PROIECTAREA SI MARKETINGUL PROGRAMELOR DE FORMARE

Activitătile care permit desfăşurarea unui proiect de formare sunt:

- analiza nevoilor de instruire
- definirea obiectivelor pregătirii cum ar fi rezultatele aşteptate în urma sesiunii de
invătare în termeni de cunoştinte, deprinderi şi aptitudini
- definirea0
- 24.
- 0 obiectivelor invătării, cum ar fi rezultatele specifice ale invătării pe care cursantul le va
obtine la sfârşitul fiecarui stadiu al cursului
- designul general al proiectului de învătare, cum ar fi organizarea obiectivelor de instruire,
alegea metodelor, a instrumentelor de învătare şi a materialelor aditionale.
- Stabilirea proiectului
- Urmărirea activitătii
- Evaluarea continuă şi generală
- Luarea în considerare a concluziilor procesului de evaluare pentru planificarea noului
proiect

Analiza nevoilor de formare

Analiza/evaluarea nevoilor de formare
Deseori adulţii doresc să rezolve problemele cât mai repede posibil, chiar pe măsura apariţiei
lor. De multe ori încercăm să oferim soluţii, fără să ştim prea bine care este problema. O
asemenea abordare nu oferă decât o rezolvare parţială.
Dacă după încheierea sesiunii de formare (instruire sau formare) lucrurile nu se schimbă, nu se
îmbunătăţesc, concluzia este aceea că sesiunea de formare a fost ineficientă! Dar poate că
soluţia aleasă nu a fost cea mai bună: sau cel puţin, aşa cum a fost proiectată şi organizată
sesiunea de formare, ea nu a condus către îmbunătăţirea performantelor.
Raţionamentul se poate aplica şi unei persoane nemulţumite de propriile performanţe practice,
de poziţia socială, de rezultatele materiale ale activităţii pe care o depune: ar trebui, probabil, să
înveţe ceva nou, sau să se perfecţioneze într-o activitate pe care o desfăşoară deja.
Cum identificăm problema? Şi dacă am identificat problema cum găsim soluţia cea mai
bună?
În această situaţie răspunsul se obţine prin folosirea unui instrument care să poată identifica
existenţa nevoii de formare şi să stabilească cerinţele individuale (personale) de
formare/instruire /formare. Soluţia se va baza pe rezultatele obţinute în urma evaluării nevoilor
de formare / instruire /formare.
Înainte de desfăşurarea sesiunii de formare trebuie identificată problema. După aceea, dacă
soluţia recomandată este o sesiune de formare, urmează etapa de proiectare, de pregătire a
acelei sesiuni care să se potrivească cel mai bine contextului problemei.

Procesul identificării şi definirii a nevoilor de instruire cuprinde trei etape:

