Cum procedam pentru a ne ajuta elevii

sa asimileze notiuni noi

Din punctul meu de vedere pentru a face o alegere informata asupra

strategiilor de invatare, pentru a fi pregatit pentru proiectarea lectiilor si pentru a
putea ajuta elevii sa asimileze cat mai multe notiuni,profesorul trebuie sa stie:

• ce metodede predare exista;

• care sunt punctele tari si punctele slabe ale acestor metode;

• ce scopuri deserveste fiecare dintre acestea;

• cum trebuie puse in aplicare.

Alegerea activitatilor de invatare nu depinde in totalitate de scopurile propuse.

Este esential sa luam in considerare si elevii, mediul precum si sala de clasa,
echipamentul disponibil si climatul afectiv. In urma unui studiu asupra elevilor de
11-18 ani, cercetatorii au observat ca elevilor le place actiunea: sa discute in
grup, sa produca ceva, sa fie creativi. Este gresit sa cultivam una sau doua
metode de predare si sa ramanem fideli acestora. O varietate de metode, care
sa sporeasca atentia si interesul elevilor, ofera flexibilitate profesorului.
Activitatile cu cea mai buna rata de memorare sunt cele care:

• solicita celor care invata sa aplice in mod activ ceea ce au invatat, mai degraba
decat sa recepteze in mod pasiv;

• solicita elevul sa-si formeze constructii mentale;

• implica sarcini de lucru de ordin inalt in taxonomia lui Bloom;

• solicita elevul sa proceseze informatia cu mai multe parti ale creierului si sa se

foloseasca de mai multe simturi sau stiluri de invatare.

Uneori metodele pasive sunt si ele utile, dar nu suficiente. De exemplu,

profesorul demonstreaza o teorema complicata iar apoi elevii o aplica pentru
rezolvarea unei probleme. In pregatirea lectiei, profesorul trebuie sa tina cont de
stilurile de invatare ale elevului. Nu toti elevii invata in acelasi mod si sigur nu toti
o fac precum profesorul. Este firesc ca profesorul sa fie tentat sa predea dupa
metode care i-au fost lui utile in procesul de invatare, dar asta nu inseamna ca
acestea sunt adaptate tuturor elevilor. Doar o varietate de activitati asigura
interventia asupra punctelor tari si preferintelor fiecarui elev, cel putin din cand in
cand. Cu cat modul de reprezentare a ideilor este mai variat, cu atat vor intelege
elevii mai bine conceptul predat. Este vorba despre reprezentarea multipla a
conceptului. Stilurile de invatare ale elevilor se pot clasifica in diverse moduri, dar
concluzia specialistilor este ca fiecare elev poate invata in toate stilurile
existente, si va invata cu atat mai bine cu cat acestea sunt mai variate.
Clasificarea se face dupa:

input-ul senzorial:

1.audio (unii elevi prefera explicatia verbala a profesorului, conversatia, etc);

2. vizual (diagrame, scheme, imagini video, etc);

3. kinestezic sau tactil (cand ideile sunt intalnite prin actiune si prin atingere);

• stilul de procesare:

1. invatare cu emisfera stanga (verbal secvential sau serialist): prefera sa invete

pas cu pas, sunt organizati, ordonati, descompun totul in categorii si le
analizeaza separat, sunt buni la gandirea deductiva, cauza-efect, prefera detaliile
decat visarea la idei noi. Cei ce invata prin emisfera stanga se descurca bine in
procesul de evaluare.

2. invatare cu emisfera dreapta (vizual holistic): prefera sa vada intregul in

context, imaginea de ansamblu, sensul, relevanta si scopul a ceea ce invata, fac
asemanari, tipare si conexiuni cu ce au invatat anterior, sunt intuitivi, simt
subiectul, inventeaza idei creative si imaginative, prefera lucrul in grup. tematic,
in forma unei prezentari orale inchegata si sustinuta.

