mai intense i mai generale, din toate tiinele, de a se codifica informaia n cadrul unui sistem logico-matematic, precis i unanim acceptat.De aceea V. Pavelcu pledeaz pentru adaptarea definiiei lui H. Kendler cu privire la personalitate, interpretat ca o organizare a modelelor de conduit care caracterizeaz o persoan ca individualitate ntr-o diversitate de situaii.De aici, elaborarea i practicarea unor comportamente corecte pentru activitatea colar, viaa social, asumarea unor responsabiliti dar i prezena unor conduite de negativism, de respingere n bloc a unor reacii ale adulilor.Cele mai multe conduite reprobabile fa de adult sunt din ignoran, inocen, conformitate redus.Comportarea lor este mai timid i stngace i datorit faptului c adolescentul nc nu cunoate foarte bine diferenele dintre situaiile protocolare, oficiale i/sau familiale. n timpul adolescenei crete gradul de complexitate a motivaiei conduitelor, planul subiectivitii (planul larg al personalitii neantrenate n conduite curente), distana dintre conduite i planul dialogurilor contiinei. Variabilele stabile ale personalitii sunt centrale i periferice. Dintre variabilele stabile centrale menionm: automatisme ale capacitii de recepionare; senzorialitatea cu pragurile ei; modul de a comunica; modul de a memora; modul de a se adapta la condiii diverse;

deprinderile, abilitile, obinuinele, deci standardele adaptrii i voinei, gradul lor de implicaie n conduite i, mai ales, n activiti cu perseveren i consum de energie psihic, chiar n situaii care nu sunt agreate. un rol important l au mecanismele de aprare, care acioneaz pe distana dintre caracteristicile de suprafa i cele de profunzime ale personalitii; Mecanismele de aprare se exprim prin efectele de distanare dintre trsturile de suprafa i cele de profunzime. Dintre acestea fac parte: efectul de convenien mai frecvent la puberii i adolescenii care au o precocitate i maturizare avansate. Ursula chiopu menioneaz c acetia dau rspunsurile pe care intuiesc c sunt ateptate de cei ce i observ, i testeaz, sau cei cu care comunic. efectul de frond se manifest prin rspunsuri obscure, ambigue, negative voit. Dup vrsta de 18 ani numrul acestor efecte de frond scade, n schimb cel al efectului de convenien crete. efectul de originalitate deliberat domin prin rspunsuri ostentativ originale, nsoite de tendina de afirmare de sine. Pn n jurul vrstei de 16 ani acest tip de efect este n cretere i are o evident agresivitate, dup care originalitatea este mai puin urmrit.

mai apar efectele de reputaie, de faad. Adolescentul, ntocmai ca i puberul, dorete s se prezinte n lumini favorabile, care evideniaz nu att o form de oportunism ct dorina de a corespunde imaginii idealului de sine sau de a fi acceptat de ctre ceilali.

n structura personalitii, aptitudinile reprezint dimensiuni deosebit de importante care genereaz interese, aspiraii, forme de nvare specifice, perspicacitate, perseveren etc. n adolescen se difereniaz att aptitudinile specifice ct i cele complexe (tehnice), iar aptitudinile generale se organizeaz n structuri complexe. n adolescena prelungit, aptitudinile se ncarc de abiliti, dexteriti solicitate de anumite feluri de activiti. n zilele noastre se contureaz tot mai nuanat nucleul de baz al personalitii, caracterul structurat mai ales pe parametrii care urmresc preluarea unor acceptori morali, valorici i prelucrarea lor n raport cu ntregul univers conceptual intern i al condiiilor externe. 7.4. Adolescentul si societatea

Omul a fost creat pentru a convietui ntr-o comunitate, alturi de alti oameni si n acest scop el este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc ntre cei deopotriv cu el. Socieatea n care acesta si desfsoar activitatea i ofer sau mai bine zis trebuie s-i ofere cadrul propice de manifestare a personalittii ct si aprecierea muncii pe care o face, binenteles, ntr-un scop benefic. Lumea n care trim este important nu numai n ideea c este spatiul n care vietuim, ea trebuie s exprime dorinta noastr de a progresa si de a urca pe scara umanittii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului si a gndirii umane

sunt adolescenti de azi, oamenii de mine. Adolescentul este copilul-adult ce caut senzatii si emotii puternice. El ncearc s depseasc limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, cci ideea e s triesti ct mai diferit si mai presus de ceilalti. Experienta propie este dovada ceea mai puternic si mai convingtoare, care tine loc de ntrebrile fr rspuns la care adulti, n general, nu se sinchisesc s caute solutii. Tnrul adolescent simte ns si dorinta de-a se retrage n sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voint. Aceste momente sunt mai intense dect escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta ntre diferitele emotii ce-l ncearc, momemte de rscruce n conturarea modului de a gndi si de a actiona.

Relatiile cu cei din jurul su sunt n mare parte rezultate ale educatiei nsusite n copilrie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept c tineri sunt impulsivi si usor influentabili, dar valoarea lor const n puterea de a diferentia binele de ru si de a se corecta atunci cnd au gresit; acest lucru este posibil doar n contextul unei bune educatii morale insuflate de familie. Printii se dovedesc de multe ori a fi fr rbdare si refuz s-i asculte si ce-i mai important s-i nteleag. Frica de a comunica cu cei crora le datoreaz viata poate fi n egal msur atribuit si tinerilor. La prima confruntare de opinii legturile Adolescenta este o perioada dificila atat pentru copii cat si pentru parinti. Dupa ce se trece de 14 ani , are loc resimtirea de catre adolescenti a propriilor forte . Unele realizari , stimuleaza impulsuri de tatonare a gradelor de permisivitate a conduitei nonconformiste . In acest sens , unii tineri organizeaza scenarii comice in mod deliberat , demonstratii de solideritate pe probleme minore pentru a sacai unii profesori .Toate acestea sunt generate de necesitati discrete de a provoca adultii si de a manifesta propria lor independenta . In clasa noastra , Dragos are aceasta trasatura foarte bine conturata provocand , mai ales la ora de religie , adevarate scene de teatru , datorita opiniilor diferite care le are fata de un anumit subiect . E perioada in care adultii ne caracterizeaza ca fiind dezordonati , nepunctuali . De la 14-15 ani , parintii pun adesea in discutie in termeni acuzativi tanarul pentru purtarile lui necuviincioase , si-i cer sa fie rezonabil ,deoarece acum este mare, nu mai e copil. Incep sa se multiplice opiniile privind modificarile de conduita ale adolescentului , tot mai dese si mai diverse .Astfel se admite ideea de criza pubertara , dar nu i se accepta toate dimensiunile . Parintii vad ca tanarul devine mai distrat de la o vreme , are indispozitii , e obosit si neatent .Astfel se sesizeaza , pe de o parte , faptul ca in genere conduita s-a schimbat, in al doilea rand faptul ca a fost influentat in schimbare de cei din jur , iar in al treilea rand ca apreciaza problema ca fiind de generatie , de varsta . In fine , parintii cauta explicatii privind schimbarile de conduita . Probleme in legatura cu schimbarea de atitudine , modul

de a vorbi , pe un ton superior , dupa parerea parintilor , au toti colegii mei : Dragos , Andrei si Mircea . Mamelor , in general , li se pare ca aceasta impertinenta creste pe zi ce trece , rezultand certuri de durata , tatii in schimb sunt mai toleranti cu fii lor , neimplicandu-se in disputele mama-fiu de cele mai multe ori . Intre timp tanarul nu mai are notele mari pe care le avea aproape permanent . El devine tot mai inchis , iar avalansa de intrebari in legatura cu notele de la scoala , este tot mai rara , adolescentul incercand sa evite interogatoriul si morala , si eventualele pedepse ale parintilor . In genere , la toate disciplinele scolare se petrece un fel de schimbare privind modul de a se implica . Sesizarea modificarilor de conduita este observata si de profesori . Parintii au moduri diferite de a aborda problema notelor , spre exemplu Andrei la 2-3 saptamani trebuie sa scrie pe o bucata de hartie toate notele care le are , in schimb Dragos si Mircea sunt controlati printr-un mers la scoala intamplator al unuia din parinti . Notele mici nu se spun decat inaintea sedintei , caci eventualele pedepse sunt drastice in urma unui interogatoriu foarte amanuntit. Interesul pentru activitatile intelectuale este inlocuit de interesul de viata . Astfel , scoala si familia devin o rutina . Parintii , vazandu-le situatia scolara , ii cearta , le fac reprosuri , dar majoritatea tinerilor se fac ca asculta si tac ostentativ . In discutiile dintre adolescenti , parintii incep sa fie considerati ca ridicoli , incapabili sa-i inteleaga . Dependenta materiala a tinerilor de parinti incepe sa devina motiv de discutie . Si opinia copiilor cu privire la parinti se modifica mereu . Colegii mei ii considera ca fiind prea batrani pentru a-i intelege, senili , prea severi uneori , in cazul unor probleme minore sau chiar prosti. In familie , cresc momentele in care i se atrage atentia tanarului asupra faptului ca este mai dezordonat de la o vreme . Totul are loc sub pretextul ca acum e mare si ar trebui sa fie mai ordonat , sa-si faca ordine in camera , sertare , si sa nu fie asa neglijent la masa . Pe langa problema notelor , cea a curateniei este o alta cauza a discutiilor in familie . Prietenii mei sunt certati de parintii lor mai ales in weekend cand trebuie spalate rufele , iar in dulapul lor se afla un morman de haine neimpaturite si amestecate cu lucruri murdare . De la 12 ani se observa o crestere a neatentiei si o stare de opozabilitate fata de solicitarile marunte ale familiei .Tanarul bombane , ofteaza , se scoala cu un aer de lihamite ca sa faca ce i s-a cerut . Alteori se face ca nu a auzit , apoi treptat manifesta refuzuri , proteste si chiar obraznicii ce duc la creearea unei atmosfere tensionate . Mircea spre exemplu , este foarte irascibil atunci cand este intrerupt de parinti intr-un moment de maxima intensitate : terminarea unui nivel intr-un joc sau altceva . Pe strada , uneori cand tinerii adolescenti aflati in grup fac galagie si se hartuiesc in joaca sau fac glume cu talcuri si apropouri , apar in mod spontan luari de atitudine educative la