- Identificarea problemei
- Recomandarea unei solutii pentru rezolvarea problemei
- Evaluarea solutiei propuse
Primul pas în proiectarea unui program de instruire il reprezintă identificarea unei probleme
care poate fi rezolvată prin lansarea unui demers educational. Pentru acest fapt este nevoie,
intr-o prima faza, lansarea unui proces organizat de culegere a informatiilor, cu rolul ca acesta
să ofere o perspectivă detaliată asupra situatiei în jurul căreia s-ar putea desfăşura. Accentul se
pune mai mult pe nevoile de instruire al indivizilor. Problema socială în jurul căreia se va
realiza programul este inteleasă in termeni relativi pentru că trăim intr-o lume aflată in
1
schimbare iar datele problemei se vor modifica.
Manifestarea nevoilor de instruire este intotdeauna legata de un cadru social, politic, economic
şi institutional in care traieşte şi se manifestă individul. Dat fiind faptul că oamenii sunt diferiti
şi reactionează din perspective diferite cu privire la un subiect dat, cei care concep proiecte
pentru adulti trebuie să ia în calcul posibilitatea de modificare/ schimbare a atitudinilor şi
valorilor, considerate de referintă pentru continuturile cursului propus. Un proiect bine gândit
va răspunde cerintelor următoarelor întrebări:
- Ce voi face?
- Cu ce voi face?
- Cum voi face?
- Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost facut?
Prima întrebare vizează obiectivele de instruire, care trebuie fixate şi realizate. (ce va şti să
facă participantul procesului de instruire dupa realizarea cursului)
A doua intrebare trimite către resursele de care dispune sau trebuie să dispună
formatorul(materialul uman, materiale de lucru, timp).
Cea de-a treia intrebare cere un răspuns concret privind stabilirea metodelor pentru atingerea
scopurilor. Răspunsul la a patra întrebare se referă la metodologia evaluării eficientei activitătii
desfăşurate.
Identificarea problemei
Poate cea mai importantă etapă, cuprinde o serie de operatii de identificare ale obiectivelor
sesiunii. Precizarea clară a obiectivelor de instruire reprezintă conditia fundamentală a
proiectării corecte. Dacă formatorul nu ştie, înainte de începerea sesiunii, cu ce rezultate
concrete trebuie să încheie aceasta, atunci este de aşteptat eşecul. In mod obligatoriu
obiectivul trebuie să facă referire la o achizitie educativă, care să fie redată în comportamente
vizibile, concrete. Inaintea definirii unui obiectiv se va tine cont de următoarele aspecte:
- Un obieciv niciodată nu face referire la activitatea profesorului ci la schimbarea
comportamentului cursantului în urma instruirii
- Fiecare obiectiv trebuie să vizieze o activitate singulară pentru facilitatea evaluarii lui
- Obiectivele vor fi integrate în ordine cronologică a desfăşurării activitătii
- Scopul unui curs trebuie să vizeze ceea ce va şti să facă participantul după incheierea
instruirii nu ceea ce face în timpul ei.
- Obiectivele trebuie să fie in concordantă cu idealul educational ( ex: formarea
personalitătii dezvoltate multilateral)
-
Recomandarea unei solutii pentru rezolvarea problemei
A doua etapă a proiectării vizează stabilirea resurselor educationale:
Ce informatii vor fi livrate?
Ce aptitudini noi se vor forma pe baza acestor informatii?
Cine are nevoie de instruire?
Resursele activitătii de instruire se referă la :
- resurse materiale: suport de curs, texte, tabele, flipchart etc
- resurse umane: cursantul cu personalitatea lui, motivatia, propriile capacităti de invătare
- resurse procedurale: forma de organizare a sălii, metode de învatare, organizarea activitătii
etc.
Un formator va fi cu atat mai bun cu cât reuşeşte să îl învete pe cursant să facă ceea ce poate şi
ceea instruire
 Vor fi clar precizate la începutul sesiunii de instruire
 Identificati aşteptările cursantilor cu privire la tema dezbătută
 Luati in considerare propunerile cursantilor şi modificati sau completati
obiectivele dacă este necesar
2
  Asigurati-vă că obiectivele au fost intelese şi acceptate de către cursanti
 Faceti referire cât mai des la obiectivele sesiunii de instruire şi nu le scăpati din
„ ochi”
 Explicati de fiecare dată când veti realiza un exercitiu de ce anume il faceti;
astfel incât participantii să inteleagă semnificatia lui şi obiectivul de îndeplinit
ce se va atinge după realizarea lui.
La sfârşitul sesiunii de instruire
 Reveniti asupra obiectivelor şi precizati impreună cu participantii in ce măsură
au fost acesta îndeplinite.
 Acele obiective care nu au fost întocmai atinse pot fi luate în considereare pentru
o activitate nouă.
După sesiunea de instruire
 Felicitati obiectivele îndeplinite
 Reformulati obiectivele in cazul unei noi sesiuni de instruire. Faptul ca acestea au fost
atinse intr-una dintre sesiuni nu garantează că aşa va fi înotdeauna.
In cazul in care obiectivele nu au fost atinse, incercati să aflati cauza. Cauza, poate succede din
următoarele motive:
- Obiectivele nu au fost potrivite participantilor sau nu au fost posibil de atins;
- Continutul şi informatia instruirii nu a ajutat participantii să atingă obiectivele propuse.
Acest proces de evaluare a obiectivelor poate să fie destul de dificil uneori dar conduc spre o
perfectionare a formatorului. Folositi-vă de experientele fiecărei sesiuni de instruire pentru a
concepe obiective mai bune pentru sesiunile viitoare.
3. Rezultatele instruirii
Cu cât obtineti mai repede informatii cu privire la participantii cursului de instruire puteti defini
cu atat mai repede scopul şi obiectivele prezentării.
Pentru orice prezentare/ training trebuie definite:
-scopul,
-obiectivele de atins,
-rezultatele de
obtinut.
Definirea rezultatelor presupune:
- Elaborarea obiectivelor şi a activitătilor
- Aranjarea în timp a activitătilor
- Confirmarea aşteptărilor participantilor
- Elaborarea planurilor de actiune
Activitatea inseamnă ceea ce faceti concret/ practic pentru îndeplinirea unui obiectiv ( ex:
prezentare propriu-zisă, discutii conduse, activităti structurate, lucru in grupuri, joc de rol).
Alegerea activitătilor depinde de multi factori. Un factor foarte important este legat de abilitătile
şi experienta celui care desfaoar procesul de instruire .
De asemenea foarte importante sunt: contextul în care are loc prezentarea, audienta, obiectivele
cursului, continutul, timp, spatiul, logistică, alte resurse, etc.
In urma analizei nevoilor de instruire se recomandă să rezumăm datele colectate într-un
document care va cuprinde:
- numărul persoanelor care au nevoie de instruire şi localizarea lor (meseria şi postul pe
care îl ocupă in organizatie)
- grupurile de instruire
Un grup de instruire este format din persoane care au nevoi de instruire asemanatoare şi care
vor participa la acelaşi tip de instruire.
- durata necesară pentru instruirea fiecărui grup
- disponibilitatea angajatilor de a participa la instruire
3
 Se iau in consideratie cerintele operationale ale activitătii lor şi se caută perioadele de timp in care
lipsa lor de la locul de muncă nu afectează procesele de lucru.
- bugetul disponibil pentru dezvoltarea resurselor umane şi implementarea programului de
instruire.

