Sunteți pe pagina 1din 11

ACTIVITATEA DINAMICĂ ZILNICĂ

„Copilul este un atlet dotat cu o mare energie”. Van Aaken

Educaţia fizică a copiilor preşcolari are ca scop educarea unei generaţii de


tineri sănătoşi, viguroşi, rezistenţi şi puternici.

Educatia fizica a fost sustinuta de pedagogi cu renume ca: J.J. Rousseau,


J.H. Pestalozzi, care au pus-o in directa legatura cu factorii naturali de calire a
organismului, in vederea formarii unui corp sanatos. In perioada prescolara,
procesele psihice se afla in plina dezvoltare, centrul de greutate fiind achizitiile
experientiale in orice imprejurare, fapt ce explica in mare masura importanta
deosebita ce se acorda acestei perioade, pe care marea majoritate a psihologilor o
considera ca marcand intreaga viata ulterioara. Activitatile de educatie fizica,
prin natura lor, contribuie in totalitate la formarea personalitatii omului de maine.
Intr-un corp sanatos exista intotdeauna o minte sanatoasa care va depasi greutatile
vietii. Stim ca la vârsta preşcolara, o ora de activitate motrica pe zi, constituie
minimum indispensabil. Vor fi dezvoltate mai ales deprinderile motrice ale aşa-
zisei motricitati mari, dar nu trebuie sa se uite importanta calităţilor motrice, in
special a rezistentei. Aceasta practica ajuta la dezvoltarea psihica si la stabilizarea
sa, constituind o baza destinata să rămană toata viata, ca o apărare contra bolilor
civilizaţiei noastre, dintre care in prim plan sunt cele produse de lipsa de mişcare.
Este bine deci să nu uităm că:
”Rolul jocului în viaţa copilului este o pregătire pentru viaţa de mai târziu
dar mai presus de toate el este însăşi viaţa copilului.”
(M. Dougall)

