Copilaria Ieri Si Azi - Auxiliar Curricu

Editura Casa Corpului Didactic Prahova
August 2019
ISBN: 978-606-047-014-4
2
Introducere
Având în vedere competențele generale, dar și cele specifice pe care noua programă a
predării limbii și literaturii române în gimnaziu le prevede, prezentul auxiliar se vrea a fi un
instrument util în realizarea cursului opțional – Lectura ca abilitate de viață, la clasele a VI-a
și a VII-a.
Conceput ca un instrument de lucru pentru elevi şi, în egală măsură pentru profesori,
acest auxiliar oferă variante de lucru care ar putea aduce mai multă lumină în formarea şi
consolidarea deprinderilor de receptare a mesajului scris.
În realizarea auxiliarului curricular, s-a avut în vedere reflectarea
obiectivelor/competenţelor prevăzute în programă, abordarea conţinutului în concordanţă cu
nivelul de dezvoltare al elevului, existenţa relaţiilor inter/intradisciplinare, adecvarea
ilustraţiilor la conţinuturi.
Au fost adunate în acest sens texte literare de ieri și de azi care au ca temă copilul și
copilăria, care au fost supuse interpretărilor multiple.
3
Lecția 1 - Întrebarea
Prima zi de școală a fost de acomodare. Elevii au primit manualele și au stat de vorbă.

- Ce-ai făcut în vacanța de vară?
Primele cinci ore au trecut ușor pentru Nick.
Dar venea a șasea oră. Doamna Granger nu știa de glumă.
Mai întâi le-a dat un test de evaluare, ca să vadă câte cuvinte cunoșteau elevii din cele
35 pe care le aveau de învățat în acea săptămână. – lista nu se mai termina. Cele mai multe
îi erau cunoscute lui Nick.
Apoi le-a împărțit foile cu metoda de predare. Pe urmă, prezentare scrisă despre scrisul
de mână și, apoi, un exemplu despre cum trebuie să arate titlul fiecărei lecții. 37 de minute
fără nicio pauză.
Nick se pricepea de minune să pună întrebări ca să tragă de timp- strategia „piedică
pentru profesor” sau „pierdere de timp garantată”. Cu trei minute înainte de clopoțel, în acea
fracțiune de secundă dintre sfârșitul lecției și anunțarea temei pentru ora următoare, Nick
putea să lanseze o întrebare care-i distrăgea atenția profesorului destul cât să amâne sau
chiar să renunțe la temă.
Sincronizarea era importantă, dar întrebarea potrivită era partea cea mai grea. Întrebări
despre știrea zilei, întrebări despre facultatea la care a fost profesorul, întrebări despre cartea
sau sportul sau hobby-ul favorit al profesorului – Nick știa toate manevrele posibile și avea
foarte mare succes.
Și iată-l acum în clasa a V-a, spre finalul primei ore de engleză cu doamna Granger: Nick
simțea în aer apropierea temei pentru acasă, așa cum un fermier simte că vine o furtună.
Doamna Granger a făcut o pauză ca să-și recapete suflul și mâna lui Nick a țâșnit în sus
ca o săgeată. S-a uitat la schema cu elevii din fiecare bancă, apoi s-a uitat la el. ochii ei cenușii
și tăioși nu erau nici măcar la intensitate medie.
- Da, Nicholas?
- Doamna Granger, aveți atât de multe dicționare în clasa asta, și mai ales acela
enorm... De unde au apărut atâtea cuvinte? Au fost copiate din alte dicționare? Este o carte
foarte mare.
Era grenada perfectă: Buuum!
Mai mulți colegi au zâmbit și câțiva s-au uitat pe furiș la ceas. Nick avea reputație bună
și toată clasa știa ce făcea.
Din nefericire, și doamna Granger știa. A ezitat o clipă, apoi i-a zâmbit, puțin cam prea
frumos ca să fie adevărat. Ochii ei aveau culoarea unui nor de furtună.
- Ah, ce întrebare interesantă, Nicholas. Aș putea vorbi ore întregi despre asta, cu
siguranță.
Se uită apoi spre toți elevii din clasă.
4
- Mai vrea și altcineva să știe răspunsul?
Au dat toți din cap că da.
- Foarte bine, Nicholas, nu vrei tu să cercetezi și să susții o prezentare în fața clasei pe
acest subiect? O să fie mult mai plăcut să descoperi singur răspunsul decât să-l afli de la
mine. Te rog să pregătești prezentarea pentru ora următoare.
Doamna Granger i-a zâmbit din nou foarte frumos, apoi s-a întors la ale ei.
- Iar tema pentru mâine o găsiți la pagina 12 din manualul Cuvinte vii...
Nick mai că n-a auzit tema. Inima îi bătea tare și se simțea mic,, foarte mic. Simțea că i
se înroșiseră vârfurile urechilor și că străluceau. Eșec total. Temă suplimentară. Și, probabil,
un mic semn negru în dreptul numelui său, pe schema cu elevii.
Tot ce auzise despre această profesoară era adevărat: nu e bine să te pui cu Călărețul
singuratic....
Andrew Clements – Povestea frindelului

Mai aproape de text
1. Completează tabelul cu sinonime și antonime potrivite pentru cuvintele menționate

în coloana din stânga.
SINONIME ANTONIME
venea
cunoscute
potrivită
succes
adevărat
5
2. Scrie cuvinte din câmpul lexical al școlii.
plimbat
speriat
dus
școala
a
3. Desparte în silabe cuvintele: evaluare, minune, furtună, străluceau.

4. Precizează numărul de litere si de sunete din cuvintele: cinci, strategia, întregi,
cercetezi.
5. Alcătuiește enunțuri cu sensurile diferite ale cuvintelor: a bate, a sta, urmă, tare.
6. În fragmentul subliniat, identifică:
✓ Un verb la timpul perfect compus: ......................................................
✓ Un verb la timpul imperfect: ................................................................
✓ Un adjectiv propriu -zis: ...........................................................................
✓ Un adverb de mod: ..................................................................................
7. Trece adverbul identificat mai sus la toate gradele de comparație.
6
Descoperim textul
1. Menționează într-un enunț titlul textului și autorul.
2. Indică un reper spațial și un reper temporal al întâmplării.
3. Completează enunțurile de mai jos cu termeni potriviți aleși din text.
✓ În prima zi de școală, elevii au participat la ................. ore de curs.
✓ Ultima oră era ora de ................................ .
✓ Profesoara de engleză era poreclită ...................................................... .
✓ Nick putea să deruteze profesorul cu ......................................................... .
✓ Tema putea fi găsită în manualul ................................................................. .
4. Încercuiește litera din dreptul variantei corecte de răspuns:
✓ Prima zi de școală a fost de:
a) Relaxare b) acomodare c) distracție
✓ Primele cinci ore au trecut:
a) Ușor b) repede c) greu
✓ Elevii au avut de învățat:
a) 35 cuvinte b) 12 cuvinte c) 37 cuvinte
✓ Prezentarea elevilor era despre:
a) Dicționare b) scrisul de mână c) sport
✓ Intervenția lui Nick a avut:
a) Succes b) un eșec total c) noroc
5. Transformă în vorbire indirectă ultima replică a profesoarei.
6. Transcrie câte o secvență potrivită pentru fiecare mod de expunere identificat în text.
7. Formulează ideile principale.
8. Realizează rezumatul textului în 10 – 15 rânduri.
7
PERSONAJELE
1. Completează tabelul de mai jos cu trăsăturile celor două personaje identificate în

textul citat.
NICK DOAMNA GRANGER
2. De ce consideri că Nick este personajul central al fragmentului?

3. Ce impresie ți-a produs comportamentul lui Nick? Este un comportament adecvat
unui elev?
4. Ți-ar plăcea să participi la orele de engleză ale doamnei Granger ? Argumentează-ți
răspunsul în cinci-șase rânduri.
Mai mult
1. Textul citat propune imaginea unui anume tip de elev. Identifică printre colegii tăi un
astfel de elev și realizează-i portretul într-un text de 15-30 de rânduri. În compunerea ta, vei
avea:
✓ Un titlu potrivit
✓ Descrierea ca mod de expunere dominant
✓ Un conținut adecvat
2. Scrie cinci sfaturi importante pe care i le-ai da lui Nick. Folosește verbe la modul
imperativ.
8
3. În text este vorba despre dicționare. Împreună cu colegul de bancă, realizează pe
parcursul a două săptămâni un dicționar care să conțină 40 de cuvinte mai puțin cunoscute.
Provocare
Descoperă ce este frindelul citind cartea „Povestea frindelului” de Andrew Clements.
Povestește-o apoi colegilor de clasă!
9
Lecția 2 - La scăldat
Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi

pe capul mamei: niște sumani să-i scoată din stative; alții să-i nividească și să înceapă a-i țese
din nou; un teanc de sumane croite, nalt până-n grindă, aștepta cusutul; pieptănușii în laiță n-
avea cine-i ținea de coadă; roata ședea în mijlocul casei, și canură toarsă nu era pentru
bătătură! Ș-apoi, vorba ceea: Nu ședea, că-ți șede norocul; țevi de făcut la sucală; copil de
țâță în albie, pe lângă alții vro cinci-șase, care așteptau să le faci demâncare. Treabă era
acolo, nu încurcală; și încă se cerea degrabă, căci venea cu fuga iarmarocul de Fălticeni, care
acela este ce este. Și mă scoală mama atunci mai dimineață decât alte dăți și-mi zice cu toată
inima:
- Nică, dragul mamei, vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos;
și eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile și stai lângă mămuca, de-i fă
țevi și leagănă copilul; c-apoi și eu ți-oi lua de la Fălticeni o pălăriuță cu tăsma ș-o curălușă de
cele cu chimeri, știi colea, ca pentru tine!
- Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu știam. Toate ca toatele, dar la cusut și
sărăduit sumane și mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă
pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea
adeseori în ciuda mea și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău, cum îi zicea unui
țigan din Vânători. Însă pentru asta tot îmi era dragă, și torceam împreună cu dânsa, la umbra
nucului lor, câte-o movilă de drugi de canură, de mă săruta mama, când i le arătam seara
acasă. Așa ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucrul, ca să ne luăm de urât, ceea ce la
țară se cheamă șezătoare și se face mai mult noaptea, lucrând fiecare al său; cum torceam
eu, de-a mai mare dragul pe întrecute cu Măriuca, și cum sfârâia fusul roții, așa-mi sfârâia
inima-n mine de dragostea Măriucăi! Martor îmi este Dumnezeu! Și-mi aduc aminte că odată,
noaptea, la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sân, care era s-o
bage în boale pe biata copilă, de n-aș fi fost eu acolo. D-apoi vara, în zilele de sărbătoare, cu
fetele pe câmpie, pe colnice și mai ales prin luncile și dumbrăvile cele pline de mândrețe,
după cules răchițică de făcut gălbenele, sovârv de umplut flori, dumbravnic și sulcină de pus
printre straie, cine umbla? Povestea cântecului:
Fă-mă, Doamne, val de tei
Și m-aruncă-ntre femei!
Și, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea.
Dar când auzeam de legănat copilul, nu știu cum îmi venea; căci tocmai pe mine căzuse
păcatul să fiu mai mare între frați. Însă ce era să faci când te roagă mama? Dar în ziua aceea,
în care mă rugase ea, era un senin pe cer și așa de frumos și de cald afară, că-ți venea să te
scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă, cu gând rău asupra
10
mamei, cât îmi era de mamă și de necăjită. Adevăr spun, căci Dumnezeu e deasupra! De la o
vreme, mama, crezând că-s prin livadă undeva, iese afară și începe a striga, de da duhul dintr-
însa: Ioane! Ioane! Ioane! Ioane! și Ion, pace!
Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ și se ia după mine la
baltă, unde știa că mă duc; și, când colo, mă vede tologit, cu pielea goală pe nisip, cât mi ți-i
gliganul; apoi, în picioare, țiind la urechi câte-o lespejoară fierbinte de la soare, cu argint printr-
însele,și aci săream într-un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta și în stânga,
spunând cuvintele:
Auraș, păcuraș,
Scoate apa din urechi,
Că ți-oi da parale vechi;
Și ți-oi spăla cofele
Și ți-o bate dobele!
După aceea zvârleam pietrele, pe rând, în știoalna unde mă scăldam: una pentru
Dumnezeu și una pentru dracul, făcând parte dreaptă la amândoi; apoi mai zvârleam câteva,
de încuiam pe dracul în fundul știoalnei, cu bulbuci la gură; ș-apoi, huștiuliuc! și eu în știoalnă,
de-a cufundul, să prind pe dracul de un picior, căci așa ne era obiceiul să facem la scăldat, de
pe când Adam-Babadam. După asta, mă mai cufundam de trei ori în rând, pentru Tatăl, pentru
Fiul și Duhul Sfânt, și înc-o dată pentru Amin. Apoi mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la
marginea bălții, cât mi ți-i moronul, și mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele
mândre ale unor fete ce ghileau pânza din susul meu. Mai frumos lucru nici că se mai poate,
cred!
Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mâinile subsuoară, cum e omul necăjit,
de după un dâmb din prund, aproape de mine. Dar eu n-o vedeam pe dânsa, căci eram în
treabă. În totului tot, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas, cât a zăbovit mama acolo, mai
vro trei-patru de când fugisem de-acasă, ș-ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept
inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază. Însă eu, în starea în care mă aflam, fiind
cuprins de fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume! În sfârșit, mama, cât era ea de tare de
cap, de la o vreme pierde răbdarea și vine tiptil, în vârful degetelor, pe la spatele mele, când
mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea
goală în baltă, zicându-mi cu năduh:
- Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă
vorbă! Și se tot duce.
Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane? Fetele de la ghilit, care văzură asta, numa-și dau ghiont una
alteia și chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. Iară eu intram în pământ de rușine,
și cât pe ce să mă înec, de ciudă ce-mi era. Și din dragostea cea mare de mai dinioarea, îmi
venea acum să le strâng de gât, nu altceva. Dar vorba ceea: Poți opri vântul, apa și gurile
oamenilor? De-aceea le-am lăsat și eu pe fete să râdă, până li s-a duce gura la ureche, și
pândind vreme pe când șed ele plecate și dau pânza în apă la ghilit, fac țuști! din baltă ș-o iau
11
la sănătoasa; și așa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stârneam cu
picioarele, cât mine de sus. Și fuga, și fuga, fără să mă uit în urmă, până ce dau între hudiți,
pe drumul care ducea la noi acasă. Dar nu merg pe drum, de rușine să nu întâlnesc vrun om,
ci sar în grădina lui Costache și merg tupiluș prin păpușoi; apoi într-o hudiță, din hudiță în
grădină la Trăsnea, și iar prin păpușoi; și când aproape să ies din grădină, mă simțesc câinii
lui Trăsnea, și la mine, să mă rupă! Ce-i de făcut? Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu
te muște câinii și să te lase în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ și să-
i lași să te latre cât le place, fără să te urnești din loc; căci ei bat cât bat și, de la o vreme, te
părăsesc și se duc. Și adevărat este, căci așa am scăpat și eu de câinii lui Trăsnea, atunci
când am dat peste păcat cu ei și ei cu mine. Noroc din cer până-n pământ că nu m-a prins
melianul și haramninul de Trăsnea, care avea mare ciudă pe mine, de când mă zăpsise în
grădina lui la furat mere domnești și pere sântiliești, căci m-ar fi snopit în bătaie. Ș-apoi numai
asta mi-ar mai fi trebuit acum, cât eram de pricopsit! În sfârșit, după ce m-au lăsat câinii lui
Trăsnea în pace, cum v-am spus, am sărit în răspintenele unui drum; de acolo, în grădină la
noi, și atunci mi s-a părut că mă aflu în sânul lui Dumnezeu. Și merg eu acum fără păsare prin
păpușoi, până în dreptul ogrăzii, și mă uit printre gard și văd pe mama cum se da în vânt după
trebi, când în casă, când afară; și-mi era mai mare mila de dânsa, dar și de pântecele meu cel
stocit de apă încă îmi era milă. Vorba ceea: Milă mi e de tine, dar de mine mi se rupe inima
de milă ce-mi este. Și nemaiputând suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard:
- Mămucă, iacată-mă-s! Ș-odată și sar în ogradă, mă înfățișez dinaintea mamei, așa
chipos cum eram, îi apuc mâna cu sila, o sărut și zic, scâncind:
- Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de
mâncare, că mor de foame! Vorba ceea: Golătatea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul.
Ea, atunci, cum e mama cu bunătate, se uită galeș la mine și zice oftând:
- Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri în halul acesta și să mă lași
tocmai la vremea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă, dar să știi că mi te-ai lehămetit
de la inimă; doar să te porți de-acum tare bine, să mai fiu ceea ce-am fost pentru tine; dar nu
știu, zău!
Și, scurtă vorbă, văzând că m-am pus rău cu mama, îi juruiesc eu că ce-am făcut n-oi
mai face. Apoi umblu tot cu binișorul pe lângă dânsa și nu ies din cuvântul ei afară nici cu
fapta, nici cu vorba, căci: Vorba dulce mult aduce; la trebi-s hărnicuț cât se poate: derdicam
și măturam prin casă ca o fată mare, de n-avea mama grijă când se ducea undeva. Și-ntr-o zi
o văz că mă sărută și-mi zice cu blândețe:
- Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul mamei, și să-ți dea de toate darurile sale
cele bogate dacă te-i purta cum văd că te porți de-o bucată de vreme încoace! Atunci eu, pe
loc am început a plânge, și bucuria mea n-a fost proastă. Și mai multă mustrare am simțit în
cugetul meu decât oricând. Și de m-ar fi bătut mama cu toate gardurile și de m-ar fi izgonit de
la casă ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei, ca atunci când m-a luat cu
12
binișorul! Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai de-apoi, pentru că așa
am fost eu, răbdător și statornic la vorbă în felul meu. Și nu că mă laud, căci lauda-i față: prin
somn nu ceream demâncare, dacă mă sculam, nu mai așteptam să-mi dea alții; și când era
de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. Ș-apoi mai aveam și alte bunuri: când mă
lua cineva cu răul, puțină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binișorul, nici atâta; iar când
mă lăsa din capul meu, făceam câte-o drăguță de trebușoară ca aceea, de nici sfânta
Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot meșteșugul ei. Povestea
ceea: Un nebun arunc-o piatră în baltă, și zece cuminți n-o pot scoate. În sfârșit, ce mai atâta
vorbă pentru nimica toată?
Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din
Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci și nici bogat
până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de
când sunt, niciodată n-am fost!
Ion Creangă – Amintiri din copilărie, fragment
Mai aproape de text