SARCINA:
Ca urmarea a parcurgerii acestui material, realizati, pana in data de 06 IULIE 2012 urmatoarele
sarcini:
1. Identificati, in mediul dumneavoastra de lucru, o problema/o nevoie care poate fi
rezolvată prin lansarea unui demers educational. Argumentati de ce si cum isi gaseste
problema identificata o rezolvare printr-un curs de perfectionare/calificare profesionala
(utilitatea cursului)
2. Apoi, stabiliti obiectivele de instruire (ce va şti să facă participantul procesului de
instruire dupa realizarea cursului).

Materialul pe care il veti concepe, pe baza acestor doua cerinte, sa nu depaseasca o

pagina;

4
 Elaborarea materialelor necesare formarii
Elaborarea materialelor de suport pentru cursul de formare
Pentru elaborarea materialelor şi metodelor de curs cele mai potrivite pentru participanţii la
instruire, trebuie să vă familiarizaţi cu auditoriul dumneavoastră. Aceasta implică
comunicarea cu participanţii sau gazda instruirii înainte de a începe planificarea efectivă a
cursului. De câte ori este posibil, întrebaţi participanţii ce speră să obţină de la instruire
înainte de a începe elaborarea materialelor şi metodelor pe care le veţi folosi în instruire.
Nu confundaţi aceasta etapă cu analiza nevoilor de instruire care vă este utilă pentru a
stabili
scopul instruirii şi care sunt obiectivele cele mai potrivite pentru participanţii la instruire.
Din analiza auditoriului puteţi afla particularităţile grupului ţintă şi puteţi stabili care sunt
cele mai potrivite metode şi tehnici pe care le puteţi utiliza în timpul instruirii astfel încât
formarea să aibă o eficienţă maximă.
Puneţi-vă în locul celor ce vor reprezenta auditoriul, gândiţi din perspectiva participanţilor!
Este foarte uşor să presupuneţi că toata lumea ştie tot atât de mult despre subiectul în discuţie
ca şi
dumneavoastră, dar ţineţi cont de faptul că:
● Informaţia ce pare nouă sau dificilă pentru dumneavoastră, poate părea foarte familiară şi
uşoară pentru altcineva;
● Informaţia care pare uşoară pentru dumneavoastră, poate părea dificilă pentru alţii.
Când vă analizaţi auditoriul, sunt trei lucruri ce trebuie luate în considerare:
● care sunt valorile, nevoile şi constrângerile auditoriului?
● care este nivelul de cunoştinţe al auditoriului?
● ce va merge şi ce nu? (exemple, argumente şi metode cu care veţi obţine reacţia cea mai
favorabilă etc.).
Tot ceea ce veţi face referitor la planificarea şi livrarea instruirii ţine de analiza atentă a
participanţilor dumneavoastră. Altfel veţi risca să ofensaţi fără intenţie, să insultaţi fără să vă
fi gândit sau să vă înstrăinaţi de grup fără să fi încercat măcar.
Aşteptările participanţilor, auditoriului
● Auditoriul aşteaptă ceva anume. De exemplu, ar dori să fie informaţi, îndrumaţi, delectaţi,
provocaţi să ia o decizie, etc.;
● Participanţii trebuie să primească fie ceea ce vor, fie ceea ce trebuie;
● Verificaţi din ce categorie socio-profesională fac parte, ce ştiu despre subiectul abordat, ce
temeri au cu privire la curs, care sunt preocupările lor, dacă se află acolo de bunăvoie, sau că
au fost constrânşi să participe, dacă au fost selectaţi înainte de a participa la curs, etc.;
● Fiecare om are un set de valori personale, prejudecăţi sau convingeri care îi influenţează
modul de comunicare. Identificaţi care sunt aceste valori.
Numărul de participanţi
Cunoscând exact numărul participanţilor, veţi decide care este cel mai potrivit stil de
prezentare, cele mai bune mijloace de prezentare, formatul sălii, modul de aranjare a
participanţilor.
Astfel:
● Un auditoriu format din 5-10 persoane reprezintă un grup restrâns. În acest caz trebuie să
comunicăm cu fiecare în parte şi nu numai cu grupul luat ca întreg.
● Un auditoriu de 10-30 de oameni necesită o abordare mai oficială. În acest caz trebuie ca
fiecare persoană să vă preocupe. Mijloacele vizuale trebuie să aibă dimensiuni mari şi va
trebui să acordaţi o atenţie specială modului în care vor fi puse întrebările.
● De la 30-100 de persoane, auditoriul apare sub forma unei mase amorfe, necunoscute şi
mult mai greu de abordat.

