RECEPTAREA TEXTULUI EPIC IN

INVATAMANTUL PRIMAR

 Exerciţii de audiere, lectură, memorare sau recitare a textului

 Exerciţii de identificare şi caracterizare simplă a personajelor
 Exerciţii de stabilire a momentelor principale ale acţiunii
 Stabilirea planului de idei
 Exerciţii de analiză a vocabularului şi a punctuaţiei
 Conversaţii euristice, discuţii în grup, exprimare de opinii
 Jocuri didactice, jocuri de imaginaţie, jocuri de rol;
exemple: Călătorie prin text, Joaca personajelor, Povestirea în lanţ,
Să ordonăm enunţurile! Lupta cuvintelor, Ştafeta personajelor etc.
 Dramatizări
 Compoziţii proprii pe baza textelor studiate: rezumat, povestire,
schimbarea finalului, apariţia de noi personaje, caracterizare de
personaje
 Surprinderea în desene a evenimentelor şi a personajelor din
texte
 Crearea de situaţii-problemă
 Studii de caz
 Ghidul de învăţare
 Scaunul autorului : după realizarea unei compoziţii libere
după textul epic (povestire, compunere narativă), elevii sunt
invitaţi să ia loc pe un scaun, iar ceilalţi colegi îi vor pune
întrebări pe baza acelei compoziţii; se poate folosi la clasele
II-IV, la orice text epic şi nu numai.
 Metoda cadranelor este o modalitate de rezumare şi
sintetizare a unui conţinut solicitând participarea activă a
elevilor. Presupune trasarea a două axe perpendiculare şi
obţinerea astfel, a patru cadrane: în cadranul I se vor trece
ideile principale ale textului, în cadranul II se trec
sentimentele pe care le-a trezit conţinutul povestirii/ a textului,
în cadranul III se stabilesc legături logice între conţinut şi
cunoştinţele anterioare ale elevilor, iar în cadranul IV se
cuprinde „morala” sau „învăţătura” ce se desprinde din conţinutul
de idei al textului studiat.
 Să povestim textul: un elev scrie începutul povestirii pe o
foaie (o propoziţie) iar apoi foaia circulă de la un elev la altul
până la finalul povestirii iar ultimul elev o va citi în
întregime, folosindu-se de „scaunul autorului”.
 Lectura şi povestirea unui text în perechi: se poate folosi la
orice text narativ şi se împarte clasa în perechi. Primul
fragment al textului este citit doar de un elev, în gând. El
preia rolul de raportor, povestindu-l pentru celălalt, care are
rolul de interlocutor. Al doilea elev din pereche citeşte
următorul fragment, fără ca primul să-l citească. El va prelua
rolul de raportor, în timp ce primul preia rolul de interlocutor,
putând să pună întrebări dacă nu înţelege ceva. Rolurile se
schimbă până se termină textul respectiv. Activitatea se termină
cu o povestire integrală a textului, notată pe caiete. Metoda
este eficientă pentru că implică cooperare în timpul activităţii,
concentrare asupra conţinutului textului, încurajează dialogul
constructiv între elevi.