1. Identifică sensul următoarelor cuvinte din text: sumani, stative, păpușoi, hudiți,
humă, meșteșug.
2. Menționează varianta literară a următoarelor cuvinte: Sânt, șoarec, simțesc,
atâta,nimica
3. Desparte în silabe cuvintele: umilit, tocmai, vremea, Nastasia
4. Precizează modul și timpul următoarelor verbe extrase din fragmentul subliniat:
privea, vedeam, fugisem, a zăbovit.
5. Încercuiește varianta corectă. În fragmentul subliniat, următoarele cuvinte au valoare
morfologică de:
✓ biata – a) substantiv, b) adverb, c) adjectiv
✓ omul – a) verb, b) substantiv nearticulat, c) substantiv articulat
✓ de – a) substantiv, b) adverb, c) prepoziție
✓ ea – a) substantiv, b) numeral, c) pronume personal
6. Alcătuiește enunțuri în care substantivul omul să îndeplinească funcții sintactice de:
✓ Complement direct ...........................................................................................
✓ Complement indirect în cazul dativ ..........................................................................
✓ Nume predicativ .......................................................................................................
✓ Atribut substantival genitival ...................................................................................
13
Descoperim textul
1. Menționează într-un enunț numele textului și autorul.
2. Identifică în textul citat două trăsături ale textului narativ literar.
3. Completează spațiile punctate:
În fragmentul citat, modul dominant de expunere este .........................................., care se
îmbină cu ............................ și ................................................ . Narațiunea e realizată la
persoana ...................., naratorul fiind implicat ca ............................... . Vorbim, așadar, despre
o narațiune de tip ..................................... . Autorul textului este ..............................................,
naratorul ................................................., iar personajul central
......................................................... .
✓ Tatăl lui Nică era plecat:
a) La plimbare b) la târg c) la coasă
✓ Nică era priceput:
a) La cusut sumane b) la legănat copiii c) la pregătit mâncarea
✓ Nică a fugit:
a) La baltă b) în livadă c) la târg
✓ Nică se întoarce acasă:
a) Pe stradă b) pe uliță c) prin păpușoi
✓ În final, autorul mărturisește că a fost și este:
a) Bogat b) darnic c) sărac
5. Realizează rezumatul fragmentului citat într-un text de maxim 15 rânduri, respectând
convențiile specifice rezumatului.
6. Completează schema de mai jos ordonând ideile principale după momentele
subiectului.
14
MOMENTELE SUBIECTULUI
EXPOZIȚIUNEA INTRIGA DESFĂȘURAREA PUNCTUL DEZNODĂMÂNTUL

ACȚIUNII CULMINANT
15
Harta lecturii
Personaje:
………………………………………
Locul: Timpul:
…………………… ………………
Titlu:
………………………….
Autor:
Problema : ……………………………….. Soluția:
…………………………. ……………………….
…………………………. ………………………..
Mai mult
1. Textul e presărat de proverbe și zicători marcate cu italice. Alege unul dintre ele și
comentează-l în 15-20 de rânduri.
2. Ultimul paragraf reprezintă intervenția autorului: Ia, am fost și eu, în lumea asta, un
boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci
de ani, nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și
sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost! Notează
emoțiile care se desprind din acest fragment.
16
Lecția 3 - La cireșe
Odată, vara, pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă duc, ziua amiaza-mare, la
moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur niște cireșe; căci numai la dânsul și încă la vro
două locuri din sat era câte un cireș văratic, care se cocea de Duminica Mare. Și mă chitesc
eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului și mă fac a cere
pe Ioan, să ne ducem la scăldat.
- Nu-i acasă Ion, zise mătușa Mărioara; s-a dus cu moșu-tău Vasile sub cetate s-aducă
niște sumani.
- Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătușă Mărioară! și-mi pare rău că nu-i vărul Ion acasă,
că tare-aș fi avut plăcere să ne scăldăm împreună...
Dar în gândul meu: Știi c-am nimerit-o? bine că nu-s acasă; și, de n-ar veni degrabă, și
mai bine-ar fi!... Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua bună, ca un băiat
de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat și, când colo, mă trezesc în cireșul femeii
și încep a cărăbăni la cireșe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Și cum mă sileam să fac
ce-oi face mai degrabă, iaca mătușa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireșului.
- Dar bine, ghiavole, aici ți-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbați la mine; coboară-te jos,
tâlharule, că te-oi învăța eu!
Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! Dacă vede ea și vede că nu mă dau, zvârr!
de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. Apoi începe a se aburca pe cireș în
sus, zicând: Stai, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș! Atunci eu mă dau iute pe-
o creangă, mai spre poale, și odată fac zup! în niște cânepă, care se întindea de la cireș înainte
și era crudă și până la brâu de naltă. Și nebuna de mătușa Mărioara, după mine, și eu fuga
iepurește prin cânepă, și ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând
vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepurește, și ea după mine până-
n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Și eu
fuga, și ea fuga, și eu fuga, și ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să
nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă și deasă cum îi
peria, de care nu s-a ales nimica. Și după ce facem noi trebușoara asta, mătușa, nu știu cum,
se încâlcește prin cânepă, ori se împiedică de ceva, și cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc
într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am
atins, și-mi pierd urma, ducându-mă acasă și fiind foarte cuminte în ziua aceea....
Dar mai în deseară, iaca și moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă,
îi spun pricina și-l cheamă să fie de față când s-a ispăși cânepa și cireșele... căci, drept vorbind,
și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgârie-brânză, ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea:
A tunat și i-a adunat. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca omului?
17
Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea: Nu plătește bogatul, ci
vinovatul. Și după ce-a venit el rușinat de la ispașă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând:
- Na! satură-te de cireșe! De-amu să știi că ți-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule!
Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? Și iaca așa cu cireșele; s-a împlinit
vorba mamei, sărmana, iute și degrabă: Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag.
Ion Creangă – Amintiri din copilărie, fragment
Mai aproape de text

1. Sunt corect despărțite în silabe cuvintele din seria:
a. De-sea-ră, Vas-i-le, poa-rta

b. De-sear-ă, Va-si-le, po-ar-ta
c. De-sea-ră, Va-si-le, poar-ta
2. Încercuiește seria care conține numai cuvinte în care există diftong:
a. Aproape, trebușoara, Mărioara

b. Oare, stricăciuni, gloaba
c. Iaca, poartă, negustoria
18
SINONIME ANTONIME
odată
se hrănesc
iute
cuminte
a adunat
4. Scrie cuvinte specifice graiului moldovenesc (regionalisme)
dus
regionalisme
19
Descoperim textul
1. Răspundeți la următoarele întrebări privind textul citat:
✓ Care este motivul pentru care Nică se furișează din casă ca să meargă la moș Vasile?
✓ Ce strategie alege copilul ca să intre în curtea mătușii?
✓ Cum reacționează mătușa când îl vede pe Nică în cireș?
✓ Ce daune a făcut băiatul și cum se vede obligat tatăl lui să le plătească?
2. Aranjează ideile principale în ordine cronologică:
✓ Nică ajunge acasă și este cuminte toată ziua.
✓ Moș Vasile cere să-i fie plătită paguba.
✓ Nică își propune să fure cireșe de la mătușa Mărioara.
✓ Mătușa îl prinde în cireș.
✓ Nică întreabă de Ion.
✓ Se preface că pleacă acasă.
✓ Nică se urcă pe furiș în cireș.
✓ Mătușa îl aleargă prin cânepă.
3. Completează schema de mai jos răspunzând la următoarele întrebări:
✓ Unde are loc întâmplarea?
✓ Când are loc întâmplarea?
✓ Ce personaje participă la acțiune?
✓ De ce intră în conflict personajele?
✓ Cum se rezolvă conflictul?
4. Realizează rezumatul fragmentului în maxim 15 rânduri.
20
Unde?
Când? De ce?
La cireșe
Cum? Ce?
Unde?
21
PERSONAJE
1. Completați tabelul:
Nică Mătușa Mărioara
ACȚIUNI ÎNSUȘIRI ACȚIUNI ÎNSUȘIRI
2. Realizează portretul personajului Nică, așa cum se desprinde el din fragmentul citat.
Mai mult
1. Realizează o pagină de jurnal, de maxim 100 cuvinte, în care să relatezi o ieșire
cu prietenii la scăldat/piscină.
2. Imaginează-ți o continuare a întâmplării, într-un text de 15-20 de rânduri,
folosind narațiunea la persoana I ca mod de expunere dominant.
22
Lecția 4 - Metoda pălăriilor gânditoare
„La Scăldat” - Ion Creangă

Clasa se împarte în șase grupe, iar reprezentantul fiecărei grupe este rugat să-și aleagă
o pălărie.
Metoda este folosită pentru ca elevii să-și formeze o altă viziune asupra textului, să
realizeze că un text literar poate fi privit din mai multe puncte de vedere. Profesorul va adresa
întrebări, atenționând care pălării trebuie să răspundă la ele.
POVESTITORUL
Pălăriile albe – informează

Ce cunoștințe aveți despre viața și opera lui Ion Creangă?
Realizați o scurtă prezentare a cărții „Amintiri din copilărie”.
PSIHOLOGUL
Pălăriile roșii - spun ce simt
Prezentați întâmplări din copilăria voastră;
Extrageți citate în care să fie prezentat personajul și aspecte despre oameni și locuri
referitoare la satul natal.
CRITICUL
Pălăriile negre - vizează aspecte negative

Ce nu ți-a plăcut sau ce fapte dezaprobi din povestirea citită?
23
OPTIMISTUL
Pălăriile galbene – prezintă aspectele pozitive

Realizează planul de idei;
Realizează o scurtă prezentare a personajului accentuând faptul că-și ajuta mama la
nevoie, că era foarte priceput la cusut cojoace.
GÂNDITORUL
Pălăriile verzi – generează idei noi