5
Raportul de comunicare cu fiecare persoană este dificil şi greu de stabilit, iar mijloacele de
prezentare trebuie să fie ireproşabile. Se foloseşte microfonul.
● În cazul unui auditoriu de peste 100 de oameni, pregătiţi-vă să fiţi actor pe scenă.
1. Suportul de curs
Acesta este suportul teoretic care sprijină cursul DVs. El trebuie să conţină nici prea
multă, nici prea puţină informaţie, astfel încât să lămurească şi să fixeze conţinutul şi să
ofere posibilitatea cursantului de a căpăta gust pentru studiu individual.
Trebuie avut grijă ca materialul să fie conceput unitar, într-un limbaj accesibil, fără greşeli
de ortografie sau tehnoredactare.
Elaborarea suportului de curs presupune parcurgerea următoarelor etape:
- Analiza obiectivelor
- Strângerea informatiilor
- Selectarea materialelor care vor fi incluse
- Structurarea continutului cursului
Analizarea obiectivelor
Suportul de curs trebuie conceput astfel incât să ducă la atingerea
obiectivelor instruirii.
Obiectivul general al programului de formare se referă la ceea ce dorim să furnizăm
participantului, altfel spus topicul programului sau al modulului. Nu există o regulă universal
valabilă de definire a obiectivului general al programului cu ajutorul standardului ocupaţional.
Unii furnizori de programe de formare stabilesc conţinutul programului utilizând informaţiile
din standarde, din alte programe la care au acces sau din propria experienţă cu privire la
modul de formare a capacităţii de realizare a unor activităţi de muncă. Există opţiuni multiple
pentru obiectivul general.
Unii dezvoltatori de programe pot examina standardele ocupaţionale şi pot decide să
elaboreze programul la nivelul unei unităţi de competenţă, alţii se pot focaliza doar pe un
element de competenţă dintr-o unitate, alţii pot alege să se focalizeze pe o serie de elemente
de competenţă înrudite din mai multe unităţi de competenţă.
Desigur, un program de formare se poate focaliza pe conţinutul mai multor unităţi de
competenţă, dacă cel care îl elaborează consideră că în acest fel poate fi atins cel mai bine
scopul programului şi sunt respectate în acelaşi timp atât interesele participantului cât şi cele
ale furnizorului de formare.
De aceea:
-Obiectivele cursului trebuie să se potrivească cu instruirea;
-Instruirea trebuie să se potrivească cu evaluarea;
-Obiectivul trebuie să reflecte rezultatul dorit al activitătii de instruire.
Un obiectiv operaţional de instruire are trei elemente:
● Rezultatul aşteptat de la participant – se exprimă printr-un verb care descrie un
comportament observabil;
Exemple: să descrie, să enumere, să identifice, să demonstreze, să rezolve, să prezinte.
Sunt de evitat în formularea obiectivelor verbe ca: să cunoască, să înţeleagă, să creadă, să
aprecieze.
● Condiţiile de realizare – circumstanţele în care rezultatul aşteptat urmează să apară;
● Standardele sau criteriile de reuşită – nivelul aşteptat de performanţă în termeni de
cantitate, calitate, acurateţe, viteza de lucru sau orice altceva este relevant pentru sarcina
respectivă.
Exemplu:
-La sfârşitul procesului de instruire (condiţia), participanţii vor putea planifica, organiza şi
livra (comportamentul) instruiri de calitate pentru colegii lor din reţea sau alte grupuri ţintă
(criteriu).