Activitatea de educaţie fizică trebuie să îmbrace forme specifice vârstei


preşcolare, să se raporteze la nivelul de înţelegere, pregătire şi vîrstă al grupei de
preşcolari. Experienţa şi lucrul cu copiii de vârstă preşcolară m-au convins că
mişcarea este deosebit de benefică şi eficientă pentru copii. Energia de care dispun
preşcolarii trebuie să fie în mâna educatoarei un instrument prin care să acţioneze
în sensul instruirii prin jocuri dinamice şi a dezvoltării calităţilor motrice.
Trebuie să acordăm un rol important în dezvoltarea armonioasă a
preşcolarului, dezvoltării calităţilor motrice, proces ce se poate realiza cu uşurinţă
folosind o gamă variată de exercitii, jocuri şi ştafete simple, cu o bază materială
destul de redusă. Mişcările şi exerciţiile, jocurile de mişcare organizate în cadrul
activităţilor de educaţie fizică, realizează echilibrul între solicitările intelectuale
adresate copiilor în cadrul programului zilnic de activităţi şi recreerea,
recomfortarea necesară, conform particularităţilor de vârstă. Activitatea
psihomotrică sub formă de joc este cea mai răspândită și, în același timp, cea mai
plăcută, stând la baza creşterii, dezvoltării și educării copilului. Jocul de mișcare,
ca formă organizată a activității de joc, este un mijloc și, în același timp, o metodă
a educației psihomotrice, rezolvând o serie de sarcini din cadrul lecției. La vârsta
preșcolară, jocul este foarte important, el reprezintă o parte în care copilul
manifestă în exterior un punct de vedere fizic și mental, și pe de altă parte este
principalul instrument de formare și dezvoltare a personalității. Jocul, cel mai bun
prieten al copilului, reprezintă principala activitate a vârstei preşcolare, fiind o
activitate care îi reuneşte pe copii dar îi şi reprezintă în acelaşi timp. Sub aspectul
dezvoltării psihomotrice, metodologia de aplicare a noului curriculum precizează
următoarele: „În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puţin o activitate
sau un moment-secvenţă de mişcare (joc de mişcare cu text şi cânt, activitate de
educaţie fizică, moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer
liber etc).Totodată educatoarea va avea în vedere expunerea copiilor la factorii de
mediu, condiţie esenţială pentru menţinerea stării de sănătate şi de călire a
organismului, va scoate preşcolarii în aer liber, cel puţin o dată pe zi, indiferent de
anotimp. Nu are rost să insistăm asupra importanței activităților la aer curat pentru
copii. Beneficiile de ordin fizic și mental sunt nenumărate și evidente, de aceea
orice ocazie de a petrece timp la aer curat nu trebuie ratată. Cadrul natural îl va
stimula pe cel mic să fie mai activ, îi va stimula imaginația și creativitatea.
Jocul în aer liber are un rol crucial în dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a
copilului.
Într-o epocă în care televizorul și calculatorul domină din ce în ce mai mult viața
copilului și îl atrag în plasa sedentarismului, activitățile în aer liber sunt o fărâmă
de speranță la care merită să apelezi pentru a crește un prichindel falnic și sănătos,
atăt din punct de vedere fizic, căt și mental! Joaca în aer liber dezvoltă copilului o
mulțime de abilități noi, complet diferite de cele pe care le dobândește din joaca în
spații închise!
Beneficiile fizice ale jocului în aer liber sunt cele mai numeroase pentru
dezvoltarea copilului. Petrecerea timpului în aer liber încurajează, înainte de orice,
practicarea multor tipuri de activități, care se dovedesc esențiale pentru creșterea
lui armonioasă.
Jocul în aer liber oferă copilului oportunitatea de a alerga, de a se plimba, de a face
miscare. Există o mulțime de jocuri pe care le pot practica copiii în aer liber și care
au un rol esențial în a-l mentine activ și sănătos. În mare majoritate, copiii care se
joacă frecvent în mijlocul naturii se dezvoltă mai armonios din punct de vedere
fizic decât cei care petrec majoritatea timpului în scaun la calculator sau pe
canapea, cu ochii în televizor.
Din experiența mea vă recomand câteva jocuri ce pot fi organizate în aer liber ,
fără eforturi prea mari , cu întreg efectivul și cu impact favorabil asupra copiilor :
1.De-a Baba Oarba, 2.Șotronul, 3. Bowling in curte, 4.Puiul de leu s.a.
Din experienţa personală dobândită , am ajuns la concluzia că pentru copii,
atracţia principală este constituită din participarea lor la jocurile dinamice şi cele
cu caracter de întrecere, scoţând astfel în evidenţă nevoia de mişcare. Această
trăsătură de bază este condiţionată de nevoia de mişcare, conduita ludică, elemente
primordiale în creşterea şi dezvoltarea armonioasă a preşcolarilor.
Jocurile dinamice contribuie la dezvoltarea deprinderilor motrice şi ajută la
formarea unor calităţi ca- viteza, rezistenţa, îndemânarea, precizia mişcărilor,
prezenţa de spirit, orientarea rapidă şi sigură, stăpânirea de sine, perseverenţa,
comportamentul disciplinat şi altele. Ca urmare a mişcărilor executate în comun,
jocurile dinamice prilejuiesc copiilor multe emoţii pozitive, bucurii, satisfacţii.În
acelaşi timp, ele îi deprind pe preşcolari să acţioneze laolaltă, să depună eforturi
comune, să se bucure de succesele colectivului.
Reuşita jocurilor dinamice este condiţionată de modul în care sunt
organizate şi conduse de cadrul didactic. O bună organizare a jocului presupune
pregătirea din timp şi în bune condiţii a materialelor folosite cu acest prilej, luarea
măsurilor necesare pentru crearea spaţiului suficient desfăşurării jocului, jalonarea
pe sol a diferitelor puncte în scopul unei cât mai bune, mai judicioase distribuiri a
spaţiului existent, cât şi a orientării copiilor în joc. Jocul trebuie să fie explicat clar,
pe înţelesul preşcolarilor. Explicaţiile vor fi însoţite de demonstrarea corectă de
către educatoare a mişcărilor în forma în care ele se prezintă în joc, în conjunctura
dată. Educatoarea trebuie să urmărească cu grijă desfăşurarea jocului. Astfel, ea va
fi atentă la felul cum execută copiii mişcările, intervenind acolo unde este cazul,
corectând şi îndrumând.Copiii care nu se comformează regulilor jocului, care le
încalcă voit sau din neatenţie, pot fi penalizaţi, fără a se recurge însă la eliminarea
lor din joc pe un timp îndelungat.Nu-i facem nici un serviciu copilului, dimpotrivă.