Imaginează-ți un dialog cu personajul Nică;
Realizează o poezie, un cvintet, un desen pornind de la narațiunea studiată.
MODERATORUL
Pălăriile albastre – clarifică
Povestește în cel mult zece rânduri conținutul textului; Identifică trăsături ale
textului narativ, autor, narator, personaje.
Cele mai interesante răspunsuri vor fi notate la tablă de către profesor, iar elevii le vor
transcrie în caiete.
24
Lecția 5 - Un șmecher la lecție
VA TREBUI SĂ FACEȚI NEAPĂRAT și cât mai degrabă cunoștință cu Matei, Tilică, cum
îi spun colegii. Și nu pentru că băiatul, după cum singuri veți putea judeca, ar avea ceva
extraordinar sau măcar deosebit în ființa lui; statură potrivită, potrivit de gras, nas,
gură, frunte potrivită, potrivit de curat (de murdar, aș fi ispitit mai curând să spun, dar
se înțelege că murdăria nu e niciodată potrivită) etc. Cu toate acestea, repet, căutați de-
i faceți cunoștință. N-o să-l uitați curând, vă asigur. Dar pentru asta trebuie să-l vedeți
scos la lecție.
Da, să-l vedeți ieșind din fundul clasei la tablă, rotindu-și ochii, rugător, printre
bănci:
- Ce avem, mă? Ce avem?
Apoi, oprindu-se zâmbitor în fața profesorului:
- Ah, ce bine îmi pare că m-ați scos! Și în aceeași fracțiune
de secundă, întorcându-se desperat spre clasă:
- Nu mă lăsați, mă! Nu mă lăsați!
- Ei, Matei, ce lecție am avut pentru azi? se aude întrebarea
profesorului.
Tilică se trage pe nesimțite lângă prima bancă și-i izbește colegului talpa cu
călcâiul:
- Suflă, mă!
Apoi, privind cu nevinovăție drept în ochii profesorului:
- N-am înțeles întrebarea, tovarășe profesor. Su-flă!
- Ce titlu are lecția de azi?
Băiatul închide ochii, strânge din pumni, tropăie, oftează:
- Nu pot să zic, tovarășe profesor, e un nume încurcat...
Profesorul arată cu capul o fată scoasă și ea la lecție.
- Despre Vasile Lupu, răspunde aceasta.
- Așa am vrut să spun și eu! țâșnește băiatul, biruind, în cele din urmă,
nefericitul lapsus.
- Unde a domnit Vasile Lupu?
- Mai puneți-mi o dată întrebarea, tovarășe profesor. N-am înțeles-o bine... se
roagă cu umilință Tilică, apoi, după ce întrebarea a fost repetată, răspunde cu
siguranță: Vasile Lupu a domnit în... ah! își înghiontește pe furiș vecina. Nu pot să
zic ... îmi stă pe limbă...
- În Moldova, răspunde fata.
- Tot așa am vrut să zic și eu!
25
- Când?
- La una mie șase sute treizeci și... începu fata.
- Nu tu, să spună Matei.
- Eu? Vasile Lupu a domnit la una mie șase sute treizeci și... și... se trage
de ciuful frizurii, privind printre degete în clasă.
Ce tot spune ăla din fund? Parcă șase... parcă șapte...
- Ei?
- La una mie șase sute treizeci și — adaugă de-abia îngăimat— și șapte. — Cât?
- 0 mie șase sute treizeci și șapse.
- A avut războaie?
- Nu... A avut.
- A avut, sau n-a avut?
- Nnnn... a avut... îmbolmăjește băiatul afirmația cu o mârâială vag
negativă.
- Și cine era domn în Muntenia?
- În Muntenia era domn... începe el avântat, și se oprește rugător:
- N-am înțeles întrebarea, tovarășe profesor.
Profesorul o repetă silabisind, parcă scos din sărite.
- A, da... în Muntenia era domn al Munteniei, știu tovarășe profesor, dar nu pot
să zic. E un nume încurcat.
Țâțâie și bâțâie din picior, trăgând discret de mânecă pe fetița ce ridică mâna.
- Îl chema ca și pe tine, îl ajută profesorul.
- Așa am vrut să spun și eu, se repede înaripat băiatul. În Muntenia era
domn... Tilică Vodă!
Profesorul înmoaie tocul în cerneală.
- Treci la loc. Nota trei.
Băiatul se agață de tablă, jignit.
- Mai întrebați-mă, tovarășe profesor. Eu am învățat...dar m-am încurcat la
denumirile mai grele...
- Denumiri grele? Dar pe voievodul Munteniei - ți-am spus - îl chema ca și
pe tine, Matei.
- Știu, dar m-ați încurcat, bombăne băiatul cu lacrimi in ochi. Ce-s eu de
vină? Poate dumneavoastră nu știți, dar mie băieții așa îmi zice. În loc de Matei...
Tilicăăă!
Mircea Sântimbreanu – Un șmecher la lecție
26
Mai aproape de text
a) Mun-te-nia, vo-ie-vo-dul, Ma-te-i
b) În-vă-țat, bă-ie-ții, a-fir-ma-ți-a
c) Cer-ne-a-lă, gre-le, vo-ie-vo-dul
2. Există numai cuvinte care conțin diftong în seria:
a) Întrebarea, băiatul, trei
b) Neapărat, Muntenia, abia
c) Uitați, clasei, ciuful
3. Semnul întrebării de la sfârșitul enunțului: - Ce avem, mă?, marchează:
a) Vorbirea directă
b) Prezența unui enunț interogativ
c) Prezența unui enunț exclamativ
SINONIME ANTONIME
degrabă
extraordinar
ieșind
grele
zâmbitor
5. În enunțul: „Băiatul închide ochii, strânge din pumni, tropăie, oftează.” Există:
a) Trei predicate verbale
b) Patru predicate verbale
c) Două predicate verbale
6. În enunțul: „Țâțâie și bâțâie din picior, trăgând discret de mânecă pe fetița ce ridică
mâna.” Există:
a) Trei prepoziții
b) Cinci prepoziții
c) Două prepoziții
27
Descoperim textul
1. Transcrie o structură prin care își face simțită prezența emițătorul textului.
2. Completează schema următoare cu elementele situației de comunicare.
Elementele situației
de comunicare

persoana ...................., naratorul nefiind implicat ca ............................... sau
ca............................... . Vorbim, așadar, despre o narațiune de tip ....................................
4. Textul citat este:
a) Narativ literar
b) Descriptiv literar
c) Nonliterar
5. Menționează două argumente pentru a justifica alegerea de la exercițiul anterior.
28
6. Încercuiește seria care conține mărci ale adresării directe:
a) Mă, Matei, domnule
b) Domn, Vasile Lupu, Voievod
c) Profesorul, Matei, Tilică
7. Realizează planul simplu de idei al textului.
8. Într-un text de 15-20 de cuvinte demonstrează că textul citat e un text narativ literar.
PERSONAJE
1. Transcrie portretul fizic al personajului.
2. Completează tabelul pentru a evidenția trăsăturile morale ale personajului Tilică:
Fapte Trăsături morale
29
Mai mult
1. Realizează un cvintet care să evidențieze trăsăturile personajului Tilică:
 primul vers este format din cuvântul tematic (un substantiv): ...................................
 al doilea vers este format din 2 cuvinte (2 adjective) care să arate însușirile
cuvântului tematic: .........................................., ..................................................
 al treilea vers este format din trei cuvinte (3 verbe la gerunziu) care să exprime
acțiuni ale cuvântului tematic: ............................., ....................................., .................................
 al patrulea vers este format din patru cuvinte ce pot alcătui o propoziție prin care se
afirmă ceva esențial despre cuvântul tematic: ............................................................................
 al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei, verb), care
sintetizează tema/ ideea: .................................
2. Într-un text de 10-15 rânduri exprimă-ți sentimentele pe care ti le-a produs lectura
textului.
30
Lecția 6 - Un om năcăjit
Trei zile bătuseră vânturi sunătoare de la miazăzi, pământul se zbicise, și-n

dumbrăvioara de la marginea satului, la malul Siretului, începuseră să înflorească galben
cornii. Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspăt al
primăverii.
Era un copilaș palid și mărunțel și târa pe pământul reavăn niște ciubote grele ale unui
frate mai mare. Ridică spre mine ochi triști, învăluiți ca-ntr-o umbră cenușie și-și scoase
anevoie din cap pălărioara veche pleoștită ca o ciupercă. Îmi dădu bună-ziua cu-n glas moale
în care parcă suna o suferință timpurie; apoi, acoperindu-se, ridică deasupra oilor toiegelul
alb, îndemnându-le spre crâng.
- Ce mai faci, tu, măi flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut?
- M-a trimes tătuca să le mai port! îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțirel și peltic, și
se opri.
Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor.
- Dar ești tu vrednic, bre Niculăeș, să porți un cârd de oi?
- He, sunt eu vrednic, da' acuma n-am ce purta, sunt supărat...
- Cum se poate? Și de ce, mă rog?
- De ce? mă întrebă el, ridicând spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-
i buhos; pentru că în primăvara asta tot ne-au căzut din oi; ș-acuma am rămas numai cu
acestea șase...
Deși „flăcăul” cu care vorbeam era numai de-o șchioapă, deși intrase în a opta primăvară
a vieții lui, năcazul lui era adânc și serios; zâmbetul meu pieri pe dată.
- Și v-au murit multe, bre Niculăeș?
- Multe... răspunse el grav, răzimându-se înaintea mea în băț, ca ciobanii. Tătuca într-
una blastămă și suduie când cade câte-o oaie; mă mai bate și pe mine câteodată; dar parcă
eu ce-s vinovat? Acu, azi, mi s-a întâmplat alta. Când ieșeam din sat, a trecut unul repede cu
căruța și mi-a pălit o oaie. A dat-o jos. Acum abia umblă și abia suflă. Are să se ducă și asta.
Era a mămucăi și mi-o lăsase mie...
Glasul lui dintr-odată scăzuse într-un tremur de lacrimi.
- Și pe omul care ți-a pălit oaia nu-l cunoști?
- Nu-i din sat de la noi, nu-l cunosc.
- De ce nu te-ai întors repede să spui lui tatu-tău?
- Tătuca nu-i acasă; a ieșit la arat cu cei mari.
- Și de ce spui că ți-o lăsase mămucă-ta ție?
- Apoi nu știi? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului și ne-a lăsat singuri. Acu n-
are cine mă spăla, n-are cine mă îngriji... n-are cine-mi spune o vorbă bună... Într-o zi i-a fost
31
rău, s-a pus în pat ș-a murit într-o duminică. Și-nainte de asta, m-a mângâiat așa pe frunte și
mi-a spus că-mi lasă mie mioara asta...
Copilul cel mărunțel îmi vorbea cu seriozitate și cu durere, ca un om mare. Aș fi vrut să-
l mângâi într-un fel, dar nu-mi venea în minte ce-aș putea spune unui copil. Ș-o dezmierdare
cu mâna pe fruntea lui cu păr zburlit nu era o mângâiere pentru acest om. Văzându-mă că
tac, el mă privi cu luare-aminte. Fără îndoială că nu aștepta de la mine nici vorbă bună, nici
dezmierdare.
- Apoi eu mă duc să-mi port oile... îmi zise el cu hotărâre.
Și urnindu-se din loc, începu a-și târî iar ciubotele grele, îndemnând cu bățul alb oile spre
dumbrăvioara de pe malul Siretului.
Începui a merge și eu alăturea de el, pe cărarea proaspăt zbicită. Cerul era limpede,
soarele umplea câmpiile de lumină și, din când în când, se vedea Siretul scânteind la cotituri.
- Uite, asta-i oaia pălita... îmi zise Niculăeș, atingând cu bățul mioara care pășea încet,
șchiopătând, în urma cârdișorului. Apoi, dac-a pieri și asta, are ce mă păli și mustra tătuca...
parcă nu mi-ar ajunge mie supărarea pe-o care am!
Smârcâi din nas și-și trecu pe deasupra buzelor mâneca lungă a anteriului. Apoi oftă
adânc.
- De ce oftezi, Niculăeș?
La o asemenea întrebare de prisos copilul nu-mi răspunse.
- Când era mămuca bolnavă, zise el într-un târziu, eu, care eram cel mezin, stăteam
lângă dânsa, ca să-i dau apă când îi era sete... Avea arșiță mare. Eram singuri; ceilalți erau pe
afară, după treburi. Și ea-mi spunea să fiu cuminte după ce s-a duce ea, și s-ascult de tătuca.
Și eu o întrebam așa: <<Unde-ai să te duci, mămucă?>> Și ea-mi spunea: <<Apoi eu am să
mor, Niculăeș, și tu să nu spui la nimeni...>> Eu nu spuneam, dar tătuca știa și el asta și era
supărat și tot trântea și izbea și întreba: <<Da' cât ai să mai bolești, măi fumeie?...>>
Copilul vorbea încet cu glasul lui de suferință și nu mă privea; parcă nu vorbea cu mine
și sta la sfat cu oile lui, ca întotdeauna.
- Da' tu de ce mergi așa de moale? întrebă el pe mioara lui. Așa-i că te doare? Te-a trântit
și te-a pălit răul cela... He, dac-aș fi fost eu batâr ca bădița Mihai, l-aș fi apucat de piept și l-aș
fi scuturat : Măi, cum să-mi calci tu mie oaia? ... Hai încet, c-apoi în dumbravă te-oi hodini...
- Nu te teme, Niculăeș, că nu piere, îi zisei eu.
El tresări și întoarse repede capul spre mine. Apoi tăcu până ce ajunserăm la țărmul
apei. Acolo găsirăm alunii și cornii în floare. Toporași violeți răzbăteau prin frunzele moarte;
pițigoii și cintezii cântau între muguri de mesteceni. Siretul venea învolburat, mare și tulbure,
și trecea c-un fel de supărare parcă pe sub dumbravă. Băiatul lui Onișor rămase privindu-l
lung, pe când oile împrăștiate în juru-i ciuguleau cu boturile lor mișcătoare iarba măruntă.
- Uite cocostârcii!... zise el deodată cu un glas, parcă ar fi vorbit tot tovarășelor lui.
Dincolo de mal, într-un smârc, umblau cu pași rari cocostârci cu pliscuri portocalii. Apoi
pe deasupra crângului trecu, cu zbor șuierător, un cârd de rațe. Veniră din susul râului fâlfâind
32
rar din aripile lor ascuțite și doi pescăruși albi. În dumbrava plină de lumină văzui deodată
zburând și fluturi roșii - și-n singurătatea care ne împresura era ceva blând și dulce, ca-ntr-un
basm al copilăriei.
Lăsai pe Niculăeș al lui Onișor singur în liniștea țărmului și pornii în josul apei, spre
locuri care și mie îmi aduceau aminte de anii cei de demult. Imaginea copilului însă nu-mi
dispărea dinaintea ochilor și glasul lui trist îmi suna necontenit în urechi. Cu mama lui, Irina
lui Avram, copilărisem în școală și-mi aduceam aminte mai ales de ochii înecați de un val
fumuriu: ochii ei îi avea și copilul. Fusese o fată vioaie și aprigă, foarte frumoasă și cuminte.
De toate darurile ei avusese parte Dumitru Onișor, gospodar bun, dar om hursuz și cam
cârpănos. Acuma Irina noastră cea de odinioară murise; povestirea copilului îmi adusese
aminte de toate cele de demult frumoase și pentru totdeauna pierdute. Murise, lăsând
sufletul ei cals și mintea ei bogată copilului – care sta acuma sub mesteceni la malul apei,
vorbind cu oițele lui.
Mormântul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea niciun semn și nicio
floare și Onișor își ara ogorul nepăsător, îngrijind numai de holda de mâine. Amintirea Irinei
noastre trăia numai în copilul cel palid. Duioșia ei, înțelepciunea ei și ceea ce era în sufletul ei
vis, parcă trecuseră în măruntul meu tovarăș de drum, în serile acelea singuratice de
suferință, când amândoi sfătuiau cu ochii în lacrimi, ș-afară bântuiau, cu chinuite plângeri,
vifornițele iernii.
De la un loc, de pe înălțimea malului, mă întorsei chemat parcă de cineva și privii în
urmă. Copilul sta sub mesteceni și-l vedeam parcă nedeslușit, ca-ntr-o ceață de lumină. Oile
pășteau în juru-i. Pițigoii își rosteau cu viers subțire veșnicele lor cuvinte de bucurie: Simț a
vară! Simț a vară! Și de bună-seamă, ca-n toate zilele, Niculăeș grăia cu oile lui. Și-acuma
întreba pe mioara cea bolnavă:
- Cum îți mai este? Tot te mai doare?...
Oaia răspundea behăind ușor și dulce.
- Să nu mori, că numai tu mi-ai rămas de la mama... îi zicea el încet.
Cocostârcii clămpăneau în smârcul de peste apă. El îi privea cu luare-aminte. Un pițigoi
veni deasupra capului lui acoperit cu pălăria pleoștită, scârțâindu-și necontenit cântecul.
- Tu ești bucuros și fără grijă... îi murmura , ca o mustrare, băiatul. Și ofta, ca un om
necăjit și plin de griji ce se afla.
Târziu, întorcându-mă, îl găsii înseninat, căci mioara i se înviorase. Cu o custură cerca
să-și facă o trișcă dintr-o rămurică de răchită. Și când ridică zâmbind ochii spre mine – mă izbi
deodată o amintire ce brusc izvora ca din negură, ș-o asemănare izbitoare cu ochii și zâmbetul
celei care odată, cu ani în urmă, înflorise ca o floare și-mi fermecase cu-n zâmbet și c-o privire
un trecător ceas al vieții.
Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit
33
Mai aproape de text
a) Bă-tu-se-ră, pă-mân-tul, dum-bră-vioa-ra
b) În-flor-eas-că, gal-ben, co-rnii
c) In-senin-at, mi-oa-ra, cus-tu-ră
2. Există numai cuvinte care conțin hiat în seria:
a) Sunătoare, înflorească, băiatul
b) Călăuzul, zimțuit, serios
c) Apoi, Crăciunului, vorbea
3. Semnul exclamării de la sfârșitul enunțului: -Uite cocostârcii! , marchează:
a) Vorbirea directă
c) Prezența unui enunț exclamativ