6
CE FACEM CU OBIECTIVELE STABILITE?
● Înainte de sesiunea de instruire
● Le folosim pentru a planifica instruirea şi a elabora planul instruirii;
● Le folosim pentru a elabora scrisoarea de invitaţie ce este trimisă participanţilor;
● Le folosim pentru a dezvolta materialele şi metodele de curs.
● In timpul sesiunii de instruire
● Le enunţăm clar la începutul sesiunii;
● Solicităm aşteptările participanţilor în cadrul temei generale a cursului;
● Valorificăm propunerile participanţilor şi convenim împreună cu ei
ajustarea/reformularea obiectivelor, dacă este nevoie;
● Ne asigurăm că participanţii au înţeles obiectivele reformulate şi sunt de acord cu
ele;
● Afişăm obiectivele sesiunii de instruire şi facem referire la ele cât mai des pe
parcursul acesteia;
● Explicăm relevanţa activităţilor din timpul instruirii, în special pe cea a exerciţiilor,
astfel încât participanţii să înţeleagă exact de ce li se cere să facă: un anumit lucru,
legând activităţile de obiective.
● La sfârşitul sesiunii de instruire
● Revenim la obiective şi stabilim împreună cu participanţii în ce măsura au fost ele
atinse.
● Revenim la aşteptările iniţiale ale participanţilor şi stabilim împreună cu ei în ce
măsura au fost ele atinse. Cele care nu au fost satisfăcute în totalitate de sesiunea de
instruire curentă, pot fi luate în considerare pentru o activitate următoare.
● După sesiunea de instruire
Dacă obiectivele au fost atinse cu succes, felicitări! Totuşi, nu vă gândiţi că aceste
obiective vor fi valabile pentru orice sesiune de instruire pe tema dată. Totdeauna
revizuiţi şi ajustaţi obiectivele în funcţie de auditoriu.
Dacă obiectivele nu au fost atinse, încercaţi să determinaţi cauza. Cauza, poate să
rezide în unul din următoarele motive:
● Obiectivele nu au fost potrivite participanţilor sau nu au fost posibil de atins;
● Conţinutul şi informaţia instruirii nu au ajutat participanţii să atingă
obiectivele propuse.
Acest proces de evaluare a obiectivelor poate să fie destul de dificil uneori dar induce,
totdeauna, o perfecţionare a dumneavoastră, ca instructor. Folosiţi învăţămintele fiecărei
sesiuni de instruire pentru a elabora obiective mai bune pentru instruirile viitoare.
Cu cât aţi aflat mai mult despre audienţă puteţi defini scopul şi obiectivele prezentării. Pentru
orice seminar, prezentare sau formare trebuie definite: scopul, obiectivele de atins şi
rezultatele de obţinut. Dacă nu ştiţi rezultatele dorite, nu veţi putea evalua seminarul la sfârşit.
Definirea rezultatelor presupune:
● Elaborarea obiectivelor şi a activităţilor;
● Aranjarea în timp a activităţilor;
● Confirmarea aşteptărilor participanţilor;
● Elaborarea de planuri de acţiune.
Activitate înseamnă ceea ce faceţi practic pentru atingerea unui obiectiv: prezentare propriu-
zisă, discuţii conduse, activităţi structurate, lucru în grupuri, joc de rol. Alegerea activităţilor
depinde de mulţi factori. Un factor foarte important este legat de abilităţile şi experienţa
emiţătorului.
De asemenea foarte importante sunt: contextul în care are loc prezentarea, profilul audienţei,
obiectivele cursului, elementele de teorie, timp, spaţiul, logistică, alte resurse, etc.