trecatorii mai in varsta . Multi tineri nu lasa locurile libere din mijloacele de transport in comun , persoanelor in varsta fapt ce duce la comentarii privind cei 7 ani de acasa , riposte si cuvinte urate . Dar cand sunt singuri au conduite mai putin nonconformiste pe strada si in mijloacele de transport . . Totodata , adolescentul doreste sa se debaraseze de starea anterioara (de copil) , cum este considerat de parinti , mergand la discoteca , in parcuri , baruri , unde incepe si experienta fumatului . Desi sunt mari , de 17 ani , prietenii mei sunt considerati de parintii lor tot copii , chiar sunt strigati in casa cu numele de alint , Adi de exemplu , fapt ce duce la o subestimare a potentialului intelectual . Urmatoarea etapa , 18-19 ani , se caracterizeaza printr-o retinere a adultilor de a-l provoca in vreun fel , si prin crearea unei distante psihice fata de adolescent .Este o faza de noi analize si autoanalize , comparatii de conduita si reactii , in care tinerii incep sa vada excesele pe care le-au facut , fapt ce provoaca o oarecare depresie . Astfel , se apropie mai mult de prieteni , au primele aventuri sentimentale si deceptii . Urmeaza in continuare o apropiere mai mare de familie , dar in conditiile de persoana marcata de esecul arogantelor expresive . Parintii sunt mai fericiti si fac avansuri de restabilire a unei atmosfere mai intime . Ultima etapa este cea in care relatiile de cooperare devin tot mai stranse , tensionata fiind doar de bacalaureat si alte examene , in care dorinta de realizare in viata predomina . Aceasta este perioada de formare a unei identitati , presarata de dorinta de independenta fapt ce duce la indepartarea de parinti . In dezvoltarea mea , eu indeplinesc toate aceste insusiri ale adolescentei . Din clasa a saptea rezultatele mele au inceput sa scada din ce in ce mai mult , culminand cu primul semestru al clasei a zecea . Concentrarea , la orele care nu ma intereseaza sau nu imi plac , pur si simplu a disparut , in schimb , la istorie , chimie si engleza placerea de a le invata a devenit tot mai mare . Din clasa a noua , intrebarile de genul ce ai facut la scoala au inceput sa dispara , iar spusul notelor a devenit tot mai rar . Parintii ma tot bat la cap sa invat caci nu-mi vor da bani de pregatire pentru bacalaureat , atunci cand ma vad ca nu prea pun mana pe carti. Uneori parintii sunt foarte inervanti , spunandu-mi ca sunt incapabil sa fac un anumit lucru , iar aceste remarci s-au inmultit odata cu trecerea timpului . Eu ii consider pe ai mei mosnegi , caci uneori nu vor , sau nu pot sa ma inteleaga . In legatura cu profesorii , eu si prietenii mei mai radem de ei , mai ales de profesorul de religie , intrecand masura de cele mai multe ori . In familie certurile cu mama incep , de cele mai multe ori de la faptul ca ii raspund si vorbesc pe un alt ton , superior spune ea , dar dupa cateva zile totul revine la normal . Deasemenea problema curateniei este un alt motiv de discutie intre parinti . Nevoia de libertate , de a fi cu prietenii , a devenit tot mai accentuata ,

mergand cu ei in oras la o terasa , intr-un parc , pentru a glumi , a ne simti bine . Adolescenta este o perioada de formare si transformare esentiala in viata tanarului .

7.5. Prima dragoste a tanarului adolescent

Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se indeparteaza tot mai mult de acestia. Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece timpul un adolescent: Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori acest lucru este in dezavantajul lui. Din pacate adolescentii mai au si pasiuni negative pentru ei cum ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel ! Sansele tinerilor de a reusii in viata Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in alte tari.De ce ?In primul rand pentru banii salariile in alte tari fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un

service bun si un salariu bun insa tanarul din ziua de azi vrea mai mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate oferii acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce un trai mai bun in alta tara.Acest lucru este in dezavantajul tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci de milioane de dolari. As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele noastre este mult diferit fata de adolescentul de acuma 30 de ani .Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei , tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca un trai mai bun intr-o Romanie mai buna!Stiu ca in acest proiect nu am reusit sa comentez si sa explic toate problemele adolescentilor sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate pe cateva foi de hartie ! Adolescenta, desi este o perioad tulbure si plin de frmntri, reprezint vrsta inteligentei nonconformiste, a marii sinceritti. Imaginatia, puterea de creatie si perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viata si pregtirea profesional ncep s capete contur si dispar n mod evident pasiunile vechi din copilrie, si de ce nu chiar interesul pentru scoal. Problema orientrii profesionale se pune diferit n functie de capacittile intelectuale ale tnrului si de dorinta profilrii pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect central, clar si n acest scop ei acord un interes deosebit materiilor scolare corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenti nu au fixat o profesie anume sau sunt influentati de printi si apropiati. Pentru ceilalti viitorul nu este proiectat n nici un fel. Odat cu perioada adolescentei se termin si prima mare etap a vietii omului, etap de crestere si de formare a personalittii si conduitei. O etap de mare sensibilitate moral, o perioad de romantism si spontaneietate, de poezie. Frmntri, iluzii, nelinisti.adolescenti

Capitolul 8

Perioada tineretii

Este considerat perioada de vrf a dezvoltrii i puterii de punere n valoare a potenialului fizic i psihic. Perioada tinereii (25-35 ani) este o perioad de maturizare a vieii biologice, psihologice, de evoluie i armonizare a identitii sociale, profesionale, familiale, de dobndire a unui anume statut i rol care vor marca evoluia personalitii. Potrivit lui S. Freud, o maturizare reuit a tnrului depinde de 2 factori: iubirea i

munca. Primul, iubirea, se mplinete prin alegerea partenerului, prin constituirea vieii familiale iar al doilea este susinut de dobndirea statutului profesional. Depins de mediul parental ocrotitor de pn acum, tnrul se afl n faa unei realiti mult mai dure din punct de vedere politic, economic, social, care impune anumite structuri psiho-comportamentale integrative, adaptative. Tipul fundamental de activitate pentru tnr este cel de persoan activ, angajat social n vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau n prestarea unor oferte de serviciu. Tipul de relaii se complic ntruct presupune: relaii date de integrarea i respectarea ierarhiei profesionale; relaii cu colegii de serviciu; relaii cu familia de provenien i cu noua familie; intercomunicare n plan civic, politic, sau pentru ntreinerea afinitilor e lider.

Direcii de dezvoltare specifice tinereii ntrebarea specific adolescenei este Cine sunt eu?. n tineree se metamorfozeaz n ntrebri de tipul Cum pot s mi rezolv n practic aspiraiile? sau n ce direcie m ndrept?. White (1975) a identificat 5 direcii de dezvoltare specifice tinereii: stabilirea identitii eu-lui, printr-o angajare serioas n rolurile sociale, de exemplu n rolul ocupaional. Acest lucru ajut individul s se defineasc, s pstreze o preocupare pentru un eu stabil i de calitate. Dezvolt o opinie stabil despre el; independena relaiilor personale dezvolt relaii intense cu cilali, ceea ce-i va face s fie mai ateni la trebuinele lor; creterea intereselor pentru studiu, pasiuni, ocupaie, relaii cu alii; umanizarea valorilor stabilesc legturi ntre norme, cerine morale i evenimentele de via. Contientizeaz suportul uman al valorilor i modul cum acestea sunt aplicate n societate; extinderea ocrotirii devin mai interesai de sprijinirea celor cunoscui sau a celor deprivai, care sufer. 8.1. Subetapele tinereii si activitatea de invatare ntre 24-28 ani este o perioad de identificare profesional primar, n care tnrul este pe poziia de stagiar, ncercnd s cunoasc i s se adapteze la programul de activitate, la

cerine organizatorice, la ritm, modaliti, stil. Se contureaz rolul profesional propriu i rolul de so, statutul de printe. Apar dificulti de surprindere a nuanelor profesionale, de acoperire a unor ndatoriri extraprofesionale, stabilirea unui orar care s rspund i vieii de familie. ntre 28-32 ani se acumuleaz experien, deprinderi, se intensific ritmul, se manifest responsabilitile, apar intenii de suplimentare a pregtirii profesionale (se nscriu la cursuri serale, fr frecven), se implic mai mult n educarea copiilor. 32-35 ani statutul social-profesional este n progres, contribuia activ este la apogeu, apar noi ndatoriri de coordonare, organizare. Se extind relaiile oficiale pe vertical. Aspiraiile pentru confortul familial progreseaz, programul angajeaz insistent soii n educarea copiilor. Se elaboreaz stiluri de activitate educaional specifice fiecrei familii de cerine, control dar i de participare la jocul, la distraciile copiilor.

ntregul potenial senzorio-percepriv i motric se manifest la nivel maximal, pragurile difereniale ale vzului, auzului, mirosului etc. au cele mai mici valori, ceea ce nseamn c tinerii au cele mai clare, bogate, precise percepii. Acestea se specializeaz n funcie de dominanta profesional, ntocmai ca i spiritul de observaie. Totodat sunt marcate de resursele individuale, fiind puternic personalizate. Se dobndesc nsuiri senzoriale discriminative dup 8-10 ani de exerciiu profesional. Aprecierea vizual, solicitat intens, n electronic, biologie, la microscop, dup 27 ani ncepe s scad.