Se pot aplica penalizări uşoare care pot fi evitate în bună parte dacă educatoarea
procedează de la bun început cu pricepere şi tact. Dacă jocurile dinamice s-ar
selecţiona şi doza corespunzător nivelului de instruire al copiilor, acestea ar
influenţa dezvoltarea calităţilor motrice la preşcolari. Activitatea de educaţie fizică
le satisface copiilor nevoia de mişcare, le dă posibilitatea să se mişte, dar nu
oricum, ci în mod organizat, le crează condiţii să-şi consume energia fizică.
Frânarea dinamismului şi zburdălniciei copiilor preşcolari constituie o greşeală
pedagogică. Apreciind just şi corect posibilităţile biologice şi motrice ale
preşcolarilor, suntem convinşi că se pot realiza cerinţele curriculum-ului prin
formarea şi consolidarea deprinderilor motrice de bază în strânsă corelaţie cu
dezvoltarea calităţilor motrice, care nu sunt procese izolate ci două laturi ale
procesului unic de perfecţionare a activităţii motrice a preşcolarului. Jocurile
dinamice, de mişcare, constituie în procesul de învăţământ, mijlocul cel mai
accesibil care nu trebuie să lipsescă din nici o activitate de educaţie fizică, ele
contribuind la dezvoltarea calităţilor fizice şi morale, de voinţă şi caracter, a
spiritului de observaţie.
Antrenante pentru prescolari sunt si jocurile ajutătoare, dar şi cele sportive.
Dacă mai există dubii în ceea ce priveşte eficienţa jocului în orice tip de activitate
educativ- formativă, este suficient să privim feţele, iradiind de bucurie, ale copiilor
numai la anunţul jocului. Urmează desigur entuziasmul molipsitor din timpul
jocului şi dorinţa prescolarilor, fără excepţie, de a fi parte din tot ce e legat de joc.
Pentru o bună desfăşurare şi eficienţă optimă a activităţilor de educaţie
fizică în preşcolaritate, propun folosirea activităţii în grup şi individuală, ceea ce
duce la cunoaşterea copilului din punct de vedere al indicilor de dezvoltare
biometrică, funcţională şi psihică . În orice moment al zilei (dimineaţa, între
activităţile obligatorii, în timpul unei activităţi, dacă este nevoie) să se folosească
exerciţiul fizic.
Dacă copilului nu i se permite să se mişte, el niciodată nu-şi va testa
posibilităţile propriului corp şi nu va sesiza ce funcţii poate îndeplini. Mediul şi
modul de viaţă actual conduce treptat la diminuarea mişcării naturale şi spontane,
copilul trăind o bună parte din timp în camere mici, lipsit de spaţii
corespunzătoare, de joacă şi plimbare. Acestor referiri ce ţin de modul de viaţă şi
de condiţiile materiale li se mai pot adăuga o serie de factori care reclamă în mod
special intervenţia energică pentru mişcare şi anume: - se nasc primele generaţii de
copii ai căror părinţi au dus o viaţă sedentară, o mamă a cărei rezistenţă este
scăzută, are şanse mari de a da naştere unui copil lipsit de vigoare. În acest caz se
recomandă ca mişcările să reprezinte un important factor fortificant; - chiar de la
naştere, copilul este supus agresiunii unor factori de mediu cum sunt: stresul,
poluarea, alimentaţia neraţională, ceea ce conduce la dereglări ale metabolismului,
ale creşterii şi dezvoltării normale şi armonioase. În aceste situaţii, mişcarea
trebuie să acţioneze ca un important factor de echilibru.
Suntem de acord cu toţii – părinţii, cadrele didactice, medicii, psihologii –
că fără mişcare nu putem vorbi de o creştere şi dezvoltare normală a copiilor şi
totodată de o bună stare de sănătate. Deseori părinţii motivează prin lipsa de timp
sau de mijloace; educatorii din creşe şi grădiniţe reclamă faptul că programa este
prea încărcată, că numărul de copii este prea mare, că nu dispun de materiale şi de
o dotare corespunzătoare, iar medicii acuză părinţii şi educatorii de lipsă de
înţelegere şi interes etc. Părinţii şi educatorii sunt cei care trebuie să le asigure
copiilor toate condiţiile pentru jocurile dinamice, iar modul cum realizează acest
lucru depinde de o multitudine de factori: - nivelul cunoştinţelor igienico-
pedagogice; - atitudinea, pe care o manifestă faţă de dorinţa de mişcare şi sport a
copiilor; de regulă, părinţii şi educatorii transmit acest comportament şi copiilor; -
timpul efectiv acordat în cadrul programului zilnic al copiilor pentru mişcare,
plimbare, gimnastică, jocuri dinamice; - condiţiile (inclisiv şi baza materială), de
care dispun şi accesul liber al copiilor la ele. Un mijloc important de dezvoltare
fizică generală, de formare a motricitatii şi ocrotire a sănătăţii copiilor sunt şi
jocurile populare cu mişcări. Familia, grădiniţa şi şcoala sînt acele instituţii sociale,
care trebuie să promoveze aceste jocuri în scopuri educative, învăţîndu-i pe copii
să utilizeze jocurile împreună cu semenii. Astfel părinţii vor contribui nu numai la
fortificarea sănătăţii copiilor, dar şi la dezvoltarea calităţilor motrice: viteza,
îndemînarea, mobilitatea, forţa, rezistenţa, coordonarea mişcărilor. Bineînteles că
aceste calităţi influenţează direct dezvoltarea psihomotorie a copiilor.
Perioada de creştere a copilului este socotita o perioada care solicita o mare
atenţie din partea educatoarei, a cadrelor medicale si a părinţilor. In cazul in care
climatul educaţional din familie nu este favorabil, grădiniţa este instituţia in care
copilul poate sa-si satisfacă dorinţa de mişcare, locul unde se realizează
compensarea necesara dezvoltării fizice a copilului. Frecventând grădiniţa copilul
este controlat sub toate aspectele dezvoltării si creşterii lui. Exerciţiul fizic are la
orice vârsta, dar mai ales in perioada de creştere, un puternic rol educativ. Prin
efectuarea repetata a unui exerciţiu se ajunge sa stăpâneasca perfect o anumita
mişcare, se elimina mişcările necontrolate si se stăpânesc cele necoordonate.
Executând regulat exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, copiii isi perfecţionează
o serie de deprinderi motrice aplicative necesare in viata, ca: mersul, polivalenta
funcţionala. Privite din punct de vedere metodic se caracterizează prin
accesibilitate, raportata la baza materiala (sala, mediu natural), adaptare de
pregătire a copiilor si dozarea corecta, alergarea, săritura, echilibrul, catararea,
aruncarea si prinderea, isi formează o ţinuta corecta a corpului in toate poziţiile.