7
In urma analizei nevoilor de instruire se recomandă să rezumăm datele colectate într-un
document care va cuprinde:
● numărul persoanelor care au nevoie de instruire şi localizarea lor (meseria şi postul pe care
îl
ocupă în organizaţie);
● grupurile de instruire .Un grup de instruire este format din persoane care au nevoi de
instruire
similare şi vor participa la acelaşi tip de instruire.
● durata necesară pentru instruirea fiecărui grup;
● disponibilitatea angajaţilor de a participa la instruire. Se iau în consideraţie cerinţele
operaţionale ale activităţii lor şi se caută perioadele de timp în care lipsa lor de la locul de
muncă nu afectează procesele de lucru.
● disponibilitatea instructorilor adecvaţi tipului de instruire. Dacă nu avem în organizaţie
persoane cu calificarea necesară, căutam în exterior specialişti pentru nevoile specifice de
instruire detectate.
● bugetul disponibil pentru dezvoltarea resurselor umane şi implementarea programului de
instruire.
Strângerea informatiilor
Pentru strângerea informatiilor se folosesc o serie de metode,
dintre care putem aminti:
- Cercetarea empirică
Aceasta este o investigare a ideilor şi comportamentelor. Uneori cercetarea empirică se
concentrează pe studierea relatiei de tipul cauză-efect. Cercetarea empirică începe cu ipoteze
care se testează şi se continuă cu livrarea unor informatii specifice.
Informatiile sunt testate statistic pentru măsurarea probabilitătii şi nu a adevărului absolut.
Studiile empirice contribuie la dezvoltarea unor noi întrebări, ipoteze, testări, teorii şi la luarea
unor decizii despre politici şi actiuni.
- Analiza critică
În această analiză sunt stabilite calitătile şi efectele unor materiale scrise sau orale sau ale unor
procese. O analiză critică poate fi făcută asupra unui joc, un discurs, o mişcare socială, o
politică sau o procedură. Această analiză trebuie valorificată prin obiectivitate şi competentă;
ar trebui să furnizeze definirea clară a criteriilor utilizate, să ofere lămuriri suplimentare despre
subiectul cercetat.

- Cercetarea opiniilor
Această cercetare investighează ce crede despre un subiect diferite categorii de oameni (experti
sau nu). Expertii vor livra bazele unei interpretări, extragerea unor concluzii şi evaluarea
faptelor.
- Cercetarea secundară
O categorie de informatii importantă o reprezintă informatii istorice despre temă. Instructorii
au nevoie de astfel de informatii în elaborarea suportului de curs pentru construirea
fundamentului despre evenimente, fapte sau procese de la începuturi pana in prezent.

Selectarea materialelor de inclus

Pentru ca prezentarea dumneavoastra sa fie una de succes trebuie sa inceapa cu o buna
documentare. Acest lucru determina multa munca si timp mai ales in etapa de selectie a
surselor: carti, internet, presa etc. De retinut este ca inaintea deciziei cu privire asuprea
documentarii trebuie sa aveti in vedere urmatoarele 3 idei:
1. De ce este necesar cursul pe care il veti desfasura
1. Ce implicatii are calificarea in urma cusului

8
2. Care vor fi rezultatele si beneficiile.

Identificati sursele
Un bun punct de pornire în această fază este revizuirea unei cărti din domeniu şi studierea
bibliografiei. Alte recomadări ar fi : documente guvernamentale, rapoarte şi reviste de
specialitate, date strânse de la prieteni, familie şi alte contacte, casete video, Internet sau Cd-
Rom-uri.

Materialul documentar
Gasiti variantele optime ale fiecărei surse de informatie tinând cont de avantajele şi
dezavantajele fiecareia în parte dar mai ales calculati cea mai bună metodă de a utiliza
informatia.Puneti accent pe actualitatea informatiei şi nu vă bazati pe surse depăsite. Orientati-vă
după informatiile de pe internet care de obicei sunt actualizate. Sau optati pentru completarea
informatiilor depăşite prin compilarea cu idei noi. Astfel cursul dumneavoastră va fi mult mai
de impact pentru auditoriu. Foarte important: decideti rapid care sunt sursele care merită să fie
exploatate şi notati ideile principale. Nu pierdeti timpul citind detaliat toate sursele care vă vin
la mână. In cazul in care optati pentru surse de internet fiti sigur că ati folosit cuvintele cheie care
rezuma cel mai bine tematica pe care incercati să o abordati. Stocati materialul in fişiere pe
calculator alcătuite special pentru ceea ce doriti. Retineti doar că anumite surse de pe internet nu
reprezintă neaparat validitatea informatiei.
Structurarea materialului
Structura suportului de curs afectează direct succesul său. Organizarea clară a acestuia ajută
auditoriul să înţeleagă ideile, să le accepte şi să le aprobe.
In această secţiune vom aborda 2 aspecte:
● Părţile componente ale suportului de curs
● Secţiunile de bază ale suportului de curs
Părţile componente ale suportului de curs sunt:
● Introducerea
● Cuprinsul
● Încheierea
Introducerea – are ca scop:
● Atragerea atenţiei auditoriului;
● Motivarea auditoriului pentru a se concentra asupra temei (a arăta auditoriului de ce
este în interesul lor să asculte, ce beneficii vor avea în urma aflării informaţiilor);
● Prezentarea a ceea ce urmează să fie prezentat.
Cuprinsul
Oamenii pot procesa în acelaşi timp între 5 şi 9 informaţii. Organizarea mesajelor transmise
poate ţine cont de acest lucru.
● Gruparea informaţiilor pe categorii, astfel încât auditoriul să şi le amintească uşor;
● Prezentarea să nu aibă mai mult de cinci categorii mari;
● Nici o categorie importantă să nu aibă mai mult de cinci sub-categorii sau elemente;
● Între categoriile importante să existe o legătură logică;
● Între elementele unei categorii să existe o legătură logică.
În prezentarea părţilor principale pot fi adoptate următoarele strategii:
● Prezentare liniară: în care ideile sunt prezentate în ordine cronologică sau de la
primul pas al procesului până la ultimul;
● Prezentarea părţilor componente ale întregului: fiecare parte este detaliată pentru
construirea imaginii complete;
● Prezentare logică: pentru înţelegerea nevoilor, soluţiilor, căilor prin care soluţia
satisface nevoile şi avantajele soluţiei.