Tipologii auditive se formeaz prin profesiile muzicale, sportive, miniere, la cei ce lucreaz cu diferite motoare, iar cele tactile sunt exersate prin: gastronomie, marin, aviaie, construcii de drumuri i poduri. Pragul diferenial spre sfritul tinereii devine mai puin dezvoltat dar capacitatea de receptare a informaiilor senzoriale specializate activeaz la maximum. Tinerii dispun de capacitatea de a nva micrile cu uurin, la cote nalte de precizie i de control. Pn la 30 ani se obin cele mai semnificative performane n nvarea micrilor complexe. Tinereea este o perioad de evident perfecionare senzorial-perceptiv i de socializare a acestor resurse.Privind gndirea, se rezolv operativitatea impregnat de specificul profesional. Cei ce lucreaz n domeniul tehnic opereaz cel mai bine n sfera relaiilor cantitative, cei care lucreaz n contabilitate, n istorie, vor prezenta abiliti pentru fixarea datelor, a cifrelor. Apare acea specializare a gndirii att n cmpul seleciei i decodificrii coninutului informaional profesional ct i al modului de lucru, al raionamentelor. Se apreciaz c este perioada conservrii capacitilor de gndire i a nivelului de inteligen atins, fenomen care depinde de urmtorii factori: nivel de colaritate; gradul calificrii profesionale; nivelul i volumul solicitrilor intelectuale. Aceti factori acioneaz i asupra memoriei.

Procesele de stocare, depozitare n memorie continu i devin mai active cel puin din 2 motive: satisfacerea unor trebuine de cunoatere i construirea unor competene profesionale, ceea ce dezvolt memoria profesional. Crete selectivitatea memoriei iar memorarea logic, memorarea voluntar dein poziii privilegiate. n planul nelegerii, tinerii dovedesc preocupri pentru surprinderea relaiilor, cauzelor, pentru explicarea unor mecanisme de funcionare adeseori cu riscul unui consum mare de timp. Intensitatea cu care se manifest afectivitatea, este mai puternic dect la adult dar mai selectiv dect n adolescen. Investiiile afective sunt puternice, bine direcionate i stabile. Tinerii sunt capabili de druire profund, motiv pentru care se consider c pot iubi sau ur fr limit. Caracteristicile subidentitii sociale pun n eviden prezena la tineri a unor disponibiliti afective cu ncrctur social: adeziune fa de micri, organizaii, fundaii, concepii politice, sau atitudine refractar, de respingere a ornduirii, a sistemului. Uneori pot ajunge pn la fanatism sau i risc viaa neglijnd pericolele, consecinele (hippy, reaciile studenilor din Frana, China etc.). Se implic afectiv i n activitatea profesional: familiarizarea cu locul de munc produce emoii, tensiuni, ncercri suplimentare de control afectiv pentru instituirea unor relaii pe orizontal i vertical. Confruntarea dintre realitate i proiecte, idealuri, produce ocul realitii trit sub nenumrate stri: decepie, disperare, ndoial fa de propria persoan, teama de eec, de nemplinire. Un alt compartiment al afectivitii l ntlnim la nivelul vieii de familie. Sentimentul de dragoste, de iubire, preuire a celuilalt ajung la maturitate, stau la baza constituirii familiei. n cadrul acesteia se traverseaz o perioad de acomodare relaional-afectiv ntre parteneri, de cele mai multe ori cu o ncrctur afectogen mai nuanat dect pn la cstorie. Pot apare reacii necunoscute pn atunci, care nu au numai tonalitate pozitiv. Se consolideaz o serie de sentimente specifice vieii familiale: prietenie, ataament, respectul de sine i de cellalt. n acest stadiu, majoritatea tinerilor ajung la statutul de printe care declaneaz emoii, sentimente total inedite, legate de venirea pe lume a copiilor, de rspunderile parentale. Se consemneaz situaii n care acea fragilitate afectiv determinat de iminena unor situaii critice care ridic gradul de sensibilitate, provoac anxietate, conflict, trire accentuat a frustraiilor, ce pot deteriora sntatea organic i psihic. Tinerii continu s aib nevoie de asistena afectiv permanent a familiei de provenien. Cazurile dificile necesit chiar terapii n privina vieii de cuplu conjugal. Motivaia este dominat de trebuinele de autorealizare i autoformare, activat de interesele cognitive, interesele profesionale care se amplific i se consolideaz mai ales dac tnrul triete satisfacia concordanei dintre proiecte, preferine i preocupri la locul de munc. Exist numeroase surse de motivaie pozitiv profesional: promovri, burse, cursuri

de perfecionare, titluri onorifice. Vocaia, odat descoperit, este un instrument, factor motivaional. La nivelul vieii de familie, motivele principale vizeaz cooperarea, comunicarea, starea de sntate dar i de confort, apar unele interese pragmatice (locuin, mobilier, main). Sunt active i interesele tiinifice, culturale, n funcie de statutul profesional, de aspiraii, de competen, de resurse. Cele mai multe se satisfac prin reeaua informal i cu efort individual. Apare ca o necesitate impus n primul rnd de modificrile care intervin n universul profesional: rapiditatea perimrii unor cunotine i a apariiei unor noi informaii, domenii; dispariia unor profesii i apariia altora; necesitatea dobndirii unor noi abiliti individuale.

Este impus i de imprevizibilul intervenit n viaa unor persoane: accidente, handicapuri, transferuri n alt localitatea lipsit de aceleai profil profesional. Se impune o nvare care s reactualizeze pregtirea, s o mbogeasc sau s ofere o reprofilare. Acestea se realizeaz prin nvarea ocupaional care are un regim mai condensat, de cele mai multe ori de tip modular, este prin excelen de tip interactiv, angajeaz participanii la operaii practice, delimitate problematic n cadrul activitii pe ateliere. Este o nvare de necesitate care devine dominant pentru muli tineri. Se produce o schimbare i n raportul nvare instituional i nvare individual, independent, n favoarea celei din urm. Au loc cursuri de aprofundare i de reconversie profesional. Apar i alte forme: nvare inserat, nvare interpolar, nvare incidental. S-a constatat c ceea ce se nva la locul de munc este mult mai productiv chiar i n cazul celor care au un nivel de colaritate modest. La baz se afl 2 motive: motivaia profesional care are i o anume ncrctur negativ (teama de a nu pierde locul de munc);

necesitatea unei adaptri mentale la tipurile de solicitri profesionale, persoanele implicate profesional avnd o receptivitate crescut a asimilrii.

Un fenomen care a atras atenia psihologilor este oboseala care condiioneaz randamentul muncii productive i implicit al nvrii ocupaionale. Activitatea respectiv, stereotip, viteza de execuie a operaiilor, solicitarea ateniei, mediul ambiant uneori insuficient iluminat, oxigenat sunt numai cteva din cauzele care se repercuteaz negativ asupra strii de sntate i induc o diminuare a capacitilor neuropsihice. Termenul de oboseal are un grad mai mare de generalitate ntruct vizeaz aspecte numeroase iar unele dintre ele sunt doar trite subiectiv dar nu i identificate. Sunt suficiente persoane care nu triesc starea subiectiv de oboseal cu toate c din punct de vedere comportamental sunt epuizate.

Programarea i coninutul nvrii trebuie s in cont de indicatorii oboselii, dintre care evideni sunt: scderea randamentului cantitativ i calitativ a activitii; modificrile fiziologice, respiratorii, circulatorii, apelul excesiv la consumarea unor substane energizante; modificri n planul activitii intelectuale, dificulti asociative integrative, rigiditate funcional mental, perturbarea fluentei vorbiri, a corectitudinii scrisului etc.; suprasolicitarea automatismelor, apariia ticurilor, a bulimiei, care poate deregla metabolismul.