La intrarea in grădiniţa bagajul de deprinderi motrice al copilului este redus,


insa pe parcursul activităţilor de educaţie fizica acesta se va imbogati, deoarece
jocul il ajuta sa-si controleze pornirile si sentimentele. Il ajuta in invatarea de a
accepta si de a trai după anumite reguli si norme.
În grădiniţa de copii cele mai importante forme ale practicării educaţiei
fizice sunt următoarele: activităţi frontale de educaţie fizică, gimnastica de
înviorare, plimbările, excursiile, jocurile sportive, dansurile şi alte forme în
afara activităţilor obligatorii: serbări sportive, întreceri şi concursuri
sportive, demonstraţii sportive.
Forma de bază în cadrul grădiniţei de copii este activitatea obligatorie-
frontală de educaţie fizică. Mijlocul fundamental şi preponderent folosit în toate
activităţile de educaţie fizică este exerciţiul fizic care are la orice vârstă, dar mai
ales în perioada de creştere, un puternic rol educativ. Executând regulat exerciţii
fizice corespunzătoare vârstei, copiii îşi perfecţionează o serie de deprinderi
motrice aplicative necesare în viaţă: mersul, alergarea, săritura, echilibrul,
căţărarea, aruncarea şi prinderea etc.
Activităţile de educaţie fizică din grădiniță pot avea ca teme de bază, în afară
de exerciţii fizice sau jocuri de mişcare, dansuri populare şi dansuri tematice.