Ea poate lua trei forme: prelegerea, povestirea si explicatia. Dintre acestea, in

predarea se foloseste mai ales explicatia. Prezentam totusi anumite caracteristici
ale prelegerii, chiar daca ea se intalneste mai des in liceu, deoarece sfaturile
date in continuare pentru aceasta metoda se pot aplica si perioadelor mai scurte
in care profesorul explica elevilor anumite notiuni sau expune o metoda de
demonstratie. Prelegerea consta in discursul profesorului in fata clasei si este
una din cele mai putin folosite metode in gimnaziu. Este o metoda centrata pe
profesor. Extrem de mult folosita in matematica, metoda conversatiei consta in
dialogul dintre profesor si elevi, in care profesorul este un partener care nu doar
intreaba dar si raspunde intrebarilor elevilor. Ea determina o participare activa a
elevilor. Este recomandabil a deprinde elevii sa adreseze intrebari profesorului
atunci cand nu inteleg ceva. Se obtine astfel un ritm de munca in care sunt atrasi
si elevii neatenti sau mai putin disciplinati. Conversatia trebuie sa e dirijata de
catre profesor, incat sa se contureze bine o idee inainte de a trece la altele,
realizandu-se in acelasi timp unitatea lectiei. O importanta esentiala a
conversatiei este aceea ca ajuta la insusirea si dezvoltarea limbajului matematic.
Profesorii cu experienta considera intrebarile un instrument extrem de important.
Predarea prin intrebari ii invata pe elevi sa gandeasca ei insisi. De asemenea
elevii sunt implicati activ si stilul prin intrebari tinde sa stimuleze curiozitatea
elevilor. Ei sunt incurajati sa gandeasca in stilul lectiei. Logica disciplinei este
expusa, iar elevii sunt incurajati sa o foloseasca. Accentul in lectia bazata pe
intrebari tinde sa e pe intelegerea fenomenului si nu pe simpla cunoastere a
acestuia. Intr-o lectie predata frontal, elevilor li se transmite ceea ce ar trebui sa
stie, dar nu se insista pe intelegerea sau pe reamintirea celor predate. Ca
rezultat al intrebarilor, in schimb, elevii isi formuleaza propriile lor presupuneri, iar
cunostintele anterioare sunt provocate si corectate. Procesul de a corecta
presupuneri gresite se numeste dezvat. Corectarea este o parte vitala a
procesului de invatare. Nu in ultimul rand, profesorul care foloseste intrebari
primeste feed-back pe loc despre nivelul de intelegere la elevi, chiar in timpul
lectiei. Un alt aspect important este faptul ca orice elev are nevoie sa stie ca
invatarea lui este un succes. Nimic nu motiveaza mai mult un elev decat lauda
imediat primita de la profesor, dupa un raspuns corect. Psihologii care au studiat
invatarea pe baza de stimul si raspuns au descoperit ca o recompensa imediata
incurajeaza invatarea. Metoda problematizarii si cea a descoperirii sunt strans
legate in predarea matematicii, de aceea le prezentam impreuna.
Problematizarea este o metoda didactica ce consta in punerea in fata elevului a
unor dificultati create intentionat, prin depasirea carora, prin efort propriu, elevul
invata ceva nou. Este vorba mai precis de crearea unei situatii conflictuale in
mintea elevului. Situatiile- problema sunt de mai multe tipuri:

• exista un dezacord intre cunostintele elevului si cerintele impuse de rezolvarea

problemei;
• elevul trebuie sa aleaga dintr-un sistem de cunostinte (uneori incomplete) doar
pe acelea necesare rezolvarii situatiei-problema date;

• elevul e nevoit sa integreze cunostintele pe care le-a selectat intr-un sistem si

sa constientizeze ca acesta este ineficient operational deci va trebui completat;

• elevul trebuie sa aplice cunostinte asimilate anterior in conditii noi;

• elevul observa ca solutia teoretica a problemei nu poate fi aplicata in practica.