Ideal este ca nvarea ocupaional s fie gndit ca o modalitate de odihn activ care va solicita legturile nervoase ale zonelor de inducie i astfel energia nervoas funcional se va reactiva, ceea ce va diminua oboseala. Din factor provocator al oboselii, nvarea poate deveni un factor care diminueaz oboseala. 8.2. Integrarea socio-profesional si congruena personalitii Perioada de tranziie prelungit din ara noastr, are un impact puternic asupra consolidrii statutului i rolului profesional, aflate la dispoziia oportunitilor sociale, ct i a relaiilor. Apare un fenomen specific social provizoratul cu cea mai semnificativ inciden la nivelul tineretului care trebuie s-i adapteze proiectele privind pregtirea i exersarea profesiei, organizarea unui confort familial, la imprevizibil. Dac adolescena este apreciat ca o perioad de trecere spre statutul biologic potenial de adult, primii ani ai tinereii, iar dup alii chiar perioada cuprins ntre 20-25 ani, reprezint trecerea spre statutul social potenial de adult, statut care nseamn dobndirea unei autonomii economice (remunerare salariu, venit legalizat) i implicit o independen psihica. Integrarea social se realizeaz n mai multe planuri. Cel mai important este planul integrrii profesionale. Integrarea socio-profesional pentru tineret reprezint un factor esenial de meninere, de asigurare a sntii fizice i mentale, de construire i dezvoltare a personalitii.

n procesul integrrii profesionale pot apare unele dificulti, unele obiective ca: organizarea locului de munc, dificultile ntmpinate pentru realizarea sarcinilor revenite, uzura dotrii, inegalitile de pregtire profesional ntre colegi; altele, subiective: lipsa de rezisten, distana dintre nivelul colar de pregtire i execuie, dintre realitate i aspiraii. Atitudinile tinerilor sunt diferite i vor depinde de tipul de personalitate i chiar de sex. Unele studii au constatat c persoanele de sex feminin sunt mai anxioase i mult mai marcate de insucces n privina integrrii profesionale. De asemenea, structurile de personalitate labile, irascibile, anxioase, neechilibrate, lipsite de capacitate de efort, dramatizeaz obstacolele, realizeaz relaii de comunicare din

necesitate, sunt dezinteresai fa de problemele colectivului. Inadaptrile profesionale sau familiale se menin la un nivel destul de ridicat n tineree. Dereglrile personalitii pot fi: uoare, care nu influeneaz prea mult activitatea, aparin psihopatologiei marginale; grave, cu o simptomatologie complex. Evoluia lor este de la simplu la complex: iniial tinerii sunt egoiti, vocifereaz, i impun punctul de vedere, apoi devin violeni, indifereni fa de viaa social, de dificultile profesionale create, apoi recurg la fuga de acas, neltorie, prostituie.

Spre sfritul tinereii, fenomenul se tempereaz, iar cei mai muli se linitesc, ncearc s-i impun un mod de via activ, nscris ntr-un regim de activitate normal. Atragerea nc din perioada pubertii a tnrului n activiti responsabile, reprezint un exerciiu cu valene pozitive pentru uurarea procesului de adaptare. Integrarea trece prin cteva stadii, fiecare reprezentnd un moment ce nu poate fi eludat: acomodarea, adaptarea, participarea i integrarea propriu-zis. Pe msur ce tnrul trece de la unul la altul, are loc i o modificare a motivaiei de rol. Evoluia va fi de la subordonare la ascultare cnd acestea sunt susinute de o motivaie de recompens i de comportamente reglate din exterior la motivaia de autorealizare din ultimul stadiu, exprimat n comportamente motivate intern, autoreglate. Integrarea n profesie contribuie la dobndirea: identitii de sine n sfera ocupaional, cnd i probeaz capacitile, resursele, dobndete competen; identitatea marital se cristalizeaz, se stabilizeaz rolurile maritale; identitatea socio-cultural prin adoptarea normelor, prin integrri extraprofesionale, prin roluri n conducerea unor organizaii sociale, politice.

Se dezvolt contiina apartenenei la generaie, creia i se altur pentru a o susine i a evidenia capacitile lor, mai ales dup 28 ani. Aptitudinile i creativitatea ajung la un nou nivel, se pot exprima n produse cu semnificaie social conferindu-le o poziie n ierarhia valorilor specifice. Temperamentul i caracterul se stabilizeaz, exprim maturitate, capacitate de organizare.

Septimiu Chelcea a identificat urmtoarele caracteristici ale structurii de personalitate la tineri: Pozitive: energie i dinamism; orientarea expres spre viitor; aspiraii nalte; generozitate i ncredere n ceilali;

curaj i temeritate; preuirea onoarei spiritului de dreptate, dar i a banilor i confortului; ncpnare i impresia c tie totul mai bine dect ceilali; nclinaia de a face numai ce le place; narcisism i egocentrism; au o anumit doz de iresponsabilitate n angajrile lor; pstreaz nc exaltarea adolescenei i lipsa de msur. 8.3. Situatia tanarului din ziua Suntem cu totii obisnuiti sa traim intr-o lume care depinde intotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Si toata lumea are idei, toata lumea stie ca vrea ceva de la viata... dar nimeni nu face nimic. Toti ne lasam condusi mai mult sau mai putin. Ne este frica sa luam atitudine. Oare de ce?! Ce-ar fi sa ne hotaram, intr-o zi (si de ce intr-o zi si nu chiar azi?) sa traim pentru noi... sa facem si pentru noi ceva. Chiar si un lucru aparent neinsemnat... dar care sa fie important pentru sufletul nostru. Eu cred ca si asta, printre altele, inseamna spiritul Adolescentul". Noi suntem cei care putem schimba ceva. Noi suntem la varsta la care INCA mai avem curajul sa ne exprimam. Noi putem fi altfel. Noi putem reprezenta ceva. Multi vad tineretea, dragostea, frumusetea vietii prin ochii nostri. Atunci, sa fim noi mesagerii acestor idealuri. Trebuie sa avem curajul necesar. Trebuie sa fim noi insine, si atat. Haideti sa fim asa cum varsta noastra ne imbie sa fim: nebuni, daca vreti... romantici, ambitiosi sau melancolici. Pusi pe sotii si, in acelasi timp, sufletul societatii in care traim. Viata este minunata. Trebuie doar sa vezi lucrurile bune din ea. Unii si-ar dori sa mai fie ca noi... haideti sa profitam. In acest proiect as vrea sa discut mai multe ideei foarte importante pentru mine si pentru adolescentul din ziua de azi Situatia tanarului din ziua de azi! Una din prioritatile prezentului ar trebui sa fie situatia tineretului si masurile ce se impun pentru rezolvarea problemelor tineretului. O natiune nu se poate procupa de viitorul ei fara sa isi educe tineretul, care de fapt reprezinta viitorul. Pentru a prezenta tineretul in prezent este necesar sa-I definim patrimoniul spiritual si material care il formeaza. Din perspectiva materiala tineretul are sangele,limba si conditia sociala, iar spiritual are moralitatea, credinta si cultura. Analiza tuturor acestor caracteristici duce la "un portret" al tineretului. Constatand ca acest protret are nevoie de retusari trebuie gasit un artist care sa I le faca pentru a apropia acest portret de frumos, caci de ideal ar fi prea mult. Totusi un mare artist ar putea sa-l faca ideal.

Negative:

Partea materiala a tineretului este o temelie importanta pentru viata sa spirituala. Tineretul de o anumita nationalitate ar trebui sa aiba sangele strabunilor neamului in vinele sale. Oare astazi se mai intampla asa? Priviti la televizor imagini din tarile Europei si din Statele Unite, cele mai reprezentative modele in lume. SUA a ajuns un amestec de sange care a dus la o hibridizare a tineretului si pe viitor a intregii societati americane. Acest amestec nefericit de sange a alterat o componenta materiala a tineretului din aceasta tara. Aici "modele" ale tineretului au ajuns indivizi de perferinta cu cat mai multe origini, de tipul africano-anglo-asiatic sau alte amestecuri fortate si nenaturale. La fel si cu tarile "dezvoltate" din Europa. Ce cultura se poate naste dintr-un sange hibrid, fara o identitate bine determinata? O tendinta de amestec ii este impusa si Romaniei, unde se promoveaza muzica tiganeasca si relatiile cu negri, arabi si alti straini prin mass-media. Din nou sunt nevoit sa intreb cum se va mai incadra acest tineret pe linia unui neam, aici a neamului romanesc, cand multi tineri prefera relatiile cu straini decat cu alti romani? Limba noastra dt481q8184xttm Limba este o alta componenta importanta care este intr-o situatie de degradare continua. Tinerii din afara unui stat vorbitor de limba engleza folosesc curent expresii englezesti, ba mai mult, folosesc expresii incorecte gramatical pentru ca negrii din SUA vorbesc la fel. Astfel si tineretul unei tari vorbitoare de limba engleza pronunta cuvintele gresit, intocmai precum negri americani. Nu as vrea sa par rau, dar prin aceste obiceiuri tineretul compromite continuitatea unei limbi. Conditia sociala pare sa ii intereseze pe multi tineri. Multe fete isi cauta un partener cu bani, care sa le asigure un viitor fara ca ele sa fie nevoite sa lucreze. Daca tot mai multi tineri prefera sa isi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca, tara in care acestia traiesc va avea numai de suferit pe viitor si in aceasta suferinta generala vor intra si tineri "nevinovati", care au incercat sa-si construiasca o conditie sociala cu greu. Daca cei ce aleg sa nu lucreze au tot dreptul sa o faca, ei nu au nici un drept sa le ingreuneze sansele celorlalti. Mai exista si grupuri mari de tineri care refuza aspecte ale civilizatiei precum casa, familia, curatenia si alte aspecte obligatorii pentru omenire. Acestia nu pot face decat rau societatii si sunt ca un gunoi in plus printre mormanele deja existente. Moralitatea adolescentului: Toate aceste aspecte ale partii materiale a tineretului interactioneaza cu componenta spirituala a sa. Este clar ca moralitatea este influentata de conditia sociala si de concepta tinerilor despre lumea materiala. Se poate usor constata ca in randul tot mai multor tineri moralitatea este la un nivel foarte scazut. La aceasta situatie s-a ajuns datorita mass-mediei, filmelor si datorita starii sociale a multor tineri: unii obisnuiti cu banii inca de mici, altii saraci dar dornici sa iasa din aceasta stare prin orice mijloace. Doar urmarind emisiunile pentru tineret si citind revistele dedicate tot lor ajungem la o concluzie foarte