9
Încheierea
● Se încheie “în forţă” ( prima şi ultima impresie sunt cele mai puternice);
● Se trece bibliografia care a stat la baza elaborării suportului de curs.
Secţiunile de bază ale unui suport de curs sunt:
● Pagina de capăt
● Cuprinsul
● Informaţiile specifice temei
Pagina de capăt/Coperta
Conţine titlul, cine a pregătit cursul, cine sunt participanţii (dacă ei sunt dintr-un singur
departament sau din întreaga
organizaţie), locul de desfăşurare a cursului şi perioada în care se va desfăşura cursul.
Cuprinsul
Conţine titlurile capitolelor, subcapitolelor, secţiunilor şi numărul paginii la care acestea
încep.
Informaţiile specifice temei/Conţinutul
Este "corpul" suportului de curs şi reprezintă temele structurate pe capitole.

Ordinea in care veti prezenta ideile cursului dumneavoastra va influenta receptarea mesajului.
Ideile pe care le aveti le puteti expune in 3 moduri:
1.cronologic
1.in ordinea importantei
2.in ordine aleatorie
Indicat ar fi ca indiferent de modul ales sa impletiti ideile astefel incat intregul curs să pară un
întreg. Cele trei moduri expuse mai sus beneficiaza in parte de alte 3 posibilităti de structurare.
a). Idei separte: ideile sunt expuse in ordinea impusă de temă. Ele nu decurg neaparat una din
cealalta, astfel incat pot şi expuse separat cu mentiunea ca fiecare dintre idee are importanta ei
( multi vor crede ca doar prima idee este importantă).

b.) Evidentierea unei idei: ideea principală este urmată de alte idei secundare. Ideile secundare
ajută la explicarea şi detalierea ideii principale, astfel incât aceasta să fie cât mai clar inteleasă.

c.) Suprapunerea ideilor: se va face referire la ideile precedente sau vor fi reluate pentru a fi
scoase in evidentă importanta lor. Este cea mai utilizată metodă şi este folosită mai ales in cazul in
care fiecare idee depinde de cealaltă.

Tehnica naratiunii
Tehnica naratiunii se bazează pe 3 etape utilizate in povestiri şi care structurează clar subiectul:
- Introducere : partea de inceput a prezentării
- Cuprins : e alcătuit din temele şi ideile principale
- Incheiere : concluzii,reluarea ideilor principale şi intrebările publicului ( dacă este
necesar).
- De retinut : publicului i se vor da repere clare atât la inceputul cât şi la finalul
fiecărei etape.

2. Planul de invatare (design-ul)

Planul de învătare descrie amănuntit, pentru fiecare subiect ce va fi abordat in cadrul prezentării
următoarele:

10
 - timpul alocat
- titlul
- descrierea amănuntită a procesului folosit
- metoda folosită
- materialele necesare
- persoana care va prezenta subiectul.
Planul poate fi realizat in formă desfăşurată sau tabel.
Agenda participantului
Agenda instructorului (orarul) cuprinde:
- ora de începere si de terminare a sesiunilor de dimineată si după-amiază
- titlul
- sub-punctele subiectelor discutate
Recomandări:
- nu notati orele de începere pentru fiecare subiect in parte; unii participanti ar putea fi
preocupati cu cronometrarea formatorilor
- respectati orele de începere si terminare a sesiunilor / pauzelor.
In cazul in care dipuneti de timp si doriti inceperea unui nou subiect, intrebati intotdeauna
daca participantii sunt de acord cu constinuarea programului.

Invătarea si instruirea
Instruirea este termenul scurt pentru procesul sistematic prin care un individ este ajutat să
stăpanească indeplinirea unor sarcini bine definite la standarde stabilite.
Instruirea trebuie întotdeauna făcută astfel incât să fie in raport cu nevoile identificate si
trebuie să aibă obiective clare, măsurabile.