Dansurile, în general, dezvoltă copiilor simţul ritmului, capacitatea de


coordonare a mişcărilor, gustul pentru frumos, pentru armonie. Prin dansul tematic
formăm şi educăm copiii pentru dobândirea eleganţei, graţiei şi bunelor maniere în
comportament, pentru exprimarea sensibilităţii, siguranţei şi expresivtăţii copiilor.
Dansul trebuie să pună în evidenţă calităţile copiilor, personalitatea acestora,
să transpună în roluri prezentând diverse personaje cunoscute, să trezească dorinţa
şi interesul în mânuirea unor obiecte. În corelaţie cu toate acestea trebuie selectată
o muzică adecvată, sonoră, armonioasă, vioaie. Aceasta trebuie să asigure o stare
emoţională şi să contribuie la dezvoltarea simţului ritmic.
Alegerea şi îmbinarea exerciţiilor trebuie făcută în aşa fel de către
educatoare încât acţiunea lor să antreneze întregul organism al copiilor.Un bun
educator nu poate fi decât acela care-l învaţă pe copil să devină o persoană
puternică şi responsabilă, armonios dezvoltată, fizic şi psihic.

În privinţa dezvoltării psihice optime, mişcarea efectuată sub forma unor


exerciţii fizice susţinute, conduce la obţinerea echilibrului psihic, autocontrolului,
creşterii aprecierii de sine, dobândirii încrederii în forţele proprii. Pentru o viaţă
sănătoasă şi pentru un organism îngrijit, este necesar ca orice copil să fie învăţat să
respire corect.
Sarcina principală a educaţiei fizice la preşcolari este formarea poziţiei
corecte a corpului, aceasta fiind absolut necesară atât pentru dezvoltarea
mişcărilor tot mai complexe folosite de copii, cât mai ales din considerente de
sănătate, ca premiză a creşterii şi dezvoltării normale în continuare.
Spre deosebire de celelalte activităţi, activitatea de educaţie fizică presupune
instruirea şi formarea copilului în şi prin mişcare. Exerciţiul fizic stimulează nu
numai respiraţia, ci şi circulaţia sanguină care întăreşte şi dezvoltă sistemul
muscular şi osos şi realizează puntea de legătură între gândire şi acţiune.
Piaget a demonstrat că există un raport între motricitate şi inteligenţă. La
vârsta preşcolară interesul copiilor pentru mişcare în general, şi jocuri şi exerciţii în
special, este foarte mare.
Pentru o dezvoltare fizică şi psihică optimă influenţa aerului curat, luminii şi
soarelui în timpul desfăşurării jocurilor de mişcare este de o mare importanţă.
Respectarea disciplinei colectivului, regulilor de întrecere, asumarea unor sarcini în
cadrul colectivului, integrarea în colectiv, spiritul competitiv reprezintă doar câteva
din caracteristicile jocului.
Jocurile de mişcare au ca element caracteristic de desfăşurare întrecerea,
care impune existenţa unui fond de deprinderi şi calităţi motrice temeinic
consolidate. Întrecerea sporeşte interesul copiilor pentru activitate, le mobilizează
forţele şi-i stimulează.
Activităţile de educaţie fizică şi sport au fost introduse în grădiniţă pentru că
se cunoşteau efectele lor benefice atât asupra dezvoltării fizice a copiilor cât şi a
celor psihice: îi ajută pe copii să se maturizeze emoţional, relaţionează mai bine cu
anturajul, le dezvoltă simţul tactic şi solidaritatea. De asemenea, sportul este
benefic pentru copiii timizi, închişi în ei, care în acest fel îşi pot ,,elibera”
personalitatea.
Jocurile desfăşurate în grădiniţă contribuie la creşterea capacităţii fizice
şi intelectuale a copiilor, la dezvoltarea lor armonioasă, deoarece stimularea
practicării activităţii fizice este un obiectiv prioritar, iar succesul în atingerea
sa este o garanţie pentru sănătatea viitoare.
BIBLIOGRAFIE:
1.Cerghit I.,1976,”Metode de învăţământ”,E.D.P.,Bucureşti
2.Cătăneanu S., Cojocaru N., Alexandru Ghe., Bangă J.,2002,”Metodica predării
educaţiei fizice şi sportului în ciclul primar” ,Editura Gheorghe Alexandru,
Craiova
3.Revista Invatamantului prescolar -Nr. 2-3/1991, Institutul de stiinte ale educatiei;
4.Revista Invatamantului prescolar -Nr. 1-2/1992,
5. Creţu C.,Ciucurel C.,Petre D, Ivan A.,-Ghid privind desfăşurarea activităţilor de educaţie
fizică în gradiniţă, Editura Tiparg
Dezvoltarea motricitatii la copii e un proces care se intinde pe toata durata copilariei. Indiferent
daca e vorba de alergat, sarit, aruncari sau prindere, toate aceste activitati contribuie la
dezvoltarea copilului. Iata cateva jocuri de miscare in aer liber care il vor ajuta pe copil sa isi
exerseze motricitatea:

Pescuit cu piciorul. Imprastie pe jos mai multe jucarii sau obiecte care pot fi prinse intre
degetele de la picioare. Asaza o galeata sau o cutie in apropiere pentru fiecare participant in
parte. Cerinta jocului este ca fiecare participant sa adune in galeata sau in cutia lui cat mai multe
obiecte, folosind doar degetele de la picioare.

Atinge! Jocul poate fi jucat in doi sau chiar mai multe persoane. Cu cat sunt mai multi, cu atat
poate fi mai comic. O persoana va nominaliza un copil care in timp de 10 secunde trebuie sa
indeplineasca o sarcina. De exemplu: “Atinge un copac !”, “Atinge ceva albastru!”, “Atinge ceva
rotund!”, “Atinge masa !” etc. Ceilalti copii vor numara in cor scurgerea timpului. Se pune
accent aici pe dezvoltarea simtului de observatie, pe rapiditatea miscarilor si recunoasterea
obiectelor.

“Am voie sa...?” Fiecare copil intreaba conducatorul jocului (care trebuie sa fie un adult) daca
are voie sa faca o miscare pe care o doreste sau si-o imagineaza. De exemplu, “Am voie sa ma
urc pe masa si sa sar de pe ea?”, “Am voie sa fac trei pasi?”. Jocul ii ajuta pe copii sa inteleaga
mai regulile pentru propria siguranta si sa descopere care sunt actiunile care nu ii pun in pericol.

Cursa mingilor. Acest joc inseamna dezvoltarea motricitatii pentru ca cel mic va trebui sa
poarte mingi din plastic cu lingura pe un traseu prestabilit cu obstacole. De exemplu, in curte,
poti pune niste jaloane printre care copilul va trebui sa treaca fiecare minge din plastic de
marimea mingilor de golf/tenis de masa, intr-o lingura. Jocul e cu atat mai distractiv cu cat sunt
mai multi copii implicati in aceasta cursa. E necesara o buna dexteritate precum si miscari cat
mai fine pentru ca mingile sa nu cada din lingura.

Sarituri. Deseneaza cu creta pe asfalt doua linii paralele la o distanta de cativa centimetri (daca
joci jocul in iarba poti folosi doua sfori), peste care copilul trebuie sa sara. Mareste treptat
distanta dintre cele doua linii pana cand copilul sau copiii nu mai pot sari peste ele.

De asemenea, nu uita de jocurile copilariei tale: “Tara, tara vrem ostasi!”, “Flori, fete si baieti”,
“sotron”, “elastic” etc. Toate acestea sunt jocuri distractive si importante pentru dezvoltarea celui
mic.