SINONIME ANTONIME
dezmierdare
a murit
oftezi
moale
supărat
5. În enunțul: „Copilul vorbea încet cu glasul lui de suferință și nu mă privea; parcă nu

vorbea cu mine și sta la sfat cu oile lui, ca întotdeauna. ” există:
b) Patru predicate verbale
c) Două predicate verbale
6. În enunțul: „Fusese o fată vioaie și aprigă, foarte frumoasă și cuminte.” există:

a) Trei adjective
b) Patru adjective
c) Două adjective
7. Identifică adjectivul la gradul superlativ absolut, din enunțul de la exercițiul anterior,

și trece-l la:
a) Comparativ de superioritate:..................................................................................
b) Pozitiv:......................................................................................................................
c) Superlativ relativ de inferioritate:...........................................................................
34
Descoperim textul
1. Răspundeți la următoarele întrebări privind textul citat:

✓ Cine era Niculăeș?
✓ Ce trebuia să facă el pe parcursul zilei?
✓ Ce sentimente transmite următoarea secvență: Acuma Irina noastră cea de
odinioară murise; povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult
frumoase și pentru totdeauna pierdute.
✓ De ce se înseninează Niculăeș spre sfârșitul zilei?
2. Aranjează ideile principale în ordine cronologică:
✓ Niculăeș se înveselește pentru că oița lui își revenise.
✓ Niculăeș a ieșit cu oile la păscut.
✓ Mama copilului a murit în postul Crăciunului.
✓ Un străin i-a lovit oița primită de la mama lui.
✓ Copilul se simte singur.
✓ Niculăeș îi semăna mamei lui care fusese colegă cu naratorul.
3. Secvența: Fusese o fată vioaie și aprigă, foarte frumoasă și cuminte., conține:
a) O comparație
b) O enumerație
c) Un epitet
4. Realizează povestirea fragmentului ținând cont de momentele subiectului.
✓ De ce este trist personajul central?
✓ Cum își alină triste
35
Unde?
De ce?
Când?
Un om năcăjit
Ce? Cum?
36
Personajele
Realizează portretul lui Niculăeș într-un text de 15 -20 de rânduri. În compunerea ta,
trebuie:
✓ Să prezinți două trăsături ale personajului, valorificând textul citat;
✓ Să ilustrezi două modalități de caracterizare, prin câte o secvență comentată;
✓ Să ai un conținut adecvat cerinței;
✓ Să respecți precizarea privind numărul minim de cuvinte.
Mai mult
1. Textul surprinde povestea tristă a unui băiețel orfan și sărac. Adresează-i o scrisoare
în care să-l încurajezi.
2. Care este, după părerea ta, mesajul textului? Dar semnificația titlului?
37
Lecția 7 - Colinda
Bună dimineața la Moș-Ajun!...

Ne dați ori nu ne dați?... (bis) Neeee... daaaați?...
Directorul liceului nu ne dă nimic. Găsim poarta încuiată și luminile stinse. Probabil că
directorul face Crăciunul la București cu secretarul general de la Ministerul Instrucțiunii
Publice, care îi este cumnat.
Directorul nostru face politică militantă, ca și tatăl lui Cotan. După ce pleacă liberalii de
la putere, rămâne simplu profesor de geografie.
La fel plecaseră din oraș cei patru profesori noi. Două săptămâni de zile dar, Aurica
poate cânta în fiecare seară Te-am așteptat să vii...
Profesorul de geologie n-are să vină decât după Bobotează.
Profesorul de limba latină se scuză că nu-i pregătit să ne primească. În schimb, ne face
un mic istoric al colindelor, care par a fi de origine păgână și ne atrage atenția să nu întârziem
prea mult prin mahalale, fiindcă e ger și putem răci. Profesorul de limba latină își iubește foarte
mult elevii, dar mai ales pe cei de la țară, pe care îi ține în gazdă la el acasă, cu plată și cu
asigurarea formală că vor trece examenul fără corigență.
Profesorul de istorie, care este transilvănean, ne dă vin fiert și covrigi cu susan. Mănâncă
și bea cu noi împreună, bate cu pumnul în masă, înjură pe unguri, ne sărută și ne repetă
povestea Ardealului, pe care o știm pe dinafară.
- Că-z apăi, iubiții mei, cujetul nost neîntinat, tăt la drăguțul nost ghe Argheal să hie!...
Că ne-o învrednici Domnul să ajungem noi acolo și l-om feștelui așa cum o zidit Decebal
Sarmiseghetuza. Fișori, nu vă hie teamă, avem har Domnului ghestui și merindă din belșug. Ș-
apăi mână-i dracu de cătane streine să ne potopească dacă-or cujeta așa, că de-atâta urcuș
s-or beteji cu toții, că tare-i sus și mult e fain, din mila Domnului, Arghialul nost...
Un băcan de pe strada Șerban-Vodă ne dă o pungă de un kilogram cu smochine, stafide,
alune și năut, pe care le împărțim frățește, iar primarul orașului, o hârtie de douăzeci de lei,
din care Rădulescu Florian ia 3 lei și 50 de bani, iar noi ceilalți unsprezece, câte 1 leu și 50
de bani.
După îndelungate parlamentări cu gardistul de la poartă și cu cei doi mopși din curte,
plecăm încredințați că prefectul s-a răzgândit și nu ne mai primește. Prin dreptul bisericii
catolice, însă, gardistul ne ajunge din urmă și ne întoarce înapoi. Prefectul uitase să dea
ordinile necesare cerberului cu tesac turcesc și revolver austriac.
Pentru prima oară în viața mea intru și eu într-o casă cu adevărat boierească. Mobilele
lustruite, covoarele moi, tablourile cu fazani și porci mistreți, oglinzile cu ciucuri de cristal și
lămpile cu acetilenă îmi iau ochii. La prefect e cu mult mai frumos ca la noi acasă... Noi ardem
lumânări de spermanțetă și lămpi cu gaz. Mobilele noastre abia se mai țin pe picioare și florile
de pe scoarțele oltenești s-au scuturat parcă pe scânduri. Ca lucruri de preț nu avem decât o
38
oglindă ovală cu o ramă aurită și tabloul cel mare din salon, în care mama stă cu mână dreaptă
pe umărul tatei...
Familia prefectului se compune din tată, mamă, un băiat, două fete, o soacră, o
cumnată văduvă, care de obicei stă la Câmpulung, inginerul județului, care este văr de-al
doilea cu prefectul, nevasta inginerului, care este grecoaică și vorbește prost românește, și
guvernanta fetelor, miss Edith, care este englezoaică și nu vorbește deloc românește.
Cotan zâmbește șiret și ne împinge de la spate ca pe o turmă de oi spre sufrageria plină
cu tot felul de bunătăți: șuncă de Praga, salam de Sibiu, limbă afumată, schweizer, ștrudel cu
mere, baclava cu nucă, fructe și vin înfundat.
Surorile lui Cotan se amestecă printre noi, mai mult plictisite decât entuziasmate de
prezența celor doisprezece străini înfometați. Cum sunt însă fete bine crescute, amândouă
se agită la fel, dar fără spor.
Lizica pare un metronom care bate măsura 2/4, iar Oița, pendula unui ceasornic de
perete. Lizica e mai mare cu doi ani decât Cotan.
Are părul roșcat și zbârcit ca o coadă de viezure. Oița îl are lins și gălbui ca o pălărie de
paie spre sfârșitul verii. Soarele pare a fi avut influențe deosebite asupra surorilor lui Cotan.
Pe Lizica a rumenit-o, pe Oița a decolorat-o.
Pe noi, însă, fetele prefectului ne impresionează la fel. Suntem mai emoționați chiar de
cum ne-ar fi prins un profesor cu lecția neînvățată.
Parcă ne-ar fi luat Dumnezeu graiul la toți deodată. Unuia singur dintre noi îi turuie gura.
E Columbachis Aristotel, băiatul proprietarului morii din Târgul-din-Vale. Aristotel, însă,
vorbește grecește numai cu nevasta inginerului, și noi nu pricepem nimic. Mihăiță a înțepenit
lângă sobă și nu îndrăznește să se așeze la masă. Lizica îl invită pe scaunul liber dintre ea și
mamă-sa. Mai curajos decât noi, Rădulescu Florian, șeful corului, s-a așezat între Oița și soră-
sa. Țăpuș și Aristotel stau la dreapta și la stânga grecoaicei, iar eu am nimerit între guvernanta,
care vorbește numai englezește, și văduva de la Câmpulung, care nu vorbește deloc. Ceilalți
coriști stau proptiți, ca niște stâlpi de telegraf, între Cotan, prefect, inginer, soacra prefectului
și căpitanul de la manutanța armatei, care sosise mai târziu.
Serbarea Moș-Ajunului ține până la miezul nopții. Surorile lui Cotan se scuză că-i pianul
dezacordat și nu ne pot cânta nimic. Țăpuș, care a răgușit din cauza tămâiosului, încearcă să
ne cânte ceva, dar nu poate nici el. În schimb, Rădulescu Florian face ca găina când ouă și
imită plecarea trenului din gară, iar eu și cu Mihăiță declamăm Satira III-a a lui Eminescu. Eu
fac pe Baiazid și Mihăiță pe Mircea cel Bătrân.
La plecare, limba și picioarele ni se împleticesc deopotrivă. În stradă, Țăpuș își mai
încearcă o dată vocea: Ne dați ori nu ne dați? De data asta, însă, răspunsul ni-l dă gardistul
de la poartă, care până atunci stătuse în fața noastră “drepți” și cu mâna la căciulă:
— Nu vă este rușine, măi, neam de țigani ce sunteți?... Nu vă îndoparăți destul?... Ce să
vă mai dea?
Ion Minulescu - Corigent la limba română
39
Mai aproape de text
1. Varianta literară a cuvintelor: cujetul, tăt, Argheal, hie, este:
a) Cujătul, tot, Ardeal, fie
b) Cjătul, tot, Arghial, hie
c) Cugetul, tot, Ardeal, fie
2. Conțin numai vocale în hiat cuvintele:

a) Emoționați, pianul, cauza
b) Tămâiosului, ouă, plecarea
c) Dumnezeu, poate, Ardeal
3. Subiectul enunțului: La plecare, limba și picioarele ni se împleticesc deopotrivă. ,

este:
a) Simplu
b) Multiplu
c) Inclus
4. În enunțul: .Probabil că directorul face Crăciunul la București cu secretarul general

de la Ministerul Instrucțiunii Publice, care îi este cumnat., există:
a) 2 substantive proprii
b) 3 substantive proprii
c) 5 substantive proprii
40
5. În enunțul: Familia prefectului se compune din tată, mamă, un băiat, două fete, o
soacră, o cumnată văduvă.., există:
a) Un numeral cardinal
b) Două numerale cardinale
c) Patru numerale cardinale
6. Sunt despărțite corect în silabe cuvintele din seria:
a) Pi-cioa-re-le, Bu-cu-rești, pre-fec-tu-lui
b) Pi-ci-oa-re-le, Bu-cur-ești, pre-fec-tu-lui
c) Pi-cioa-re-le, Bu-cu-rești, pre-fe-ctului
Descoperim textul
1. Răspunde la următoarele întrebări referitoare la textul citat:
✓ Care sunt personajele care participă la acțiune?
✓ Cine era Cotan?
2. Reconstituie drumul parcurs de colindători, menționând felul în care erau primiți de

gazde.
3. Cum reacționează naratorul când intră în casa prefectului? Ce emoții se desprind din
fragmentul: Pentru prima oară în viața mea intru și eu într-o casă cu adevărat boierească.
Mobilele lustruite, covoarele moi, tablourile cu fazani și porci mistreți, oglinzile cu ciucuri de
cristal și lămpile cu acetilenă îmi iau ochii. La prefect e cu mult mai frumos ca la noi acasă...?

