Stadialitatea vietii psihice si caracterizarea psihologica a varstelor scolare

Repere psihogenetice si psihodinamice ale dezvoltarii

I STADIALITATEA. CONSIDERATII GENERALE
Ca si in alte teme ale psihologiei scolare sau a dezvoltarii, problematica stadialitatii are la ora actuala un caracter deschis. Prin complexitatea sa, ea ramane in atentia investigatiei psihologice si rezultatele ce vor aparea pot schimba datele actuale. Dintre aspectele multiple ale acestei problematici evidentiem: O mare concordanta intre autori, intre acceptarea continutului psihic al fiecarui studiu al dezvoltarii, decat in precizarea cauzelor si mecanismelor care sustin acest continut (dimensiunea explicativa a cunoasterii) Prezenta stadialitatii atat in abordarea genetica (longitudinal) a vietii psihice, deci la nivelul procesualitatii psihice (cognitive, afective, moral-sociale, actionale)- stadii genetice, cat si in perspectivele transversal interesate de unitatea diverselor aspect ale vietii psihice intr-o etapa anume- stadii de varsta. Decalajul existent intre cele doua planuri, atata timp cat un studiu de varsta poate cuprinde aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale aceleiasi procesualitati psihice. Ca uramare, stadiul de varsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice, datorat ritmurilor diferite de dezvoltare. Ca urmare, la o varsta data, un individ poate fi intr-un stadiu genetic adult, din perspectiva maturizarii procesului psihic respectiv, dar in stadii in curs de maturizare pentru alte dimensiuni psihice. De exemplu: situatia decalata a maturizarii cognitive, afective si morale la varsta adolescentei. Deci varsta cronologica nu corespunde totdeauna cu varsta biologica si nici cu cea psihica, iar cea din urma poate fi diferita, pentru aspecte psihice diferite, chiar daca momentul cronologic (19 ani) este acelasi. Stadiul, in perspectiva genetica, presupune: - ordinea diverselor achizitii este neschimbata; - exista o structura proprie stadiului si nu doar o juxtapunere de proprietati; - aceasta structura reconverteste achizitiile anterioare care nu dispar, - fiecare stadiu contine un moment de pregatire si unul de inchegare.

Modelul stadial al dezvoltarii inteligentei (Jean PIAGET)

1. Considerente introductive
Dezvoltarea intelectuala, ca forma a dezvoltarii psihice, parcurge mai multe etape. Stadialitatea dezvoltarii intelectuale vizeaza existenta unor organizari cognitive calitativ distincte n diferitele momente ale evolutiei. Postulatele ce definesc stadialitatea dezvoltarii sunt: a) dezvoltarea n fiecare stadiu este fundamental diferita ca ritm si specificitate de cea din celelalte stadii b) fiecare stadiu ocupa o anumita pozitie n secventialitatea dezvoltarii (ordinea stadiilor este invariabila) c) este caracteristic majoritatii membrilor unei categorii definite de vrsta d) structurile elaborate ntr-un stadiu sunt integrate si se constituie ca premise necesare ale achizitiilor din stadiul urmator (nu se poate trece la un nou stadiu fara rezolvarea satisfacatoare a nevoilor formulate la nivelul celui precedent) e) n interiorul fiecarui stadiu se includ momente de debut, ascensiune si regresie

2. Stadialitatea cognitiva propusa de Jean Piaget

Problema dezvoltarii intelectuale a copilului a constituit preocuparea multor specialisti, ntre care Jean Piaget si colaboratorii sai (B. Inhelder, M. Bovet. H. Sinclair - scoala de la Geneva) ocupa un loc de frunte. Se poate spune ca Piaget a elaborat cel mai amplu, analitic si mai reprezentativ sistem de psihologie genetica de care dispunem pna n prezent. Jean Piaget a elaborat stadiile dezvoltarii gandirii si inteligentei copilului de la nastere pana la maturizare, respectiv varsta adolescentei. Acesta a stabilit patru stadii: 1. 2. 3. 4. stadiul inteligentei senzorio-motorii ( de la nastere la 2 ani) stadiul inteligentei preoperatorii (2-7/8 ani) stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) stadiul operatiilor formale (11/12-17/18 ani)

1. Stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani) Asa cum indica chiar denumirea sa, acest stadiu corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatilor senzoriale si motorii ale copilului. Principalui intrument psihic al adaptarii la realitate este schema senzorio-motorie, in timp ce principala achizitie este permanenta obiectului. Inteligenta, care incepe sa se manifeste cu evidenta in conduitele copilului spre sfarsitul primului an de viata, are la baza mobilizarea schemelor senzorio-motorii si coordonarea lor pana la gasirea alternativei eficiente. Spre exemplu copilul care, pentru a-si apropria un obiect la acare nu ajunge, dupa cateva tentative nereusite, va gasi solutia tragand suportul pe care sta obiectul- conduita suportului , act inteligent, clar sistematizat. Aceasta inteligenta ramane insa legata de actiunea efectiva a copilului fiind pur practica. La sfarsitul celui de-al doilea an odata cu maturizarea reprezentarii ca proces psihic incepe sa se manifeste posibilitatea combinarii mintale a schemelor. Este punctul din care se desprinde, evident in faza incipienta, inteligenta de actiune. Apar forme ale inteligentei simbolice. (spre exemplu, copilul care pentru a anula mobilitatea unui carucior, dupa un timp de cugetare , introduce in spatiul delimitat de canapea si perete fixand-ul. Solutia aceste probleme practice este mintala deoarece nu a gasit-o tatonand efectiv, si nici invatand din erorile succesive. 2. Stadiul inteligentei preoperatorii (2-7/8 ani) In acest stadiu are loc insusirea practica a limbajului, imbogatirea vocabularului si corectarea pronuntiei gresite. In ceea ce priveste limbajul oral, se observa greseli tipice care constau in inversiuni de silabe in cadrul cuvintelor (zahar-hazar), reduplicari si omisiuni de silabe, exprimarea prin silabe foarte condensate sau printr-o exprimare condensata. Are loc formarea reprezentarilor, imaginilor mintale exersate in diferite activitati de percepere a obiectelor( desenarea unui obiect prezentat anterior si care nu mai este prezent) si interiorizarea actiunii mintale (actiuni practice Ce facem? Se transforma in actiuni mintale). Fara interiorizarea actiunii, acestea nu pot fi executate corect. Piaget a fost primul care a sesizat si evidentiat acest aspect, de interiorizare a actiunilor mintale. Acesta impreuna cu psihologul rus, Vigoczky au colaborat mai ales in ceea ce priveste rolul limbajului in activitatile practice si trecerea lor in actiuni mintale. Totodata, in acest stadiu, se constituie operatiile de scriere, de ordonare in sir crescator, descrescator a elementelor unor multimi, precum si operatii de clasificare a obiectelor dupa diverse criterii : culoare, forma, marime, functii. Problema clasificarii obiectelor permite evidentierea intarzierii mintale. Acest stadiu al inteligentei preoperatorii este foarte

important in dezvoltarea inteligentei copilului, de aceea este important sa se faca exercitii, activitati practice cu obiectele.

3. Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) Mobilitatea crescuta a structurilor mintale permite copilului luarea in considerare a diversitatii punctelor de vedere. Faptul se datoreaza cristalizarii operatiilor mintale, care au la baza achizitia reversibilitatii. Copilul poate de acum concepe ca fiecarei actiuni ii corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara. In baza operationalitatii crescande a gandirii, pasul spre logicitate este facut si prin extinderea capacitatii de conservare a invariatiilor adica capacitatea de a sesiza ca esenta unor realitati concrete nu se schimba o data cu schimbarea unor atribute. Aparenta nu mai blocheaza sesizarea esentialului, de exemplu: doua lungimi egale dar diferit prezente- cerc sau linie sunt recunoscute ca echivalente, fapt pe care copilul din stadiul anterior nu il sesizeaza. In acest stadiu copiii inteleg conservarea materiei. La 9 ani acestia recunosc conservarea greutatii, iar la 12 ani reusesc sa inteleaga conservarea volumului. Piaget a evidentiat ca pana la 11/12 ani copiii gandesc ceea ce vad. Acest stadiu se leaga de varsta scolara mica, cand domina gandirea concreta si operatiile concrete cu obiectele, astfel gandirea opereaza pe baza perceptiei. 4. Stadiul operatiilor formale (11/12-17/18 ani) In stadiul operatiilor formale se dezvolta operatii logice de clasificare, numeratie, manipulari spatio-temporale (geometria). Se dezvolta capacitatea de stapanire a judecatilor, prin imbinarea propozitiilor in unitati mai mari, fraze, discursuri si rationamente complexe. Caracteristic acestui stadiu este rationamentul ipotetico-deductiv, care se exprima de obicei prin ipoteza si deductie (daca atunci) si are la baza gandirea cauzala, care analizeaza relatia dintre cauza, permisa, ipoteza si efect, deductie. De aceea, in lucrarile de cercetare, studentii, cercetatorii formuleaza o ipoteza care apoi o verifica prin investigatii, aplicand anumite probe prin care verifica ipoteza si formuleaza concluziile. In acest stadiu, are loc trecerea de la operarea asupra realului la operarea asupra posibilului. Aceasta activitate presupune capacitatea anticipativa a gandirii. Gandirea devine reflexiva, adica se repliaza asupra sa insasi si are loc controlul (cum gandesc eu?). O asemenea gandire reflexiva uzeaza norme logice si matematice.