Ghidul de învăţare este un procedeu de învăţare

semidirijată/pe grupe mici, având la bază un set de
întrebări/cerinţe care conduc la înţelegerea şi valorificarea ideilor
unui text literar. Ghidul de învăţare trebuie conceput în aşa fel
încât formularea răspunsurilor/rezolvarea cerinţelor să determine
studierea atentă a textului, să conducă la efectuarea unor operaţii
de analiză, sinteză, comparare, evaluare, să solicite activităţi de
reflecţie individuală/în grup asupra faptelor prezentate.
Etape ale aplicării ghidului de învăţare:
Prezentarea titlului textului şi a sarcinilor de rezolvat:se
comunică titlul textului (Boierul şi Păcală-poveste populară) şi
solicită elevilor să lectureze setul de cerinţe de pe fişa de
muncă independentă.
Citirea textului şi rezolvarea sarcinilor de pe fişa de
muncă independentă – activitate pe grupe de 3-4 elevi.
Boierul şi Păcală –ghid de învăţare (clasa a III-a)
1) Explicaţi sensul cuvintelor: boier, a păcăli, trunchi,
cucoana.
 2) Selectaţi cuvintele care se referă la momentul şi la
locul acţiunii.
3) Identificaţi personajul principal şi personajele
secundare.
4) Împărţiţi textul în fragmente logice.
5) Întocmiţi planul simplu de idei al textului.
6) Alegeţi din lista de mai jos însuşirile care i se
potrivesc lui Păcală: naiv, credul, glumeţ, isteţ,
spontan, pus pe şotii, şiret, zeflemitor, mincinos,
inteligent, batjocoritor, îngâmfat.
7) Scrieţi un singur cuvânt prin care să surprindeţi
caracteristica dominantă a lui Păcală.
8) Alcătuiţi enunţuri în care să folosiţi cuvintele date:
Păcală, a păcăli.
9) Povestiţi ultimul fragment al textului.
Întrebări suplimentare:
a) Cum explicaţi dorinţa boierului de a fi păcălit
de Păcală?
b) Ce reprezintă, de fapt, păcălitorul?
c) De ce boierul, deşi pregătit să fie păcălit, cade
aşa de uşor în cursa întinsă de Păcală?
d) Argumentaţi de ce situaţia redată este plină de
haz.
Prezentarea de către elevi a răspunsurilor la
întrebările/cerinţele de pe fişa de muncă independentă: în ordinea
de pe fişă, elevii vor prezenta răspunsurile/rezolvările la toate
întrebările/cerinţele primite. Învăţătorul trebuie să întărească
răspunsurile corecte, să determine corecturile şi completările
necesare, să accepte puncte de vedere diferite, dacă există
argumente.
Evaluarea şi autoevaluarea răspunsurilor date de elevi: se
va evalua atitudinea, comportamentul, precum şi ceea ce au
demonstrat elevii că ştiu să facă. Pentru cultivarea capacităţii de
autoevaluare pot fi utilizate grile concepute de învăţător .
Studiul de caz este o metodă activă de grup care constă
în antrenarea elevilor în analiza unui „caz” ales în scopul
formulării unor concluzii cu valoare de reguli, principii de
convieţuire socială.
Ca metodă didactică studiul de caz are următoarele efecte
formative:
 o solicită gândirea elevilor;
o declanşează lupta de idei;
o cultivă exprimarea liberă;
o dezvoltă relaţia elev-elev, elev-cadru didactic;
o încurajează spontaneitatea.
Etape ale aplicării studiului de caz:
Prezentarea cazului supus dezbaterii: „cazul” poate fi
prezentat elevilor pe baza contactului direct al acestora cu textul
(lectura aprofundată) sau printr-un joc cu rol prescris, elevilor
revenindu-le misiunea de a pune în aplicare scenariul conceput
de învăţător pe baza textului „Ce băiat!” după Octav Pancu-Iaşi.
Declanşarea şi reţinerea ideilor emise de elevi : elevii
trebuie ajutaţi să cunoască profund cazul şi să ia în considerare
toate datele situaţiei. În acest scop învăţătorul va formula întrebări
ajutătoare de genul: Ce s-a întâmplat în situaţia respectivă?Care
sunt părţile implicate?Ce elemente sunt implicate?De ce au
reacţionat astfel cei implicaţi?
Analiza şi evaluarea ideilor emise: se vor stabili
semnificaţiile datelor prezentate, se vor formula ipoteze care se
vor verifica pe rând. Pot fi adresate întrebări ajutătoare de genul
celor din continuare: Ce fapte demonstrează că băiatul a avut un
comportament greşit?, Ce argumente se pot aduce în favoarea
sa?, Ce alternative sunt?
Extragerea unor concluzii cu valabilitate şi în alte situaţii
de viaţă (conceptualizarea): în această fază discuţiile pot fi
orientate asupra condiţiilor şi contextului în care s-a petrecut
cazul, altor cazuri similare, necesităţii de a ne modifica fiecare
atitudinea, optând pentru o atitudine constructivă, cu accent pe
ceea ce simte fiecare persoană implicată.
Formularea concluziei: comunicarea constructivă poate fi o
soluţie pentru rezolvarea unor astfel de situaţii, fără a leza
imaginea de sine a persoanelor implicate.