persoana ...................., naratorul fiind implicat ca ............................... . Vorbim, așadar, despre
o narațiune de tip ..................................... . Autorul textului este ..............................................,
naratorul ................................................., iar unul dintre personaje este chiar
................................................. .
41
5. Realizează harta lecturii completând schema de mai jos.
Harta lecturii
Personaje:
………………………………………
Locul: Timpul:
…………………… ………………
Titlu:
………………………….
Autor:
………………………………..
Problema : Soluția:
…………………………. ……………………….
…………………………. ………………………..
6. Descrie familia prefectului așa cum se desprinde imaginea ei din fragmentul citat.
Mai mult
Realizează o pagină de jurnal în care să relatezi o experiență asemănătoare, la colindat.
42
Lecția 8 - Vestitorii
Erau doi băieți numai de-o șchioapă, cu niște cușrne mari până peste ochi și înfășurați
în sumane cu mânicile lungi. Măcar că porniseră de la amiază, mai aveau mult până în sat, în
Viișoara, drumul era greu prin zăpadă, ș-acuma, la urmă, își cam târau opincile mari, înfoiate
cu paie.
De sărbătorile Crăciunului, așa se pornesc băietii, cu steaua, spre satele mai bogate.
Îndrăzniseră și ei, cu steaua lor, să pornească peste câmpuri, peste podul de gheață al
Siretului, spre valea împestrițată de nenumăratele case ale viișorenilor.
Amurgul punea o umbră albăstrie pe neclintitele întinderi de omăt. Și ei mergeau greu;
acuma sfârșiseră vorba și nu îndrăzneau parcă să se mai uite unul la altul. Clopoțelul stelei
suna din când în când slab deasupra lor. Ei ridicau capetele și se uitau pe sub marginile
căciulilor, spre zare. Nu se vedea nimic. De abia se apropiau de Siret. În oglinda mare a râului
începeau să tremure luminile stelelor de sus. Și era o liniște adâncă, parcă împietrise lunca
neagră pe lângă care se strecurau ei, coborând malul. Opinicile fâșâiră aspru pe gheață. Se
apucară amândoi de umeri și, încet, trecură dincolo, pe podișul lucios, prin tăcerea tainică a
înserării.
După ce urcară celălalt mal, rămaseră privind Înainte. Satul nu se zărea. Se întoarseră
unul spre altul. Buzele celui mai mic prinseră să tremure.
- Nu se vede nimic! murmură cel mai mare. Iar glasul mezinului începu să scâncească:
- Ne-am rătăcit. Ce facem noi acuma? Au să ne mănânce lupii...
Cel mare își înghiți plânsul cu greutate și zise:
- Măi, Ionică, și tata-bătrân zicea că l-a apucat odată o viforniță, și el a mers înainte și a
scăpat. ..
- Mi-i frig! îngână cel mic.
- Vâră-ți mânile în mânici, bine, - și grămădește-le sub barbă. Steaua o duc eu. Când om
ajunge, avem să cântăm și să ne rugăm să ne găzduiască cineva peste noapte. Ți-e foame?
-Da.
- Au să ne deie de mâncare. Da’ să cânți bine! N-ai uitat Trei Crai?
- N-am uitat, zise mezinul, smârcâind din nas și ținându-și plânsul.
Merseră înainte prin lumina cenușie a serii. Înaintea, în urma lor, pustiu de zăpadă; frigul
creștea și zăpada scrâșnea ascuțit sub opinci. Din când în când se opreau o clipă, cu sufletele
înfricoșate, căutau să pătrundă umbra care-i împresura, nădăjduiau să prindă zgomote de
viață omenească. Se auzeau câteodată, în răstimpurile acestea, croncăniturile aspre ale
cioarelor, amestecate cu țipetele sălbatice ale stăncuțelor, departe, cine știe deasupra cărei
lunci. Tresărirea aceasta de spaimă se potolea îndată. În tăcere, porneau, se cufundau tot
mai tare în întunecime, și își tineau plânsul cu fălcile încleștate. Răzbăteau prin noapte așa, -
parcă fiorul singurătății le dădea putere. În capetele lor de copii, acolo, sub cușmele de oaie,
43
răsunau cântecele sfinte ale Nașterii Mântuitorului. Gândindu-se la ele, se gândeau și la
culcușul cald, și la aburul mâncării din satul cătră care porniseră. Samă bine nu-și dădeau de
taina serii aceleia, nici de cântecele pe care trebuiau să le înalțe cu glasurile lor curate; totuși
ei duceau o veste mare, cu steaua sub care se îndoiau, ridicându-și umerele și strângându-și
mânicile sumanelor sub bărbie.
Pentru cei mici și umiliți, pentru ca sufletele lor să nădăjduiască și să mângâie a răsărit
odată o stea și s-a născut un prunc, care mai pe urmă a umplut lumea cu lumina bunătății. În
umilință s-a născut copilul sfânt, umilit a trăit, umilit și-a dus crucea spre osânda pe care cei
răi i-o pregătiseră; pentru cei mulți și sărmani a murit. Dar în sufletele celor mici, de atunci a
ars neîntrerupt lumina credinții pentru zile mai bune, - și nădejdea aceasta mergeau s-o
vestească cei doi copii, fără să-și dea samă; cu cântecele și cu steaua lor se duceau să umple
de voie bună inimile oamenilor, și mergeau, tremurând de frig și scâncind prin noaptea de
iarnă, și clopoțelul de deasupra capetelor lor tremura dulce.
- Măi Ionică, ți-i frig tare? întreabă cel mai mare, Vasile.
- Mi-au amorțit mâinile până la coate ... suspină mezinul.
Și celui mai mare îi era frig și ținea îmbrățișat mănunchiul stelei ca un ciung, căci de
palme nu se mai putea sluji. De durere, lacrimi îi izvorau, umezindu-i găvanurile ochilor.
Mezinul zise:
- Ce ne facem noi, că satul nu se mai vede?
- Acuși, or să se zărească luminile ferestrelor, răspunse Vasile.
- Dar dacă ne rătăcim? Au să iasă dihăniile.
- Ne-om ruga noi lui Dumnezeu și ne-a scăpa de ele.
În singurătatea asta, pentru amândoi vorba Dumnezeu avu un răsunet deosebit, cu totul
altul decât în rugăciunile bolborosite repede sara și dimineața. Era ceva tainic de care nu-și
dădeau sama. Și răzbătură înainte, - lor li se părea că de ceasuri nenumărate, mergeau; rar,
cel mic îndrepta spre celălalt cu un glas înfricoșat, câteva cuvinte; rar se întorceau pe
jumătate, uitându-se unul la altul și zărindu-se negri, ca niște umbre. Și de-abia într-un târziu
vestitorii aceștia umiliți văzură izvorând din întuneric nenumărate stele ale satului și, când
intrară pe ulițile împrejmuite de garduri negre, li se păru că gerul a slăbit. În hămăitul întărâtat
al unui câne, pătrunseră într-o ogradă. Vasile apăra steaua cu bățul, - și clopoțelul sună sfios
la ferestre.
Se auzi bufnind ușa de la casa cea mare, pe urmă ușa de afară a tinzii se deschise, și
românul, cu capul gol, se arătă în prag.
- Primiți stelari? întreabă Vasile.
Glasul lui era așa de slab și plin de tremur, și mezinul prindea să scâncească așa de
pripit, năvălit de lacrimi, încât omul se plecă înduioșat spre ei.
- Voi nu sunteți de aici măi țâcă, -ha? Apoi se răsti la câine, - Hi javră! – ia dați-vă, bre,
încoace, intrați în casă. – Măi femeie! Ia deschide ușa să intre steaua...
Așa... oameni sunteți voi ori sloiuri de gheață? .. Încet, să nu păliți steaua de prag ...
44
Opincile înghețate ale băieților bocăneau ca niște cizme. Intrară în casă; steaua suna
subțire și vesel: țing-ling!
Gospodarul, om tânăr, ca de treizeci de ani, zdravăn și spătos, se uita la ei ca la o
minune.
- De unde sunteți voi, mă?
- De la Bordeieni, răspunse cel mare.
Lumina parcă-i orbise și căldura parcă-i topea ..
- Ia desfaceți-vă de cotrențe, măi voinicilor! zise iar omul.
Vasile așeză steaua, încet, sub icoane, și începu să dezbrace pe frate-său.
Femeia, subțirică și tânără încă, se înălțase de la măsuța cu trei picioare și privea
minunată, cu mâinile subsuoară.
- Da’ vi-i tare soacra, bre! grăi iar omul. Iaca, chiar acu’ umblam să ne punem a mâncat.
Veți mânca și voi, că este de unde, slavă Domnului! Da-ntâi să-mi cântați. Ați înțeles?
Cel mic scâncea încă. Românul se întoarse spre cuptor.
- Da’ Ghiță unde-i? Măi, șolticiule, ia dă-te jos! ce-ai fugit? Nu te teme, că nu te mănâncă,
doar îs tot băieți ca tine...
După horn, se auzi un mormăit subțire, apoi un căpșor bălan ș-un deget care scobea în
nas se arătară la lumină.
- Vină-ncoace, zise femeia, și, apucându-l de mână, îl trase și-l scoase în mijlocul casei,
lângă măsuța pe care abureau mâncarea și mămăliguța. Copilul, un ciot numai de doi ani, se
uita spărios la cei veniți și-și trăgea, încovoindu-se în jos, mâna pe care i-o ținea maică-sa.
Gospodarul se întoarse spre stelari:
- Ați gătit? Acu’ să vă dezghețați la mâni întâi. Vra să zică, sunteți din Bordeieni?
- Ș-a cui sunteți?
- A lui Ion a Balașei. .. răspunse cel mare.
- Tata-i conțâliu! adăogi sfios cel mic.
- Apoi da, cum nu, îl știu! răspunse omul. Și cum de v-a lăsat el să porniți pe așa ger?
- Am pornit noi singuri.
- Și nu v-a fost frică de lupi?
Copiii nu răspunseră. Omul se uita zâmbind la ei. Apoi îi întrebă iar:
- Da’ la Vetleem știți voi ce a fost? Ia să-mi cântați cântecul acela, cu Domnul nostru
Iisus.
- Îl știm! zise repede Vasile.
Se apropiară amândoi la icoane; înălțară steaua sub candelă, o zguduiră încet, și
clopoțelul sună ușor. După aceea își ridicară ochii spre rumeneala de zori care învăluia chipul
Maicii Domnului cu pruncul la sân și începură cu glasuri curate:
„Trei Crai de la Răsărit
Cu steaua călătorind...”
45
Și omul rămase și el uitându-se spre icoane cu ochii duși, și băieții cântau subțire cu
glasuri moi, cu gâturile ridicate. Se opreau o clipă, înghițeau și iar porneau, cântând nașterea
Mântuitorului. Femeia ridicase pe Ghiță în brațe, asculta pătrunsă parcă de taina serii aceleia
și ochii i se umplură de lacrimi. Și-n toată casa era liniște, și-n tăcere, glasurile copiilor cântau
vestea cea bună. Străinii veniți tremurând prin frig și în întuneric, necunoscuții care le
deschiseseră ușa găzduirii acuma stăteau înfrățiți, și cântecul simplu umplea sufletele de
mângâiere și de lumină.
Mihail Sadoveanu – Vestitorii
Mai aproape de text

a) Ră-ma-se, i-coa-ne, bă-ie-ții
b) O-preau, cânte-cul, care
c) Feme-ia, sim-plu, lu-mi-nă
2. Există numai cuvinte care conțin diftong în seria:
a) Opreau, stăteau, umplea
b) Umplea, zguduiră, cântau
c) Cântau, iar, moi
3. Semnul întrebării de la sfârșitul enunțului: - De unde sunteți voi, mă ?, marchează:
d) Vorbirea directă
e) Prezența unui enunț interogativ
f) Prezența unui enunț exclamativ
SINONIME ANTONIME
mari
greu
pornesc
bogate
nenumărate
5. În enunțul: După horn, se auzi un mormăit subțire, apoi un căpșor bălan ș-un deget
care scobea în nas se arătară la lumină., există:
b) Două predicate verbale
c) Un predicat verbal
46
6. În enunțul: Gospodarul se întoarse spre stelari, există:
a) Trei prepoziții
b) Cinci prepoziții
c) Două prepoziții
7. Completează tabelul de mai jos cu informațiile solicitate pentru cuvintele subliniate
din enunțul: Și omul rămase și el uitându-se spre icoane cu ochii duși, și băieții cântau subțire
cu glasuri moi, cu gâturile ridicate.
substantivul cazul genul
omul
icoane
gâturile
Descoperim textul
2. Indică un reper spațial și un reper temporal al întâmplării.
3. Completează enunțurile de mai jos cu termeni potriviți aleși din text.
✓ Băieții porniseră cu steaua de la............................
✓ De sărbătorile Crăciunului ei colindă satele mai......................... .
✓ Celui mai mare îi era frig și ținea îmbrățișat mănunchiul stelei ca un ......................
✓ Pe băiatul gazdei îl chema.............................. .
✓ Cântecul le umplea sufletele de ................................. și de ................................ .
✓ Sumanele aveau mânecile:
a) rupte b) scurte c) lungi
✓ Cei doi băieți plecaseră la drum la:
a) la amiază b) seara c) dimineața
✓ Copiii se temeau de:
a) lupi b) urși c) câini
✓ În singurătate au preferat:
a) Să țipe b) să se roage c) să plângă
✓ Gospodarul era un om:
a) tânăr b) bătrân c) bolnav
5. Transformă în vorbire indirectă replicile finale.
6. Transcrie câte o secvență potrivită pentru fiecare mod de expunere identificat în text.
7. Formulează ideile principale.
8. Realizează povestirea textului în 15-25 rânduri ținând cont de momentele
subiectului.
47
PERSONAJELE
1. Completează tabelul de mai jos cu trăsăturile personajelor identificate în textul citat.
Colindătorii Gospodarul
2. De ce consideri că cei doi colindători reprezintă personajele centrale ale

fragmentului?
3. Ce impresie ți-a produs comportamentul gazdelor?
4. Ți-ar plăcea să pornești într-o aventură asemănătoare cu cea prezentată în text?

Argumentează-ți răspunsul în cinci-șase rânduri.
48
Mai mult
1. Realizează un cvintet care să evidențieze trăsăturile celor doi băieți:

 primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv): ...................................
 al doilea vers este format din 2 cuvinte ( 2 adjective ) care să arate însușirile
 al treilea vers este format din trei cuvinte (3 verbe la gerunziu) care să exprime acțiuni
ale cuvântului tematic:...............................,......................................., .................................
 al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt (de obicei, verb), care sintetizează
tema/ ideea: .................................
2. Într-un text de 10-15 rânduri exprimă-ți sentimentele pe care ti le-a produs lectura
textului.
49
Lecția 9 – Vestitorii - Scaunul intervievatului
Scaunul / tronul intervievatului este o metodă potrivită lecțiilor de literatură, mai

ales după citirea textului și explicarea cuvintelor necunoscute, deci la începutul studierii
unui text. La fel de bine, ea se potrivește și la sfârșitul lecției, când se realizează feed-
backul. Un elev trece în fața clasei pe un scaun și poate juca rolul reporterului. Astfel, va
adresa întrebări colegilor despre informațiile studiate în timpul orei. Întrebările trebuie să
fie formulate astfel încât să nu genereze răspunsuri închise de tipul da/ nu. Elevii trebuie
să răspundă argumentat. Această metodă oferă elevilor prilejul de a-și dezvolta
capacitatea de a pune întrebări în legătură cu o problemă dată.
Exemplu: „Vestitorii” – Mihail Sadoveanu – întrebări folosite la sfârșitul lecției:
1. Care este motivul pentru care cei doi copii pleacă de acasă?
2. Cum a fost posibil ca ei să plece fără știrea părinților?
3. Ce pericole prezenta drumul?

4. Cum ți se pare atitudinea fratelui mai mare ?
5. De ce crezi că cei doi frați aleg să se roage la Dumnezeu pentru a-i salva?
6. Ce părere ai despre atitudinea gazdei de a primi în casă oameni străini?