trista. Vorbele sunt de prisos cand avem cu totii posibilitatea sa ne documentam in fiecare zi datorita mass-mediei. Credinta si-a pierdut aproape orice mai insemna pentru tineret. Cati tineri de la orase mai merg la Biserica macar de marile sarbatori? Muzica promoveaza in general "liber-cugetatorii" si este "la moda" sa faci cum a facut orice membru al unei formatii indiferent de moralitatea sa. Sa ne inchipuim revista Hei!, revista pentru tineret, apare bilunar. Ea, bineinteles, contine doua pagini de can-canuri din lumea muzicii a filmului, si nu numai. Evident ca ofera si trei topuri, precum si nelipsita pagina psihologica si nu de putine ori parapsihologica in care trei adolescente frustrate trimit o data la doua saptamini, inca de la prima editie, aceleasi trei scrisori: Sint grasa, Am sinii prea mici si M-a parasit pentru ca am refuzat sa facem dragoste. De asemenea, in fiecare numar (cum s-ar putea altfel?), retardata studenta in anul trei la agronomie, recomandata de redactie ca psihologul care va intelege si va sta intotdeauna la dispozitie raspunde la aceste trei scrisori cu aceleasi trei clisee: Greutatea nu conteaza (de altfel nici marimea, dar asta e din alta revista), O sa-ti creasca si Ai luat decizia corecta.Daca insa va inchipuiti ca acesta este singurul tip de publicatie pentru adolescenti, va inselati. Exista persoane care pot mult mai mult si revistele la care acestea scriu. Bineinteles ca si in acestea vom gasi birfe, topuri si scrisori ale copilelor disperate, dar aceste publicatii sint mai mult decit atit. Ele contin pagini intregi (vai copacilor taiati pentru ele) de opinii legate de societate si de prejudecati, de eseuri pe teme tabu, si nu in ultimul rind, in forma ciresei de pe tort, de filosofie. Aceasta este pina la urma masura valorii intregii reviste si a efortului depus, pagina de filosofie, iar tema care respira atit de flagrant din toate rubricile de acest fel este una singura: Dumnezeirea. Aceasta este concluzia la care am ajuns: este la moda sa scrii despre Dumnezeu, si nu numai sa scrii, ci si sa vorbesti, sa te certi, sa te paruiesti prin cafenele pentru a-ti apara punctul de vedere. Nu de mult o inalta fata preoteasca imi spunea ca spiritul voltairian a murit de mult si ca tinerii din ziua de azi nu mai simt nici o placere din a-l desfiinta pe Dumnezeu. Am constatat insa, mai tirziu, ca se insela amarnic. Tinerii se impart azi in doua categorii: rebelii - nu toti atei, dar eretici si indiferentii in general niste fiinte subumane.Cei care cred cu adevarat in Dumnezeu mai intilnesti unul la zece mii iar aceia care mai iau apararea creditei o fac sub forma individualismului, solipsismului sau a aberantelor variatiuni misticiste. Si atunci inevitabil ma intreb: sa fie doar virsta sau revine moda? Nu sint un sociolog bun si nici un psiholog perspicace, dar inclin catre prima varianta: adolescentele minti in formare sint foarte usor de influentat si cum ideile eretice (cum le spune biserica) se gasesc pe toate drumurile, tentatia e mare. Tinerii vad razvratirea fata de biserica sub care au crescut ca o emancipare, o indrazneala pentru care ar trebui sa

fie felicitati, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la dorinta de a fi admirati. Adesea problemele palpabile, erotice, familiale, scolare sau de orice alta natura se transpun in plan metafizic pentru ca ei se simt neglijati, neprotejati de catre Dumnezeul lor expresie a recent uitatei esente parentale. Ceea ce adauga un plus de nemultumire este ca nici unul dintre adultii din jurul lor nu pare a le lua in serios suferinta, nici parintii, carora de cele mai multe ori le vine si mai greu decit copiilor lor sa comunice, si nici consilierii, psihologii, doctorii, duhovnicii, etc - oameni la care niciodata nu vor apela de buna voie. In realitate preotii (caci despre ei vorbim aici), mai ales cei trecuti de o virsta, se intereseaza mai mult de-o gramada de soarta tinerelor oi ratacite si nici nu dau o covirsitoare importanta nerusinatelor opinii pe care acestea le exprima. Lucrul este in schimb scuzabil, iar preotii isi vad de acatistele lor asemenea caravanei latrate de ciini, pentru ca marii majoritati a acestor revolutionari le va veni mintea la cap. Interesanta este insa deductia ce se desprinde din acest rationament. Cum ramine cu cei care se simt in continuare revoltati si contestatari, desi de mult au inceput sa se barbiereasca in fiecare dimineata? Inseamna ca inca nu si-au incheiat socotelile cu adolescenta si ca undeva, intr-un cotlon prafuit, inchis pentru renovare, ascunsa, dar inca in viata o problema se afla in stand-by. Asa sa fie oare? "Tinerii din ziua de azi, nu mai au pic de bun simt!...", zice adolescentul imitandu-i in batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar cu un cliseu ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale melodiei "Ani de liceu" din filmul "Liceenii" aparut prin anii 80. Prima este versiunea originala din film, ia a doua este o creatie recenta, a unui grup tip "ciuperca muzicala postrevolutionara". Diferentele sunt edificatoare. Pentru noul tineret, "emotiile la romana" si "greul de la mate" au fost inlocuite de "cercelul din buric" si "telefonul care suna in ore". Copii razgaiati si hedonisti, produse ale culturii fast-food si big-brother, crescuti cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu mai au timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia lor, dar sunt "exact cum si-au dorit".Dar totusi nu ar fi ceva normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii din ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu numai de parintii si chiar bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.Nu toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost educat de parintii intr-un mod unicat apropiat de valorile morale ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii care nu s-au ocupat de educarea si cresterea copiilor intr-un mod normal si au fost aproape indiferenti la ceea ce face copilul.Acest lucru a dus in majoritatea cazurilor la aparitia unor tineri debusolati care ajung sa se drogheze , sa se lase de scoala sau chiar mai rau sa comita infractiuni grave.Dar oare numai parintii sunt de vina.NU ,asta in mod sigur, intalnim adesea tineri provenind din familii cu statut social foarte impresionant sau familii simple

dar care s-au ocupat de copii lor.Insa ce ii determina pe acesti copii sa ajunga un exemplu negativ pentru societate.Eu sunt de parere ca aici intervin mai multi factori.In primul rand statul roman care nu se ocupa cum ar trebuii de buna educatie a noii generatii ,in al doilea rand mass-media.Mass-media are o influenta foarte mare asupra adolescentului modern deoarece tinerii din ziua de azi traiesc intr-o era a tehnologiei un televizorul si calculatorul au devenit obiecte des intalnite in casele noastre.Specialistii sunt de parere ca in ultimii 10 ani tineretul a fost bombardat cu mesaje cu influenta sexuala mare, trupele de muzica care au in componenta fete au inceput sa poarte costumatii din ce in ce mai provocatoare exemplu lor fiind urmarit si de tinerele fete care incearca cat mai mult sa semene cu idolii lor. Dupa o lunga perioada de timp in care preocuparile legate de sex erau catalogate (in cel mai fericit caz) drept neserioase si imorale, mijloacele de comunicare in masa au fost invadate de subiecte "fierbinti". Indiferent de forma ei de manifestare, fie prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri Internet etc, sexualitatea a patruns incet dar sigur pe piata romaneasca, producand un impact major asupra oamenilor, indiferent de varsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicita ori sugerata. Pana si banalele reclame la diferite marci de ciocolata sau cafea apeleaza la sexualitate. Aceasta invazie de subiecte "fierbinti", strict interzise altadata a avut efecte benefice dar si negative asupra societatii.Si filmele au avut un impact negative asupra tanarului care urmarind aceste filme incearca sa-si imite eroii de multe ori acest lucru are efecte negative nu de multe ori vedem la stiri pusti care si-au omorat prietenii pentru ca asa au vazut in vreun film la televizor. Prima dragoste Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se indeparteaza tot mai mult de acestia. Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece timpul un adolescent: Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri

au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori acest lucru este in dezavantajul lui. Din pacate adolescentii mai au si pasiuni negative pentru ei cum ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel ! Sansele tinerilor de a reusii in viata Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in alte tari.De ce ?In primul rand pentru banii salariile in alte tari fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un service bun si un salariu bun insa tanarul din ziua de azi vrea mai mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate oferii acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce un trai mai bun in alta tara.Acest lucru este in dezavantajul tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci de milioane de dolari. As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele noastre este mult diferit fata de adolescentul de acuma 30 de ani .Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei , tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca un trai mai bun intr-o Romanie mai buna!Stiu ca in acest proiect nu am reusit sa comentez si sa explic toate problemele adolescentilor sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate pe cateva foi de hartie !

Capitolul 9. Perioada varstrei adulte. Exist un coeficient de intervenie a factorilor biologici i n timpul vrstelor adulte, ca i n cazul proceselor de crestre din vrstele tinere. La vrstele de peste 35 de ani au loc forme de exprimare de maxim for, energie, prin care se realizeaz contribuia consistent a adulilor la cerinele vieii sociale. De altfel, vrstele adulte se mai numesc i vrste active. Exist o serie de factori amelioratori implicaie n viaa social-economic i cultural. n ceea ce privete aspectele difereniatoare, Allport a enumerat ase trsturi specifice

adultului i anume: contiin de sine larg, relaii i raportuir intime, securitate emoional fundamental, preocupare obiectiv, obiectivare de sine, armonie relativ cu propriile achiziii din experiena personal. n ceea ce privete plasarea perioadei adulte n dezvoltarea uman, Moers a difereniat 6 perioade, dintre care trei adulte, n care au importan modificrile de impulsuri sufleteti. Perioadele se manifest din punctul de vedere al receptivitii de nvare. Astfel, perioada a doua a vieii, prima perioad adult dominat de tineree (21-30 de ani) este caracterizat de autoinstruire. A treia perioad a vieii, implicit a doua perioad adult, este miezul vieii umane (31-44 de ani), cea mai sczut perioad de receptivitate prin instruirea adulilor. Dispare interesul pentru nvare. i a patra perioad a vieii, a treia perioad adult, determinat de criza de autocunoatere (44-55 de ani), este cea mai puternic perioad de crize. H. Thomae a atras atenia asupra periodizrilor efectuate pentru vrstele adulte: trebuie s se aib n atenie rolurile, sarcinile care maturizeaz, n sensul implantrii omului n sarcinile sociale i n responsabilitile sociale. Trecutul se caracterizeaz ca fiind asimilat sau neasimilat, prezentul ca fiind constructiv sau obstaculat, iar viitorul ca deschis, opac sau amenintor. Pentru E. Super i colaboratorii si, stadiul adult este cel de mplinire social i profesional (24 i 44 de ani). Este un stadiu de generalitate. Erikson vede stadiile adulte ca antrenate profund n viaa social din teama de compromitere ca antidot fa de moarte. Dublineau S. consider c exist dou faze ale strii adulte: 1) starea audlt tnr (2535 de ani), dominat de nevoia de activitate i de via sentimental i n ultima sa parte dominat de creterea sensibilitii (starea de adult confirmat); 2) starea de maturitate i dezvoltare (35-50 de ani) n care se stabilizeaz instruirea profesional, social i familial. Urmeaz o faz critic, marcat de o scdere relativ (dup persoan) a capacitilor vitale (50-60 de ani). Expansiunea cumulativ n caracteristicile muncii profesionale i n ierarhia posturilor de munc constituie tipul fundamental de activitate n perioadele adulte, iar structura relaiilor de munc sociale i de familie constituie tipul de relaii caracteristice i n aceast eprioad. Ca atare se pot diferenia urmtoarele subetape adulte: 1) Prima perioad adult (35-45 de ani), se poate considera c se consum vrsta adult de stabilitate n care implantaia profesional este intens, acitivitatea pe acest plan este cumulativ, activ i creatoare. Statutele i rolurile sociale ncep s fie mai ncrcate de responsabiliti, accesul n ierarhia profesional este activ. n viaa e familie, copiii ncep s frecventeze coala, ceea ce creeaz o cretere relativ a coninutului subidentitii de printe i o modificare n evoluia familiei. 2) Perioada adult dintre 45 i 55 de ani se caracterizeaz prin trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesional i social, aceste dou subidentiti se vor dezvolta. Subidentitatea de so se va diminua uor ca i cea de printe, dat fiind faptul c independena copiilor nu mai necesit o atenionare permanent n acest rol. Evoluia feminin este relativ mai tensional i ncrcat de indispoziii i anxieti cu substrat biologic-hormonal (menopauz). 3) Perioada adult prelungit (de la 55 la 65 de ani) se caracterizeaz printr-o oarecare diminuare a forelor fizice, o eprioad cirtic, mai ales pentru femei. Diminuarea celor patru feluri de subidentiti este relativ inegal, dar regula este valid mai ales pentru subidentitatea familial de printe. Familia se afl n plin proces de denucleanizare. Are loc apoi diminuarea anulativ a subidentitii profesionale, rmne activ subidentitatea marital familial, dominant marital i aceea de activiti social-culturale.

9.1. Identitatea si capacitile cognitive Subidentitile profesionale constituie aspectul ce reprezint eprsoana n perioadele adulte. Perioada de la 35 la 45 de ani se mparte i ea n dou subperioade: de la 35 la 40 i de la 40 la 45 de ani. n ierarhia profesional, persoanele de 35-40 de ani sesizeaz deiferena fa de genereia ce intr n producie. Faptul ca atare se contientizeaz ca un plus de experien practic i o cerin de reciclare sau de prefecionare teoretic. Angajarea mai profund n munc creeaz un echilibru al personalitii. ntre 40 i 45 de ani experiena profesional devine mai bogat la multe persoane. Omul se simte n mijlocul vieii. Capacitatea de munc i randamentul se afl pe primul plan. este o perioad de expansiune social i profesional. n familie se reinstaleaz echilibrul i un stil adecvat de interrelaii. n perioada adult de stabilizare II ( de la 45 la 55 de ani) se instaleaz uor ncrcarea cu intimitate a subidentitii parentale i maritale, dar cresc i responsabilitile pe aceste planuri. Rolul de so sau soie se cunoate foarte bine. De la 45 la 50 de ani se perpetueaz structurile relaiei complexe ale etapei anterioare. dup 50-55 de ani se exprim din nou trecerea printr-o criz de interiorizaremprovocat de menopauz la femei. Aceast criz biologic este nspit de disconfort fizic i are loc mai devreme sau mai trziu. n familie ncepe procesul de denucleanizare. Diminuarea forei fizice se organizeaz n jurul ideii de valoare a propriei persoane. n perioada sau vrsta adult prelungit (de la 55 la 65 de ani) subidentitatea profesional ncepe s se distaneze ca i subidentitatea socio-cultural, care sunt mai puin ncrcate de sarcini. Subidentitatea parental i marital se rencarc de intimitate prin apariia nepoilor, ntr-un context nou. Viaa de familie se simplific ntr-un fel. Distraciile devin mai puin improvizate. Exist o oarecare rutin reconfortant a vieii din familie. Amprenta profesional se instituie asupra structurilor operative psihice. nsi capacitatile senziriale se dezvolt n anumite direcii sub influena profesionalizrii i se deterioreaz sub influene convergente biologice i de suprasolicitare. ntre 20 i 60 de ani are loc o micorare continu a cantitii de lumin ce ptrunde n pupil i o scdere a capacitii de acomodare a cristalinului, ceea ce contribuie la reducerea vitezei de excitaie vizual. Aceasta va face s scad treptat capacitatea de citire i muli oameni vor utiliza ochelari, corecia vizual permind s-i exercite mai departe sensibilitatea vizual profesional dobndit. Are loc o scdere evident a acuitii auditive dup 40 de ani, ca i sensibilitatea tactil, ce are o curb lent de descretere dup 45 de ani. Tactul este simul de maxim erotizare. Dezvoltarea senzorial se realizeaz n vrstele adulte sub dubla influen a antrenrii a caracteristicilor discriminative. Efectele se repercuteaz mai ales n creterea caracteristicilor discriminative i de identificare ale capacitilor senzoriale antrenate i scderea relativ a pragului absolut minimal.

Atenia deservete traseul de colectare selectiv a experienei profesionale, creeaz i orienteaz complex cerinele profesionale, pe indicatorii semnificativi ai materialelor suspuse activitii profesionale i pe ritualurile specifice ale muncii, care ntotdeauna are o anumit direcie dominant. Oamenii aduli tiu s dozeze forele interioare mai bine, posed un fel de autoreglaj optimal derivat din experien. Deosebit de mult se dezvolt volumul i distribuia ateniei.