Ce se invată ?
Cunostinte: idei, principii, concepte, reguli, logică si cuvinte (noi) care trebuie învătate pe
dinafară.
Atitudini: interese, aprecieri, idealuri, comportamente concrete si vizibile care trebuie să fie
folosite pentru atingerea unui anumit scop.
Abilităti: obiceiuri create sau modalităti in care participantii folosesc cunostintele invătate,
modul în care evaluează aceste cunostinte, modul in care abordează problemele.

Să nu uităm că un suport de curs:

- Este uşor de citit şi are instrucţiuni uşor de urmat
- Are un design atractiv
- Foloseşte imaginile pentru a facilita înţelegerea
- Are conţinutul (tematici, exerciţii, proceduri şi alte informaţii) aranjat într-o succesiune
logică şi divizată în secţiuni mici.

Câteva sfaturi atunci când concepem un suport de curs:

 Foloseşte termeni accesibili: evită folosirea termenilor tehnici dacă nu fac parte din
vocabularul de la locul de muncă. În cel din urmă caz, asigură-te că termenii sunt
explicaţi folosind un limbaj simplu. Explică abrevierile şi acronimele acolo unde este
cazul
 Foloseşte „vocea activă”. Crează propoziţiile şi frazele astfel încât să îndemni la
acţiune. (ex. Foloseşte „vocea activă” spre deosebire de Ar trebui folosită „vocea
activă”)
 Fii uniform în ceea ce priveşte folosirea de termeni, tonul şi stilul de a a scrie

11
  Foloseşte cuvinte şi fraze scurte. Frazele lungi şi paragrafele pot produce confuzie.
Paşii numerotaţi sunt mai uşor de urmărit decât paragrafele lungi.
 Include imagini (grafice, tabele, fotografii, exemple de exerciţii finalizate etc.) acolo
unde este cazul, pentru a clarifica unele concepte şi pentru a îmbunătăţi învăţarea.
 Concepe un cuprins detaliat care să includă titlurile capitolelor precum şi
subcapitolele.
 Verifica corectitudinea cu care ai scris.

Reguli de design ale unui suport de curs:

 Apropierea/vecinătatea: grupează informaţiile asemănătoare pentru a forma un text
unitar şi coerent. Ex. Imaginile ar trebui să apară pe aceeaşi pagină cu textul la care
se referă. Evită să foloseşti prea multe elemente separate pe aceeaşi pagină. Foloseşte
spaţiile pentru a delimita informaţii separate.
 Aşezarea în pagină. Aşezarea în pagină a textului şi imaginilor este o alta tehnică de
organizare a unei pagini. Toate elemenetele (text, grafice, imagini) ar trebui să apară
unitar, interrelaţionate prin plasamentul pe care îl au pe pagină.
 Repetiţia/Uniformitatea. Uniformitatea stilului de utilizare a elementelor (titluri,
grafice, aşezare în pagină) oferă indicii vizuale cititorului.
 Contrast. Crearea contrastului între secţiuni organizează vizual pagina, conducând
privirea într-un mod logic şi natural de la o secţiune la următoarea. Contrastul este
creat prin utilizarea de fonturi diferite cum ar fi grosimea liniilor, culori, forme şi
spaţiere. Creaţi un contrast puternic pentru a fi eficienţi.
 Fonturi. Evitaţi să folosiţi mai mult de două sau trei tipuri de fonturi într-un
document. Fonturile pot fi în Bold, Italic, Underlined, Normal. Evitaţi să folositi prea
des scrierea cu majuscule. În schimb, utilizaţi bold sau italic pentru a sublinia o idee.
Titlurile şi subtitlurile trebuie să fie scrise cu un font mai mare decat textul
documentului.
 Culoarea. Poate fi folosită în text pentru a sublinia o idee şi în grafice unde este
cazul. Acest lucru creste gradul de reţinere a informaţiilor. Evita utilizarea excesivă a
culorilor întrucât îşi poate pierde valoarea.

SARCINA:
Deoarece printre responsabilităţile unui Formator se regăseşte şi elaborarea suporturilor de
curs / modulelor de stagiu - ca instrumente, în calitate de viitori formatori aveţi sarcina de a
elabora un suport de curs (minimum 10 de pagini) incercand sa acoperiti nevoia identificata
anterior.
Materialul elaborat face parte din programa obligatorie de pregatire a unui Formator si se
va aduce listat intr-un exemplar, facand parte din dosarul dvs. de examen.

12