7. De ce la momentul colindelor a participat toată familia?
8. Care sunt tradițiile de care ține cont gospodarul?
9. Ce exemplu îi puteau oferi cei doi copii băiețelului Ghiță?
50
Lecția 10 - Spectacole
Din pricina unei precocități intelectuale perverse, Baruțu confundă literatura cu untura...
- Ai să iei întotdeauna numărul trei la limba română! a strigat la el tătuțu, jignit în
pedagogie.
Baruțu nu încearcă nicio emoție. Îi lipsește, prin aberație, bunul șimț al meritului,
patriotismul catalogului și civilizația matricolei generale. Ba, cu gândul la prăjituri, el s-ar
mulțumi cu trei și nici nu se gândește la zece, pentru că i-a explicat de multe ori măicuța la ce
se poate aștepta după atâtea bucăți.
De altfel, aritmetica lui se prezintă anarhic. Numărând prunele, el zice: una , două, șapte,
unsprezece, cinci - și mănâncă, e adevărat, câte douăzeci și două la o șingură masă,
pretinzând că a mâncat patru. Numărăm prunele care au rămas, numărăm sâmburii, și tot
atâtea ies, patru.
Și nici nu se poate altfel, de vreme ce copiilor lui tătuțu li s-a făgăduit că nu vor fi dați
niciodată la școală și că, toată viața, ei se vor scula la prânz. Și școala, cum o vrea tătuțu, e
fără domnișoara bătrână cu ochelari, fără examen și fără certificate. Tătuțu scrie pe blocul de
desen rațe, Mițu face rațe, și Baruțu face rațe, după el. Dacă rața trebuie să facă "mac! mac!"
tătuțu face ca rața; și toată lumea din jurul mesei, după cina, face în cor, ca rața și ca tătuțu:
"mac! mac!". Și fiindcă tătuțu scrie toate rațele din profil, ca să semene mai bine, și totdeauna
cu ciocul la stânga, fiindcă e mai lesne, dacă Mițu, nu e mulțumită că rața are numai un ochi,
tătuțu scrie doi ochi de-o șingura parte a capului și rața iese întreagă. Și, la urma urmei, după
dorinta lui Baruțu, tătuțu poate să-i puie unei șingure rațe ochii de la opt rățoi, fiindcă totuna
e, și tot doi ochi ies la socoteala.
Dar și tătuțu e cât se poate de împăciuitor și se ferește de dificultățile didactice.
La o numărătoare controlată, oricum ar fi luat-o, lui Baruțu i-au ieșit câte nouă degete la
o mână. "Dacă vrei tu, Baruțule, bine, și să știi că, la urma urmei - îl lămurește tătuțu - opt cu
cinci, douăzeci și doi cu trei, e la fel ... Ce folos să știi să numeri, când o să te faci mare, o mie
de prune? Tu n-ai să poți mânca mai mult de nouă. Restul ce te privește? Crezi că tătuțu te
face precupeț? Tătuțu vrea să se răzbune pe Societate, pe Stat și pe liberul arbitru, și o să te
facă, Baruțule, leneș: asta e meseria ta. Ti-am ales-o de pe acum și ai să vezi ce bine ajungi."
Viața e o jucărie și toate sunt făcute numai pentru joacă. Mițu și Baruțu știu bine asta, de la
tătuțu, care se joacă toata noaptea cu un condei și o bucata de hârtie și toată ziua se joacă
de-a fuga, umblând după cai verzi. A! o să le arate el odata un cal verde și lor. Numai să nu-l
cereți pentru voi de tot, că tătuțu nu dă. Atâta și-a păstrat și el pentru el.
Mițu se gândește la altceva: ce face Bărbierul din Sevilla? A fost odată la operă și l-a văzut.
De atunci, Bărbierul din Sevilla i se pare că toata ziua cântă la radio și la gramofon. Este și
drept, Bărbierul din Sevilla are o grămada de frați, care toți cânta, fiindcă tătuțul lor, Bărbierul
51
din Sevilla cel bătrân, i-a învățat să cânte, așa cum tătuțul Mițului și al Baruțului ii invata pe
ei să doarma, să scrie pe hartie rate și pe părete, la lumina lămpii, să facă seara, iepuri de
umbra cu degetele încârligate.
Și se mai gândește Mițu la ceva. Ea nu înțelege deosebirea dintre opera și cinematograf.
Canta amandoua și joaca amandoua. Dar parca e altceva.
- Bărbierul din Sevilla e om adevărat? intreaba Mițu
- Deșigur, om adevărat, raspunde tătuțu.
- Și Rio Rita e fata adevarața? intreaba Mițu.
- Tu ce crezi? intreaba tătuțu.
- Nu stiu, raspunde Mițu, voind să fie adevarața și presupunand totuși ca poate să nu fie
adevarața de tot. Dar daca nu-i adevrața, cum ar putea să nu fie adevarața?
La opera s-a lasăt cortina și a pierit tot Bărbierul din Sevilla. La cinematorgraf s-a facut lumina
și s-a sters toata Rio Rita din panza. Ce e asta?
- Ce să fie, Mițule? ... Lasă ca o să-ti spui eu alta data, zice tătuțu, fugind de intrebare.
- Vreau acum! cere Mițu.
- Acum nu se poate.
Mițu e convinsă ca tătuțu e mai prost decât este. Daca nu-i poate lămuri nimic, e clar: e
prost. Mițu stăruie și tătuțu provocat și orgolios că știe, intra in niste detalii ridicule, care au
convins-o definitiv pe Mițu ca tătuțu are minte mai putina decât magarul ei de carton, care da
din cap, aproba totul și nu-i in stare să spuie nimic.
În sfârșit, Mițu are o idee: să joace in cinematograf, cu Baruțu, intrând amândoi în pânză
și făcând o boroboață cu Rio Rita. La aceasta veselă știre, Baruțu bate din palme și râde
zgomotos cu toată gura, cum știe el să rada.
- Iau și toba! zice Baruțu.
- Nu e nevoie! afirma maicuta. Cum să jucati voi in film, fără să fiti poftiti?
Dar Mițu are o idee pentru toate complicațiile. Ea propune să invite la ea acasă pe domnul
Burgheni, directorul de la cinematograf, să-l puie la masa ei cu scaune mici, să-l servească
ea cu farfuriile de la păpuși, să-i arate jucăriile și mașina ei de călcat, să-l pupe mereu și să-l
corupă ca să o puie in film cu Baruțu.
- Bine! ... primește tătuțu.
- Discuția rămâne la recuzita. Baruțu voia să intre în film cu toba. Mițului i se pare că
toba s-a murdărit și-l sfătuiește să lase toba acasă și să ia mai bine racheta. Lui nu-i place
racheta. Ei ii place racheta. Atunci ia racheta ea și el mingile.
Lui nu-i plac mingile. Ia tot ea mingile; el o să ia cuburile. Nici cuburile nu-i plac, el vrea
numai toba. Ba da, o să ia și trompeta! Nu se poate. Trompeta face scandal.
Tătuțu și maicuta, care au trecut in odaia de alături, sosesc la timp. Mițu și-a vârât mâna la
Baruțu-n păr, iar Baruțu a prins pe Mițu de falcă. Trag amândoi și, cu mâna liberă, pumni pe
nevăzute. Argumentează și plâng.
52
Procesul a ținut cinci minute și părțile, obligate să se sărute, ceea ce s-a făcut
numaidecât - au fost duse la culcare...
Tudor Arghezi – Spectacole
Mai aproape de text
1. Încercuiește seria care conține numai neologisme:

a) Argumentează, procesul, precocitate
b) Intelectual, pervers, untură
c) Știe, prost, detalii
a) Di-s-cuția, ră-mâ-ne, unt-u-ră
b) Poa-te, li-be-ră, a-mân-doi
c) O-da-ia, sos-esc, tromp-e-ta
SINONIME ANTONIME
prost
bătrână
stăruie
mereu
adevărată
4. În enunțul: Atunci ia racheta ea. , există:

a) CCT+PV+CD+S
b) CCL+PN+CI+CD
c) CCT+PV+S+CD
5. În enunțul: Lui nu-i place racheta., există:
a) Subiect exprimat
b) Subiect inclus
c) Nu există subiect
din enunțul: Tătuțu și maicuta, care au trecut in odaia de alături, sosesc la timp. Mițu și-a
vârât mâna la Baruțu-n păr, iar Baruțu a prins pe Mițu de falcă. Trag amândoi și, cu mâna
liberă, pumni pe nevăzute. Argumentează și plâng.
53
verbul modul timpul
au trecut
sosesc
a prins
7. Alcătuiește enunțuri cu sensurile diferite ale cuvintelor: bloc, a da
Descoperim textul
2. Alege varianta corectă:

a) Textul citat este un text nonliterar.
b) Textul citat este un text narativ literar.
c) Textul citat este un text descriptiv literar.
3. Adu două argumente pentru a justifica alegerea de la exercițiul anterior.
4. Ce sentimente iți trezește următorul fragment: Tătuțu și maicuta, care au trecut in

odaia de alături, sosesc la timp. Mițu și-a vârât mâna la Baruțu-n păr, iar Baruțu a prins pe
Mițu de falcă. Trag amândoi și, cu mâna liberă, pumni pe nevăzute. Argumentează și plâng.
Procesul a ținut cinci minute și părțile, obligate să se sărute, ceea ce s-a făcut numaidecât -
au fost duse la culcare ...

✓ De ce nu știe Baruțu să numere?
✓ Cum își fac adulții datoria de părinți?
54
Unde?
De ce?
Când?
Spectacole
Ce? Cum?
55
Personajele
1. Completează tabelul de mai jos cu trăsăturile personajelor identificate în textul citat.
Baruțu Tătuțu
2. Ce trăsături ale personajului Baruțu se desprind din fragmentul citat: Baruțu nu

încearcă nicio emoție. Îi lipsește, prin aberație, bunul șimț al meritului, patriotismul
catalogului și civilizația matricolei generale.
56
Mai mult
1. Realizează un cvintet care să evidențieze trăsăturile celor doi copii:
 primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv): ...................................

 al doilea vers este format din 2 cuvinte ( 2 adjective ) care să arate însușirile
ale cuvântului tematic:...............................,......................................., .................................
 al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei, verb), care sintetizează
tema/ ideea: .................................
2. Într-un text de 10-15 rânduri, exprimă-ți sentimentele pe care ți le-a produs lectura
textului.
57
Lecția 11 - Bacalaureat
Când ies de dimineață din casă; o trăsură din trap mare intră pe strada mea; în trăsură,
madam Caliopi Georgescu, o bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, oprește trăsura,
înfigând cu putere vârful umbreluței în spinarea birjarului.
— Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiindu-mă.
— La dumneata veneam! răspunde cucoana emoționată.
— La mine?
— Da... Te rog să nu mă lași!
— Să nu mă lași! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical... La nevoie se arată amiciția:
să vedem cât ne ești de prietin!
— Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot...
— Poți!... să nu zici că nu poți!... știu că poți!... trebuie să poți!
— În sfârșit, ce e? de ce e vorba?
— Dumneata cunoști pe... Știu că-l cunoști!
— Pe cine?
— Ți-este prietin... știu că ți-e prietin! să nu zici ca nu ți-e prietin!...
— Cine?
— Popescu, profesorul de filosofie.
— Suntem cunoscuți, ce e drept; dar chiar așa buni prietini, nu pot să zic.
— Las' că știu eu...
— Ei?
— Ei! trebuie numaidecât să te sui în birje cu mine, să mergem la el, să-i vorbești pentru
Ovidiu.
Cititorul trebuie să știe că madam Caliopi Georgescu are trei copii — Virgiliu, Horațiu și
Ovidiu Georgescu. Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept, Horațiu în al doilea, și
Ovidiu vrea să intre în anul întâi, la aceeași facultate. Ovidiu trece acuma examenul sumar de
șapte clase liceale, și, cu toată bravura lui, pe cât spune cocoana Caliopi, după ce a biruit
toate obiectele, s-a-nțepenit la Morală.
58
— Închipuiește-ți, zice mama emoționată. Să-l persecute pe băiat! să-i zdrobească
băiatului cariera!... Cum este el simțitor, e în stare să se prăpădească... Știi ce mi-a zis?
„Mămițo, dacă pierz un an, mă omor!..." E în stare, cum e el ambițios... închipuiește-ți, să-i
dea nota 3, și lui îi trebuie 6... Și la ce? tocmai la Morală... Acu, dumneata îl cunoști pe Ovidiu
de când era mic... Știi ce creștere i-am dat!...
— Ei! bravo!
— Auzi, tocmai la Morală... Suie-te, te rog.
Și, zicând acestea, cucoana îmi face loc lângă dumneaei în trăsură.
— N-ar fi fost mai bine, madam Georgescu — zic eu — să fl mers d. Georgescu în persoană
la profesor?... Știți..., d. Georgescu, om cu greutate... ca tată, altfel... Eu... de... străin...
— Aș! ți-ai găsit! Georgescu! nu-l știi pe Georgescu ce indiferent e cu copiii? Dacă ar fi
fost după Georgescu, nici Virgiliu, nici Horațiu n-ar fi fost în facultate... Despre partea lui
Georgescu, rămâneau băieții fără bacaloriat!... Suie-te, te rog!
— Dar nu e nevoie de trăsură, madam Georgescu, mă duc pe jos.
— Vai de mine! dacă avem trăsură... Suie-te, te rog...
A trebuit să mă sui, și am plecat.
— Unde mergem? întreb eu pe cucoana Caliopi.
— La profesorul...
— Nu știu unde șade...
— Știu eu... ce-ți pasă! La dreapta, birjar!
Și cucoana lovește tare cu umbreluța peste brațul drept al birjarului.
— Mână mai iute!
Lovește la stânga, lovește la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stânga; în fine, înfige
iar vârful în spinarea birjarului, care oprește.
— Uite — zice madam Georgescu — căsuțele ale galbene de lângă băcănie; intri în curte,
casele din fund, la dreapta... Acolo șade... Eu te aștept aici.
Mă dau jos din birjă și pornesc, ridicând rugi călduroase la cer, să dea Dumnezeu să nu
fie acasă d. profesor de filosofie. Intru, ajung la locuința lui, bat. Cerul n-a voit s-asculte rugile
mele: d. profesor este acasă... Cum să încep? Să-l iau pe departe... zic:
— Frate Popescule, ciudate sunt și programele și regulamentele școalelor noastre: prea
se dă o importantă egală tuturor obiectelor de studiu, și asta este dăunător mersului, adică,
vreu să zic, progresului; căci, în definitiv, ce vrea să facă școala din tinerile generațiuni, cari
59
vin și caută, mă-nțelegi, o cultură sistematică, pentru a deveni cetățeni utili, fiecare în ramura
sa de activitate socială?...
Profesorul se uită la mine aiurit, fără să-nțeleagă. Eu urmez...
— Bunioară, am văzut absurdități în școalele noastre; am văzut copii cu excelente
aptitudini la studii, condamnați a sta un an repetenți, fiindcă n-au avut notă suficientă la
muzică sau la gimnastică... înțelegi bine că un an de întârziere, pentru inaptitudme la muzică
sau la gimnastică!... Dar asta, trebuie să convii și dumneata, e tot așa de absurd ca și când ai
împiedica pe un tânăr dispus să învețe Dreptul, să piarză un an, fiindcă nu e tare la Morală...
Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tânărul să o îmbrățișeze?... Ba nu,
spune d-ta!
Profesorul holbează ochii la mine și mai aiurit... Văzându-l așa, îmi zic: „nu merge! nu
merge cu sistema mea pe departe! trebuie apucat boul de coarne!"
— Uite, frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu. Știi de ce am venit la d-ta?
— Ba!
— Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu — pe care l-ai examinat ieri la Morală și
i-ai dat nota 3 — să-i dai nota 6...
—!
— Să nu zici că nu poți!... știu că poți! trebuie să poți!
— Atunci trebuie să le dau la toți...
— Să le dai la toți!
— Bine, dar...
— Să nu zici că nu poți!... Știu că poți! trebuie să poți!... să le dai la toți! Sunt toți copii de
familie bună!
Profesorul — e și el om de familie bună - zice:
— Bine! dacă sunt de familie bună, vom căuta să le dăm la toți nota 6.
— Îmi promiți?
— Pe onoarea mea de profesor!
Am plecat încântat. Madam Georgescu mă aștepta foarte nerăbdătoare:
— Ei?
— Ei, le dă la toți.
— Cum, la toți?
60
— Firește... fiindcă toți sunt de familie bună.
— Cum, de familie bună?
— Ca Ovidiu.
— Nu-nțeleg.
— Le dă — zic eu — notă bună la toți băieții.
— Și lui Ovidiu?
— Mai ales... Le dă nota 6 la Morală, pentru că toți sunt de familie bună.
După-amiazi, primesc de la madam Georgescu o scrisorică, prin care mă anunță că
Ovidiu a obținut nota dorită și mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor. Se-nțelege că
n-am lipsit a profita de grațioasa invitațiune.A fost o masă splendidă. S-a băut șampanie în
sănătatea lui Ovidiu Georgescu, urându-i-se o strălucita carieră. Cocoana Caliopi, în culmea
fericirei, a sărutat cu toată căldura pe iubitul ei prâslea, cu examenul căruia s-a încheiat
deocamdată palpitațiile ei de mamă.
— Uf! mi-a zis norocita matronă română, oferindu-mi un pahar de șampanie; am scăpat!
Am dat și bacaloriatul ăsta!
Ion Luca Caragiale - Bacalaureat
Mai aproape de text
1. Indică varianta literară a următoarelor cuvinte: fericirei, bacaloriatul, să piarză,