Cmpul de aciune al memoriei se restructureaz de asemenea sub influenele profesiunii. Se rein incidentele critice, problemele-cheie, legate de activitatea profesional specific. Maximum de organizare de ansamblu (maximum de utilizabilitate) se consider a fi atins la aproximativ 25 de ani. Foarte dependent de structura solicitrilor de via, memoria adultului este orientat spre obiective, are suplee. Dintre componentele memoriei, fixarea i pstrarea au o foarte mare longevitate n MLD. Recunoaterea i reproducerea devin mai puin prompte dup 55 de ani. Dintre tipurile de memorare, cea logic este mai rezistent, cea mecanic prezint semne de scdere ntre 40 i 45 de ani. nvarea psihomotorie implicat n profesie dar i n formele de activitate curent se afl n platou pn la aproximativ 50 de ani, dup care moment al vieii are loc o scdere lent pn la 55 de ani, cnd stngcia i nendemnarea devin mai evidente. Un rol important n activismul nvrii pe plan motor revine experienei anterioare, faptului dac persoana n cauz este sau nu obinuit cu micarea.

9.2. Personalitatea la vrstele adulte

n perioada adultului tnr personalitatea este antrenat n triri afective intense, aspiraii puternice, nu totdeauna clare i sortate la posibilitile corelate personale de activitate. Se manifest conflicte de rol i statut, deoarece adultul tnr este nc preparat teoretic i practic multilateral, are preocupri diverse. O mare parte din disponibiliti nu se utilizeaz social, ceea ce creeaz nesiguran i derut latent. Experiena i subidentitatea parental i marital trec prin faze relativ distincte n perioadele adulte din punctul de vedere al structurrii personalitii. n fazele de adult tnr, csnicia este n plin consolidare, procesul de adaptare activ, intimitate, are caracter arztor, libidoul este activ cu etape de cretere, familia este dominat de expansiunea dorinei de ntreinere a confortului afectiv. Partenerii i descoper treptat nsuirile de profunzime i ncearc s se adapteze. ntre 34 i 45 de ani rolul parental devine mai ncrcat. Rolurile profesionale fiind absorbante i cele parentale mai complicate, se creeaz o erodare a caracterului arztor al intimitii. n etapa dintre 45 i 55 de ani, viaa de familie se ncarc de oarecare tensiune dinspre direcia rolului parental, dat fiind creterea instigaiilor copiilor la nclcarea regulilor. n etapa de adult III, rolul parental devine mai complex i situativ nou. Se intr n criza identitii profesionale datorit dezangajrii profsionale. Legtura matrimonial devine de securizare i acro. Apariia nepoilor reface cercul vieii, al relaiilor, al dorinelor, restabilind nc o dat proiecia n viitor a omului. Existena de preocupri sociale, culturale, extraprofesionale i extrafamiliale, cercul de prieteni i de loisiruri creeaz n perioadele adulte resurse importante de exhilibrare i de exprimare a personalitii.

Capitolul 10. Perioada varstei a treia

n ceea ce privete vrsta btrneii, cercetrile s-au intensificat pentru c: sperana de via n secolul al XX-lea a crescut (n rile cu nivel de via dezvoltat, durata medie a vieii pentru brbai este de 70 ani iar pentru femei de 75 ani). Expectana de vrst a oamenilor din diferite profesii a crescut: medicii triesc mai mult dect stomatologii. modificrile psihosomatice sunt foarte strns legate iar cele psihologice influeneaz ritmul, dinamica i chiar complexitatea celor organice. experiena profesional, social a vrstelor btrneii poate fi utilizat n folosul nu numai personal, familial ci i al comunitii.

Gerontologia reprezint studiul tiinific al btrneii umane, iar geriatria studiaz problematica medical i de ngrijire a persoanelor n vrst. Dintre reprezentanii vieii medicale geriatrice menionm: Gheorghe Marinescu n lucrarea Problematica btrneii i a morii naturale a abrordat degradarea sistemului nervos. C.I. Parhon (1874-1969) n lucrri ca: Btrneea i tratamentul ei (1948), Biologia vrstelor 1955 a abordat sistemul endocrin n mbtrnire i diferite caracteristici psihice ale acestei vrste. Ana Aslan, n 1952 a condus i organizat primul institut de geriatrie din ar, a subliniat rolul vitaminelor, al activitilor organizate i a propus tratamentul complex aslavital (gerovital). Unii teoreticieni susin c btrneea trebuie privit ca o perioad de dezvoltare psihologic, ale crei sarcini de referin sunt: adaptarea la declinul forelor fizice i al sntii; pregtirea psihic pentru a face fa pensionrii cu ntregul su cortegiu de situaii; adaptarea la ngustarea cmpului familial (cstoria copiilor, pierderea partenerului de via).

n societatea contemporan se pot distinge cel puin 2 tipuri de reprezentri despre btrnee: reprezentri pozitive care leag btrneea de nelepciune, de experiena nelegerii, abordri vieii; reprezentri negative care vd n btrnee o vrst a suspiciunii, nencrederii n ceilali, a inflexibilitii n atitudini i comportamentul criticism exagerat.

Nu exist un punct de vedere unanim n diferenierea substadiilor. Americanii delimiteaz doar 2 substadii: young-old ntre 65-75 ani i old-old dup 75 ani.

10.1. Delimitarea i caracterizarea substadiilor Ursula chiopu i Emil Verza identific 3 substadii. Delimitarea se face n baza criteriilor anunate. Tipul fundamental de activitate la btrnee este adaptarea la un nou orar de activitate (familiale i sociale), la unele consilieri profesionale, la participri politice. Tipul de relaii se modific, cele din sfera profesional, din activitile sociale se restrng. Apar relaii susinute de deschiderea spre persoane de aceeai vrst i organizarea timpului liber, a unor preocupri i griji cotidiene. substadiul de trecere 65-70 ani se caracterizeaz prin: pensionarea dizolv identitatea profesional susinut social dei persoanele nc au rezerve fizice, intelectuale, deprinderi, aptitudini. Se ntresc rolurile familiale, prelund unele probleme casnice, se restrnge sfera relaiilor sociale dar se redirecioneaz interesele pentru lectur, muzic, excursii n locurile dorite. Nu sunt excluse unele preocupri de tip creativ. Pot apare tensiuni, inadaptri relaionale, chiar crize de prestigiu, mai ales la brbai. Starea de sntate se menine la parametri relativ normali, dar devin mai fragili, mai puin rezisteni la diferii ageni patogeni. La femei apar mai ales tulburri afective. n perioada btrneii propriu-zise 75-85 ani se restrng subidentitile parentale (nepoii deja au crescut), sociale, preocuprile sunt mai ales de ntreinere, de pstrare a sntii mentale, fizice. Bolile degenerescente limiteaz capacitatea i dorina de deplasare. n perioada marii btrnei, peste 85 ani se diminueaz substanal toate tipurile de subidentitate: profesional social, marital, parental.

Modificri biologice Se modific regimul de via: scade apetitul alimentar, crete nevoia de vitamine deoarece organismul este supus unei demineralizri serioase. Se micoreaz nevoia de somn, apar tulburri sub forma insomniilor, n vis se anuleaz diferenele dintre realitate i tririle subiective, apar confuzii. Proliferarea celulelor ncetinete, volumul lor se micoreaz, la nivelul sistemului nervos central, distrugerea lor este lent dar irecuperabil, crete esutul adipos din organe (inim, ficat), au loc modificri metabolice, degenerri, atrofii ale esuturilor. n exterior se modific aspectul pielii care i pierde elasticitatea i devine mai palid, mai ridat. Se nregistreaz o scdere a capacitii de efort, a mobilitii articulaiilor i micrilor. Datorit schimbrilor biochimice n compoziia proteic i n fibre, muchii se scurteaz. Crete fragilitatea oaselor, apar osteoparezele datorit pierderilor de calciu i

magneziu, dureri de coloan, reumatismele, discopatii. La nivelul cordului pot apare: leziuni arteriale datorit osteosclerozei, hemoragii datorit ngustrii sau blocrii pereilor vaselor sanguine, infarctul miocardic. Respiraia devine mai anevoioas, se micoreaz posibilitatea de oxigenare a sngelui, a esuturilor, a organelor, ceea ce influeneaz negativ coordonarea senzorio-motorie, capacitile intelectuale. n privina aparatului digestiv are loc o reducere a enzimelor, fermenilor, care asigur sucul gastric, pancreasul activeaz mai lent din care cauz grsimile sunt utilizate necorespunztor. La nivel hormonal, n special tiroida se micoreaz iar creterea corticosuprarenalelor este resimit n apariia sclerozei vasculare i a hipertensiunii arteriale. Sistemul nervos este mai puin irigat, oxigenat. Pot apare ischemieri datorit insuficientei alimentri a creierului i se intensific mortificarea celulelor nervoase. Din acest ultim motiv, creierul i micoreaz volumul (de la 1420g la brbaii de 20 ani, la 1250g, iar la femei, de la 1250g la 1125g). Procesul este mai accentuat dup vrsta de 70-75 ani.

10.2. Evoluia proceselor senzoriale i cognitive

Procesele senzorial - perceptive O anumit form de rezisten genetic influeneaz conservarea sau, dimpotriv, deteriorarea nsuirilor fizice i a potenialului psihic. Activitatea senzorial, iniial se diminueaz la nivelul periferic, al receptorilor, ale cror celule, dup 65 ani ncep s se sclerozeze i apoi fenomenul este resimit i sub aspectul funcionalitii ANS, unde se stabilizeaz ctre 75-85 ani la anumite valori. n privina vzului: scade capacitatea de modificare a cristalinului din care cauz se instaleaz presbitismul; se restrnge cmpul vizual i se reduce capacitatea de discriminare a nuanelor, tonurilor cromatice; apar multe boli degenerative: glaucomul, cataracta; dup vrsta de 70 ani, la unele persoane se instaleaz o revenire a vederii. n privina auzului: are loc o cretere a pragurilor din care cauz sensibilitatea auditiv devine mai grosier; pot apare i fenomene de surditate psihic, cnd persoana aude dar nu nelege, din cauza afectrii celulelor din zona central a sistemului nervos; apar i fenomene de idiosincrasii sonore prin creterea intoleranei fa de anumite surse (ritm, timbru) sonor.

Motricitatea Regresii se constat i n viteza, coordonarea micrilor, a timpului de reacie. n faa unor situaii complexe, solicitante, apar micri haotice, inutile, se atenueaz capacitatea de organizare i de ierarhizare a reaciilor. Se modific viteza i forma scrierii. Sensibilitatea la cald, la rece, la durere, nregistreaz valori mai sczute. Memoria Memoria de scurt durat sufer deteriorri ca i memoria faptelor vii, cotidiene, care sunt acoperite de uitare, confuzii, neatenie, stereotipii. Memoria de lung durat este mai rezistent dei apar eforturi de amintire a informaiei, reactualizarea suferind adeseori de lapsusuri, confuzii i chiar substituiri voite n cadrul asociaiilor reclamate de context. La vrste naintate apar hipomnezii, mai ales dac persoanele sufer de nevroze sau psihoze. Cel mai frecvent fenomen este aa numita amnezie infantil de origine afectiv. De asemenea, fenomenul de perseverare se instaleaz progresiv, cnd autorul repet aceeai prezentare la intervale relativ scurte din cadrul aceleiai conversaii sau n situaii diferite. Fenomenul cel mai probant al uitrii este trirea n trecut, ceea ce evideniaz situaia precar a aspiraiilor, a proiectelor, trebuina de identificare fcut cu ajutorul evenimentelor de rezisten ale trecutului. Coeficientul de inteligen scade treptat, apare o anume fixitate, viscozitate n soluionarea itemilor, dei se pstreaz n limite de normalitate operativitatea general a gndirii. Se pierd strategiile algoritmice, euristice, abund fenomenele repetitive. n situaiile de declin avansat se poate instala i fenomenul de vid mintal. Este excesiv uzitat raionamentul dihotomic (bun-ru, adevrat-fals).

Limbajul
Discursul verbal i va restrnge sfera iar ritmul este inconsecvent, cnd agitat, surescitat, cnd lent, chiar inexpresiv. Apare tendina de evitare a angajrii n discurs verbal. Atunci cnd acesta este impus de situaii oficiale, cel n cauz simte nevoia reaciei celorlali care nu de puine ori este solicitat direct (cum a fost? etc.). Evaluarea cronologic privind ritmurile biologice se face corect (programul de mas, de somn) dar apar confuzii privind aprecierea datei, zilei, a unor evenimente importante. Determinarea intelectual este studiat cu ajutorul scrii Wechsler, cu matricele progresive Raven, teste abstracte care vehiculeaz raionamente, proverbe. n urma aplicrii testului WAIS s-a constatat o scdere a eficieni gndirii de 0,5% dup 31 ani i de 0,18% dup 60 ani. Afectivitatea Tulburrile afective sunt dominante i influeneaz toate manifestrile. Schimbrile sunt spectaculoase.

Emoiile au exprimare mai primitiv iar ntreinerea lor este legat de statutul marital i profesional. Intensitatea nu este adaptat la situaii, din care cauz apar ndeosebi stri de irascibilitate nemotivate. Se instaleaz dispoziii negative, stri depresive legate de sntate, de sfritul vieii, de posibilitile afective limitate. Depresia care are la baz deteriorri somatice exprim i apariia unei noi crize de identitate. Atunci cnd se agraveaz poate s apar sindromul de depersonalizare, cnd persoana i pierde identitatea i refuz s vorbeasc, nu vibreaz afectiv, se comport ca i cum nu este el. Literatura de specialitate consemneaz existena a dou categorii de depresivi: agitaii, care prezint sentimente de cefalee, insomnii, neliniti, frustrare, culpabilitate i retardaii, care au vorbire lent, micri ncetinite, stri de delsare, indiferen, apatie, inapeten. O alt tulburare a afectivitii este hipertrofierea eu-lui, raportarea majoritii faptelor, fenomenelor la propriul eu, apare criza de prestigiu.

10.3. Manifestri ale personalitii Vrsta respectiv impune o revizuire a adaptrii n cel puin 3 direcii, aa cum au fost identificate n teoria lui Peck (1968): adaptarea la statutul de pensionar cu ntregul su cortegiu de consecine: materiale, relaionale; adaptarea la involuia forelor fizice i la fragilizarea strii de sntate; adaptarea personalitii la apropierea sfritului inevitabil, moartea, ceea ce poate fi pregtit prin raportarea propriei existene la ceea ce a lsat drept continuare a vieii: copii, preocupri profesionale, sociale.

Teoria lui Peck este foarte apropiat de teoria lui Erikson, centrat pe necesitatea asigurrii integritii eu-lui. Erikson apreciaz c acest lucru este ajutat de revederea a ceea ce ai fcut. Pot apare 2 situaii: de mulumire, de satisfacie, de mplinire, pentru unii de regret, dezamgire, chiar disperare. Pentru cei din urm trebuie susinere special din partea celorlali. Caracteristici: proiectele de via se diminueaz, devin mai puin ambiioase, aspiraiile se centreaz asupra eu-lui dar nu dominate profesional (ceea ce nc se menine la oamenii de creaie) ci n direcia unor interese i activiti preferate, posibile sau n cele de conservare organic i psihologic. procesul de pensionare ngusteaz cmpul rspunderii profesionale i sociale dar ofer surse mai mari de autoprogramare a regimului de via, de preferine. Potrivit lui Atchley (1982, 1991) procesul pensionrii se deruleaz de-a lungul a apte faze, fr a fi obligatorii pentru toi oamenii. faza de distanare apare n faza adult mijlocie. Oamenii se gndesc doar ca la ceva posibil sau nu sunt deloc preocupai de acest fapt;

faza de apropiere de pre-pensionare apar planuri de pensionare, ncep unele diminuri voite ale rspunsurilor la diferite rspunderi profesionale< faza lunii de miere de anticipare , de ateptare, plcere. Se ntreprind unele aciuni dorite de mai demult; faza dezangajrii apar unele dezamgiri, se simte neglijat de ceilali; faza reorientrii se gndete la ceea ce urmeaz adoptnd o poziie foarte realist, incearc s fac fa situaiei< faza de stabilitate au contientizat capacitile, limitele, i soluioneaz problemele curente. Sunt ntru totul adaptai; faza terminal sfritul pensionrii, se pot mbolnvi sau pot deveni dependeni de alte persoane. Primele 2 faze sunt de prepensionare iar ultimele de postpensionare.

O alt caracteristic este regsit n toate tipurile de rspunsuri care poart amprenta fenomenului numit vagopsihotonie, din care cauz persoanele aflate n preajm trebuie s manifeste calm, rbdare; Unii vrstnici prezint oboseal, o stare general de epuizare, de sfreal; comunicarea devine dificil ca i pronunia, coerena ideilor, din care cauz unii devin nchii, introvertii. Pot apare i deteriorri foarte grave ca: demena senil, vagabondaj, abandonul necontientizat, delir, alcoolism. ntre deteriorrile fizice i cele psihice pot exista decalaje. Dac apar doar primele, bolnavul necesit asistena celor din jur sau social. Situaia invers este mult mai grav pentru cel n cauz, se pstreaz posibilitatea de deplasare dar apar conduitele aberante. Btrneea constituie o problem individual dar i social ce trebuie pregtit, anticipat, sprijinit material i uman

BIBLIOGRAFIE

1. Chateau, J., Copilul si jocul, Editura didactca si pedagogica(E.D.P.), Bucuresti 2. Cretu Tinca, Psihologia varstrelor, Ed. CREDIS-Bucuresti, 2001 3. Debesse, M., Psihologia copilului de la nastere la adolescenta., E.D.P.,1970 4. Osterrieth, P.A.,Introducere in psihologia copilului,E.D.P.,1976 5. Piaget, J., Psihologia inteligentei., Ed. Stiintifica, Bucuresti., 1965. 6. Rose, V., Cunoasterea copilului., E.D.P., 1972. 7. Schiopu, U., Verza, E., Psihologia varstrelor., E.D.P. 1981 8. Schiopu, U., Verza, E., Adolescenta-personalitate si limbaj, Ed. Albatros, 1989 9. Verza, E., Conduita verbala a scolarilor mici., E.D.P., 1973 Zlate Mielu, Fundementele pedegogiei., Ed., Pro Humanitate, Buc