școalele

a) Pri-mesc, mor-a -lă, șamp-a-ni-e
b) A-nun-ță, bă-ie-ții, fa-mi-li-e
c) Pro-fe-so-rul, holb-ea-ză, o-chii
3. Încercuiește seria care conține numai cuvinte cu diftong:

a) Șampanie, holbează, ochii
b) Invitațiune, familie, aiurit
c) Dimineață, umbreluței, spinarea
4. Următoarele cuvinte: Georgescu, cerul, rugi, au, pe rând:

a) 9 sunete, 5 sunete, 3 sunete
b) 10 sunete, 5 sunete, 3 sunete
61
c) 9 sunete, 5 sunete, 4 sunete
5. În secvența: A fost o masă splendidă. S-a băut șampanie în sănătatea lui Ovidiu
Georgescu, urându-i-se o strălucita carieră., există:
a) 2 adjective
b) 4 adjective
c) 1 adjectiv
6. Alege un adjectiv identificat la exercițiul anterior si trece-l la următoarele grade de

comparație:
a) Comparativ de egalitate
b) Comparativ de inferioritate
c) Superlativ absolut

din enunțul: După-amiazi, primesc de la madam Georgescu o scrisorică, prin care mă anunță
că Ovidiu a obținut nota dorită și mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor. Se-nțelege
că n-am lipsit a profita de grațioasa invitațiune.
verbul modul timpul

primesc
să iau
n-am lipsit
62
Descoperim textul
1. Transcrie o structură prin care își face simțită prezența emițătorul textului.
2. Completează schema următoare cu elementele situației de comunicare.
COD Elementele situației

de comunicare
CANAL
CONTEXT

✓ Care sunt personajele care participă la acțiune?
✓ Ce dorea doamna Georgescu?
✓ Cum reușește doamna Georgescu să-și atingă obiectivele?
63
4. Cum reacționează profesorul la solicitarea naratorului? Ce emoții se desprind din
fragmentul:
Profesorul holbează ochii la mine și mai aiurit... Văzându-l așa, îmi zic: „nu merge! nu
merge cu sistema mea pe departe! trebuie apucat boul de coarne!"
— Uite, frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu. Știi de ce am venit la d-ta?
— Ba!
— Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu — pe care l-ai examinat ieri la Morală și
i-ai dat nota 3 — să-i dai nota 6...
—!
— Să nu zici că nu poți!... știu că poți! trebuie să poți!
— Atunci trebuie să le dau la toți...
— Să le dai la toți!
— Bine, dar...
— Să nu zici că nu poți!... Știu că poți! trebuie să poți!... să le dai la toți! Sunt toți copii
de familie bună!
Profesorul — e și el om de familie bună - zice:
— Bine! dacă sunt de familie bună, vom căuta să le dăm la toți nota 6.
— Îmi promiți?
— Pe onoarea mea de profesor!

îmbină cu ............................ . Narațiunea e realizată la persoana ...................., naratorul fiind
implicat ca ............................... . Vorbim, așadar, despre o narațiune de tip
..................................... . Autorul textului este .............................................., naratorul
................................................., iar unul dintre personaje este chiar ..................................
64
Harta lecturii
Personaje:
………………………………………
Locul: Timpul:
…………………… ………………
Titlu:
………………………….
Autor:
………………………………..
…………………………. ……………………….
…………………………. ………………………..
65
Personajele
1. Completează tabelul pentru a evidenția trăsăturile morale ale personajului doamna
Georgescu:
Fapte Trăsături morale
2. Descrie familia Georgescu așa cum se desprinde imaginea ei din fragmentul citat.
Mai mult
1. Imaginează-ți că ești coleg cu Ovidiu Georgescu. Redactează o scrisoare adresată

doamnei Georgescu în care să-i explici în ce măsură te-a afectat gestul ei.
2. Într-un text de 10-15 rânduri, exprimă-ți sentimentele pe care ți le-a produs lectura
textului.
66
Lecția 12 – Bacalaureat - Metoda Frisco
Se pleacă de la ideea că doamna Georgescu poartă toată vina pentru eșecul copiilor.
Elevii se grupează în patru grupe, conform rolurilor. După ce se discută zece minute în
interiorul grupelor, pentru a se identifica ideile potrivite din perspectiva rolului asumat, fiecare
grupă își susține în fața colegilor ideile.
- conservatorul apreciază lucrurile așa cum sunt, pentru a căror păstrare se pronunță,
sau poate propune soluții de îmbunătățire;
- exuberantul asigură grupului imaginație și creativitate, consideră că faptele

personajelor sunt lăudabile, propunând soluții aparent imposibile;
- pesimistul vede lucrurile în negru, nu are o părere bună despre ce se discută

cenzurând ideile celorlalți și amendând chiar și sugestiile de ameliorare;
- optimistul încurajează grupul să vadă totul într-o lumină și o perspectivă reală/

realizabilă, găsind soluții realiste sau stimulând participanții să gândească pozitiv.
67
Lecția 13 - Copii eram noi amândoi
Copii eram noi amândoi,

Frate-meu și cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam și înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
Și el citea pe Robinson,
Mi-l povestea și mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din cărți de joc și mai spuneam
Și eu câte-o prostie.
Adesea la scăldat mergeam

În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Și l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,

Din stuful des și mare,
Cetate mândră la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împreșurată.
Și frate-meu ca împărat
Mi-a dat mie solie,
Să merg la broaște nempăcat,
Să-i chem în bătălie -
Să vedem cine-i mai tare.
Și împăratul broaștelor,
C-un oacacà de fală,
Primi - poruncì ostirilor
Ca balta s-o răscoale.
Și am pornit război.
68
Vai! multe broaște noi am prins
- Îmi pare chiar pe rege -
Și-n turnul negru le-am închis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am făcut pace.
Și drumul broaștelor le-am dat.

Săltau cu bucurie,
În balt-adânc s-au cufundat
Ca să nu mai revie.
Noi am pornit spre casă.
Atunci răsplata am cerut

Pentru a mele fapte -
Și frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazănoapte
Peste popoare-ndiane.
Motanul alb cel vistier,

Mânzac cel chior ministru -
Când de la el eu leafa-mi cer,
El miaună sinistru.
Cordial i-am strâns eu laba.
Și împăratul milostiv
Mi-a dat și de soţie,
Pe fiica lui cu râs lasciv
Și ţapănă, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.
Am mulţămit cu umil semn,

- Drept mantie-o prostire -
M-am dus l-amanta mea de lemn,
În sfânta mânăstire,
Într-un cotlonde sobă.
Și ah! și dragă-mi mai era!

Vorbeam blând cu dânsa,
Dară ea nu-mi răspundea
Și de ciudă eu atunci
69
Am aruncat-o-n foc.
Și pe șură ne primblam
Peste stuf și paie
Și pe munţi ne-nchipuiam.
Cu fiece bătaie
Mărsileam alături.
Și pe cap mi se îmfla
Casca de hârtie.
O batistă într-un băţ.
Steag de bătălie.
Cântam: Trararah!
Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus!

Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a închis
În străinătate -
Poate-s deschiși și-n groapă!
Dar ades într-al meu vis

Ochii mari albaștri
Luminează - un surâs
Din doi vineţi aștri
Sufletu-mi trezește.
Eu? Mai este inima-mi

Din copilărie?
................................
Ah! îmi îmblă ades prin gând

O cântare veche.
Parcă-mi ţiuie-aiurind
Dulce în ureche:
Lume, lume și iar lume!
Mihai Eminescu – Copii eram noi amândoi
70
Descoperim textul
1. Cratima din secvența citată - Și eu câte-o prostie - marchează:
a) Elidarea unei vocale
b) Rostirea într-o singură silabă
c) Lipsa unor cuvinte
2. Virgula din secvența citată - Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus! Marchează:
a) Coordonarea prin juxtapunere
b) Coordonarea adversativă
c) Prezența unei exclamații
3. În prima strofă, există:

a) Șase cuvinte care conțin diftong
b) Șapte cuvinte care conțin diftong
c) Cinci cuvinte care conțin diftong
4. În versul următor - Cetate mândră la privit – există:

a) Un epitet
b) O comparație
c) O personificare
5. Există mărci ale eului liric în versul:

a) Luminează - un surâs
b) Vorbeam blând cu dânsa
c) În balt-adânc s-au cufundat
6. Semnul întrebării - Eu? Mai este inima-mi / Din copilărie? – marchează:

a) Prezența unui enunț exclamativ
c) Prezența unui enunț
7. Măsura versurilor din prima strofă este de:

a) 7- 8 silabe
b) 8 silabe
c) 7 silabe
8. În cuvintele – ajungeam, tinichea, veche – există în ordine:

71
Mai aproape de text
1. Interogația retorică - Eu? Mai este inima-mi / Din copilărie? – sugerează:
a) Tristețea
b) Bucuria
c) Dorul
2. Completează schema de mai jos cu jocurile rememorate de poet:
plimbat
dus
Jocuri
3. Formulează, într-un enunț, numele autorului și titlul textului.
4. Din poezie, se desprind sentimente diverse, de la fericire la tristețe. Completează

tabelul cu secvențe ce sugerează aceste sentimente:
72
Fericire Tristețe
Mai mult
1. Versurile următoare: Eu? Mai este inima-mi / Din copilărie? , sugerează nostalgia
provocată de trecerea ireversibilă a timpului, durerea provocată de pierderea inocenței.
Realizează o scrisoare adresată poetului în care să-ți exprimi convingerile despre frumusețea
copilăriei.
2. Demonstrează, într-un text de 15-30 de rânduri, că textul citat este un text literar.
Vei avea în vedere:
✓ Menționarea a două trăsături specifice
✓ Exemple din text care să susțină aceste trăsături
✓ Respectarea numărului minim de rânduri
✓ Respectarea tipului de compunere
73
Lecția 14 - Un copil obișnuit
Știu, nu sunt un băiat obișnuit de zece ani. Adică, sigur, fac lucruri obișnuite. Mănânc
înghețată. Merg cu bicicleta. Mă joc cu mingea. Am jocuri electronice. Lucrurile astea mă fac
obișnuit, presupun. Și mă simt normal. Pe dinăuntru. Dar copiii obișnuiți nu-i fac pe alți copii
obișnuiți s-o ia la fugă țipând pe terenul de joacă. Iar la copiii obișnuiți nu se holbează lumea
oriunde se duc.
Dacă aș găsi o lampă fermecată și mi-aș putea pune o dorință, aș vrea să am un chip
normal, pe care să nu-l remarce nimeni. Aș vrea să pot merge pe stradă fără să mă observe
lumea și fără să întoarcă privirea. Așa că iată ce cred: nu sunt un copil obișnuit pentru simplul
motiv că nimeni nu mă consideră așa.
Dar eu m-am obișnuit deja cu înfățișarea mea. Știu să mă prefac că nu văd ce mutre fac
ceilalți. Mama, tata, Via și cu mine ne pricepem cu toții la treaba asta. De fapt, nu-i întru totul
adevărat. Via nu se pricepe prea bine. Se supără rău atunci când oamenii fac vreo grosolănie.
De exemplu, pe terenul de joacă niște copii au scos niște sunete. Nu știu exact ce fel de
sunete, pentru că nu le-am auzit. Dar Via le-a auzit și a început să strige la copii. Așa e ea. Eu
nu sunt la fel.
Via nu mă consideră nici ea obișnuit. Spune că da, dar dacă aș fi obișnuit, n-ar simți
atâta nevoie să mă protejeze. Nici mama, nici tata, nu mă consideră obișnuit. Ei mă consideră
extraordinar. Cred că eu sunt singurul om din lume care își dă seama cât sunt de obișnuit.
Mă numesc August, să știți. Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-ați
imagina, probabil că este mai rău.
R. J. Palacio – Minunea
74
Descoperim textul
1. Conțin numai voale în hiat cuvintele din seria:

a) Obișnuit, grosolănie, grozăvie
b) August, auzit, ceilalți
c) Via, știu, mingea
2. Cuvintele din seria: mingea, ceilalți, exemplu, au pe rând:

3. În secvența: Și mă simt normal. , marchează:

a) Sfârșitul unui enunț
b) Prezența unei exclamații
c) Prezența unei interogații
4. În secvența: mi-aș, cratima marchează:

a) Elidarea unui sunet
b) Căderea unui sunet
c) Rostirea într-o silabă
5. În propoziția: Mama, tata, Via și cu mine ne pricepem cu toții la treaba asta., există:
a) Subiect simplu
b) Subiect multiplu
c) Subiect inclus
6. În propoziția: Eu nu sunt la fel. , predicatul este:

a) Nu sunt
b) Nu sunt la fel
c) Sunt
7. Adverbul mai rău este la gradul:

a) Superlativ relativ de superioritate
b) Superlativ absolut
c) Pozitiv
8. Completează tabelul cu informațiile solicitate pentru cuvintele subliniate: Dacă aș

găsi o lampă fermecată și mi-aș putea pune o dorință, aș vrea să am un chip normal, pe care
să nu-l remarce nimeni.
75
verbul modul timpul
aș găsi
aș putea
aș vrea
să am
să nu remarce
Mai aproape de text

1. Completează spațiile cu informațiile potrivite:
În fragmentul citat, modul dominant de expunere este .......................................... .
Narațiunea e realizată la persoana ...................., naratorul fiind implicat ca ...............................
. Vorbim, așadar, despre o narațiune de tip ..................................... . Autorul textului este
.............................................., naratorul ................................................., iar unul dintre personaje
este chiar ..................................
2. Menționează într-un enunț numele autorului și titlul cărții din care este extras
fragmentul.

August se joacă cu ......................................................................
August are jocuri ........................................................................
Părinții îl consideră.......................................................................
La copiii obișnuiți lumea ...............................................................
4. Răspunde la următoarele întrebări:

✓ Care sunt lucrurile care îl fac pe August un copil obișnuit?
✓ De ce este el un copil neobișnuit?
✓ Cine este Via?
✓ Cum reacționează Via când oamenii îl jignesc pe August?
✓ Cum arată copilul?
76
Harta lecturii
Personaje:
………………………………………
Locul: Timpul:
…………………… ………………
Titlu:
………………………….
Autor:
………………………………..
…………………………. ……………………….
…………………………. ………………………
77
Personajele
1. Completează tabelul de mai jos cu trăsături ale personajelor August și Via
August Via
Mai mult
1. Într-o compunere de 15- 25 de rânduri demonstrează că textul citat este un text
narativ literar.
✓ Menționarea a două trăsături specifice
✓ Exemple din text care să susțină aceste trăsături
✓ Respectarea numărului minim de rânduri
✓ Respectarea tipului de compunere
2. Imaginează-ți chipul lui August și încearcă să-l desenezi.
78
Lecția 15 - Un tur prin galaxie
August este Soarele! Eu, mama și tata suntem planete care gravitam in jurul Soarelui.
Restul familiei și prietenii sunt asteroizi și comete care se învârt pe lângă planetele care
gravitează în jurul Soarelui. Singurul corp ceresc care nu gravitează în jurul soarelui August
este câinele Daisy. Asta numai pentru că, în ochișorii ei de câine, fața lui August nu pare
diferită de fețele celorlalți oameni. Pentru Daisy, toate fețele noastre arată la fel, plate și
palide ca Luna.
M-am obișnuit cu modul în care funcționează acest univers. Am înțeles întotdeauna că
August este special și că are nevoi speciale. Când cântam prea tare, iar el încerca să doarmă,
știam că trebuia să cânt altceva, pentru că el avea nevoie de odihnă după vreo procedura
medicală care îl lăsase slăbit și cu dureri. Dacă voiam ca mama și tata să vină să mă vadă
jucând fotbal, știam că în nouă din zece cazuri vor lipsi pentru că erau ocupați să-l ducă pe
August la logoped, la fizioterapie, la un nou specialist sau la o noua operație.
Mama și tata au spus întotdeauna că am fost cea mai înțelegătoare fetiță din lume. Nu știu
decât că am înțeles că nu avea rost să mă plâng. L-am văzut pe August după operații, cu
fețișoara bandajată și umflată, cu trupușorul plin de perfuzii și tuburi care îl țineau în viață.
După ce ai văzut pe cineva trecând prin așa ceva, simți că ar fi o nebunie să te plângi că n-ai
primit jucăria pe care ai cerut-o sau că mama a lipsit la piesa ta de la școală. Am știut asta
chiar și când aveam șase ani. Nu mi-a spus nimeni. Pur și simplu am știut.
Așa că m-am obișnuit să nu mă plâng și să nu-i bat la cap pe mama și pe tata cu mărunțișuri.
M-am obișnuit să mă descurc singură. Să-mi strâng jucăriile, să-mi organizez viața în așa fel
încât să nu lipsesc de la aniversările prietenilor, să învăț pentru școală și să nu rămân
niciodată codașă în clasă.
N-am cerut niciodată ajutor la lecții. N-a fost niciodată nevoie să mi se aducă aminte să
termin un proiect sau să învăț pentru un test. Dacă aveam dificultăți cu vreo materie școlară,
veneam acasă și studiam până reușeam să mă lămuresc singură. Am învățat cum să
transform fracțiile ordinare în fracții zecimale intrând pe internet. Am făcut singură fiecare
proiect pentru școală.. Când mama sau tata mă întreabă cum merge școala, le răspund
întotdeauna „bine", chiar dacă nu e întotdeauna tocmai bine.
R. J. Palacio – Minunea. Cărți cu tâlc
79
Descoperim textul
1. Există numai neologisme în seria:
a) Planete, gravităm, proiect
b) Mama, studiam, lămuresc
c) Tata, zecimale, bine
2. Seria care conține numai cuvinte cu diftong este:

a) Niciodată, întotdeauna, școala
b) Școala, mi-a, nevoie
c) Chiar, tocmai, soarelui
3. Semnul exclamării din secvența: August este Soarele! Marchează:

a) Prezența unui enunț interogativ
b) Prezența unui enunț exclamativ
c) Prezența unui enunț
4. Sinonimele potrivite pentru cuvintele: studiam, umflată, special, sunt în ordine:

a) Învățam, tumefiată, deosebit
b) Cântam, grasă, variat
c) Învățam, obeză, obișnuit
5. Omonimul cuvântului care din secvența: . Eu, mama și tata suntem planete care
gravitam in jurul Soarelui., este:
a) Nu știu care vine.
b) Care vine?
c) Pe drum trec care cu fân.
6. În propoziția: August este Soarele., predicatul este:

a) Este Soarele
b) Este
c) August este
7. Părțile de propoziție din secvența: N-am cerut niciodată ajutor la lecții., sunt:
a) PV+ CCT + CD + CI
b) PV + CCT + CD + CCL
c) Verb + adverb + substantiv + substantiv
8. Completează tabelul cu informațiile solicitate pentru cuvintele subliniate: M-am

obișnuit cu modul în care funcționează acest univers. Am înțeles întotdeauna că August este
special și că are nevoi speciale.
80
Substantivul Funcție sintactică Caz
modul
univers
August
nevoi
Mai aproape de text:
1. Menționează într-un enunț numele autorului și titlul fragmentului.
2. Indică două repere spațiale ale întâmplării.
3. Completează tabelul de mai jos cu pasaje de narațiune, respectiv, descriere:
Narațiune Descriere
4. Ce sentimente sugerează următorul fragment: După ce ai văzut pe cineva trecând

prin așa ceva, simți că ar fi o nebunie să te plângi că n-ai primit jucăria pe care ai cerut-o sau
că mama a lipsit la piesa ta de la școală.?
81
5. În enunțul: Pentru Daisy, toate fețele noastre arată la fel, plate și palide ca Luna.,
există:
a) Epitet și comparație
b) Repetiție și comparație
c) Personificare și epitet
6. Completează spațiile cu informațiile potrivite:

În fragmentul citat, modul dominant de expunere este .......................................... .
Narațiunea e realizată la persoana ...................., naratorul fiind implicat ca ...............................
. Vorbim, așadar, despre o narațiune de tip ..................................... . Autorul textului este
.............................................., naratorul .............................................., iar unul dintre personaje
este chiar ..................................
7. Completează spațiile punctate cu informații din text:

a) Ceilalți membri ai familiei sunt...........................................................................
b) Părinții erau mereu ocupați deoarece ..............................................................
c) Fetița era considerată de către părinți................................................................
8. Textul citat este:

a) Narativ literar
b) Nonliterar
c) Descriptiv literar

a) De ce consideră fetița că August este soarele?
b) Cine nu gravitează în jurul băiatului?
c) De ce era nevoie ca băiatului să i se acorde o atenție sporită?
d) Cu cine se ducea fetița la spectacole?
e) Cum învăța fetița la matematică?
82
10. Completează ciorchinele cu acțiunile pe care fetița le făcea singură.
plimbat
dus
În singurătate
83
Personajele
1. Care sunt personajele care participă la întâmplare?
2. Completează tabelul cu trăsături morale ale fetiței și cu scurte secvențe din text care
susțin aceste trăsături:
Trăsături Gesturi
84
Mai mult
1. Realizează un cvintet pornind de la imaginea fetiței.

 primul vers este format din cuvântul tematic (un substantiv): ...................................
 al doilea vers este format din 2 cuvinte (2 adjective) care să arate însușirile cuvântului
tematic: .........................................., ..................................................
ale cuvântului tematic: ..............................., ......................................., .................................
 al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt (de obicei, verb), care sintetizează
tema/ ideea: .................................
2. Într-un text de 15-20 exprimă-ți sentimentele pe care ți le-a produs lectura textului.
3. Transmite-i fetiței o scrisoare de încurajare.
85
Cuprins
Introducere ..................................................................................................................................... 3
Lecția 1 - Întrebarea ........................................................................................................................ 4
Lecția 2 - La scăldat ....................................................................................................................... 10
Lecția 3 - La cireșe ......................................................................................................................... 17
Lecția 4 - Metoda pălăriilor gânditoare ........................................................................................ 23
Lecția 5 - Un șmecher la lecție ...................................................................................................... 25
Lecția 6 - Un om năcăjit ................................................................................................................ 31
Lecția 7 - Colinda ........................................................................................................................... 38
Lecția 8 - Vestitorii ........................................................................................................................ 43
Lecția 9 – Vestitorii - Scaunul intervievatului ............................................................................... 50
Lecția 10 - Spectacole ................................................................................................................... 51
Lecția 11 - Bacalaureat .................................................................................................................. 58
Lecția 12 – Bacalaureat - Metoda Frisco....................................................................................... 67
Lecția 13 - Copii eram noi amândoi .............................................................................................. 68
Lecția 14 - Un copil obișnuit.......................................................................................................... 74
Lecția 15 - Un tur prin galaxie ....................................................................................................... 79
Bibliografie .................................................................................................................................... 87
86
Bibliografie
Andrew Clements - Povestea frindelului, Editura Arthur, 2013

Ion Creangă – Amintiri din copilărie, Editura Herra, București , 2011
Mircea Sântimbreanu – Recreația mare, Editura Andreas, București, 2017
Mihail Sadoveanu - Domnul Trandafir și alte povestiri, Editura Mihail Sadoveanu, 2016
Ion Minulescu - Corigent la limba română, Editura Tana, 2019
Tudor Arghezi- Cartea cu jucării, Editura Tudor Arghezi, 2007
Ion Luca Caragiale – Momente și schițe, Editura Litera, 2016
Mihai Eminescu – Poezii, Editura Prestije, 2016
R. J. Palacio – Minunea, Editura Arthur, 2013
87

Copilaria Ieri Si Azi - Auxiliar Curricu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Copilaria Ieri Si Azi - Auxiliar Curricu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Editura Casa Corpului Didactic Prahova

Prima zi de școală a fost de acomodare. Elevii au primit manualele și au stat de vorbă.

Andrew Clements – Povestea frindelului

1. Completează tabelul cu sinonime și antonime potrivite pentru cuvintele menționate

3. Desparte în silabe cuvintele: evaluare, minune, furtună, străluceau.

1. Completează tabelul de mai jos cu trăsăturile celor două personaje identificate în

NICK DOAMNA GRANGER

2. De ce consideri că Nick este personajul central al fragmentului?

Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi

Mai aproape de text

EXPOZIȚIUNEA INTRIGA DESFĂȘURAREA PUNCTUL DEZNODĂMÂNTUL

Problema : ……………………………….. Soluția:

Ion Creangă – Amintiri din copilărie, fragment

Mai aproape de text

a. De-sea-ră, Vas-i-le, poa-rta

2. Încercuiește seria care conține numai cuvinte în care există diftong:

a. Aproape, trebușoara, Mărioara

4. Scrie cuvinte specifice graiului moldovenesc (regionalisme)

„La Scăldat” - Ion Creangă

Pălăriile albe – informează

Pălăriile negre - vizează aspecte negative

Pălăriile galbene – prezintă aspectele pozitive

Pălăriile verzi – generează idei noi

Mircea Sântimbreanu – Un șmecher la lecție

3. Completează spațiile punctate:

5. Menționează două argumente pentru a justifica alegerea de la exercițiul anterior.

7. Realizează planul simplu de idei al textului.

Trei zile bătuseră vânturi sunătoare de la miazăzi, pământul se zbicise, și-n

Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit

4. Completează tabelul cu sinonime și antonime potrivite pentru cuvintele menționate

5. În enunțul: „Copilul vorbea încet cu glasul lui de suferință și nu mă privea; parcă nu

6. În enunțul: „Fusese o fată vioaie și aprigă, foarte frumoasă și cuminte.” există:

7. Identifică adjectivul la gradul superlativ absolut, din enunțul de la exercițiul anterior,

1. Răspundeți la următoarele întrebări privind textul citat:

Bună dimineața la Moș-Ajun!...

2. Conțin numai vocale în hiat cuvintele:

3. Subiectul enunțului: La plecare, limba și picioarele ni se împleticesc deopotrivă. ,

4. În enunțul: .Probabil că directorul face Crăciunul la București cu secretarul general

2. Reconstituie drumul parcurs de colindători, menționând felul în care erau primiți de

4. Completează spațiile punctate:

Realizează o pagină de jurnal în care să relatezi o experiență asemănătoare, la colindat.

Mihail Sadoveanu – Vestitorii

Mai aproape de text

1. Completează tabelul de mai jos cu trăsăturile personajelor identificate în textul citat.

2. De ce consideri că cei doi colindători reprezintă personajele centrale ale

3. Ce impresie ți-a produs comportamentul gazdelor?

4. Ți-ar plăcea să pornești într-o aventură asemănătoare cu cea prezentată în text?

1. Realizează un cvintet care să evidențieze trăsăturile celor doi băieți:

Scaunul / tronul intervievatului este o metodă potrivită lecțiilor de literatură, mai

3. Ce pericole prezenta drumul?

6. Ce părere ai despre atitudinea gazdei de a primi în casă oameni străini?

9. Ce exemplu îi puteau oferi cei doi copii băiețelului Ghiță?

Tudor Arghezi – Spectacole

Mai aproape de text

1. Încercuiește seria care conține numai neologisme:

4. În enunțul: Atunci ia racheta ea. , există:

7. Alcătuiește enunțuri cu sensurile diferite ale cuvintelor: bloc, a da

2. Alege varianta corectă:

3. Adu două argumente pentru a justifica alegerea de la exercițiul anterior.

4. Ce sentimente iți trezește următorul fragment: Tătuțu și maicuta, care au trecut in

5. Completează schema de mai jos răspunzând la următoarele întrebări:

2. Ce trăsături ale personajului Baruțu se desprind din fragmentul citat: Baruțu nu

1. Realizează un cvintet care să evidențieze trăsăturile celor doi copii: